R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ Nr. 510/R

Ședința publică din 1 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ C_________ B____

Judecător F_____ G_____

Judecător D_____-C_______ U________

Grefier G________ C____

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul T_____ J_____ (fiul lui C_________ și A______, născut la data de 03.05.1970, în mun. B_____, jud. B_____, cu domiciliul în mun. Târgu M____, ___________________________, nr. 11/D, _________________, f.f.l. în mun. Târgu M____, ______________________, apt. 4, jud. M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale), împotriva sentinței penale nr.762 din 5 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu-M____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantei Ministerului Public, respectiv a doamnei procuror R_____ G____ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile părților asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 septembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului promovat, pe data de azi, respectiv 1 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 762 din data de 5.07.2012 din dosarul XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Tg. M____ a dispus după cum urmează:

A. I. În temeiul art. 345 alin. 2 C. pr. pen.,

1. Condamnă pe inculpatul T_____ J_____ (fiul lui C_________ și A______, născut la data de 03.05.1970, în mun. B_____, jud. B_____, cu domiciliul în mun. Târgu M____, ___________________________, nr. 11/D, _________________, f.f.l. în mun. Târgu M____, ______________________, apt. 4, jud. M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale) la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea, în perioada 25.05.xxxxxxxxxxxxx09, împotriva părții vătămate C___ E___, a infracțiunii de șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 2 C. pen.

2. Condamnă pe inculpatul T_____ J_____ la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 02.06.2009, a infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen.

II. 1. Constată că infracțiunile pentru care s-au aplicat cele două pedepse stabilite mai sus – pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa de 9 luni închisoare – se află în concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a C. pen.

2. În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. contopește pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință penală și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, ca pedeapsă rezultantă.

III. În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.

IV. În temeiul art. 88 C. pen. deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada de reținerii și arestării preventive, din intervalul 02.06.xxxxxxxxxxxxx09.

V. 1. În temeiul art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.

2. În temeiul art. 863 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M____, conform programului întocmit în acest sens de serviciul menționat;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se vor comunica de către inculpat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M____, potrivit art. 863 alin. 2 C. pen.

3. În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. coroborat cu art. 861 C. pen. constată că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este suspendată și executarea pedepselor accesorii.

4. În temeiul art. 359 C. pr. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

B. I. În temeiul art. 345 alin. 2 C. pr. pen.,

1. Condamnă pe inculpata M_____ M____ M_______ [fiica lui I____ și I_____, născută la data de 15.01.1970, în mun. Toplița, jud. Harghita, cu domiciliul în mun. Târgu M____, ___________________________, nr. 11/D, _________________, f.f.l. în mun. Târgu M____, ______________________, apt. 4, jud. M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, fără antecedente penale] la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea, la data de 02.06.2009, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. coroborat cu art. 74 alin. 1 lit. e teza I C. pen.

2. Condamnă pe inculpata M_____ M____ M_______ la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 02.06.2009, a infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. coroborat cu art. 74 alin. 1 lit. e teza I C. pen.

II. 1. Constată că infracțiunile pentru care s-au aplicat cele două pedepse stabilite mai sus – pedeapsa de 1 lună închisoare și pedeapsa de 2 luni închisoare – se află în concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a C. pen.

2. În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. contopește pedeapsa de 1 lună închisoare și pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință penală și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare, ca pedeapsă rezultantă.

III. În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.

IV. 1. În temeiul art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 luni închisoare menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, calculat potrivit art. 862 C. pen.

2. În temeiul art. 863 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M____, conform programului întocmit în acest sens de serviciul menționat;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute la literele b, c și d se vor comunica de către inculpată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M____, potrivit art. 863 alin. 2 C. pen.

3. În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. coroborat cu art. 861 C. pen. constată că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este suspendată și executarea pedepselor accesorii.

4. În temeiul art. 359 C. pr. pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

V. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală o achită pe inculpata M_____ M____ M_______ pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 74 C. pen., pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

C. În temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 și art. 15 C. pr. pen., constată că prin încheierea de ședință din data de 10.05.2010, instanța a respins ca tardiv introdusă, cererea de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată C___ E___ [cu domiciliul în mun. G_________, cartierul B____, _____________, _____________________], împotriva inculpatului T_____ J_____.

D. În temeiul art. 348 Cod procedură penală dispune anularea următoarelor acte semnate și întocmite în fals de inculpata M_____ M____ M_______: factura ________ JJ nr. xxxxx din data de 02.06.2009 (fila 219 din dosarul de urmărire penală); chitanța ________ JJ nr. xxxxx din data de 02.06.2009 (fila 216 din dosarul de urmărire penală) și chitanța ________ JJ nr. xxxxx din data de 02.06.2009 (fila 217 din dosarul de urmărire penală).

E. I. 1. În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 C. pr. pen., se stabilesc cheltuieli judiciare în sumă totală de 3.490 lei (din care suma de 500 lei în faza de urmărire penală și suma de 2.990 lei în faza de judecată), care vor fi suportate de inculpați astfel:

- inculpatul T_____ J_____ suma de 2.340 lei (din care suma de 350 lei în faza de urmărire penală și suma de 1.990 lei în faza de judecată – onorariu avocațial în cuantum de 200 lei pentru faza de urmărire penală; onorariu avocațial în cuantum de 300 lei pentru faza de judecată; costul expertizei criminalistice a înregistrărilor audio efectuată în faza de judecată în cuantum de 990 lei);

- inculpata M_____ M____ M_______ suma de 1.150 lei (din care suma de 150 lei în faza de urmărire penală și suma de 1.000 lei în faza de judecată – onorariu avocațial în cuantum de 300 lei pentru faza de judecată).

2. În temeiul art. 189 C. pr. pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului T_____ J_____ în faza de urmărire penală și sumele de 300 lei și 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților în faza de judecată vor fi avansate din contul special al Ministerului Justiției, aflat la dispoziția Tribunalului M____.

II. În baza art. 193 alin. 6 C. pr. pen. coroborat cu art. 274 alin. 1 C. pr. civ., respinge ca neîntemeiată cererea formulată de partea vătămată C___ E___, de obligare a inculpatul T_____ J_____, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, prima instanță a arătat că la sfârșitul lunii mai 2009, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată C___ E___ și i-a adus la cunoștință că a realizat, la solicitarea unei alte persoane, un film care surprinde imagini și fapte compromițătoare pentru partea vătămată, întrebând-o pe aceasta cum ar dori să se procedeze cu acel material filmat.

Înainte de a o contacta în mod direct pe partea vătămată, la data de 25.05.2009, inculpatul a sunat la sediul IPJ Harghita, solicitând să fie pus în legătură cu șeful inspectoratului, martorul M_______ R___ S____, cu care susține că avusese o relație amicală, chiar prietenească, până în cursul anului 2008, cu aproximativ 1 an înainte, când inculpatul a difuzat pe canalele media un alt film compromițător la adresa unor polițiști din jud. Harghita, deși șeful inspectoratului îi ceruse să nu îl difuzeze, ci mai înainte, să i-l arate lui.

