Dosar nr. XXXXXXXXXXX

XXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1

Ședința publică din data de 04 IANUARIE 2012

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE : L______ B______

JUDECĂTOR : V_______ C_______

GREFIER : L_______ A____ P___

MINISTERUL PUBLIC P________ de pe lângă P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - este reprezentat de procuror D_____ C_______.

Pe rol soluționarea apelurile formulate de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de către apelantul-inculpat L_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 62/F din data de 29 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București –– Secția a II-a penală în dosarul nr. xxxxx/3/2006

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 decembrie 2011 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04 ianuarie 2012, astăzi, când în aceeași compunere,

CURTEA

Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 62/29.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a ll-a Penală în baza art.257 Cp. rap. la art.6 si art.7 al.3 din Legea 78/2000 a fost condamnat inculpatul L_____ I___ la o pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în regim de detenție.

În baza art.65 al. 1 Cp. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a ll-a, b și c Cp., pe o perioada de 3 (trei) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II a, b si c Cp.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 27.10.2004 la data de 25.11.2004 inclusiv.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Între S.C REPCON" SA Oradea și Direcția Apelor Crișuri s-au încheiat contractele nr. 4079/1998, nr. 4752/999 și nr. 1039/2002, iar între S.C. REPCON" SA Oradea și Direcția Apelor S____ - Tisa și S.C REPCON" SA Oradea și Direcția Apelor M____ au fost încheiate contractele nr. 1482/1999 și 2169/2001, contracte în baza cărora au fost executate lucrări de amenajare și regularizare a cursurilor apelor în bazinele hidrografice ale Crișurilor, al Someșului și al Mureșului.

Lucrările au fost executate în anul 2003, iar Administrația Națională a Apelor Române SA a acumulat datorii în cuantum de 177 miliarde ROL față de firma executantă S.C. „REPCOM" SA Oradea.

În cursul anului 2003, dar și ulterior, în cursul anului 2004, S.C. REPCON S.A. Oradea, prin reprezentanții săi, au solicitat ministerului de resort efectuarea plăților, aceste date fiind confirmate de învinuitul N________ M_____, precum și de către martorul B___ N______, director economic al S.C. REPCON S.A., Oradea. Totodată, efectuarea demersurilor precizate anterior rezultă și din mențiunile din registrul de corespondență al S.C. REPCON S.A., Oradea, în care, la pozițiile 77, 89, 904 și 2775 din anul 2004, au fost înregistrate corespondențe cu Ministerul Mediului referitoare la „solicitări fonduri, producție realizată 2003".

În condițiile în care S.C. REPCON S.A, Oradea avea de încasat de la Administrația Națională Apele Române S.A. o sumă de aproximativ 185 miliarde ROL, inculpatul L_____ I___, director general adjunct la Direcția Generală a Finanțelor Publice, Bihor, s-a oferit să îl ajute pe învinuitul N________ M_____ să primească suma restantă de la Administrația Națională Apele Române S.A, pretinzând pentru aceasta, inițial, suma de 7 miliarde ROL, iar ulterior, după recalcularea datoriilor, suma de 18.5 miliarde ROL (care reprezenta 10% din debitul total), urmând să intervină pe lângă funcționari din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în vederea urgentării efectuării plăților restante pentru lucrări de amenajare și regularizare a cursurilor de apă, executate de societatea sus-menționată în cursul anului 2003.

În urma discuțiilor purtate cu N________ M_____, inculpatul L_____ I___ l-a contactat pe VIZER LADISLAU M_____, căruia i-â comunicat starea de fapt anterior descrisă, situație în care acesta din urmă i-a dat indicații inculpatului L_____ I___, cu privire la modalitatea în care să procedeze, atât pentru stabilirea contactelor la ministerele menționate, cât și pentru a stabili modalitatea de a intra în posesia sumelor de bani prin „constituirea unei garanții", mărind, totodată, cuantumul sumei pe care intenționau să și-o însușească, ca urmare a exercitării traficului de influență.

