R O M Â N I A
CURTEA DE APEL B_____
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 330/Ap DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Judecător- M_____ Ș_____
- Grefier- O___ S_____
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D_____ D_______ – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul T_____ M______ G______ împotriva sentinței penale nr. 385 din 04 martie 2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 iunie 2014, când,
C U RT E A,
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 385/04.03.2014 a Judecătoriei B_____, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 335 alin. 2 Noul Cod penal ( fost art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 ), cu aplicarea art. 5 alin. 1 Noul Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul T_____ M______ G______ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată. În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni. În baza art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B_____ cu numărul xxxxx/P/2012 din data de 18.10.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei B_____ sub număr XXXXXXXXXXXXXX în data de 23.10.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T_____ M______ G______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. În cuprinsul actului de sesizare, s-a reținut că în data de 06.10.2012, în jurul orei 11.50, inculpatul T_____ M______ G______ a condus autoturismul marca BMW X6 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN1, la km. 174, dinspre municipiul B_____ spre orașul Ghimbav, având dreptul de a conduce suspendat. Situația de fapt reținută mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare ( fila 7 dosar urmărire penală ), relații comunicate de I.P.J. – Serviciul Rutier ( filele 18-20 dosar urmărire penală ), declarație martor T_____ M______ ( fila 22 dosar urmărire penală ), declarații martori asistenți C_____ D______ ( fila 28 dosar urmărire penală ), N______ G_______ ( fila 30 dosar urmărire penală ). Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală ( fila 10 dosar urmărire penală ) și în faza de judecată ( fila 17 dosar Judecătorie ), expunând poziția sa față de învinuire. În faza de judecată, la solicitarea inculpatului, instanța de fond a încuviințat administrarea probei testimoniale în cadrul căreia a fost audiată martora T_____ M______, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei ( fila 38 dosar Judecătorie ). De asemenea, instanța de fond a admis proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat, la dosar fiind depus referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj ( fila 25 dosar Judecătorie ) precum și caracterizare privindu-l pe inculpat ( fila 36 dosar Judecătorie ). La dosarul cauzei a fost depusă, din dispoziția instanței de fond , fișa de cazier a inculpatului ( fila 11 dosar Judecătorie ) precum și fișa de evidență a conducătorului auto ( fila 9 dosar Judecătorie ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în ziua de 06.10.2012, în jurul orei 11.30, inculpatul și soția sa au plecat din stațiunea Poiana B_____ unde s-au aflat pentru petrecerea sfârșitului de săptămână spre localitatea de domiciliu, respectiv __________________________. Pentru transport cei doi au folosit autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. În timp ce rulau pe DN1, la km. 174, la ieșirea din B_____, la volan se afla inculpatul T_____ M______ G______ care conducea autoturismul în ciuda faptului că acestuia îi fusese suspendată exercitarea acestui drept începând cu data de 16.07.2012, sancțiunea urmând a expira la data de 13.10.2012. Ca urmare a faptului că viteza autoturismul era de 103 km/h, peste limita legală de 70 km/h în zona respectivă, acesta a fost oprit pentru control. La momentul la care agenții au solicitat inculpatului documentele pentru control, acesta nu a putut să le prezinte, permisul fiindu-i reținut ca urmare a sancționării sale anterioare. Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere că toate probele aflate la dosar, coroborate, dovedesc că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului în discuție în data de 06.10.2012. În acest sens, există procesul-verbal de constatare ( fila 7 dosar urmărire penală ) în conformitate cu care la data menționată, ora 11.50, un echipaj al Poliției municipiului Ghimbav a oprit autoturismul cu numărul XXXXXXXXX care circula pe DN1, la km. 174, ocazie în care la volan a fost identificat inculpatul T_____ M______ G______. De asemenea, prin declarațiile oferite de acesta în cursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul nu a negat prezența sa la volanul vehiculului, recunoscând că a fost oprit în trafic, în timp ce conducea autoturismul în discuție. S-a reținut că toate aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorei T_____ M______, soția inculpatului, care se afla în vehicul și care a confirmat la rândul său că la momentul opririi autoturismului de către agenții de poliție la volan se afla soțul său, inculpatul T_____ M______ G______. Cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca inculpatul să conducă vehicule, instanța de fond a reținut relațiile comunicate de I.P.J. B_____ – Serviciul Rutier ( filele 18-20 dosar urmărire penală ), în conformitate cu care la data de 06.10.2012 dreptul inculpatului de a conduce era suspendat. Inculpatul a recunoscut la rândul său că avea cunoștință de faptul că nu avea dreptul de a conduce și, în plus, la data respectivă nu se afla în posesia permisului de conducere, acesta fiind oprit de organele de poliție. Pe cale de consecință, rezultă cu certitudine că la data de 06.10.2012 inculpatul T_____ M______ G______ a condus pe drumurile publice autoturismul cu numărul XXXXXXXXX în localitatea Ghimbav având suspendată exercitarea acestui drept.