Inculpatul nu a reușit cu acea ocazie, în data de 25.05.2009, să vorbească direct cu martorul M_______ R___ S____, întrucât acesta nu era la birou în momentul respectiv, motiv pentru care, a lăsat informații de contact secretarei acestuia, numita P__ S_____, care a luat legătura cu martorul, informându-l despre interesul inculpatului de a vorbi cu el.

Martorul M_______ R___ S____ a dispus secretarei sale să îi transmită numărul de telefon al inculpatului martorului F____ G_______, purtătorul de cuvânt al IPJ Harghita, întrucât, potrivit susținerilor numitului M_______ R___ S____, acesta cunoștea reputația inculpatului și nu a dorit să comunice în mod direct cu el, apreciind că este mai bine ca legătura cu inculpatul, în calitatea sa de jurnalist, să se stabilească prin canalele oficiale.

D____ consecință, în cursul aceleiași zile, inculpatul T_____ J_____ a fost contactat la numărul de telefon pe care l-a indicat, de către martorul F____ G_______, purtătorul de cuvânt al IPJ Harghita, căruia i-a relatat că deține mai multe materiale video, cu polițiști din mun. G_________, cu soții ale acestora, dar și cu alte persoane, materiale video în care persoanele cu pricina aduc acuzații grave la adresa șefului Poliției Mun. G_________, acuzații care aduc atingere și șefului IPJ Harghita. În timpul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul i-a spus martorului F____ G_______, că aceste materiale acuzatoare la adresa părții vătămate C___ E___, ar putea ajunge la diferite televiziuni, cum ar fi OTV, Național TV sau Realitatea TV, întrucât el se ocupă în prezent, ca jurnalist, de zona Ardealului, iar publicarea acestor materiale ar declanșa un scandal imens, motiv pentru care ar dori să discute cu șeful IPJ Harghita.

A mai susținut martorul F____ G_______, că în cadrul acelei convorbiri, inculpatul i-a relatat că dorește să se deplaseze la Miercurea C___ pentru a vorbi cu șeful IPJ Harghita, dar dorește să se asigure că dumnealui îl primește.

în cursul aceleiași zile de 25.05.2009, după ce a discutat cu purtătorul de cuvânt al IPJ Harghita, inculpatul l-a apelat telefonic pe comandantul Poliției Mun. G_________, partea vătămată C___ E___. Numărul de telefon al părții vătămate, inculpatul l-a obținut, potrivit declarațiilor sale, de la martorul U________ V_____, cel care a comandat realizarea materialului filmat despre partea vătămată C___ E___. Deși martorul nu a recunoscut că i-a furnizat inculpatului numărul de telefon al părții vătămate, instanța nu găsește rațiuni pentru a considera că inculpatul este nesincer în legătură cu acest aspect, întrucât nu este esențial pentru cauză și mai mult decât atât, martorul cu pricina a fost persoana de la acțiunile căreia a plecat, în cele din urmă, întregul incident ivit în speță, astfel că este ușor de bănuit că a avut o comportate subiectivă și mai puțin sinceră pe parcursul prezentului proces.

Cu ocazia acestei prime convorbiri telefonice purtate cu partea vătămată, inculpatul i-a adus acesteia la cunoștință că a realizat un material video referitor la persoana sa, în care sunt prezentate fapte grave care i se impută și i-a spus acesteia că ar fi mai bine să se întâlnească în legătură cu această chestiune. În urma acestei convorbiri telefonice, cele două părți au rămas înțelese că se vor întâlni la Târgu M____, unde partea vătămată trebuia să ajungă pentru a o duce pe mama sa la spital.

Văzând că partea vătămată nu revine cu un telefon pentru a fixa o zi de întâlnire, la data de 27.05.2009 (în aparență mesajul a fost trimis de inculpat la 26.05.2009 și primit de partea vătămată la 27.05.2009 – a se vedea f. 40 d.u.p.), inculpatul i-a trimis părții vătămate un SMS, având următorul conținut: „Bună ziua. astept tel dvs. daca nu ma sunati azi-maine să ne stabilim intalnirea consider ca nu va intereseaza subiectul si nu ua mai deranjez. trimit filmul la buc si gata. cu stima j”.

Instanța constată că limbajul din acest SMS al inculpatului nu sugerează nicidecum o atitudine pasivă a sa, ci dimpotrivă, evidențiază o conduită ofensivă a acestuia.

Referirile inculpatului la trimiterea filmului la București, făcute în cuprinsul SMS-ului expediat părții vătămate, reprezintă forma de presiune pe care inculpatul a negat-o de la început, deși probele în sens contrar sunt evidente. De asemenea, realizarea acestei mențiuni în SMS accentuează faptul că inculpatul nu i-a trimis părții vătămate un mesaj dezinteresat, ci dimpotrivă, i-a adus în atenție care este consecința negativă ce s-ar putea produce în cazul rămânerii ei în pasivitate. Această frază trădează de la bun început faptul că inculpatul urmărește a stabili cu partea vătămată o înțelegere cu un conținut mai amplu decât vânzarea unei simple copii a materialului video, așa cum s-a susținut ulterior pe parcursul prezentului proces. De asemenea, modul de adresare adoptat de inculpat, pune în evidență faptul că în prima discuție pe care a purtat-o cu partea vătămată, telefonic, i-a adus acesteia la cunoștință, mai mult sau mai puțin voalat, care ar putea fi consecințele rămânerii sale în pasivitate față de problema materialului video în posesia căruia se afla inculpatul. Cu alte cuvinte, deja inculpatul discutase cu partea vătămată suficient de detaliat, nu numai despre conținutul filmului cu pricina, ci și despre modul în care acel film ar urma să fie utilizat dacă între cele două părți nu va interveni o înțelegere de o anumită natură. În fine, din cuprinsul aceluiași mesaj transpare disponibilitatea inculpatului de a ajunge la o înțelegere cu partea vătămată, înțelegere care dacă s-ar realiza, ar împiedica producerea evenimentului de evitat (trimiterea filmului la București).

după ce a primit acest mesaj scris, partea vătămată C___ E___ l-a contactat telefonic pe inculpat, anunțându-l că va veni în mun. Târgu M____ în cursul zilei de vineri (29.05.2009), ocazie cu care îl va suna.

În data de 29.05.2009, într-adevăr, partea vătămată s-a deplasat la Târgu M____ și l-a sunat pe inculpat, cei doi stabilind să se întâlnească în cursul dimineții, la complexul comercial M____ Mall, pe terasa exterioară situată la parterul clădirii, în partea din față.