În acest scop, inculpatul L_____ I___, l-a pus la curent pe VIZER LADISLAU M_____ cu privire la datele concrete ale datoriei Administrației Naționale Apele Române S.A. față de S.C. REPCON SA, Oradea, trimițându-i documentația pusă la dispoziție de acesta din N________ M_____, și urmând ca VIZER LADISLAU M_____ să intervină direct sau indirect pe lângă funcționari din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și din cadrul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (vehiculând în discuțiile sale cu inculpatul L_____ I___ numele secretarului de stat de la Ministerul Finanțelor Publice, G________ G_______ și numele secretarului general la Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, A_____ C_________ I___), pentru decontarea urgentă a lucrărilor de regularizare și îndiguire executate de S.C. REPCON SA, Oradea.

Pe parcursul derulării activității de traficare a influenței, exercitată de către inculpatul L_____ I___ și de către VIZER LADISLAU M_____, învinuitul N________ I___, în baza actelor din contabilitatea S.C. REPCON SA, Oradea, a solicitat restituirea și a altor sume, decât cea inițială de 70 miliarde ROL, totalizând, cu titlu de cheltuieli în beneficiul Administrației Apele Române S.A., pentru lucrări efectuate In mai multe bazine hidrografice, în aceeași perioadă, suma de 185 miliarde ROL.

În cursul lunii ianuarie 2004, învinuitul N________ M_____, în prezența martorului B___ N______, s-a întâlnit cu martora NEGRUTIU M_____ M______, căreia i-a înmânat un set de documente referitoare la recuperarea datoriilor restante de la Administrației Naționale Apele Române S.A. pe care, la rândul său, le-a trimis lui VIZER LADISLAU M_____, aflat la Budapesta. Cu această ocazie, s-a discutat și despre procedura care trebuia urmată în scopul soluționării acestei probleme.

În aceeași perioadă, la solicitarea inculpatului L_____ I___, învinuitul N________ M_____, s-a deplasat cu autoturismul condus de martorul T____ G_______ la Budapesta, unde s-a întâlnit cu VIZER M_____, care a fost de acord să continue demersurile în vederea efectuării plăților restante către S.C. REPCON S.A.,Oradea pretinzând pentru aceasta un procent de 40% din debitul total, împrejurare cu care, însă, învinuitul N________ M_____ nu a fost de acord.

Despre modul în care a decurs întâlnirea învinuitul N________ M_____ i-a relatat inculpatului L_____ I___, iar acesta din urmă, lăsând să se înțeleagă că dorește același procent de 10% din suma totală datorată S.C. REPCON SA, după ce a pretins că are influență asupra unui funcționar din cadrul unuia din ministerele implicate în luarea și punerea în executare a deciziei de plată a sumelor anterior menționate, respectiv un funcționar pe nume G________, i-a cerut să întocmească o nouă documentație cu privire la această solicitare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, documentația fiindu-i înmânată inculpatului L_____ I___ de către martorul B___ N______.

În drept, fapta inculpatului L_____ I___, care în cursul lunii decembrie 2003, în calitatea sa de direct general adjunct al DGFP Bihor, a acceptat promisiunea denunțătorului N________ M_____ privind primirea unui procent de 10% din debitele pe care S.C. „REPCON" SA Oradea le avea, pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul Ministerul Finanțelor Publice și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în vederea urgentării întocmirii actelor și desfășurării formalităților necesare pentru decontarea unor plăți restante în valoare de 185 miliarde ROL a fost încadrată în dispozițiile art. 257 Cod penal rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva sentinței au declarat apel P________ de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - DNA și inculpatul L_____ I___ .

P________ a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

-greșita aplicare a dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, in baza cărora s-a dispus arestarea inculpatului In vederea executării pedepsei;

-greșita nereținere ca mijloace de probă a înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizațiilor nr. 252/2003 și, respectiv 202/2003.

