DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX (XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.324/A

Ședința publică de la 02.11.2012

Curtea constituită din :

P_________ - I_______ T____

JUDECĂTOR - I____ C_________

GREFIER - D___ P_______

Ministerul Public - P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de procuror D______ B____.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpata E___ A____ împotriva sentinței penale nr.141/28.02.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.10.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 02.11.2012, când a decis:

C U R T E A,

Asupra apelurilor penale de față,

Prin sentința penală nr.141 din 28.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în baza art.257 alin.1 C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., a fost condamnată inculpata E___ A____, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit. a, b și c C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și ale art.64 lit. a, b, c Cp.

În baza art.191 C. pr. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 5200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.11/P/2011 din 10.05.2011 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D__ – Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata E___ A____ pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art.257 alin.1 C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C. pen. (două acte materiale).

S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că inculpata – ofițer în cadrul UM 0894 București – împreună cu concubinul său P________ F________ (cunoscut sub identitatea falsă de N_____ A________), au pretins de la denunțătorul E___ Gihan, fratele ei, suma de 5.500 euro, afirmând că prin relațiile pe care le au la nivelul conducerii Serviciului Român de Informații pot rezolva angajarea acestuia în cadrul instituției, iar ulterior i-au mai pretins aceluiași denunțător suma de 1000 euro, afirmând că prin relațiile pe care le au pe lângă factorii de decizie din cadrul instituției pot rezolva angajarea soției acestuia în cadrul Parlamentului României.

Situația de fapt se probează cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor E___ Gihan, E___ Reihan, P________ A_____ C_________; proces-verbal din 18.03.2011 de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice; proces-verbal din 18.03.2011 de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice.

Până la începerea cercetării judecătorești – ca de altfel pe întreg parcursul procesului penal – inculpata s-a declarat nevinovată și a solicitat ca judecata să-i permită să administreze probe în apărare.

În cursul cercetării judecătorești a fost ascultată inculpata, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Au fost audiați martorii E___ Gihan, P________ A_____ C_________, E___ Nejmedin, E___ Reihan și Mutalâp E___, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriul parchetului și de asemenea, constată dovedită vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Poziția inculpatei de nerecunoaștere a infracțiunii a fost combătută prin toate declarațiile martorilor audiați în cauză, martori care și-au menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, nu au avut de adăugat lucruri noi, astfel că nu există contradicții sau nelămuriri între acestea.

Astfel, probele administrate în cursul cercetării judecătorești confirmă pe deplin situația de fapt din rechizitoriul parchetului și întăresc convingerea instanței că faptele s-au desfășurat așa cum au fost descrise în acesta, conducând fără echivoc la concluzia vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În aceste condiții și în virtutea faptului că inculpata nu a adus probe noi care să răstoarne sau să schimbe situația de fapt reținută prin rechizitoriul parchetului, tribunalul constată că aceasta este corectă, are fundament probator și a reținut-o ca atare.

Instanța de fond a reținut că în primăvara anului 2009, denunțătorul E___ Gihan își desfășura activitatea în cadrul U.M. xxxxx Constanta, intenționând să se transfere cu serviciul în București. Despre acest lucru aveau cunoștință și părinții săi, context în care în cursul lunii mai 2009 a fost sunat de tatăl său, care 1-a invitat la Medgidia. Acesta s-a deplasat în cursul aceleiași zile de la C________ la Medgidia unde a constatat că se afla în vizită la părinți și sora sa, E___ A____, cu care nu se mai întâlnise de o lungă perioadă de timp. Aceasta era însoțită de un bărbat care s-a recomandat mai întâi cu numele de Hohner, iar apoi N_____ A________ (identitatea reală a acestuia fiind stabilită pe timpul cercetărilor ca fiind P________ F________), despre care sora sa i-a spus că este concubinul său de aproximativ 9 luni și este ofițer S.I.E. (astfel fiind justificate și diferitele identități sub care se recomanda).

