R O M Â N I A

JUDECATORIA FAGARAS

JUDEȚUL B_____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.1758/2014

Ședința publică din 25 septembrie 2014

JUDECĂTOR : L____ D___

GREFIER : M______-A___ P_______

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C___ de A________ de Sănătate a Județului B_____, cu sediul în mun. B_____, ____________________________.11, jud. B_____, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul C________ M______ Individual (CMI) Dr. C_______ M_____, cu sediul în localitatea M_____, nr.364, jud. B_____, având CUI xxxxxxxx, având ca obiect plata lucrului nedatorat.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 11 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

I N S T A N Ț A

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub numărul de mai sus, reclamanta C___ de A________ de Sănătate a Județului B_____, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul C________ M______ Individual (CMI) Dr. C_______ M_____, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 18.030 lei, compusă din suma de 8.070 lei aferentă anului 2009 și suma de 9.960 lei aferentă anului 2010, plăți efectuate către pârât pentru serviciile medicale prestate în cadrul Centrului de permanență Șercaia, peste nivelul aprobat prin Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr.XXXXXXXXXXXXX pentru aprobarea Normelor metodologice cu privire la asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență.

A solicitat, de asemenea, plata dobânzilor legale aferente sumelor de la punctul anterior, calculate conform OG nr. 13/2011 și art. 73 ind.1 din Legea nr. 270/2013 pentru modificarea Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, de la data fiecărei plăți nedatorate și până la data restituirii lor efective, cu precizarea că la data de 30.11.2013 aceste dobânzi erau în cuantum de 3.730,06 lei.

A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat – în esență - că între CAS B_____ și pârât a fost încheiat un contract pentru asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrul de permanență Șercaia, contract în baza căruia a decontat serviciile medicale prestate de medicul titular, în calitate de reprezentant legal al cabinetului medical individual, la un tarif peste nivelul celui prevăzut în Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr.lXXXXXXXXXXXX.

Astfel, la nivelul Casei Naționale de A________ de Sănătate s-a efectuat „Auditul financiar asupra contului anual de execuție al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010”, iar constatările acestuia au fost cuprinse în Decizia Curții de Conturi a României nr.7/V/2011, care a consemnat faptul că instituția ierarhic superioară Casei de A________ de Sănătate B_____, respectiv C___ Națională de A________ de Sănătate „nu a monitorizat și nu a controlat modul de aplicare de către casele asigurări de sănătate județene a dispozițiilor legale referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor aferente cabinetelor de medicină de familie care participă la constituirea grupului de practică pentru asigurarea continuității asistenței medicale prin centrele de permanentă, ceea ce a condus la angajarea, lichidarea, ordonanțarea si plata unor cheltuieli nelegale în sumă de 9.285.908,79 lei”. Decizia a fost contestată de CNAS, contestația fiind respinsă prin sentința civilă nr.1777/13.03.2012 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, recursul împotriva acesteia sentințe fiind respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârea din data de 17.10.2013.

Urmare a comunicării de către CNAS a adresei CB nr. 3339/13.05.2011, înregistrată sub numărul 10.846/23.05.2011, C___ de A________ de Sănătate B_____ a constatat că a plătit cheltuieli de administrare și funcționare pentru activitatea prestată în cadrul cabinetului medical la un tarif orar în mod incorect majorat cu 50 %, respectiv a fost înscrisă în mod eronat suma de 15 lei reprezentând tarif majorat cu cheltuieli de administrare și nu suma de 5 lei, cum ar fi fost corect (50 % din tariful medicului).