În legătură cu cel de-al doilea motiv de apel, s-a precizat că articolul 91³ Cod procedură penală a fost modificat în totalitate prin Legea nr. 356/21.07.2006, stabilindu-se o nouă procedură care permite procurorului să certifice pentru autenticitate procesul verbal ce conține transcrierea înregistrărilor telefonice, iar această schimbare a procedurii efectuării înregistrărilor telefonice dispusă de legiuitor a pus în imposibilitate procurorul să solicite o reautorizare a înregistrărilor telefonice în baza autorizațiilor nr. 252/300 și respectiv 202/2003.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

-încălcarea dispozițiilor legale referitoare la verificarea regularității actului de sesizare a instanței, prima instanță omițând să parcurgă procedurile prev. de art. 300 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și fără ca, în prealabil, să acorde posibilitatea procurorului și părților de a formula excepții, cereri sau de a propune administrarea de probe noi în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 320 alin. 2 Cod procedură penală;

-nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței, întrucât s-a solicitat recuzarea judecătorului în ședința din 14.01.2010, iar instanța nu a dat curs dispozițiilor art. 52 Cod procedură penală, astfel că a pășit la judecarea cauzei pe fond fără ca cererea de recuzare să fie soluționată;

-instanța de fond a dispus condamnarea pentru o altă faptă decât cea care a făcut obiectul rechizitoriului și implicit a sesizării instanței de judecată;

-greșita procedare la judecarea cauzei și la pronunțarea unei soluții fără a se audia în mod nemijlocit singurii martori oculari, respectiv denunțătorul N________ M_____ și martorul Vizer Ladislau M_____, astfel că s-a încălcat principiul contradictorialității;

-aplicarea greșită a dispozițiilor art. 339 Cod procedură penală în sensul că s-a constatat terminată cercetarea judecătorească, deși nu s-au administrat toate probele necesare pentru a se stabili adevărul;

-nelegala emitere, prin încheierea de ședință din 19.11.2009, a unei adrese către martorul denunțător N________ M_____ pentru a preciza instanței „dacă își menține sau nu declarațiile date în faza de urmărire penală", sens în care va depune la dosar o declarație autentificată la notariat.

Susține inculpatul că soluția de condamnare nu se poate baza, printre altele, pe o declarație notarială și că se impunea audierea martorului în mod direct și nemijlocit.

-greșita reținere de către prima instanță a celor două înregistrări de convorbiri telefonice, întrucât acestea nu privesc fapte și împrejurări legate de obiectul cauzei;

-greșita încadrare juridică dată faptei, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000.

Susține inculpatul că nu a avut atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, astfel că încadrarea juridică dată faptei este în disp. art. 257 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

-greșita condamnare pentru infracțiunea enunțată mai sus, întrucât aceasta nu este prevăzută de lege.

Solicită inculpatul a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală.

De asemenea, mai susține inculpatul că prima instanță a fost în eroare atunci când a confundat „primirea propunerii" cu „acceptarea de promisiune", întrucât acestea nu sunt sinonime.

Prin decizia penală nr.99/05.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală s-au admis apelurile declarate de inculpatul L_____ I___ și P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., s-a casat sentința penală nr. 62/29.01.2010, pronunțată de Tribunalul București și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pronunțarea condamnării inculpatului în condițiile în care nu au fost audiați denunțătorul N________ M_____ și martorul Vizer Ladislau M_____ a făcut să fie înfrânte principiile contradictorialității, nemijlocirii și oralității așa cum sunt ele consacrate de dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

În contextul celor susținute mai sus, s-a menționat și practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a sancționat în repetate rânduri încălcarea art. 6 din Convenție în situația în care o persoană a fost condamnată fără administrarea directă a probelor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

Invocându-se cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 Cod procedură penală s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de apel. În susținerea recursului s-a arătat că apelul este o cale devolutivă, instanța fiind obligată să examineze sub toate aspectele de fapt și de drept, având posibilitatea să administreze orice probă necesară aflării adevărului, iar completarea probațiunii de către instanța de fond nu constituie temei legal pentru soluția dispusă.

Prin decizia penală nr. 255/26.01.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., a casate decizia recurată și trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor la aceeași instanță – Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că instanța de apel este datoare să dispună ea însăși administrarea probelor necesare în măsura în care la fond nu s-a reușit acest lucru.