S-a invocat în apărare că inculpatul ar fi fost constrâns să săvârșească această infracțiune ca urmare a problemelor de sănătate ale soției sale, impunându-se transportarea sa de urgență la spital. Analizând această apărare, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că în cauză nu s-a dovedit o astfel de situație de urgență deosebită. Astfel, deși inculpatul și soția sa au încercat să acrediteze o astfel de idee, declarațiile oferite nu sunt suficiente pentru a atesta o astfel de situație. S-a constatat că deși se susține o stare de rău deosebită în raport de care se impunea transportul imediat la spital, în fapt martora a rămas alături de soțul ei pe parcursul întocmirii actelor constatatoare ale infracțiunii și a audierii, reușind chiar să ofere declarații la sediul Poliției, fără a solicita transportul la spital. În aceste condiții, este neverosimilă varianta privind imposibilitatea așteptării unui alt mijloc de transport ( taxi sau ambulanță ) pentru a se evita conducerea vehiculului de către inculpat. Pe de altă parte, conform art. 20 alin. 2 Noul Cod penal, pentru a se putea reține existența stării de necesitate ca și cauză justificativă care înlătură răspunderea penală, este necesar să existe un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel. Or, în speță, după cum a arătat mai sus, instanța de fond a considerat că pericolul nu era imediat – problemele de sănătate ale martorei T_____ M______, chiar și în măsura în care ar fi reale, nefiind atât de urgente încât să necesite o acțiune imediată și, pe de altă parte, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție având în vedere că existau alte mijloace la care s-ar fi putut apela cu ușurință pentru rezolvarea situației și transportarea la spital într-o modalitate care să nu implice săvârșirea unei infracțiuni. Față de toate acestea, instanța de fond a considerat că nu s-a făcut dovada stării de necesitate astfel că fapta comisă de inculpat constituie infracțiune urmând a fi angajată răspunderea penală a acestuia pentru săvârșirea ei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 06.10.2012, în jurul orei 11.50, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN1, dinspre B_____ spre Ghimbav autoturismul BMW X6 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată de la data de 16.07.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, în prezent infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 Noul Cod penal. S-a reținut de către instanța de fond că ambele texte de lege amintite mai sus reglementează această infracțiune într-o modalitate similară în ceea ce privește conținutul constitutiv. Având în vedere succesiunea celor două legi penale în timp, instanța de fond a constatat că ambele texte prevăd pentru săvârșirea infracțiunii aceleași limite de pedeapsă, respectiv închisoarea între 6 luni și 3 ani închisoare sau amenda penală.
Cu privire la opțiunea între cele două pedepse alternative prevăzute de lege, instanța de fond a considerat că nu se justifică alegerea amenzii în special din perspectiva circumstanțelor de ordin personal ale inculpatului, respectiv numărul absolut impresionant de abateri la regimul circulației pe drumurile publice, astfel cum rezultă din fișa de evidență a conducătorului auto. S-a constatat că inculpatul încalcă în mod repetat aceste reguli și inclusiv a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni similare celei deduse judecății în prezenta cauză iar sancțiunile aplicate până la acest moment nu au avut niciun rol de coerciție asupra sa. Acesta este și motivul pentru care instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, datele referitoare la persoana infractorului și conduita anterioară a acestuia ducând la concluzia necesității aplicării unei pedepse.