Cu această ocazie, partea vătămată a avut asupra sa un aparat dotat cu microfon și memorie internă (un iPod după propriile sale declarații), cu care a înregistrat discuția purtată cu inculpatul, fără ca acesta din urmă să știe. Înregistrarea audio digitală a fost trecută pe un suport optic (CD) și atașată plângerii formulate la P________ de pe lângă Judecătoria Târgu M____. Alăturat înregistrării audio, partea vătămată a depus și un înscris în care a redat conținutul discuției purtate cu inculpatul cu acea ocazie (f. 15-19 d.u.p.). Instanța a audiat înregistrarea audio și a comparat-o cu consemnările scrise ale părții vătămate, constatând că acestea din urmă sunt corecte, redând în cea mai mare parte cu exactitate afirmațiile interlocutorilor. Dacă în cuprinsul înscrisului cu pricina există reformulări, acestea sunt rarisime și pot privi cel mult expresii sau cuvinte, neafectând în niciun fel sensul frazelor, care rămâne neschimbat, mai ales vizavi de pasajele relevante.

Instanța i-a solicitat părții vătămate să depună la dosar un CD care să conțină întreaga înregistrare pe care a făcut-o cu ocazia primei întâlniri avute cu inculpatul, iar partea vătămată a depus un nou suport optic, pe care se găsește un fișier audio identic cu fișierul care se găsea pe CD-ul depus la parchet.

La solicitarea inculpatului, pentru mai multe lămuriri în legătură cu această chestiune, instanța a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a înregistrărilor audio depuse la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței de judecată de către partea vătămată, expertiză care a fost realizată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B_____ (LIEC B_____). În raportul de expertiză criminalistică nr. 80 din 05.06.2012 (f. 816-822 vol. 3), expertul a concluzionat că fișierele depuse de partea vătămată în cele două etape procesuale au un conținut absolut identic. De asemenea, s-a arătat că după cercetarea din punct de vedere informatic a înregistrării, iar apoi după analiza auditivă în detaliu a înregistrării și vizuale a formei de undă și a spectrogramei în jurul pozițiilor care ar fi putut ridica semne de întrebare, nu au fost depistate anomalii care să indice existența unor intervenții asupra conținutului. Potrivit expertului, având în vedere că posibilitățile tehnice de modificare a unei înregistrări audio digitale prin intermediul tehnicii de calcul sunt numeroase, putându-se interveni asupra unei înregistrări, iar elementele unei astfel de intervenții sunt greu, iar în unele situații chiar imposibil de identificat, ținând cont de posibilitățile tehnice de care s-a dispus, este probabil ca înregistrarea în litigiu să aibă conținutul nemodificat ca urmare a adăugirilor, ștersăturilor sau oricăror alte tipuri de intervenții.

Prin urmare, coroborând toate aceste probe, precum și argumente desprinse din probele administrate, instanța nu poate accepta solicitarea inculpatului, de înlăturare din peisajul probator a înregistrării audio depuse de partea vătămată cu privire la prima întâlnire ce a avut loc între părți și va considera că această înregistrare este nealterată, ea putând fi luată în considerare în analiza temeiniciei acuzației penale formulate.

În convorbirea înregistrată inculpatul nu îi solicită părții vătămate, din capul locului, o sumă de bani, însă lasă să se înțeleagă că este dispus să facă o înțelegere cu privire la situația acelui material video, mai ales ținând cont de relațiile de prietenie pe care le au amândoi cu anumite persoane.

În cadrul discuției purtate cu inculpatul, la un moment dat, partea vătămată afirmă că aspectele cuprinse în reportaj sunt fapte cu privire la care justiția s-a pronunțat și își manifestă convingerea că oricum, inculpatul va difuza materialul. Odată ce a adus-o pe partea vătămată în acest stadiu, inculpatul apreciază că este ferit de riscuri și poate să vorbească mult mai liber, el înțelegând că partea vătămată ar fi de acord cu explorarea oportunităților și găsirea unei variante în care materialul să nu fie difuzat. În acest context, inculpatul arată că în cazul în care își recuperează partea de investiție, materialul oricum nu îl mai interesează și poate să nu îl mai dea și făcând din nou referire la șeful IPJ Harghita, spune că acesta l-ar fi îndemnat să-și scoată „pârleala”, pe care o evaluează la 2.000 euro.

Inculpatul îi arată părții vătămate că a făcut anumite verificări și a ajuns la concluzia că nici martorul U________ V_____ nu este străin de diverse ilegalități, context în care, precizează că pentru el subiectul filmat a căzut, însă aceasta ar însemna că a aruncat cu banii pe fereastră, motiv pentru care, consideră că este necesar măcar să-și recupereze cheltuielile. Mai precizează inculpatul, că dacă i se decontează cheltuielile, nu îl mai interesează (materialul filmat), spunându-i părții vătămate că îi dă și materialul să-l ducă acasă.

În acest moment al discuției, partea vătămată îi face referire inculpatului pentru prima dată la obținerea unei copii a materialului, iar inculpatul răspunde că o copie îi dă, nu se pune problema (f. 17 dosar u.p.). Prin urmare, din această perspectivă, afirmațiile inculpatului, făcute pe tot parcursul procesului penal, potrivit cărora obiectul înțelegerii dintre cele două părți era cumpărarea de către partea vătămată a unei copii a filmului, sunt nesincere. Nesinceritatea afirmațiilor inculpatului este pusă în evidență și în alte momente, și de alte mijloace de probă, dar ele vor fi prezentate mai târziu. La acest moment al discuțiilor dintre părți însă, devine clar că pentru inculpat predarea unei copii a materialului către partea vătămată, nu prezintă importanță financiară, miza discuției fiind cu totul alta, adică negocierea pentru difuzarea ori nedifuzarea filmului pe care l-a făcut.

Atunci când partea vătămată îi menționează că problemele de pe film au fost discutate deja cu superiorii săi și au fost totodată aduse la cunoștința publicului, fiind doar calomnii, inculpatul îi spune că cu televiziunea este deja altceva, arătând că dacă difuzează materialul, se schimbă treaba, trebuie să anunțe IGPR-ul, trebuie să anunțe Ministerul, trebuie să le spună ce și cum. De asemenea, la finalul conversației, când este întrebat de partea vătămată dacă materialul era destinat difuzării la OTV, inculpatul plusează și spune că a mai negociat și cu altcineva, să fie ca o campanie. Prin urmare, el lasă să se înțeleagă că la OTV difuzarea materialului este ca și rezolvată, însă a avut negocieri și cu alți actori de pe piața media, pentru a face și mai multă vâlvă, în cadrul unei campanii. Toate aceste afirmații ale inculpatului sunt mijloace prin care încearcă să o convingă pe partea vătămată de puterea și influența pe care o are, creând aparența că deține pârghiile necesare pentru a construi un subiect de presă care să afecteze grav imaginea personală și profesională a acesteia. În acest mod, se construiește presiunea pe care inculpatul, prin metode aluzive, dorește să o plaseze pe umerii părții vătămate, pentru a o determina să accepte târgul și să îi plătească suma de bani cerută în schimbul nedifuzării materialului filmat.

În realitate însă, probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, confirmă faptul că afirmațiile făcute de inculpat în cursul conversației cu partea vătămată erau complet neadevărate. Acesta nu făcuse absolut niciun demers pentru a asigura difuzarea materialului filmat, deși sumele de bani pe care i le-a plătit martorul U________ V_____ includeau și furnizarea unor asemenea servicii.