După casare, Curtea s-a conformat indicațiilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție și a procedat la solicitarea in extenso a deciziei privind încetarea procedurii învinuitului Vizer Ladislau M_____ în baza art. 146, 147, 148 și 153 din Codul penal austriac și art. 90 paragraf 1 din Codul de procedură penală austriac dispusă în dosarul nr. 64 st.3/05 K – 20 la data de 17.10.2008 în urma cererii formulate de inculpatul L_____ I___ (fila 17 dosar instanță după casare).

Tot pentru a se aduce la îndeplinire indicațiile deciziei de casare s-a procedat la citarea martorului denunțător N________ M_____.

Probele strânse de organul de urmărire penală servesc drept temei doar pentru trimiterea în judecată, potrivit art. 200 Cod procedură penală.

Pentru a constitui temeiul pronunțării unei hotărâri judecătorești, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie, obligatoriu, să fie verificate de către instanță în cursul cercetării judecătorești, în ședință publică, nemijlocit, oral și contradictoriu, așa cum prevăd dispozițiile art. 289 și 290 Cod procedură penală.

În cauza de față, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu a reușit să audieze pe martorul denunțător N________ M_____.

Audierea martorului denunțător N________ M_____ era obligatorie, cel puțin prin prisma a două aspecte.

Primul aspect se referă la faptul că audierea sa în fața instanței, era obligatorie, deoarece (așa cum s-a arătat mai sus) declarația de la urmărirea penală a constituit temei doar pentru trimiterea în judecată.

Al doilea aspect se referă la faptul că din moment ce inculpatul nu a putut să-i adreseze martorului denunțător întrebări care să lămurească aspecte privind cauza, pronunțarea unei soluții de condamnare întemeiate pe declarația unui astfel de martor (audiat doare la urmărirea penală) încalcă drepturile prev. de art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d din Convenția Europeană.

Martorul N________ M_____ a fost citat la mai multe termene de judecată în fața instanței de fond atât cu citație cât și cu mandat de aducere, dar acesta nu s-a prezentat.

Astfel, pentru termenul din 26.03.2009, în procesul verbal de executare a mandatului se consemnează că martorul nu a fost găsit la domiciliu, iar din verificările efectuate la locul de muncă s-a stabilit că este plecat în interes de serviciu la Brazi (fila 24 vol. II fond).

Pentru termenul din 23.04.2009, în procesul verbal de executare a mandatului de audiere, se conturează că nu a fost găsit la domiciliul său, nici la locul de muncă, dar luându-se legătura cu acesta a precizat că nu se poate prezenta la proces, dar va fi reprezentat de un avocat (fila 44 vol. II fond).

La termenul din 18.06.2009, organele de poliție l-au căutat pe martor atât la domiciliu, cât și la locul de muncă, dar nu l-au găsit (fila 89 vol. II fond).

Pentru termenul din 24.09.2009, martorul nu a fost găsit, dar din verificările efectuate la locul de muncă de către organele de poliție, s-a stabilit că este plecat în delegație în interes de serviciu, în țară, astfel că nu s-a putut lua legătura cu acesta și nici executa mandatul (fila 124 – vol. II fond).

Nici pentru data de 22.10.2009 nu s-a putut executa mandatul, deoarece martorul nu a fost găsit (fila 133 vol. II fond).

Pentru termenul din 19.11.2009 martorul nu a fost găsit deși a fost citat în repetate rânduri la domiciliu, dar fiind contactat telefonic, acesta s-a angajat că se va prezenta la termenul fixat pentru a fi audiat (fila 172 – vol. II fond).

Nici pentru termenul din 17.12.2009, martorul nu a fost găsit și nici nu s-a prezentat, deși se angajase că va fi prezent (procesul – verbal de executarea mandatului de aducere – fila 7 vol. III fond).

