Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP) - Decizia 1367/2015 din 22 decembrie 2015 dată de Curtea de Apel TIMIŞOARA

Date speţă

Instanţă:
Curtea de Apel TIMIŞOARA

Materie juridică:
Penal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP)

Număr hotarâre:
1367/2015 din 22 decembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 1367/A

Ședința publică din data de 22 decembrie 2015

Completul compus din:

Președinte: F_____ M____ C_______ FLORENȚA

Judecător: F_________ P____

Grefier: I____ M_______ S______

Ministerul Public este reprezentat de procuror A______ I____ S___ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rolul instanței se află judecarea apelului formulat de inculpatul D_____ D___ R___ împotriva sentinței penale nr. 2394 din 08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 02.12.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța stabilind termen pentru deliberare și pronunțare la data de 16.12.2015, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în vederea deliberării pentru astăzi, 22.12.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2394 din 08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu reținerea 5 N.C.p. și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D_____ D___ R___ (fiul lui I___ și M____ A__, născut la data de 23.07.1954, în A___, jud. A___, cu domiciliul în Timișoara, ______________________________________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx), la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.

În temeiul art. 71 C. pen.1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 81 C. pen.1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 8 luni, în condițiile art. 82 C.pen. 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 404 C.proc.pen., s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 421/P/2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost trimis în judecată inculpatul D_____ D___ R___ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată – prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.

Prin rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 08.11.2012, în jurul orei 1310, inculpatul D_____ D___-R___ a condus autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _______________________, dinspre Piața Leonardo da Vinci înspre ___________________________> Acesta a fost oprit pentru control de organe de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul Rutier.

S-a procedat la legitimarea și identificarea inculpatului în prezența martorului asistent Goleș-P_____ M___. Cu această ocazie, D_____ D___-R___ a prezentat organelor de poliție dovada _________ nr. xxxxxx eliberată la data de 23.10.2012 fără drept de circulație.

În urma verificărilor întreprinse a rezultat că acesta avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Prin adresa nr. xxxxxx din 26.11.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean T____ - Serviciul Rutier (f. 10), reiese că la data de 08.11.2012 D_____ D___-R___ nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât la data de 12.07.2009 a săvârșit fapta prev. de art. 111 al.4 din OUG nr. 195/2022 rep., respectiv a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 din C.p. 1968.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine sinceră și regretând fapta.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii; rezoluție de începere a urmăririi penale; adrese verificare la IPJ; declarații inculpat; declarație martor; fișă cazier judiciar.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.10.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin 10 C.proc.pen., privind judecata conform procedurii simplificate, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen. și că nu solicită administrarea altor probe, ci și le însușește pe cele din dosarul de urmărire penală (declarație fila 21). La termenul de judecată din 01.10.2015 instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul nu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri potrivit art. 375 alin. 2 Cod procedură penală.

În temeiul art. 100 alin. 2 Cod procedură penală, a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv: cazierul judiciar al inculpatului (f. 8 și f. 14).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În urma verificărilor întreprinse a rezultat că acesta avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Prin adresa nr. xxxxxx din 26.11.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean T____ - Serviciul Rutier (f. 10), reiese că la data de 08.11.2012 D_____ D___-R___ nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât la data de 12.07.2009 a săvârșit fapta prev. de art. 111 al. 4 din OUG nr. 195/2022 rep., respectiv a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1,3 din C.p. 1968.

În drept, fapta inculpatului care în data de 19.03.2015 a condus pe __________________________, dinspre Piața Leonardo da Vinci înspre _______________________________ Opel Vectra cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, având permisul de conducere suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, ca lege penală mai favorabilă, potrivit art. 5 din Noul Cod penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care potrivit declarațiilor acestuia și procesului verbal de depistare în trafic dar și adresei nr. xxxxxx/26.11.2012 emisă de IPJ T____-Serviciul Poliției Rutiere (fila 10 dosar u.p.) a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ - drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii de autovehicule nu execută sancțiunile aplicate.

Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat, a condus acest autoturism, fapt ce determină reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare, la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care faptele au fost comise și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Instanța de fond a avut însă în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și totodată a făcut aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În consecință, a aplicat inculpatului D_____ D___-R___ pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art. 86 al. 2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.

Instanța de fond a făcut aplicarea art. 71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S____ și P_______ împotriva României. Astfel, în acest context, instanța apreciază că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța de fond, în baza art. 81 C.pen., a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen, acest termen fiind apreciat de instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

În ceea ce privește condiția prevăzută la lit. b) alin. 1 al art. 81 Cod penal, și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța de fond a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatului (f. 8 dosar instanță), că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar sau în alte evidențe.