Din discuția avută de către denunțătorul E___ Gihan cu părinții săi, a rezultat că aceștia din urmă îi relataseră surorii sale și concubinului acesteia despre intenția de a se muta în București, iar P________ F________ s-a oferit să-1 ajute, afirmând că este ofițer S.I.E. sub acoperire și un prieten apropiat al conducătorilor celor 2 structuri de informații (S.I.E. și S.R.I.).

În cadrul discuției avute cu P________ F________ și sora sa E___ A____, denunțătorului E___ Gihan i-a fost creată convingerea că poate fi ajutat să se transfere din C________ în București și să lucreze în cadrul S.R.I. Această convingere a avut la bază unele convorbiri aparente pe care P________ F________ le-ar fi avut în prezența sa cu șefii S.R.I și S.I.E., precum și afirmațiile surorii sale că acesta este într-adevăr ofițer S.I.E. și-1 poate ajuta. Potrivit denunțătorului, faptul că sora sa, E___ A____, avea calitatea de ofițer activ în cadrul S.R.I., a fost de natură să-i întărească și mai mult convingerea că poate fi ajutat în sensul celor menționate.

Inițial, P________ F________ a făcut afirmația că este necesar să ofere o masă persoanelor responsabile, nenominalizate, fără a vorbi de alte recompense materiale, solicitându-i denunțătorului E___ Gihan să-i aducă în cel mai scurt timp posibil un CV și o adeverință din care să rezulte că are și calitatea de student, acesta conformându-se. Ulterior, la sfârșitul săptămânii pe care E___ A____ și concubinul său P________ F________ au petrecut-o în concediu la locuința părinților acesteia din Medgidia, a avut și o a treia întâlnire cu denunțătorul E___ Gihan. Cu această ocazie, P________ F________ și E___ A____ i-au spus că pentru rezolvarea problemei transferului trebuie să dea o sumă de bani în jur de aproximativ 3.000 €, afirmând că este vorba de aproximativ 5 persoane cu funcții de decizie, nenominalizate, care ar fi trebuit „recompensate în mod onorabil". Întrucât denunțătorul nu dispunea de suma de bani menționată, a fost ajutat de tatăl său E___ Nejmedin, care a împrumutat de la diverse rude și apropiați suma de 4.000 lei reprezentând echivalentul a 1.000 €, sumă care a fost remisă inculpatei E___ A____ și concubinului acesteia P________ F________.

Într-o primă fază, numitul P________ F________ i-a transmis denunțătorului E___ Gihan prin intermediul concubinei sale, maior E___ A____, că restul de bani până la concurența sumei de 3 000 €, despre care afirma că a fost suportată de el nu trebuie să îi mai restituie, ci să îl ajute cu aceștia pe tatăl său să-și renoveze casa. Spre sfârșitul lunii iunie 2009 însă, denunțătorul E___ Gihan s-a întâlnit cu inculpata E___ A____ în stațiunea Mamaia, unde se afla în concediu de odihnă. Aceasta i-a spus că persoanele pe lângă care interveniseră în vederea angajării sale nu fuseseră mulțumite cu suma de 3.000 € pe care ar fi dat-o P________ F________ pentru rezolvarea problemei sale și că trebuie să mai facă rost de încă 3.000 €.

In seara de 21 iulie 2009, denunțătorul E___ Gihan împreună cu tatăl său E___ Nejmedin s-au deplasat în București la locuința inculpatei E___ A____. Cu această ocazie, denunțătorul i-a înmânat lui P________ F________ suma de 3.000 €, bani proveniți din vânzarea unui apartament, reprezentând suma pretinsă de către cei doi pentru rezolvarea angajării. Tot cu acea ocazie, E___ A____ i-a spus că ar mai avea să le dea 800 € din banii de care P________ F________ ar fi făcut rost inițial pentru E___ Gihan.