Și în faza de apel s-a dispus citarea martorului cu mandat de aducere pentru termenele din 07.09.2011 (fila 80 dosar apel), 02.11.2011 (fila 221), 29.11.2011 (fila 260 – unde s-a consemnat că martorul a fost căutat și la domiciliu și la locul de muncă – _________________ sediul în Oradea, ________________________, Oradea, dar nu a fost găsit. A precizat însă secretarea martorului că acestea lipsește câteva zile) și 20.12.2011 (fila 263 dosar apel, în care se precizează din nou că nu a fost găsit, dar directorul adjunct al firmei unde martorul este director, a precizat că acesta este plecat la Târgu M____, pentru rezolvarea unor probleme de serviciu).

Se constată, deci, că în nenumărate rânduri a fost citat cu mandat de aducere, organele de poliție căutându-l pe martor atât la adresa de domiciliu, cât și la locul de muncă, dar nu a fost posibil să se execute mandatul, întrucât martorul nu a fost găsit.

Nici în situația în care s-a transmis soție martorului împrejurarea că trebuie executat un mandat de aducere pentru un anumit termen, emis de o anumită instanță, nici în situația în care martorul a fost contactat telefonic și i s-a adus la cunoștință existența mandatului, acesta nu s-a conformat.

Mai mult, a invocat motive de boală sau a promis că va fi prezent la un termen următor, condiție pe care nu a îndeplinit-o.

Motivele de sănătate pe care le invocă martorul nu sunt suficiente și convingătoare, pentru că, în realitate, martorul îndeplinește funcția de director la _________________ se deplasează în țară pentru rezolvarea diferitelor probleme, astfel că din refuzul acestuia de a fi prezent în fața instanțelor pentru a da declarație rezultă clar că nu dorește să facă acest lucru.

Comportamentul martorului este de natură a pune la îndoială seriozitatea acestuia, iar comportamentul său va fi apreciat în funcție de celelalte probe administrate în cauză.

Pe de altă parte, această împrejurare nu poate fi imputată inculpatului.

Totodată, nu poate fi ignorată împrejurarea că un element important al unui proces echitabil este posibilitatea acuzatului de a se confrunta cu martorii acuzării în prezența judecătorului care, trebuie în ultimul rând să ia o decizie asupra cauzei (Graviano versus Italia).

Drepturile de apărare sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când o condamnare se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declarațiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze (Rahadad împotriva Franței nr. 1846/01 paragraful 24, 13.11.2003, cauza Rainer și alții împotriva României din 27.09.2007 – paragraful 69).

În ceea îl privește pe martorul M_____ Vizer se reține că acesta este cetățean austriac, cu domiciliul în Austria și a dat o declarație în fața Parchetului din Viena (fila 183 - 189 dosar apel).

Martorul a răspuns la mai multe întrebări, precizând că s-a întâlnit o singură dată cu martorul N________ M_____, la un hotel din Budapesta, că martorul N________ M_____ i-a trimis o documentație referitoare la firma __________________ a solicitat un onorariu de 40% din sumă martorului N________ tocmai pentru ca martorul să refuze propunerea, că a dorit să creeze o bază de discuție pentru achiziționarea firmei _____________________ care nu s-a întâmplat, deoarece martorul N________ a refuzat propunerea.

A mai precizat martorul Vizer că la întâlnirea care a avut loc la un hotel din Budapesta a fost prezent și avocatul martorului - dr. Szöche, precum și faptul că la întrebarea martorului N________ în sensul existenței unei relații la Ministerul Agriculturii, răspunsul a fost negativ.

A mai susținut martorul Vizer că a discutat cu inculpatul L_____ I___ telefonic despre problemele financiare ale firmei __________________ el a încercat să se lămurească în ce constă problema în realitate precum și faptul că era interesat de o rezolvare legală contra unui onorariu a problemei și că ar fi luat o decizie doar atunci când avea detalii precise cu privire la cazul respectiv.

În legătură cu suma de 10% a precizat martorul că acesta ar fi fost onorariul său dacă ar fi apreciat că oferta martorului N________ este serioasă, întrucât auzise că firma martorului nu își îndeplinește obligațiile.

De precizat că martorul Vizer Ladislau M_____ are o firmă de consultanță pe probleme financiare.