După acest moment, al primei întâlniri, din data de 29.05.2009 (zi de vineri), părțile au rămas înțelese să se reîntâlnească la începutul săptămânii următoare (luni sau marți) pentru a definitiva modul de rezolvare a problemei.

Întrucât partea vătămată nu a mai revenit cu un telefon în zilele următoare, în după-amiaza zilei de luni, 01.06.2009, inculpatul l-a apelat telefonic pe numitul C___ E___, pentru a afla dacă va mai exista o întâlnire sau nu. Împrejurarea că inculpatul a fost cel care a sunat-o pe partea vătămată rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate (f. 22 dosar u.p.) cu declarația inculpatului (f. 74 d.u.p.).

În cadrul convorbirii telefonice, partea vătămată i-a comunicat inculpatului că va veni la Târgu M____ în cursul zilei de marți, 02.06.2009, pentru a o vizita pe mama sa, care se afla internată în spital în urma unei intervenții chirurgicale pe cord deschis și cu acea ocazie va putea să se întâlnească și cu el.

În data de 02.06.2009, în cursul dimineții, partea vătămată s-a adresat reprezentanților Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M____, formulând reclamația împotriva inculpatului și prezentând înregistrarea audio a întâlnirii precedente, cu solicitarea de a se face cercetări pentru posibila comitere de către inculpat a infracțiunii de șantaj. Ca urmare a reclamației formulate de partea vătămată, s-a decis organizarea unui flagrant în ceea ce privește noua întâlnire dintre cei doi, care urma să aibă loc în cursul acelei zile. Partea vătămată a comunicat cu inculpatul pe parcursul dimineții, stabilind în cele din urmă, să se întâlnească tot la M____ Mall, pentru a definitiva discuția avută în data de 29.05.2009, referitor la materialul filmat pe care îl deținea inculpatul. S-a autorizat înregistrarea în mediul ambiental a acestei discuții purtate de inculpat cu partea vătămată. Procesul-verbal de redare și certificare a dialogului dintre inculpatul T_____ J_____ și partea vătămată C___ E___ corespunde din punctul de vedere al conținutului, cu înregistrarea audio anexată și ea dosarului de urmărire penală și se găsește la f. 30-35 dosar u.p. Deși inculpatul a avut de făcut observații și cu privire la această înregistrare, afirmând la un moment dat, că ea nu este completă, el nu a mai susținut aceste critici până la finalul judecății, rezumându-se doar la a contesta înregistrarea depusă de partea vătămată. De asemenea, instanța nu găsește nicio rațiune pentru a suspecta autenticitatea acestei probe, motiv pentru care o va lua în considerare în prezenta deliberare.

Această a doua întâlnire s-a derulat, în esență, în aceiași termeni în care s-a desfășurat și prima discuție dintre părți. Astfel, inculpatul are aceeași atitudine prietenoasă, binevoitoare față de partea vătămată, îmbrăcând întregul său demers într-unul pe care l-ar face o persoană care adoptă un comportament amical. Cu toate acestea, atunci când observă nehotărârea părții vătămate și ușoara sa revoltă pentru că ar trebui să plătească un film pe care nu l-a comandat, inculpatul creează aparența unei persoane care nu mai are răbdare, care nu mai vrea să negocieze, dar în realitate, în felul acesta pune din nou presiune pe partea vătămată, arătându-i că nu are nevoie de multe argumente pentru a se răzgândi cu privire la finalizarea înțelegerii („Păi nu plătiți! Nu trebuie să plătiți nimica! Gata! Nu trebuie să plătiți nimic! Eu îmi fac treaba și cu asta basta! Că și așa acesta m-a sunat aseară «U________ V_____ n.n.» și alaltă seară. Și hai, când îl dai, când îl dai? Că o trecut 2 luni și că nu știu ce.”).

De asemenea, în repetate rânduri pe parcursul acestei întâlniri, inculpatul face referire la o intervenție pe care ar fi avut-o la el martorul M_______ R___ S____, zugrăvind din nou întâlnirile și negocierile pe care le poartă cu partea vătămată, ca pe o favoare pe care ar face-o, ca pe un compromis izvorât din relația strânsă pe care o are cu șeful IPJ Harghita. Totodată, își justifică gestul și prin aceea că nu dorește să fie prins la mijloc în divergența dintre partea vătămată C___ E___ și martorul U________ V_____, întrucât în urma verificărilor pe care le-a realizat, a ajuns la concluzia că nici martorul respectiv, care i-a comandat materialul, nu este o persoană cinstită.

În repetate rânduri, inculpatul promite că nu difuzează materialul, pozează într-o persoană serioasă, de cuvânt, deși întregul său demers este în primul rând imoral, iar în al doilea rând, se situează în sfera ilicitului penal. Se creează în mod evident un paradox, în sensul că inculpatul încearcă să pară serios, sincer, virtuos, chiar în momentul în care săvârșește un șantaj. Dar un asemenea rezultat este specific acestui tip de faptă penală, întrucât aproape de fiecare dată, în cele din urmă, șantajatul este pus în situația paradoxală de a crede în sinceritatea și în cuvântul șantajistului, bazându-se exclusiv pe „virtuțile” acestuia.

La un moment dat, inculpatul refuză să predea toate exemplarele pe care le deține din înregistrări, întrucât dorește să păstreze o copie pentru ipoteza în care ar avea nevoie de ea, dar promite în mod solemn părții vătămate, sub cuvânt de onoare, că nu va difuza înregistrările care o privesc pe aceasta. Inculpatul își justifică de această dată atitudinea, prin aceea că pe una dintre filmări l-a surprins pe martorul U________ V_____ vorbind într-un mod foarte puțin măgulitor despre martorul M_______ R___ S____, iar materialul respectiv dorește să îl pună și la dispoziția acestui din urmă martor, „ca să vadă ce fel de om are acolo”. De asemenea, inculpatul arată că nu îl interesează nimic din aceste înregistrări dacă se referă la partea vătămată, dar are nevoie de ele pentru acea porțiune în care martorul U________ V_____ vorbește urât despre comandantul său, întrucât acea porțiune are de gând să o folosească dacă martorul îl va ataca.

În cea de-a doua parte a acestei conversații, către final (f. 33 d.u.p.), inculpatul face prima mențiune despre posibilitatea de a-i întocmi părții vătămate factură și chitanță pentru bani. Până în acel moment nu s-a discutat, în niciuna dintre comunicările derulate între cele două părți, despre posibilitatea întocmirii unor înscrisuri doveditoare ale așa-zisei tranzacții dintre ele. În acea parte a conversației în care inculpatul face referire la posibilitatea întocmirii facturii și chitanței, aceste înscrisuri justificative nu sunt aduse în discuție ca un subiect principal, ci sunt amintite numai tangențial, pentru a ilustra pretinsa banalitate a operațiunii care urmează să aibă loc. Inculpatul încearcă astfel, doar să o încredințeze pe partea vătămată că este un om de cuvânt, care își respectă promisiunile, astfel că dacă își dă cuvântul că nu difuzează înregistrarea video, atunci pentru el este sigur că nu o va difuza.