P________ F________ împreună cu concubina sa E___ A____, i-au mai propus denunțătorului E___ Gihan să-l ajute să o angajeze și pe soția sa la Parlamentul României, spunându-i că acest demers îl costă 1.000 €, afirmând că numitul P________ F________ are un unchi senator care îi poate ajuta în acest sens. E___ Gihan a fost de acord cu propunerea făcută și i-a înmânat după o săptămână inculpatei E___ A____ la locuința părinților din mun. Medgidia suma de 2500 €, din care 1.000 € reprezentau suma pretinsă pentru angajarea soției sale, 800 € suma pretinsă ca datorie față de numitul P________ F________ pentru angajarea sa, iar 700 € reprezentau un împrumut personal solicitat de învinuită.

---

In cursul lunii septembrie 2009, în urma demersurilor personale ale denunțătorului E___ Gihan, acesta a obținut transferul la UM xxxxx București, unde s-a mutat în luna septembrie 2009.

La data de 17 noiembrie 2009, numitul E___ Gihan s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție unde a formulat un autodenunț în legătură cu faptele relatate.

Interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză cu autorizarea instanței au confirmat veridicitatea relatărilor denunțătorului E___ Gihan. La data de 02 februarie 2010, pe timpul efectuării cercetărilor în cauză, a survenit decesul numitului P________ F________, deces constatat prin certificatul _______.S. nr. xxxxxx, eliberat la data de 08 februarie 2010 de către Direcția de Evidența Populației Sector 3 - Serviciul de Stare Civilă.

Atât implicarea mr. E___ A____ alături de concubinul său, P________ F________, în activitățile infracționale care formează obiectul prezentului dosar penal, cât și atitudinea nesinceră adoptată pe timpul cercetărilor penale efectuate în cauză, sunt demonstrate și de interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpata E___ A____ și tatăl acesteia, numitul E___ Nejmedin.

Nu poate fi avută în vedere ca pertinentă apărarea formulată de inculpată potrivit căreia nu a cunoscut identitatea reală și nici faptul că persoana cu care conviețuia nu era cadru militar activ, ci o persoană fără ocupație și cu antecedente penale. Din probele administrate în cauză, a rezultat că aceasta a avut o atitudine activă în comiterea faptelor, chiar denunțătorul E___ Gihan declarând că fără implicarea și asigurările date de către inculpata E___ A____ nu ar fi dat sumele pretinse.

Apare ca inexplicabil faptul că o persoană având pregătirea și profesia inculpatei a putut conviețui cu cineva o perioadă îndelungată de timp, fără a avea dubii privind identitatea și ocupația reală a persoanei respective, achiesând la activitățile infracționale desfășurate de către concubinul său, context în care s-a apreciat că inculpata E___ A____ nu poate invoca aceste situații în apărare, potrivit principiului: „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Pe parcursul urmăririi penale, inculpata E___ A____ a depus în apărare la dosar mai multe seturi de înscrisuri din care rezultă debite personale către diferite instituții de creditare, afirmând că toți banii dați de denunțător au ajuns la numitul P________ F________ și că la rândul său a fost înșelată de către aceste cu sume importante de bani.

S-a apreciat ca irelevant pentru atragerea răspunderii penale a inculpatei faptul că banii dați de către denunțător ar fi ajuns la numitul P________ F________, atâta vreme cât legea penală, în art. 257 Cod penal, incriminează „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul", iar din probele administrate rezultă că o parte a sumei i-a fost înmânată personal de către denunțător inculpatei E___ A____. De asemenea, sunt irelevante pentru prezenta cauză datoriile personale ale învinuitei generate pe timpul conviețuirii cu numitul P________ F________.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpata a avut o atitudine de negare permanentă a participării sale la comiterea faptei și un comportament necooperant, iar din declarația dată în fața judecătorului cu privire la acuzațiile ce i se aduc, se rețin următoarele: singurul vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de influență este concubinul său – în prezent decedat – el purtând toate discuțiile cu denunțătorul referitoare la sumele de bani reținute în rechizitoriu.