În prezentul dosar, Vizer Ladislau M_____ a avut calitatea de învinuit pentru complicitate la traficul de influență în rechizitoriul din 21.12.2006, în care a fost trimis în judecată inculpatul L_____ I___.

În faza de urmărire penală a fost formulată o cerere de transfer de procedură către autoritățile austriece, cererea a fost admisă, iar procedura de cercetare a continuat la P________ din Viena.

În cele din urmă, procedura a fost încetată de autoritățile austriece împotriva lui Vizer Ladislau M_____, din verificări nerezultând că acesta ar fi încălcat vreo prevede a Codului penal austriac, în speță s-a reținut că susnumitul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, sub forma complicității (intervenție interzisă, încercare de mituire) sau înșelăciune.

S-a reținut, printre altele, că stările de fapt în sensul prevederilor paragrafelor 146 și următoarele din Codul penal austriac (înșelăciune) respectiv ale paragrafului 153 din Codul penal austriac (trădare) nu au mai existat nici din punct de vedere obiectiv pentru motivul că ministerul neglijent ar fi trebuit să ia măsurile cuvenite pentru achitarea facturilor emise în mod corespunzător.

Revenind la examinarea apelurilor declarate în cauză, se cuvine a se face o analiză a declarațiilor inculpatului L_____ I___ și a martorilor audiați în cauză.

Inculpatul L_____ I___ a susținut atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de judecată că nu are nici o implicare în săvârșirea faptei penale reținute în sarcina sa, relatând că martorul N________ M_____ i-a povestit despre datoriile pe care le avea, dar nu i-a solicitat în mod direct să intervină pentru recuperarea acestor sume și nici el nu s-a oferit.

A mai precizat inculpatul că martorul denunțător N________ M_____ l-a rugat să îl pună în contact cu Vizer Ladislau M_____ deoarece știe că acesta are o firmă de consultanță.

Martorul denunțător N________ M_____ a declarat (fila 149 d.u.p.) că pe parcursul anilor 2002 – 2003 a executat lucrări în valoare de aproximativ 185 miliarde lei pentru Ministerul Apelor, Mediului și Pădurilor, executând lucrări de amenajare a cursului de apă din vestul țării și cu toate că a depus documentația necesară, recuperarea banilor s-a făcut cu dificultate și întârziere, fapte ce l-au pus într-o situație dificilă din punct de vedere financiar. Inculpatul L_____ I___, care era în acel moment direct la Finanțele Publice l-a întrebat pe martor de ce firma sa nu plătește debitele către finanțe, martorul i-a relatat motivul pentru care nu poate plăti și în aceste condiții, inculpatul L_____ I___ i-a spus că poate interveni la ministru pentru deblocarea sumei de bani, spunând că această afacere constă 10% din suma de 185 miliarde lei.

A mai precizat martorul că la această discuție nu a mai fost de față altă persoană. Ulterior, cei doi s-au mai reîntâlnit în holul hotelului Elitte din Oradea, ocazie cu care martorul N________ a înmânat inculpatului L_____ I___ dosarul cu documentele necesare, acte care reprezentau baza legală a recuperării banilor.

În discuțiile purtate ulterior, inculpatul l-a asigurat pe martor că documentele au fost înaintate și problema se va rezolva, fără a indica persoanele care ar fi intervenit la ministru.

În preajma Crăciunului inculpatul L_____ I___ a sunat pe martor și i-a spus că trebuie să se întâlnească cu Vizer Ladislau M_____ într-un hotel din Budapesta, ceea ce s-a și întâmplat. A fost singura întâlnire cu Vizer Ladislau M_____, acesta s-a exprimat în sensul că dorește 40% și nu 10%, martirul neexprimându-și acordul, ci spunând că va lua legătura cu directorul ___________________ N______ pentru a se consulta cu acesta, iar după această dată nu a mai avut loc nicio discuție pe această temă.

Ulterior, martorul a întocmit o nouă documentație și a înmânat-o aceluiași inculpat.