Prin urmare, inculpatul nu a chemat-o pe partea vătămată la el acasă pentru a-i da ori pentru a-i întocmi factură și chitanță care să ateste derularea unei operațiuni comerciale, deși în faza de urmărire penală și în faza de judecată, s-a susținut în repetate rânduri că înmânarea acestor înscrisuri a fost unul dintre motivele pentru care inculpatul a invitat-o la el acasă pe partea vătămată. În cuprinsul declarației date în faza de judecată, chiar partea vătămată a arătat că a fost chemată acasă de către inculpat cu scopul de a i se înmâna restul de material filmat și de a i se tăia chitanță pentru suma pe care a dat-o. Examinând însă conținutul înregistrării în mediu ambiental a conversației, constatăm că partea vătămată și-a amintit greșit detaliile referitoare la această chestiune. În niciun caz nu a fost vorba ca partea vătămată să se deplaseze acasă la inculpat pentru a primi documente justificative. Acest motiv nu a fost amintit nici măcar tangențial în această privință. Partea vătămată a fost invitată de inculpat la el acasă mai întâi pentru a vizualiza materialul video, pentru a ști pe ce anume dă banii, iar apoi a mai fost chemată acasă la inculpat pentru a primi materialele filmate care nu încăpuseră pe cele două DVD-uri aduse de inculpat. După cum s-a arătat deja în paragraful anterior, factura și chitanța au fost aduse în discuție într-un alt context, din cu totul alte rațiuni (rațiuni explicate mai sus).

În fine, la sfârșitul discuției, părțile negociază prețul în schimbul căruia inculpatul de obligă să se abțină de la a difuza materialul video pe care l-a realizat și să predea atât DVD-urile pe care le-a adus cu el, pe care se găsea o parte a materialului, cât și celelalte materiale filmate. Este de precizat încă o dată, că inculpatul preda copii ale acestor materiale și și-a dat acceptul să predea și casetele pe care se găseau, cel puțin în parte, filmările originale, însă a menționat în mod explicit că va păstra o copie a filmului pentru el, pentru a folosi anumite pasaje în caz de nevoie. În urma înțelegerii, partea vătămată urma să plătească suma de 1.500 euro (6.500 lei). Această sumă a fost stabilită în urma negocierilor, după ce partea vătămată i-a adus la cunoștință inculpatului că nu îi poate da suma de 2.000 euro, întrucât nu dispune de atâția bani. Trebuie să menționăm că partea vătămată a avut asupra sa suma de 1.000 euro, în 2 bancnote de câte 500 euro fiecare, iar inculpatul, pe parcursul negocierilor, a fost de acord să primească 6.000 lei. Întrucât inculpatul a vorbit despre suma calculată în lei, iar partea vătămată deținea bancnote euro, s-a ținut cont cu aproximație de cursul de schimb leu-euro, iar suma de 1.500 euro a fost echivalată practic, cu suma de 6.000 lei. După aceea, în cadrul discuției, părțile au stabilit că acea sumă reprezintă aproximativ 6.500 lei și au convenit să se predea mai întâi 1.000 euro pentru cele două DVD-uri aduse cu el de inculpat, iar restul de 500 euro să se predea după câteva minute, când inculpatul trebuia să aducă și restul filmărilor.

După ce părțile au făcut schimbul banilor și al materialelor filmate, inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv.

În aceeași ordine de idei, referitor la intențiile care l-au animat pe inculpat în momentul în care a hotărât să îi contacteze pe martorul M_______ R___ S____ și pe partea vătămată C___ E___, considerăm că este extrem de relevant un pasaj din declarația dată de acesta în faza de judecată (f.417-418 vol. 2). Aici inculpatul a arătat: „În legătură cu copia filmului pe care mi-a solicitat-o M_______ R___ S____ și pe care mi-a solicitat-o și C___ E___, arăt că eu intuiam că atunci când vor vedea conținutul înregistrării, ei îmi vor propune să nu difuzez public filmul respectiv, întrucât pentru a nu difuza acel film îmi vor oferi sume de bani. Precizez că eu nu consider că un asemenea comportament să denote un șantaj din partea mea, de vreme ce ei se ofereau să cumpere filmul, iar eu acceptam să-l vând sau să nu îl vând acestora. Aceste situații fac parte din comportamentul vieții mele de jurnalist. Precizez că unui astfel de comportament i se alătură și materialele de presă pe care le realizez și pe care le public în mass-media, dar nu ascund faptul că fac compromisuri și mă implic chiar în jocuri politice. Aceasta nu înseamnă că am șantajat pe cineva și declar că nu am șantajat niciodată pe nimeni, nu m-am dus niciodată la o persoană să-i cer bani și să-i spun că în cazul în care nu va da acei bani voi difuza materialele compromițătoare pe care le-aș deține împotriva sa. Doresc să evidențiez însă, că în numeroase cazuri se întâmpla ca eu să inițiez sau să finalizez o anchetă, iar persoana vizată să mă contacteze direct sau prin cunoscuți și să-mi ceară să opresc ancheta sau să nu difuze materialul în schimbul unei sume de bani pe care mi-o plătea sub formă de sponsorizare.”.

Plecând de la acest pasaj din declarația inculpatului, instanța nu găsește necesar să facă observații cu privire la chestiuni care țin de moralitatea ori de nivelul deontologic al acestuia în raport cu profesia de jurnalist, tarele pe care le are inculpatul în acest domeniu fiind evidente. Instanța constată însă, că inculpatul (voit sau nevoit) are o cunoaștere extrem de convenabilă pentru el, dar limitată, a sensului noțiunii de șantaj. Acesta apreciază că s-ar afla pe terenul unei infracțiuni de șantaj numai în situația tipică descrisă de textul incriminator, în care i-ar solicita în mod expres unei potențiale victime, să îi plătească o sumă de bani în schimbul nedifuzării unui material de presă compromițător la adresa acesteia. Am făcut referiri deja la acest subiect pe parcursul prezentelor considerente, iar în sinteză, arătăm că ideea exprimată de inculpat este greșită. Amenințarea, ca element constitutiv al infracțiunii de șantaj poate să îmbrace forme diverse, iar una dintre aceste forme este ilustrată de comportamentul inculpatului din speța de față. Nu este necesar ca solicitarea autorului infracțiunii de șantaj să fie una expresă și imperativă. Ea poate fi aluzivă, presiunea poate fi plasată cu mai multă finețe și implicit, cu mai puțină brutalitate. Este suficient ca victima să fie făcută să înțeleagă extrem de bine riscurile la care se expune, pentru ca să se producă ori cel puțin să se creeze auspiciile pentru a se produce acea constrângere morală necesară existenței infracțiunii, șantajul fiind prezent, chiar dacă în aparență, partea vătămată este cea care are inițiativa ajungerii la o înțelegere. Vorbim despre o simplă aparență (care în lipsa unor probe suplimentare, ar putea să îl pună la adăpost de răspundere penală pe șantajist), întrucât în realitate, inițiativa ajungerii la o înțelegere aparține tot autorului faptei de șantaj, întrucât prin conduita sa manipulatoare, el îi inoculează persoanei vătămate ideea că singura modalitate de scăpare este aceea de a încerca să ajungă la un acord oneros. Dacă în speță aceasta a fost modalitatea de abordare a inculpatului, atunci suntem în prezența unei fapte de șantaj în aceeași măsură în care am fi în prezența unui șantaj dacă inculpatul i-ar fi solicitat în mod imperativ părții vătămate să îi plătească suma de bani în schimbul nedifuzării m în fața instanței, a arătat că se aștepta, în momentul contactării martorului M_______ R___ S____ și a părții vătămate C___ E___, să i se ofere sume de bani în schimbul renunțării la difuzarea materialului filmat. Considerăm noi, că inculpatul nu doar că a anticipat comportamentul părții vătămate, dar a și urmărit să o aducă pe victimă în stadiul de a avea un asemenea comportament, acest scop reprezentând substratul întregului demers început la data de 25.05.2009, cu contactarea telefonică a conducerii IPJ Harghita. Probele administrate și modul în care se coroborează ele, ne îndreptățesc să tragem această concluzie.