Aprecierea instanței că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” conform disp. prev. la lit. c) alin. 1 al art. 81 Cod penal, se întemeiază pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și pe circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța de fond a reținut cu privire la persoana inculpatului atitudinea sa sinceră și cooperantă și lipsa antecedentelor penale.

În baza art. 404 Cod procedură penală, instanța de fond a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen., a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale instanța de fond, în baza art. 71 alin. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite în cauză.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 2394 din 08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a formulat apel inculpatul D_____ D___ R___, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 12.11.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpatul D_____ D___ R___ a arătat că pentru aceeași faptă a mai fost judecat odată în dosarul nr. xxxxx/P/2012, prin ordonanța din 06.11.2014 fiind obligat la plata unei amenzi administrative de 800 lei. În cursul cercetărilor s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat și a colaborat pe deplin. A achitat această amendă în data de 21.01.2015 către Trezoreria statului cu chitanța ___________ nr. xxxxxxxxxxx. În februarie 2015 i s-a comunicat însă că se rejudecă această cauză, iar inculpatul s-a prezentat ori de câte ori a fost citat. Inculpatul nu a solicitat rejudecarea acestei cauze și această rejudecare nu s-a făcut din cauza sa. Ulterior, prin sentința penală nr. 2394 din 08.10.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Timișoara inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare cu suspendare și la plata unor cheltuieli judiciare de 1200 Ici. A mai arătat inculpatul că el nu a contestat faptele pentru care a fost judecat, și-a recunoscut vina și și-a exprimat regretul pentru acestea. Nu și-a angajat un avocat, având în vedere toate acestea, dar consideră că a fost judecat de două ori pentru aceeași faptă, în condițiile în care a fost amendat prima dată și a achitat amenda. Procesul a fost reluat a doua oară fără a se anula ordonanța din 06.11.2014 dată în dosarul nr. 1456/P/20T2, inculpatul rămânând cu amenda de 800 lei achitată. Acum, pe lângă faptul că a fost condamnat de instanța de fond la 8 luni închisoare cu suspendare, a fost obligat și la plata unor cheltuieli judiciare de 1200 lei.

Concluzionând, inculpatul apelant a solicitat reanalizarea sentinței penale nr. 2394 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în 08.10.2015 și anularea hotărârii prin care a fost obligat la plata sumei de 1200 Iei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, ca fiind netemeinică.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform art. 417 din Codul de procedură penală, Curtea de apel constată următoarele:

Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea În data de 08.11.2012, în jurul orei 1310, inculpatul D_____ D___-R___ a condus autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _______________________, dinspre Piața Leonardo da Vinci înspre ____________________ fost oprit pentru control de organe de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul Rutier.

În urma verificărilor întreprinse a rezultat că acesta avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Prin adresa nr. xxxxxx din 26.11.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean T____ - Serviciul Rutier (f. 10), reiese că la data de 08.11.2012 D_____ D___-R___ nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât la data de 12.07.2009 a săvârșit fapta prev. de art. 111 al. 4 din OUG nr. 195/2022 rep., respectiv a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1,3 din C.p. 1968.

Inculpatul a uzat de procedura recunoașterii vinovăției reglementată de art. 375 C.p.p., astfel că nu mai este posibilă o repunere în discuție a acesteia.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 Cod procedură penală. Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpat fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa stabilită ca și modalitatea de executare au fost just individualizate.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 81 din Codul penal din 1969, ținând cont că pedeapsa aplicată este de 8 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, dar și conduita sa anterioară și posibilitățile inculpatului de îndreptare scopul pedepsei putând fi atins chiar prin suspendarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere stabilit la 2 ani și 8 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În cauză se constată că prin ordonanța nr. xxxxx/P/2012 din data de 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus clasarea cauzei, în baza art. 314 alin. 1 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 19 din Legea 255/2013 cu referire la art. 18/1 C.pen., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în cuantum de 800 lei, considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin ordonanța nr. xxxxx/II/6/2014 din 08.01.2014 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus infirmarea ca nelegală a ordonanței nr. xxxxx/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de D_____ D___ R___ pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002.

După cum s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Stoianova și N______ c. României, pentru procuror nu este o simplă posibilitate teoretică de a redeschide procedura (a se vedea, a contrario, Withey împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 59.493/00, CEDO 2003-X), parchetului fiindu-i îngăduit să redeschidă urmărirea penală fără a fi obligat să solicite autorizația vreunei instanțe naționale, care să fie obligată să analizeze temeinicia cererii pentru a verifica, de exemplu, dacă redeschiderea cauzei nu era inechitabilă și dacă timpul scurs de la decizia de încetare a anchetei nu era excesiv (a contrario, Withey împotriva Regatului Unit).

Spre deosebire de prevederile art. 273 C. pr. pen.1968., conform art.335 alin.(4) din actualul Cod de procedură penală, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. În acest fel, legiuitorul a înțeles să pună în acord dispozițiile Codului de procedură penală cu prevederile art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și N______ împotriva României, prin care instanța europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. Curtea a arătat, totodată, că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile.