Deși a susținut că nu a fost de față la nici o discuție între denunțător și concubinul ei și nu a cunoscut că acesta din urmă s-ar fi oferit să îi ajute familia cerându-le în schimb diverse sume de bani, există convorbiri telefonice între ea și denunțător, interceptate în cauză, din care rezultă că acesta îi cerea restituirea banilor pe care nu i-ar fi dat dacă ea, sora lui, nu i-ar fi garantat că problemele de serviciu ale denunțătorului și familiei sale se vor rezolva astfel. În ceea ce privește aceste convorbiri telefonice, inculpata a arătat că a fost forțată de concubinul său să le poarte, fiind vorba de o constrângere atât fizică, cât și morală.

În acest sens, al constrângerii, inculpata a solicitat audierea martorilor P________ A_____ C_________ și Mutalâp E___, fiul concubinului și respectiv fiul său.

Martorul P________ A_____ a declarat că nu a asistat la nici o discuție și nu cunoaște nimic despre angajarea fratelui concubinei tatălui său.

Martorul Mutalâp E___ a arătat că P________ F________ era o persoană nervoasă, violentă, care o lovea atât pe inculpată cât și pe el, dar nu a putut descrie nici măcar o singură împrejurare în care aceste violențe fizice și verbale să aibă legătură cu denunțătorul, cu banii dați de acesta, cu situația angajării lui în București.

Mai mult, martorul a declarat că a auzit discuții între mama sa și fratele ei, cel din urmă fiind „supărat pe mama și nemulțumit că a dat o sumă de bani și nu a rezolvat problema cu serviciul”; a reieșit din aceeași declarație că deși P________ ar fi luat banii, mama lui, inculpata, „știa și ea de acest lucru”.

Că această apărare a inculpatei – în sensul existenței unei constrângeri care să înlăture caracterul penal al faptei – nu este adevărată, o dovedesc atât cele două declarații sus menționate, cât și poziția ei și a apărătorului ales care – în urma celor două declarații de martori așa cum au fost date în fața instanței – în dezbaterile pe fondul cauzei nu au pus concluzii de achitare pentru lipsa caracterului penal al faptei, ci de achitare ca urmare a neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Această apărare incoerentă a inculpatei a fost infirmată de probele administrate în cauză și sub aspectul existenței sau nu a infracțiunii de trafic de influență.

Tribunalul a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii: s-au pretins și primit bani de la denunțător (atât de către inculpată, cât și de către concubinul acesteia), lăsând să se înțeleagă că aveau influență – chiar dacă aceasta nu era reală – pe lângă un subiect – funcționar chiar nenominalizat – care are influență să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Persoana căreia i s-a promis intervenția avea un interes real – legitim sau nu – în legătură cu actul ce intra în atribuțiile de serviciu ale funcționarului (funcționarilor pentru cele două acte materiale care dau infracțiunii forma continuată).

Atâta timp cât funcționarii – chiar nenumiți – erau competenți să soluționeze cererile denunțătorului (acesta fiind convins de acest lucru și de influența pe care inculpata o avea datorită locului său de muncă), identitatea acestora nu mai interesează și fapta constituie infracțiunea de trafic de influență.

În drept, prima instanță a apreciat că faptele inculpatei – așa cum au fost descrise și probate – întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.257 alin.1 C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C. pen. (două acte materiale).

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, datele personale ale inculpatei (necunoscută cu antecedente penale, cu o atitudine nesinceră, incoerentă, evident de zădărnicire a aflării adevărului) și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen., apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate peste cuantumul minim prevăzut de lege și cu executare în regim de detenție.

În ce privește modalitatea de executare, tribunalul a apreciat că se impune executarea în detenție a pedepsei, având în vedere încercările repetate ale inculpatei de a-și scoate faptele din sfera penalului, prin declarații contradictorii, oscilante și fără suport probator, care au îngreunat aflarea adevărului și care fac dovada că inculpata nu a conștientizat consecințele negative ale faptei sale.

În cauză s-a făcut aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev.de art.65 C. pen., respectiv a celor prevăzute de art.64 lit.a,b și c pe o durată determinată după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și ale art.64 lit.a, b și c C. pen., pe durata executării pedepsei.