Față de acestea, instanța de fond a ales pedeapsa închisorii și, constatând identitatea limitelor de pedeapsă și aplicând legea în vigoare la momentul soluționării prezentei, conform principiului activității legii penale, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 335 alin. 2 Noul Cod penal ( fără a reține aplicarea art. 5 Noul Cod penal, în condițiile în care, pentru considerentele expuse mai sus, nu se poate reține că textul amintit constituie lege penală mai favorabilă ). Pe cale de consecință, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 74 din noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost depistat ca urmare a depășirii vitezei legale, circulând cu 103 km/h, prezenta faptă fiind una dintre numeroasele abateri la regimul circulației, astfel cum s-a analizat mai sus, ținând cont și de faptul că, deși inculpatul a depus la dosar înscrisuri atestând calitatea de primar, în fapt nu și-a asumat și conduita corespunzătoare care ar trebui să derive dintr-o astfel de calitate privilegiată, alegând să încalce legea în locul promovării respectării cu strictețe a acesteia. În raport de toate acestea, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege.
Raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012, instanța de fond a constatat că pedeapsa complementară și cea accesorie trebuie aplicate conform legii în baza căreia s-a făcut și aplicarea pedepsei principale, în speță Noul Cod penal. În raport cu acesta, instanța de fond a reținut că pentru infracțiunea dedusă judecății nu este obligatorie aplicarea unei pedepse complementare și, de asemenea, a apreciat că nu se impune aplicarea unor astfel de pedepse raportat la persoana inculpatului, simpla condamnare fiind suficientă în opinia instanței pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul de inhibare a unui viitor comportament ilicit sau chiar contravențional. Pe cale de consecință, nefiind aplicate pedepse complementare, s-a apreciat că nu se poate aplica nici pedeapsa accesorie.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, făcând aplicarea dispozițiilor mai favorabile din legile succesive incidente în speță, conform art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. 1 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, natura infracțiunii, se poate aprecia că scopul pedepsi poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal. Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, la data de 10 martie 2014, inculpatul T_____ M______ G______, în condițiile în care copia minutei i-a fost comunicată acestuia la data de 10 martie 2014. În motivarea apelului, se solicită achitarea inculpatului având în vedere că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume starea de necesitate și în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 181 din vechiul Cod penal, raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013. În motivare se arată că autoturismul a fost condus de soția sa, dar deoarece aceasta înaintea plecării și-a administrat un medicament cu efect analgezic, aceasta a suferit dureri abdominale din cauza colicii renale, motiv pentru care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului pentru a se îndrepta către cel mai apropiat spital sau farmacie. Se arată că pericolul nu putea fi înlăturat altfel decât prin deplasarea imediată de la Ghimbav până în prima localitate C_____, unde inculpatul cunoștea că se află cel mai apropiat spital. Se mai arată că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Se arată că inculpatul deține funcția de primar al comunei Padeș și față de înscrisurile depuse în circumstanțiere poate fi aplicată acestuia o sancțiune cu caracter administrativ. În final, se solicită aplicarea unei amenzi penale și nu pedeapsa închisorii.
În apel nu au fost administrate probe.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de inculpatul T_____ M______ G______ este fondat, dar pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, coroborate cu recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei.
Inculpatul T_____ M______ G______ solicită achitarea sa, invocând starea de necesitate.
În prezent, starea de necesitate este reglementată în cuprinsul art. 20 din noul Cod penal, fiind justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. În Codul penal din 1969, era în stare de necesitate acela care săvârșea fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc, condițiile fiind deci similare cu actuala reglementare, noul Cod penal stabilind în plus o condiție raportat la urmările faptei. Instanța de fond în mod justificat a reținut că în speță pericolul nu era imediat – problemele de sănătate al martorei T_____ M______ nefiind atât de urgente încât să necesite o acțiune imediată și, pe de altă parte, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție având în vedere că existau alte mijloace la care s-ar fi putut apela cu ușurință pentru rezolvarea situației și transportarea la spital într-o modalitate care să nu implice săvârșirea unei infracțiuni.