În cauză, prin încheierea 233/05.02.2015 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar XXXXXXXXXXXX judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 335 C. pr. pen., a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. xxxxx/II/6/2014 din 08.01.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 privind pe suspectul D_____ D___ R___.

Prin urmare, având în vedere că redeschiderea urmăririi penale în cauză a fost confirmată de către un judecător, nu pot fi constatate încălcări ale prevederilor art.6 paragraful 1 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, criticile inculpatului privind condamnarea sa după o soluție de clasare fiind astfel nefondate.

Distinct de acest aspect, criticile subsidiare ale inculpatului privind nerestituirea amenzii administrative achitate concomitent cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1200 lei sunt fondate.

Astfel, prin ordonanța nr. xxxxx/P/2012 din data de 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin care s-a dispus clasarea cauzei în baza art. 314 alin 1 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 19 din Legea 255/2013 cu referire la art. 18/1 C.pen. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, s-a dispus și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în cuantum de 800 lei.

Inculpatul a achitat amenda în dosar xxxxx/P/2012 prin chitanța xxxxxxxxxxx/21.01.2015.

Prin ordonanța nr. xxxxx/II/6/2014 din 08.01.2014 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus infirmarea ca nelegală a ordonanței nr. xxxxx/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de D_____ D___ R___ nu s-a dispus restituirea amenzii penale achitate în cauză. De asemenea, nici prin încheierea nr. 233/05.02.2015 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar XXXXXXXXXXXX prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. xxxxx/II/6/2014 din 08.01.2014 nu s-a dispus cu privire la amenda în cuantum de 800 lei achitată în cauză, anterior redeschiderii urmăririi penale.

Amenda administrativă achitată de către inculpat în cauză pentru fapte pentru care ulterior a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa închisorii, reprezintă o sancțiune penală, fiind aplicată în urma unei acuzații în materie penală.

Prin urmare, pentru a nu se ajunge la o dublă sancționare a inculpatului pentru aceeași faptă, care ar încălca principiului non bis in idem, se justifică restituirea către inculpat a amenzii penale achitate în dosarul xxxxx/P/2012.

Având în vedere lipsa unei proceduri exprese în acest sens, este nerezonabil să se solicite inculpatului să apeleze la procedura contestației la executare de drept comun pentru a obține restituirea sancțiunii amenzii administrative achitate în această cauză, o asemenea abordare nereprezentând o eliminare efectivă a dublei sancționări pentru aceeași faptă. Prin urmare, se impune restituirea amendă în cuantum de 800 lei achitate de către inculpat în dosar xxxxx/P/2012 prin chitanța xxxxxxxxxxx/21.01.2015.

Potrivit art. 117 alin. 1 lit. f C.pr.fisc., se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.

Potrivit art. 116* alin. 1 din C.pr. fisc., prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia.

Potrivit art. 116* alin. 4 C.pr.fisc., dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.

Potrivit art. 116* alin. 6 și 7 C.pr.fisc., compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu, organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.

Având în vedere aceste dispoziții legale incidente, deși apelantul a criticat obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat, în cauză nu se poate dispune compensarea amenzii în cuantum de 800 lei cu cheltuielile judiciare în cuantum de 1200 lei, această operațiune fiind de competența organului fiscal.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de inculpatul D_____ D___ R___ împotriva sentinței penale nr. 2394/08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Va desființa sentința apelată doar sub aspectul restituirii amenzii achitate și rejudecând în aceste limite:

Va dispune restituirea către apelantul D_____ D___ R___ a sumei de 800 lei achitată cu titlu de amendă penală în dosar xxxxx/P/2012 prin chitanța xxxxxxxxxxx/21.01.2015.

Va menține în rest sentința penală atacată.

În baza art. 275 alin 3 C. pr. pen., cheltuielile vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de inculpatul D_____ D___ R___ împotriva sentinței penale nr. 2394/08.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Desființează sentința apelată doar sub aspectul restituirii amenzii achitate și rejudecând în aceste limite:

Dispune restituirea către apelantul D_____ D___ R___ a sumei de 800 lei achitată cu titlu de amendă penală în dosar xxxxx/P/2012 prin chitanța xxxxxxxxxxx/21.01.2015.

Menține în rest sentința penală atacată.

În baza art. 275 alin 3 C. pr. pen. cheltuielile rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2015.

Președinte, Judecător,

F_____ M____ C_______ FLORENȚA F_________ P____

Grefier,

I____ M_______ S______

Red. F.F./22.12.2015

Tehnored. I.M.S. – 4 ex./22.12.2015

Primă instanță: Judecătoria Timișoara – jud. S____ M_____ E____

Publicitate