Întrucât Decizia Curții de Conturi a României a instituit în sarcina CNAS obligația de a monitoriza și verifica casele de asigurări județene cu privire la modul în care acestea stabilesc întinderea prejudiciului reprezentând plăti nelegale efectuate în perioada 2009 -2010, solicită obligarea pârâtului la restituirea sumelor indicate în petitul acțiunii, cu dobânzi legale calculate de la data fiecărei plăți nedatorate și până la data restituirii ei efective conform OG nr. 15/2011 cu respectarea prevederilor art.73 ind.1 din Legea nr. 270/2013 pentru modificarea Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

A arătat că, urmare a efectuării plăților peste nivelul care era datorat, se naște obligația pentru accipiens (pârât) de a restitui solvensului (CAS B_____) ceea ce el a primit cu titlu de plată, întrucât plata efectuată peste nivelul din ordinul citat a fost făcută din eroare. Deși pârâtului-debitor i-a fost adusă la cunoștință această situație prin notificarea din data de 09.12.2013, prin care a fost invitat la soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, până în prezent acesta nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei necuvenite, astfel că încercarea de rezolvare pe cale amiabilă nu a avut rezultatul scontat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.993-997 Cod civil (art.1164, art.1170, art. 1270, art. 1272, art. 1341 art. 1516, art. 1530 Cod civil, coroborate cu art. 7201 si următoarele din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod civil), art. 29-40, 94, 194-204 din Legea nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare; Ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. XXXXXXXXXXXXX pentru aprobarea Normelor metodologice cu privire la asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență; OG nr. 13/2011, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii întrucât dreptul la acțiune este prescris și, în subsidiar, respingerea ca netemeinică, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Referitor la prescripție, a arătat că reclamanta a solicitat restituirea sumelor de bani menționate în acțiune, considerate ca fiind plată nedatorată, pentru prestații medicale efectuate în anii 2009- 2010. Conform Decretului nr. 167/1958, dreptul reclamantei de a solicita restituirea sumelor de bani, achitate din vina sa, este prescris după trecerea unei perioade de 3 ani de la data când s-a efectuat plata nedatorată, respectiv de la data nașterii raportului juridic.

Astfel, cu contractul CP-17 înregistrat cu nr. 8382/01.04.2009, completat cu actele adiționale nr. 1/29.04.2009, nr. 2/19.01.2010 și nr. 3/01.04.2010, a fost plătită suma totală de 8.070 lei pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxx10, iar cu contractul nr. xxxxx/30.04.2010 i-a fost plătită suma totală de 9.960 lei pentru perioada 01.05. - 31.12.2010. Ca urmare, pentru fiecare lună în parte, termenul de 3 ani în care se putea solicita restituirea sumelor s-a împlinit, mai precis pentru sumele de bani plătite în baza contractului nr. 8382/2009 (suma de 8070 lei) termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 29.04.2013 (data plății din ultima lună), iar pentru sumele plătite în baza contractului nr. xxxxx/2010, termenul de 3 ani pentru plata sumelor achitate din penultima lună plătită (lună noiembrie 2010) s-a împlinit la data de 31.11.2013.

Pe fondul cauzei, acțiunea este nelegală și neîntemeiată, întrucât cabinetul medical este un prestator de bună-credință și care a primit cu bună-credință o plată stabilită de comun acord cu reclamanta prin contractele legal încheiate. A arătat că nu poate fi obligat să restituie sumele menționate, întrucât culpa pentru calculele efectuate este exclusiv a reclamantei. Astfel, contractele, pe care le-a acceptat și semnat fără obiecții, au fost concepute și redactate de reclamantă, inclusiv cu privire la modalitățile de plată, au fost semnate de conducerea CASJ B_____, respectiv de președinte, directorul economic, directorul direcției de relații cu furnizorii, de șefii de servicii, inclusiv de juristul unității.

În considerarea acestor contracte, și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, iar reclamanta a plătit prestațiile medicale în baza documentelor pe care avea obligația de a le depune (art. 6 lit. c ), cuantumul sumelor cuvenite fiind calculate de serviciul contabilitate specializat al reclamantei și aprobate pentru plată de conducerea unității.

Dacă reclamanta, prin personalul său de specialitate, a menționat în contractele redactate tarife sau temeiuri nelegale de plată, neconforme cu dispozițiile OMS nr. 1024/2008, nu se poate reține culpa cabinetului medical pentru că a încasat cu bună-credință aceste sume calculate si aprobate la plată de reclamantă.