Față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii, de persoana inculpatei și mai ales de atingerea gravă adusă autorității de stat prin fapta unui ofițer al unei unități militare aparținând SRI, tribunalul a apreciat că în baza art. 65 și art.71 C. pen. se impune interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii.

În ce privește aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, solicitată de procuror, instanța de fond a constatat că aceasta nu poate fi aplicată inculpatei în condițiile stabilirii unui cuantum al pedepsei sub 5 ani închisoare (art.67 alin.3 C. pen.).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public – P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpata Einan A____.

Ministerul Public a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea, în parte a sentinței penale apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, potrivit art.345 și urm. C. pr. pen.

Motivele de apel ale Parchetului vizează pe inculpata Einan A____ și au în vedere două aspecte:

- nelegalitatea hotărârii sub aspectul interzicerii dreptului de a alege, în sensul că instanța de fond nu a motivat pentru ce argumente de drept s-a interzis, ca pedeapsă accesorie și teza I prev. la art.64 alin.1 lit.a C. pen., și anume dreptul de a alege. A fost invocată cauza Hirst c. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și art.71 alin.1 raportat la art.64 C. pen., care aduce atingere dreptului la alegeri libere, garantat prin Protocolul nr.1 al Convenției, întrucât prin formula „atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a-c”, se restrâng automat și nediferențiat drepturile electorale ale condamnaților la închisoare, fără a examina proporționalitatea măsurii de limitare a acestor drepturi fundamentale, de la caz la caz,

- netemeinicia hotărârii judecătorești sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei închisorii, precum și a pedepsei complementare a degradării militare, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, orientată spre limita minimului special al pedepsei cu închisoarea de 2 ani, nu corespunde agravantelor în care s-a comis infracțiunea de corupție.

Ministerul Public a constatat, din analiza motivării sentinței instanței de fond, că deși aceasta a constatat că în cursul procesului penal, inculpata a avut o atitudine contrară principiului aflării adevărului, nu a înțeles consecințele negative ale infracțiunii comise, a prezentat explicații în susținerea nevinovăției care nu aveau nici logică și nici relevanță juridică prin probele administrate, nu a sancționat corespunzător gravității acuzațiilor aduse inculpatei.

Astfel, s-a solicitat majorarea pedepsei principale la un cuantum de cel puțin 5 ani închisoare ca urmare a circumstanțelor reale în care s-a comis infracțiunea de trafic de influență la cel mai înalt nivel în cadrul Serviciului Român de Informații. Activitatea infracțională a inculpatei s-a desfășurat în timp ce-și desfășura activitatea în cadrul Serviciului Român de Informații, urmând a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, situația sa materială, statutul social, obligațiile profesionale asumate față de statul român prin calitatea sa de ofițer activ și militar în cadrul acestui serviciu, elemente ce impun o sancțiune pe măsură, nu o pedeapsă ca pentru o infracțiune de furt calificat.

Ministerul Public a solicitat și aplicarea pedepsei complementare a degradării militare față de circumstanțele de săvârșire a infracțiunii, atitudinea procesuală a inculpatei și de faptul că profesional conceptul de militar activ este compromis total.

În subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere, în cazul în care argumentele nu au fost suficient de convingătoare, disp. art.115 C. pen., privind măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii, avându-se în vedere că inculpata a perseverat în aceeași modalitate infracțională, și-a tranzacționat în continuare influența, fiind condamnată prin sentința penală nr.235/28.03.2012 de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr.xxxxx/3/2011. Inculpata nu a respectat codul deontologic al profesiei sale, nu a conștientizat consecințele penale ale infracțiunii comise în mod continuat.

Inculpata E___ A____ a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, în principal, aplicarea unei singure pedepse pentru faptele săvârșite (cele care fac obiectul prezentului dosar și cele care fac obiectul dosarului nr. nr.xxxxx/3/2011 al tribunalului București), solicitând aplicarea art.72 alin.1, art.74 alin.1 lit.a, b și c, art.76 lit.d cu aplicarea art.86¹ alin.1 lit.a, b și c și alin.2 și art.86² C. pen., iar în subsidiar, aplicarea pedepselor pentru fiecare faptă din cele două dosare penale, urmând a contopi cele două pedepse, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b și c, art.76 lit.d cu aplicarea art.86¹ alin.1 lit.a, b și c și alin.2 și art.86² C. pen.