Din expunerea declarației martorului N________ M_____ se reține că la nici una din discuțiile pe care le-a purtat cu inculpatul nu fost de față vreo altă persoană, care să poată confirma sau infirma cele arătate mai sus.

Martorul B___ N______ (filele 173 – 180 vol. I d.u.p. și 343 dosar tribunal) a fost director economic la _________________________ al cărei președinte este martorul N________ M_____ și a precizat că societatea a făcut diverse lucrări, dar au întâmpinat greutăți în pata sumelor datorate de Ministerul Agriculturii.

În vederea recuperării datoriilor și la solicitarea martorului N________, s-a întocmit documentația necesară.

Martorul N________ M_____ a mai precizat martorului B___ că a apelat la mai multe persoane pentru a putea recupera ceea ce se cuvenea firmei, printre care și inculpatul L_____ I___, precum și faptul că s-ar fi întâlnit la Budapesta cu o persoană care i-a promis că îl ajută la recuperarea debitelor. A mai precizat martorul că nu își amintește dacă martorul N________ M_____ i-a spus că persoana cu care s-a întâlnit la Budapesta i-a solicitat un comision.

Cert este însă că acest martor cunoaște doar din relatările martorului denunțător despre faptul că s-a apelat la inculpatul L_____ I___, dar nici măcar denunțătorul nu i-a spus că ar fi dorit un comision pentru rezolvarea problemelor datoriilor.

De altfel, martorul a precizat clar că nu cunoaște exact conținutul înțelegerii dintre martorul N________ M_____ și inculpat, întrucât toate discuțiile s-au purtat între cei doi.

Mai mult, documentații pentru recuperarea legală, de altfel, a datoriilor s-au dat și martorei N_______ M_____, întâlnire la care a participat și martorul B___ și nu s-a discutat nimic despre o sumă de bani drept recompensă.

Martora N_______ M_____ a declarat că la indicația martorului Vizer Ladislau M_____ s-a întâlnit cu martorul B___ N______, care i-a dat o mapă cu niște documente, pe care le-a transportat la Budapesta. Nu a fost interesată de conținutul documentelor, dar ulterior a aflat de la martorul Vizer Ladislau M_____ că ar fi interesat de achiziționarea unor acțiuni la firma _______________________>

Martorul B_____ L____ V_____ este șoferul martorului N________ M_____, l-a condus pe acesta de trei ori la trei hoteluri diferite din Oradea să se întâlnească cu inculpatul, dar nu cunoaște ce au discutat cei doi, întrucât a rămas afară în mașină.

Rezultă din declarațiile martorilor precizați mai sus că de altfel și din actele cauzei, că într-adevăr firma ________________ executat lucrări al căror beneficiar a fost Ministerul Agriculturii, faptul că acest minister, deși avea obligația să achite contravaloarea lucrărilor, nu a onorat datoriile, fapt pentru care martorul N________ M_____, ajungând într-o situație dificilă din punct de vedere financiar, s-a adresat mai multor persoane, printre care inculpatul L_____ I___, martorul Vizer Ladislau M_____, senatorul PSD M______ să găsească o modalitate de a-și recupera datoriile.

De asemenea, este reală întâlnirea pe care martorul N________ a avut-o într-un hotel din Budapesta cu martorul Vizer Ladislau M_____, aceasta neavând însă nici un rezultat așa cum a precizat însuși martorul N________ M_____.

Chiar prima instanță a reținut la fila 158 vol. III în considerentele hotărârii că nu se poate reține mențiunea din rechizitoriu în sensul că inculpatul L_____ I___ ar fi pretins vreo sumă de bani de la martorul denunțător, deoarece această afirmație nu este probată cu nici un mijloc de probă.

Mai reține prima instanță că modalitatea în care s-a consumat infracțiunea este aceea că inculpatul L_____ a primit, a acceptat propunerea martorului N________ M_____, concluzie la care a ajuns în urma unei prezumții logice.

D___ că propunerea martorului nu este dovedită fără dubii.