Totodată, din sumele încasate conform contractelor încheiate, solicitate acum de către reclamantă, a plătit salariile personalului medical auxiliar, a acoperit cheltuielile administrative necesare și a achitat impozitele fiscale necesare.

Consideră că nu poate fi obligat la restituirea unor sume încasate cu bună-credință, pentru serviciile medicale prestate/efectuate conform contractelor încheiate cu reclamanta și plătite de aceasta conform propriilor sale calcule.

A arătat că una dintre condițiile esențiale pentru ca reclamanta să poată pretinde restituirea sumelor în cauză este aceea că cel care a plătit să fi fost în eroare cu privire la existența unei asemenea obligații în sarcina sa. Ori, condiția menționată nu există, deoarece în contractele încheiate de părți, la art.1, este menționat expres temeiul legal în baza căruia sunt încheiate, respectiv Ordinul MS nr. XXXXXXXXXXXXX, iar la art. 7 din contracte sunt menționate chiar de reclamantă tarifele prestațiilor medicale, deci nu există nici o eroare atât cu privire la temeiul legal care reglementa modul de plată al prestațiilor medicale, cât și cu privire la însăși plata datorată pentru prestațiile medicale efectuate.

Reclamanta nu poate să își motiveze cererea de restituire prin invocarea propriei culpe, respectiv că nu a știut temeiurile legale în baza cărora trebuiau calculate sumele datorate pentru prestațiile medicale, fiind evident că este doar culpa reclamantei și a personalului său specializat, iar cabinetul medical a fost de bună-credință, a efectuat prestațiile medicale la care s-a obligat prin contracte, dovedite cu documentele prezentate și aprobate spre plată de însăși reclamantă.

În sensul celor mai sus arătate, teoria juridică în materie prevede că obligațiile debitorului trebuie să fie analizate în funcție de obiectul plății nedatorate și în raport de buna sau reaua-credință a acestuia, deoarece nu în toate cazurile se poate pretinde restituirea față de un accipiens în temeiul mecanismului plății nedatorate (adică prin acțiunea întemeiată pe plata nedatorată), mai ales atunci când accipiens a primit plata cu bună-credință (crezând așadar că i se cuvine) și a avut convingerea că datoria lui solvens (creditor) a fost stinsă prin plata efectuată, plată care, ulterior, s-a stabilit de factori exteriori voinței părților contractante că era o plată nedatorată. S-a concluzionat astfel că un asemenea accipiens trebuie protejat pe seama sancționării neatenției solvens-ului.

Cu atât mai mult nu sunt justificate dobânzile solicitate, s-a arătat în continuare, dobânzi care au fost calculate la sume plătite în baza unor dispoziții legale ce au fost eronat aplicate de reclamantă, iar calculul se face de la data când s-a făcut plata și până la 30.11.2013 și se solicită în continuare până la achitarea sumelor, în condițiile în care, până la controlul de audit fiscal, reclamanta nici nu a cunoscut că a aplicat greșit OMS, fiind culpa sa exclusivă pentru plata sumelor solicitate acum ca o plată nedatorată. Deci, cu atât mai mult nu este justificată cererea sa pentru dobânzi.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

Între C___ de A________ de Sănătate a Județului B_____ și C________ M______ Individual (CMI) Dr. C_______ M_____ s-a încheiat contractul nr. CP 17/01.04.2009, având ca obiect asigurarea continuității asistenței medicale primare prin Centrul de permanență Șercaia, înființat prin Decizia nr.xxxxx.02.2009 a Direcției de Sănătate Publică a Județului B_____, conform Legii nr.263/2004 și Normelor metodologice aprobate prin Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr.XXXXXXXXXXXXX, contract încheiat pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009, care a fost modificat și prelungit prin actele adiționale nr.1/29.04.2009, nr.2/19.01.2010 și nr.3/01.04.2010, până la data de 30.04.2010, dată la care a fost încheiat contractul CP 17/30.04.2010, având același obiect, valabil pentru perioada 01.05.2010 – 31.12.2010 (f.5-15).