Prima instanță conchide că în speță fapta inculpatului s-a săvârșit în forma amenințării cu darea în vileag a unei fapte, reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată. În schimbul nedării în vileag a acestei fapte (aspectele evidențiate în materialul filmat cu conținut compromițător) partea vătămată a fost obligată să dea ceva (suma de 1.500 euro), inculpatul obținând astfel în mod injust un folos (suma de 1.000 euro).

Deși inculpatul a susținut, cu ocazia concluziilor pe fond, că partea vătămată a fost aceea care l-a provocat, pe parcursul celei de-a doua întâlniri care a avut loc între ei, pentru a săvârși o faptă penală, instanța nu regăsește în atitudinea părții vătămate o asemenea conduită. Partea vătămată a jucat un rol pe care și l-a asumat în momentul în care a făcut sesizarea la parchet, continuând relația cu inculpatul așa cum începuse de la prima întâlnire și perfectând înțelegerea proiectată încă de atunci. În felul acesta< s-a="" desăvârșit="" fapta="" inculpatului="" și="" chiar="" dacă="" la="" momentul="" respectiv="" partea="" vătămată="" cunoștea="" că="" în="" spatele="" său="" se="" află="" organele="" de="" poliție,="" nu="" a="" făcut="" nimic="" altceva,="" decât="" să="" completeze="" din="" punct="" de="" vedere="" probator="" ceea="" ce="" începuse="" deja="" prin="" înregistrarea="" primei="">

Privitor la datele tehnice ale fișierului audio care conține înregistrarea primei întâlniri a părților, reținem că criticile inculpatului nu sunt fondate. Acesta a avut comentarii legate de data la care ar fi fost înregistrat CD-ul depus la parchet de partea vătămată și totodată, s-a referit la împrejurarea că partea vătămată nu a depus la dosar înregistrarea originală, inclusiv aparatul cu care a fost făcută această înregistrare. Fiind vorba despre o înregistrare digitală, apreciem să solicitările inculpatului sunt inutile și totodată, nu pot aduce o umbră de îndoială asupra conformității acesteia cu ceea care se găsea pe suportul original. În cazul înregistrărilor digitale, copiile acestor fișiere au aceleași calități ca și originalele. Atâta timp cât nu se intervine asupra fișierului, iar acesta este transferat prin procedeul „copy/paste”, din punctul de vedere al conținutului se păstrează întocmai ca originalul. Din perspectiva datelor tehnice ale fișierului, cum ar fi data accesării, data modificării sau data creării, acestea pot suferi modificări, alterări, în funcție de diversele acțiuni de copiere/lipire are se realizează asupra lor. De asemenea, aceste date se află în strictă dependență față de computerul de pe care se realizează operațiunile și totodată, față de setările cu privire la dată și oră făcute pe acest computer. În fine, aceste date pot fi de la început alterate, atunci când aparatul pe care s-a făcut înregistrarea nu are setată data și ora corecte ori atunci când aceste informații nu pot fi setate de utilizator. Față de toate aceste posibilități de modificare a datelor tehnice ale fișierului audio, independente de vreo intervenție sau de voința părții vătămate, apreciem că nu putem discuta despre vreo faptă a acesteia care să afecteze valabilitatea înregistrării depuse. De asemenea, mai menționăm că atâta timp cât conținutul înregistrării este nemodificat (iar expertiza criminalistică nu a relevat modificări), datele tehnice ale fișierului nu prezintă interes în cauză, fiind irelevant conținutul rubricilor referitoare la data creării, data modificării sau data accesării fișierului.

declarației date de inculpat în 03.06.2009, în fața procurorului (f. 81-84 d.u.p.), care este de altfel, singura declarație dată de acesta în fața procurorului în calitate de învinuit (după aceea a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a devenit inculpat, fiind trimis în judecată cu propunere de arestare preventivă). Cu această ocazie, inculpatul a depus la dosar două chitanțe și o factură, despre care a susținut că au fost întocmite încă înainte de întâlnirea cu partea vătămată C___ E___, iar teza probatorie a fost aceea de a demonstra că între părți nu s-a încheiat altceva decât o tranzacție comercială.

Înainte de acest moment, inculpatul a mai fost audiat, olograf și pe formular tipizat, de către organele de poliție și a acreditat de la bun început varianta potrivit căreia a încheiat o simplă convenție comercială cu partea vătămată, în care aceasta primea copia unui material filmat, în schimbul plății unei sume inițiale de 2.000 euro, ce a fost negociată și redusă la aproximativ 6.000 lei.

Inițial, inculpatul a declarat, lucru auzit și afirmat și de martorul asistent Gellert A_____ A____ în declarația sa din faza de urmărire penală, că urma să îi facă părții vătămate factură și chitanță pentru suma primită, motiv pentru care l-a și invitat pe C___ E___ acasă, pentru „a-i tăia o chitanță fiscală pentru ca tranzacția să fie încheiată într-un cadru legal”.

În ziua audierii sale în calitate de învinuit de către procuror (declarația din data de 03.06.2009 la care ne-am referit mai sus), inculpatul a revenit parțial, spunând că asemenea documente au fost completate, la cererea lui, de către concubina sa, inculpata M_____ M____ M_______, încă anterior întâlnirii cu partea vătămată C___ E___, chiar înainte de a ști cuantumul sumei pe care o va primi de la aceasta în urma „tranzacției comerciale” încheiate între cei doi, chiar înainte de a fi sigur că întâlnirea va avea loc.