Inculpata, în apel, în motivele depuse la dosarul cauzei, a arătat că regretă săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și solicită judecarea cu aplicarea dispozițiilor art.320¹ alin.7 C. pr. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, inculpata a solicitat ca la judecarea apelului, instanța să aibă în vedere că faptele au fost săvârșite în anul 2009, a încercat să-l ajute pe fratele său care este chiar denunțătorul, cumnata, cât și pe rudele sale. A arătat că a avut o conduită foarte bună înainte de săvârșirea faptelor, a depus stăruință pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii; are în îngrijire și educare pe Mutalap E___, aflat în clasa a XII-a, fiind singurul întreținător al acestuia. A solicitat circumstanțe atenuante prev. de art.76 lit.d C. pen.

În concluzie, inculpata a învederat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

La termenul din 23.10.2012, instanța de apel a respins cererea de reunire a dosarului nr.xxxxx/3/2011 cu dosarul nr.XXXXXXXXXXXX pentru motivele arătate în încheierea de amânare a pronunțării.

La același termen, apelanta inculpată a fost audiată, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, apreciază apelul inculpatei ca fiind nefondat, iar apelul declarat de Ministerul Public ca fiind fondat, pentru considerentele următoarele:

În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că fapta inculpatei-ofițer în cadrul UM 0894 București- care împreună cu concubinul său P________ F________ (cunoscut sub identitatea falsă de N_____ A________), a pretins de la denunțătorul E___ Gihan, fratele ei, suma de 5.500 euro, afirmând că prin relațiile pe care le au la nivelul conducerii Serviciului Român de Informații pot rezolva angajarea acestuia în cadrul instituției, iar ulterior i-au mai pretins aceluiași denunțător suma de 1000 euro, afirmând că prin relațiile pe care le au pe lângă factorii de decizie din cadrul instituției pot rezolva angajarea soției acestuia în cadrul Parlamentului României întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 alin.1 C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen , după cum rezultă din declarațiile martorilor E___ Gihan, E___ Reihan, P________ A_____ C_________; proces-verbal din 18.03.2011 de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice; proces-verbal din 18.03.2011 de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice.

Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că doar a asistat la discuțiile dintre P________ F________ și martorii denunțători, fără a fi avut vreo intervenție și fără a sublinia nimic față de denunțător, concubinul său fiind cel care urma să intervină pentru a-l ajuta pentru fratele său.

Această variantă este infirmată de declarațiile martorilor E___ Gihan, E___ Reihan și de cea dată de P________ A_____ C_________ în cursul urmăririi penale, ca și de convorbirile interceptate, din aceste probe rezultând că inculpata a avut o contribuție activă și hotărâtoare la săvârșirea infracțiunii.

Faptul că banii ar fi ajuns la P________ F________ și copii acestuia nu are nicio relevanță cu privire la infracțiunea de trafic de influență în conținutul constitutiv al căreia se prevede că banii, foloasele sau darurile pot fi pretinse sau primite pentru sine sau pentru altul.

Inculpata a susținut că ar fi fost constrânsă de P________ F________ să discute la telefon cu fratele său în legătură cu sumele de bani, dar nu a fost în măsură să dovedească existența unei constrângeri exercitate prin amenințarea cu un pericol grav pentru persoana inculpatei ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod în condițiile în care martorii propuși de inculpata nu au oferit detalii relevante în legătură cu acest aspect (martorul P________ A_____ a declarat că nu a asistat la nici o discuție și nu cunoaște nimic despre angajarea fratelui concubinei tatălui său, iar martorul Mutalâp E___ a arătat că P________ F________ era o persoană nervoasă, violentă, care o lovea atât pe inculpată cât și pe el, dar nu a putut descrie nici măcar o singură împrejurare în care aceste violențe fizice și verbale să aibă legătură cu denunțătorul, cu banii dați de acesta, cu situația angajării lui în București).