În baza celor două contracte, reclamanta CASJ B_____ a decontat contravaloarea serviciilor medicale prestate de medicul titular al cabinetului în cadrul centrului de permanență menționat, pe baza documentelor depuse lunar, data efectuării plăților fiind situată în intervalul de timp 02.07.xxxxxxxxxxxxxxx11, așa cum rezultă din situațiile întocmite de reclamantă și depuse la dosar (f.16-24).

Prin nota de constatate întocmită de Curtea de Conturi a României, în urma efectuării unei misiuni de audit financiar asupra contului de execuție al bugetului FNUASS la C___ Națională de A________ de Sănătate, s-a constatat că, în perioada 2009 – 2010, C___ de A________ de Sănătate B_____ a decontat pentru cabinetele medicilor de familie care au asigurat continuitatea în centrele de permanență sume suplimentare celor stabilite prin Ordinul nr.1024/2008, respectiv a decontat cheltuielile de administrare și funcționare suportate de cabinetele medicilor de familie pentru centrul de permanență fix, inclusiv cheltuieli cu personalul angajat, la un tarif calculat eronat, peste nivelul stabilit de art.46 și 47 din ordinul menționat. S-a constatat că, potrivit art.47 alin.2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.1024/2008, pentru cheltuielile de administrare și de funcționare ale centrelor de permanență fixe tariful orar se majorează cu 50% pentru fiecare medic de familie, respectiv cu 5 lei (50% din tariful orar de 10 lei), iar nu cu 15 lei, cum s-a înscris eronat în documentele de decontare aprobate de reclamantă.

Pentru valorificarea constatărilor din raportul de audit nr.3503/20.05.2011, Curtea de Conturi a emis Decizia nr.7/V/2011, iar la pct.4 alin.1 al acesteia a instituit în sarcina CNAS obligația de a monitoriza și verifica casele de asigurări de sănătate județene cu privire la modul în care acestea stabilesc întinderea prejudiciului reprezentând plăți nelegale, efectuate în perioada 2009-2010 pentru finanțarea cheltuielilor administrative efectuate de cabinetele medicilor de familie în care au fost organizate centre de permanență, peste nivelul aprobat prin Ordinul nr.1024/2008.

Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXX al Curții de Apel București, CNAS a solicitat să se dispună înlăturarea măsurii dispuse la punctul 4 din Decizia nr.7/V/2011 a Curții de Conturi, iar prin sentința civilă nr.1777/13.03.2012 cererea a fost admisă doar parțial, măsura prevăzută la aliniatul 1 al punctului 4 din decizia contestată (referitoare la recuperarea sumelor decontate în plus de casele de asigurări de sănătate județene) fiind menținută ca legală. Prin decizia civilă nr.6768/17.10.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de C___ Națională de A________ de Sănătate împotriva sentinței civile nr.1777/13.03.2012 a Curții de Apel București (f.41-47).

Prin adresa nr.3339/13.05.2011, CNAS a transmis CASJ B_____ nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi, aceasta fiind înregistrată sub nr.xxxxx/23.05.2011 (f.31). Sentința civilă nr.1777/13.03.2012 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus menținea măsurii instituită prin decizia Curții de Conturi, a fost de asemenea transmisă reclamantei la data de 26.11.2013 (f.40).

Potrivit situațiilor sumelor de recuperat conform Deciziei nr.7/V/2011 de la C________ M______ Individual (CMI) Dr. C_______ M_____, întocmite de reclamantă, aceasta din urmă a decontat, în plus peste nivelul aprobat prin Ordinul nr.XXXXXXXXXXXXX, suma totală de 18.030 lei (8.070 lei pentru anul 2009 și suma de 9.960 lei pentru anul 2010.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art.993-997 Cod civil vechi, care reglementează plata nedatorată, aplicabile în speță având în vedere dispozițiile art.103 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, conform cărora „obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”.

În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, acțiunea în restituirea plății nedatorate este o acțiune personală, prescriptibilă în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, referitor la prescripția extinctivă, termen care începe să curgă de la data la care solvens a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul plății nedatorate și persoana obligată la restituire.

Nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi a fost comunicată reclamantei la data de 23.05.2011, dată la care aceasta a luat cunoștință despre plata nedatorată și care constituie, în aprecierea instanței, începutul termenului prescripției extinctive. Întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 21.03.2014 (conform ștampilei oficiului poștal, cererea fiind trimisă prin poștă – f.48) rezultă că la data sesizării instanței termenul de prescripție nu era împlinit, astfel că excepția invocată de pârât nu este întemeiată.

În ceea ce privește fondul cauzei, din prevederile art.992 Cod civil, conform cărora „cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit” , art.993 Cod civil, conform cărora „acela care, din eroare crezându-se debitor, a plătit o datorie are drept de restituire în contra creditorului” și respectiv 1092 Cod civil, conform cărora „orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”, rezultă condițiile care trebuie să fie îndeplinite în cazul plății nedatorate, și anume: să existe o plată, respectiv prestația efectuată să aibă semnificația juridică a unei plăți; datoria în vederea căreia s-a efectuat această plată să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți (solvens și accipiens); plata să fi fost efectuată din eroare, care poate fi o eroare de fapt sau de drept. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite se naște raportul juridic în baza căruia accipiensul va fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit.

În speță, sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, întrucât sumele de bani plătite în plus de către reclamantă reprezintă o plată făcută din eroare și care nu era datorată, astfel cum s-a stabilit prin decizia Curții de Conturi, menținută prin hotărâre judecătorească definitivă.

Totodată, în condițiile art.994 – 997 Cod civil, care reglementează condițiile în care operează restituirea, buna credință a pârâtului accipiens are relevanță doar sub aspectul întinderii obligației de restituire, care există doar cu privire la suma de bani încasată, iar nu și cu privire la dobânzi.

Astfel, accipiensul este de bună credință atunci când nu a cunoscut faptul că plata pe care a primit-o nu era datorată, iar consecința asupra întinderii obligației de restituire constă în faptul că acesta trebuie să restituie doar lucrul primit și are dreptul să păstreze fructele acestuia, ca orice posesor de bună credință (art.994 Cod civil).

Prin urmare, este întemeiată doar parțial cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, pentru sumele de 8070 lei și 9960 lei, plătite în plus pârâtului pentru serviciile medicale prestate în anul 2009 și 2010, precum și pentru dobânda legală calculată de la data când pârâtul a fost notificat să restituie sumele încasate, când buna credință a încetat, respectiv începând cu data de 14.12.2013, în condițiile în care notificarea adresată de reclamantă a fost primită la data de 13.12.2013 (f.29).

Față de considerentele ce preced, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, să admită în parte acțiunea formulată de reclamantă și să dispună obligarea pârâtului la restituirea suma de 18.030 lei, plată nedatorată efectuată cu titlu de contravaloare servicii medicale aferente anilor 2009 și 2010, precum și dobânda legală calculată de la data de 14.12.2013 și până la data achitării integrale a sumei menționate.

Vor fi respinse cererile formulate de reclamantă privind plata dobânzilor legale calculate de la data fiecărei plăți și până la data de 13.12.2013 și plata cheltuielilor de judecată, acestea din urmă nefiind dovedite.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C___ de A________ de Sănătate a Județului B_____, cu sediul în mun. B_____, ____________________________.11, jud. B_____, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul C________ M______ Individual (CMI) Dr. C_______ M_____, cu sediul în localitatea M_____, nr.364, jud. B_____, având CUI xxxxxxxx, și în consecință:

Obligă pe pârât să restituie reclamantei suma de 18.030 lei, plată nedatorată efectuată cu titlu de contravaloare servicii medicale aferente anilor 2009 și 2010, precum și dobânda legală calculată de la data de 14.12.2013 și până la data achitării integrale a sumei menționate.

Respinge cererea reclamantei privind plata dobânzilor legale calculate de la data fiecărei plăți și până la data de 13.12.2013.

Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria F______.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2014.

JUDECĂTOR GREFIER

L____ D___ M______-A___ P_______

Red. L.D.

27.10.2014

Tehnored. P.M.A.

29.10.2014 - 4 ex.