În acest sens, inculpatul a depus la dosar, prin intermediul apărătorului său, factura ________ JJ nr. 0012 pentru suma de 6.000 lei și două chitanțe, având seriile MS JJ nr. xxxxx și respectiv, xxxxx, toate acestea fiind datate 02.06.2009. Prima chitanță era în valoare de 4.000 lei, iar cea de-a doua era în valoare de 2.000 lei. Pe factură însă, se menționa plata în rate a sumei de 6.000 lei, prima rată fiind în valoare de 4.000 lei, plătită în data de 02.06.2009 cu chitanța nr. xxxxx, iar cea de-a doua rată fiind în valoare de 2.000 lei, plătită în data de 16.06.2009, cu chitanța xxxxx (pe care a fost trecută însă, data de 02.06.2009).

Din punctul de vedere al conținutului lor formal, cele trei documente consemnează date nereale. Astfel, obiectul contractului, consemnat în cuprinsul facturii ________ JJ nr. 0012 din 02.06.2009, este menționat ca fiind „prestări servicii de producție programe de televiziune”, ceea ce nu corespunde nici măcar realității zugrăvite de cei doi inculpați în declarațiile lor. Poziția exprimată de inculpatul T_____ J_____ pe parcursul procesului a fost aceea că partea vătămată cumpăra de la inculpat un material filmat de inculpat la solicitarea martorului U________ V_____ și în care se găseau imagini compromițătoare care o vizau pe partea vătămată. Prin urmare, natura așa-zisei convenții dintre cei doi era aceea de contract de vânzare-cumpărare, nicidecum cea de contract de prestări servicii. Inculpatul nu prestase niciun serviciu părții vătămate. Ba mai mult, am putea spune că îi făcuse un deserviciu. Aceleași considerente în legătură cu obiectul contractului sunt valabile și în legătură cu cele două chitanțe, seriile MS JJ nr. xxxxx și respectiv, xxxxx din data de 02.06.2009, cu mențiunea că de această dată, explicația pentru suma primită este aceea de „prestări servicii programe de televiziune”.

Referitor la conținutul facturii ________ JJ nr. 0012 din 02.06.2009, mai constatăm existența a trei împrejurări care din punct de vedere formal atestă împrejurări nereale. Prima este reprezentată de semnătura de la rubrica datelor privind expediția, rubrica destinată, de regulă, semnăturii cumpărătorului (destinatarului facturii) și la care a fost trecut numele părții vătămate C___ E___. Deși apare o semnătură la această rubrică, este evident că aceasta nu îi aparține părții vătămate, motiv pentru care, împrejurarea că acea semnătură îi este atribuită, este falsă. Constatăm că acea semnătură seamănă izbitor cu semnătura de la rubrica destinată semnăturii și ștampilei furnizorului, fiind posibil să fie executate de aceeași persoană, la fel ca întreaga scriere (inculpata M_____ M____ M_______). A doua chestiune, este reprezentată de însăși suma consemnată cu titlu de preț. Această sumă de 6.000 lei este trecută în factură fără explicația necesară a ceea ce reprezintă ea. Plata prețului se făcuse în euro, motiv pentru care ar fi trebuit să se menționeze că suma cu pricina reprezintă echivalentul în lei al sumei de 1.500 euro. Mai mult decât atât, după cum s-a arătat deja, ultima evaluare făcută de inculpat și partea vătămată a prestației părții vătămate se cifra la suma de 6.500 lei, astfel că această sumă ar fi trebuit să fie trecută pe factură. În fine, a treia chestiune este reprezentată consemnarea plății prețului în două rate, la date diferite, una dintre date fiind situată în viitor, la două săptămâni de la emiterea facturii. În principiu această chestiune nu reprezintă o nelegalitate, însă se atestă în mod nereal faptul că plata se va face în rate, la date diferite, în condițiile în care înțelegerea părților era ca plata să se facă în două tranșe achitate în aceeași zi. Totodată, intră în domeniul absurdului mențiunea referitoare la faptul că în data de 02.06.2009 se menționează că plata celei de-a doua date va fi făcută peste două săptămâni, prin chitanța nr. xxxxx din 16.06.2009. O asemenea mențiune consemnează practic, că o chitanță de confirmare a plății a fost emisă la data emiterii facturii, iar chitanța respectivă a fost postdatată (deci conține la rândul ei, o dată falsă). În realitate însă, pe chitanța cu pricina a fost menționată ca dată a eliberării, data de 02.06.2009, apărând încă o inadvertență în raport cu mențiunile făcute în factură.

În plus, pe lângă toate aceste mențiuni necorespunzătoare realității, care afectează formal înscrisurile de care s-a folosit inculpatul pentru a dovedi așa-zisa sa tranzacție comercială, constatăm că actele cu pricina suferă și de anumite vicii de fond. Astfel, aceste documente justificative au fost emise ca instrumentum probationis pentru o pretinsă tranzacție comercială (negotium juris) care ar fi avut loc între S.C. JR Company S.R.L., ca persoană juridică, administrată de inculpatul T_____ J_____ și numitul C___ E___, ca persoană fizică. Or, în niciun moment pe parcursul discuțiilor dintre inculpat și partea vătămată, nu s-a ridicat problema calității inculpatului, de reprezentant al unei societăți comerciale. Inculpatul a acționat în permanență în nume personal, a negociat în același condiții, nu a informat-o pe partea vătămată deloc despre introducerea în acest peisaj a societății comerciale pe care o administrează. Prin urmare, partea vătămată, dacă ar fi încheiat o convenție, ar fi înțeles că o încheie cu inculpatul T_____ J_____ personal, iar nu cu societatea comercială pe care acesta o administrează. Emiterea chitanțelor și a facturii, de către S.C. JR Company S.R.L., în calitate de vânzător sau prestator de servicii de televiziune, atestă o împrejurare în mod evident nereală, întrucât această persoană juridică nu a fost parte în nicio convenție, reală sau presupusă, în care cumpărător sau beneficiar al serviciilor să fie numitul C___ E___.

Prima instanță precizează că , un alt argument pe care ne întemeiem concluzia că factura și chitanțele depuse la dosar de către inculpat în sprijinul poziției sale sunt false, este acela că în realitate, între părți nu s-a încheiat niciun contract. Fapta de șantaj la care a fost supusă partea vătămată C___ E___ nu se constituie numai în viciul de consimțământ al violenței (caz în care contractul ar fi lovit de nulitate relativă), ci împiedică însăși încheierea contractului, întrucât consimțământul părții vătămate nu este numai viciat, ci nu este dat cu intenția de a produce efecte juridice. Ca atare, consimțământul cerut pentru realizarea acordului de voință al celor două părți lipsește și ca atare, contractul nu s-a perfectat. Mai mut decât atât, cauza contractului este ilicită și imorală, întrucât este întemeiată pe un fapt penal, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute, dar în mod primordial, lipsa unui alt element esențial al contractului (privit ca act juridic civil). D____ consecință, în lipsa unei convenții între părți, privită ca negotium juris, înscrisurile emise pentru a dovedi încheierea acestei convenții, privite ca instrumentum probationis atestă împrejurări nereale, fiind așadar, false.