Instanța de apel remarcă faptul că, chiar inculpatul T_____ M______ G______ declară în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond, că în cursul dimineții soției sale i se făcuse rău deja, iar apoi acesteia la ieșire din B_____, în zona magazinului Hornbach i s-a făcut foarte rău astfel că nu a mai putut să conducă autoturismul. În această situație, spitalul cel mai apropiat ar fi fost în B_____, iar dacă pericolul era pe punctul de a se produce în privința sănătății soției, părțile ar fi putut apela la serviciul ambulanței. În aceeași declarație, inculpatul arată că ulterior depistării în trafic, acesta și soția sa au fost conduși la sediul Poliției Ghimbav, unde soția sa a luat niște pastile pe care le avea asupra ei. Tratamentul pentru colica renală presupune utilizarea antispasmodicelor, a antiinflamatoarelor precum și a antialgicelor, dovedindu-se deci că martora avea asupra sa astfel de medicamente. Martora T_____ M______ C______ este de altfel cadru medical, declarând că are probleme cu rinichii de câțiva ani. De asemenea, în ziua respectivă soția inculpatului nu a fost internată la spital, fiind în măsură să conducă autoturismul până la Târgu J__. Martora menționează că după ce și-a administrat un medicament injectabil a condus până la domiciliu. În dosar nu s-a făcut dovada cu un act medical al recomandărilor medicale și nici a administrării respectivului medicament injectabil. Martora a prezentat doar un buletin ecografic abdominal datat 04.10.2012, care nu este urmat de vreo scrisoare medicală și copia unei pagini dintr-un act medical datat 09.04.2013.
La soluționarea apelului inculpatului T_____ M______ G______, instanța de apel are în vedere și efectul devolutiv al apelului, așa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, potrivit căruia în cadrul limitelor efectului devolutiv, instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „ aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei ”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Potrivit art. 335 alin. 2 din noul Cod penal, intrat în vigoare la 01 februarie 2014, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În aceste condiții, față de împrejurarea că inculpatul a fost depistat în trafic în data de 06.10.2012 conducând un vehicul, având permisul de conducere suspendat în perioada 16 iulie 2012 – 13 octombrie 2012, instanța de fond nu s-a orientat în a alege pedeapsa amenzii, ci pedeapsa închisorii și a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, aplicând pedeapsa de 1 an închisoare, menționând în dispozitivul hotărârii, ambele texte de lege, atât art. 335 alin. 2 din noul Cod penal, cât și art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Potrivit Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 5.XXXXXXXXXXXX și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, reglementarea din legea specială, O.U.G. nr. 195/2002, raportat la dispozițiile vechiului Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptei ( 06.10.2012 ), apare mai favorabilă decât reglementarea din dispozițiile noului Cod penal, în condițiile în care instanța se orientează la a alege pedeapsa închisorii și nu pedeapsa amenzii. Se are în vedere astfel regimul mai ușor al suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum era reglementat în cuprinsul articolului 81 din vechiul Cod penal și al suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 din Codul penal, față de ansamblul de reglementări a modalității suspendării executării pedepsei sub supraveghere din cuprinsul articolelor 91-98 din noul Cod penal, precum și momentul la care intervine reabilitarea de drept potrivit Codului penal din 1969 ( art. 86 și art. 866 în Codul penal din 1969 ) față de calculul termenului de reabilitare calculat conform art. 167 raportat la art. 165 din noul Cod penal.
Instanța de apel are în vedere la stabilirea pedepselor accesorii și complementare, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Legea mai favorabilă fiind legea veche, ar trebui să se facă aplicarea dispozițiile art. 71 din vechiul Cod penal. Instanța de apel are în vedere însă dispozițiile art. 418 din noul Cod penal, potrivit cărora, soluționând cauza în apel, nu se poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.
Obiectul juridic al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul este securitatea circulației pe drumurile publice. Cine conduce un autovehicul pe drumurile publice, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, pune în evident pericol siguranța traficului rutier, indiferent de împrejurările în care se comite fapta, stare de pericol care nu trebuie dovedită. Absența unui permis de conducere corespunzător creează prezumția cu caracter absolut că acel conducător auto nu posedă cunoștințele și aptitudinile necesare unei conduceri primejdioase și că, prin folosirea autovehiculului, se creează o stare de pericol pentru ordinea publică, urmare inerentă elementului material al infracțiunii. Se constată deci că atingerea valorilor apărate de dispozițiile articolului 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 nu este minimă, ci ridicată și prin conținutul ei concret, în speță fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă importanță și un grad de pericol social ridicat, nefiind justificată cererea inculpatului T_____ M______ G______ de a se reține că fapta pentru care este cercetat este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N_______ H_______ M_____ Ș_____
GREFIER
O___ S_____
Red. M.Ș./11.09.2014
Dact. O.S./12.09.2014
3 exemplare
Jud. fond: M____ C_______
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025