Nu poate fi reținută ca motivare declarația martorului Vizer Ladislau M_____, întrucât acesta nu a asistat la discuțiile martorului denunțător cu inculpatul, iar pe de altă parte, având firmă de consultanță avea posibilitatea legală de a căuta o soluție din punct de vedere financiar pentru recuperarea datorilor. Tocmai acesta este rostul firmelor de consultanță, să caute soluții pentru care se percep bineînțeles onorarii.

De altfel, mijlocirea unei întrevederi între martorul denunțător și Vizer Ladislau M_____ sau primire unor documentații, prin ele însele, nu au nimic infracțional.

Nici conținutul procesului verbal de redare a convorbirii înregistrate la data de 23.12.2003 nu face dovada faptului că inculpatul ar fi primit vreo propunere din partea martorului N________ de natură ilegală.

Este în afară de orice discuție că trebuia dovedit în cauză acel moment în care martorul N________ ar fi făcut o propunerea infracțională, iar inculpatul a acceptat-o, mai clar trebuia dovedită înțelegerea lor așa cum a fost ea făcută.

Așa cum s-a arătat mai sus, comportamentul denunțătorului este demonstrat de refuzul acestuia de a se prezenta în fața instanțelor de judecată, deși a fost citat în numeroase rânduri.

În acest context, nu poate fi ignorată împrejurarea că un element important al unui proces echitabil este posibilitatea acuzatului de a se confrunta cu martorii acuzării în prezența judecătorului care trebuie în ultimul rând să ia o decizie asupra cauzei (Graviano versus Italia).

În ceea ce privește situația înregistrărilor convorbirilor telefonice din dosarul cauzei, în mod corect a reținut instanța de fond că nu pot fi reținute ca probe decât informațiile rezultate din interceptarea convorbirilor telefonice purtate între inculpatul L_____ I___ și N________ M_____ la data de 23.12.2003, ora 17.13.01 (fila 324 vol. II d.u.p.), corespunzătoare Autorizației nr. 301/2003, deoarece, prin procesul verbal încheiat la data de 07.03.2006 de Tribunalul Bihor (filele 241 – 242 vol. II d.u.p.) s-a apreciat că doar aceste înregistrări prezintă interes în cercetarea cauzei și au fost autorizate.

Tribunalul Bihor a respins autorizarea înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate în baza Autorizațiilor nr. 252/2003, respectiv 202/2003 emise de D.N.A. (filele 244 – 246 vol. II d.u.p.).

În vigoare la acel moment al încheierii proceselor verbale de către Tribunalul Bihor erau dispozițiile art. 91/2 al. 3 Cod procedură penală, potrivit căreia „Dacă judecătorul nu confirmă ordonanța procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptărilor și înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi șterse, dau după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces verbal”.

Din moment ce Tribunalul Bihor nu a confirmat ordonanțele D.N.A., deși nu a dispus prin cele două procese ștergerea sau distrugerea înregistrărilor, probele astfel obținute nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Chiar dacă procurorul a procedat la certificarea înregistrărilor acest lucru nu este de natură să acopere neconfirmarea ordonanțelor de către un judecător.

În plus, procesul verbal din data de 21.11.2006 (fila 212 vol. I d.u.p.) încheiat de procuror prin care pretinde că unul dintre judecători a săvârșit o infracțiune în legătură cu derularea procedurii de confirmare, nu poate avea efecte juridice în măsura în care s-a dispus în privința acelui judecător, neînceperea urmăririi penale, situație corect reținută de instanța fondului.

Având în vedere cele ce preced, se reține că nu există fata prev. de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul inculpatului L_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 62/29.01.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, se va desființa sentința și în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală va fi achitat inculpatul.

Pentru considerentele sus arătate cu privire la situația înregistrărilor telefonice din dosarul cauzei și la faptul că probele astfel obținute nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, se va respinge apelul Parchetului, potrivit dispozițiilor art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul L_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 62 din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală.

Desființează sentința și în fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul L_____ I___ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 și 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

L______ B______ V_______ C_______

GREFIER

L_______ A____ P___

Red. L.B.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. L.C_______ – Tribunalul București – Secția a II-a Penală