Concluzionează prima instanță că factura și chitanțele prezentate de inculpat procurorului pentru a dovedi existența unei pretinse tranzacții comerciale încheiate între societatea pe care o administrează și partea vătămată C___ E___, sunt înscrisuri false, în sensul pe care îl acordă acestei noțiuni art. 290 C. pen. coroborat cu art. 288 C. pen. Mai mult decât atât, înscrisurile respective au fost folosite de inculpat în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv pentru a dovedi existența unei operațiuni comerciale fictive, menită să acopere în acest fel fapta de șantaj de care a fost acuzat în urma sesizării făcute de partea vătămată C___ E___. Emiterea acestor documente (factură și chitanțe) este imputabilă inculpatei M_____ M____ M_______, care le-a întocmit și apoi le-a încredințat inculpatului, pentru a fi folosite în vederea producerii consecințelor juridice menționate anterior.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul T_____ J_____.

Recursul a fost motivat oral la termenul de judecată din 13 martie 2013, în sensul că sentința atacată este netemeinică, și susținut prin concluzii orale, cu ocazia dezbaterilor.

Instanța de recurs l-a audiat pe inculpat (f. 49 - 51). Inculpatul a declarat că a fost rugat de șeful IPJ Harghita, R___ M_______, să îi dea o copie de pe filmul din cauză. Când s-a întâlnit cu acesta, la întâlnire s-a prezentat partea vătămată, cu care a negociat tranzacția. Mai declară că în fața primei instanțe, partea vătămată a recunoscut că a falsificat înregistrarea acestei întâlniri, că i s-a cerut de către instanță să depună înregistrarea originală și că aceste aspecte nu au fost consemnate. Înregistrarea s-a făcut în realitate în data de 2 iunie 2009, ulterior flagrantului, sau în 2 iunie 1997. Martorul Revai Karoly, arestat în arestul IPJ, a fost anunțat încă dinaintea flagrantului că va fi arestat un ziarist. Și înregistrarea în mediu ambiental făcută cu ocazia flagrantului este trunchiată. Nu a șantajat-o pe partea vătămată C___ E___, și o dovadă în acest sens este că a acceptat plata în rate. Cu ocazia flagrantului, acesta l-a provocat în permanență. Nu poate fi vorba despre șantaj, cât timp faptele părții vătămate erau deja descrise într-un ziar. A avut tot dreptul să vândă o producție proprie, printr-un contract comercial. A mai făcut și încă face asemenea tranzacții comerciale. Eliberarea chitanțelor este treaba contabilei. Împotriva lui nu se poate susține că a comis o infracțiune de fals. Întocmirea respectivelor documente la un alt moment decât cel al perfectării contractului nu excede uzanțelor comerciale.

Analizând recursul declarat, Curtea îl consideră nefondat.

Își însușește, pentru ceea ce interesează infracțiunile de șantaj și uz de fals comise de inculpatul recurent, considerentele primei instanțe.

Față de aspectele invocate în recurs, face următoarele precizări:

Inculpatul T_____ J_____ a săvârșit asupra părții vătămate C___ E___ mai multe acte de constrângere, prin amenințarea difuzării unui material jurnalistic în scopul obținerii unei sume de bani.

Primul act documentat este SMS-ul (mesajul text) trimis părții civile în data de 27.05.2009, memorat de telefonul acesteia și reprodus la fila 59 din dosarul de urmărire penală: „Bună ziua. astept tel dvs. daca nu ma sunati azi-maine să ne stabilim intalnirea consider ca nu va intereseaza subiectul si nu ua mai deranjez. trimit filmul la buc si gata. cu stima j”.

Al doilea a intervenit în cursul convorbirii dintre părți avută în data de 29.05.2009 în complexul comercial M____ Mall din Tg. M____, înregistrată pe ascuns de partea civilă, copiată pe suporturile magnetice depuse la dosar, care au făcut obiectul expertizei criminalistice, și redată de partea vătămată într-un înscris anexat plângerii penale (f. 15 – 19 dosar urmărire penală). În cursul acestei convorbiri, inculpatul îi cere, în esență, suma de circa 2000 de euro pentru a nu difuza la televiziunea OTV și la o altă televiziune, nenumită, cu care arată că era în discuții, un film cuprinzând o anchetă jurnalistică referitoare la partea vătămată.

Al treilea act, surprins în flagrant, a constat în întâlnirea dintre cele două părți din data de 2.09.2009 care a avut loc tot la M____ Mall în Tg. M____, când inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 1000 de euro. În cursul discuției care a avut loc între cei doi, inculpatul i-a reamintit părții vătămate că dacă nu plătește atunci el își face treaba, referindu-se la difuzarea filmului, și că prețul final este de 1500 de euro, din care suma de 1000 de euro reprezenta un avans.

Inculpatul contestă în special legalitatea și autenticitatea înregistrării din 29.05.2009.

Curtea reține că folosirea ca probă în procesul penal a înregistrărilor prezentate de părți, privitoare la propriile convorbiri, este reglementată de art. 91 ind. 6 alin. 2 Cod pr. pen., care nu impune în mod expres respectarea nici unei condiții pentru administrarea unei asemenea probe. Ca urmare, aparent problema ilegalității acestei probe nu se pune. Curtea preferă, totuși, să privească cu o anumită prudență înregistrarea. Partea vătămată a înregistrat pe ascuns o convorbire purtată cu inculpatul, care avea o așteptare rezonabilă că respectiva convorbire este una privată. Folosirea ei în proces constituie o ingerință în exercitarea dreptului la viață privată al inculpatului, drept recunoscut, între altele, de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ingerința este prevăzută de lege, dar textul legal, deși neechivoc în sensul că orice convorbire privată poate fi în orice condiții înregistrată pe ascuns de unul dintre participanți și folosită împotriva celuilalt ca probă în procesul penal, poate veni în coliziunne cu anumite principii ale statului de drept, între care respectarea vieții private. De aceea, el trebuie interpretat în lumina principiilor de drept, inclusiv a celor deduse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). După știința instanței de recurs, stadiul actual al jurisprudenței CEDO este în sensul că înregistrările propriilor convorbiri făcute de o parte fără ajutorul autorităților și folosite în cadrul vieții ei private nu aduc atingere dreptului la viață privată al celui de al doilea participant la convorbire, a cărui voce a fost captată fără știrea lui, în timp ce dreptul lui la viață privată este atins dacă înregistrarea s-a făcut cu ajutorul autorităților și a fost folosită ca probă în procesul penal. În acest sens este hotărârea V__ Vondel împotriva Olandei. Problema convorbirilor înregistrate pe ascuns de o parte fără ajutorul autorităților dar folosite ulterior în procesul penal a fost lăsată deschisă. O soluție a acestei probleme este dificil de prevăzut, în condițiile în care, în Europa, practica judiciară oscilează între interzicerea (ca în Germania, în urma hotărârii Curții Constituționale din 31 ianuarie 1973 din cauza 2 BvR 454/71 ) și permiterea (ca în Franța; a se vedea, spre exemplu, hotărârea din 31 ianuarie 2012 a Curții de Casație – Camera penală din cauza 11-85.464) folosirii lor. Curtea de Apel apreciază, totuși, că soluția maximalistă a permiterii înregistrării și denunțării în orice condiții a orică