De altfel, inculpata a susținut o variantă confuză, solicitând în apel aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cpp, iar în declarația dată arătând că nu a avut nicio contribuție la săvârșirea faptelor.

În raport de poziția concretă a inculpatei, așa cum rezultă din declarațiile date în fața primei instanțe și în fața instanței de apel, Curtea apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispoz. art. 320¹ Cpp care presupune recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în rechizitoriu. Chiar dacă inculpata și-ar fi modificat atitudinea procesuală în apel și ar fi recunoscut săvârșirea faptelor, în raport de momentul temporal maxim la care se poate solicita aplicarea acestor dispoziții legale, „până la începerea cercetării judecătorești” în primă instanță, nu ar fi fost posibilă aplicarea acestei instituții juridice. Instanța de apel apreciază că nu sunt aplicabile în cauză aceste dispoziții legale nici în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 1483/8.11.2011 care a avut în vedere situațiile tranzitorii în care la momentul începerii cercetării judecătorești nu era încă în vigoare legea nr. 202/2010 (prin care a fost reglementată această instituție), intervenind, însă, până la soluționarea definitivă a cauzei. În prezenta cauză, prima instanță a fost sesizată la 11.05.2011, după _____________________ legii nr. 202/2010, iar inculpata a arătat la termenul din 04.10.2011 că se consideră nevinovată, fiind administrate probe în acuzare și apărare pe parcursul cercetării judecătorești.

În urma analizei materialului probator, Curtea constată că acuzarea a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de către inculpata (ale cărei declarații au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză), iar aceasta nu a probat lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție.

Art. 72 Cp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, peste minimul special de 2 ani închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea aceasta.

Curtea apreciază că în raport de circumstanțele faptei: în mod repetat, împreună cu o altă persoană, solicitând bani chiar de la membrii familiei și de circumstanțele personale ale inculpatei care avea calitatea de ofițer, legea penală fiind încălcată tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei și care beneficiază de încrederea societății în acest sens, a avut o atitudine procesuală confuză, încercând să se sustragă răspunderii penale prin plasarea vinovăției asupra concubinului său, dovedind că nu a conștientizat gravitatea faptelor sale, dar nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală (activitatea presupus infracțională care face obiectul dosarului nr. xxxxx/3/2011 nu poate fi avută în vedere ca având valoare infracțională până la condamnarea definitivă a inculpatei, dar poate fi avută în vedere ca indicii în vederea evaluării personalității inculpatei), faptele au fost săvârșite în urmă cu 3 ani, inculpata are în îngrijire un copil minor și a depus stăruințe pentru restituirea banilor martorului denunțător, pedeapsa aplicată este de natură a corespunde periculozității sociale a faptei și a inculpatei și de a îndeplini funcțiile prev. de art. 52 Cp, ducând la îndreptarea acesteia, fără a fi necesară o reindividualizare către jumătatea maximului prevăzut de lege.

În raport de gravitatea faptelor și de calitatea inculpatei, ea însăși chemată să asigure respectarea ordinii legale, instanța apreciază că nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în urma aplicării unor circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor, ca și restituirea banilor martorului denunțător fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei. Circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cp nu poate fi aplicată în cauză în condițiile în care inculpata a arătat doar formal că recunoaște săvârșirea faptelor, din conținutul declarațiilor sale desprinzându-se concluzia că nu a avut nici un fel de participare, astfel încât nu se poate reține că a avut o atitudine sinceră și de cooperare cu organele judiciare (încercând, dimpotrivă, să transfere întreaga vinovăție asupra concubinului său).

Curtea constată că prima instanță de judecată a aplicat nediferențiat pedeapsa accesorie și pe cea complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi, fără a analiza dacă se impune interzicerea integrală a dreptului de vot în raport de natura și gravitatea infracțiunii față de principiile stabilite de CEDO privind aplicarea art. 3 Protocol 1. Astfel, prin hotararea Hirst c. Marii Britanii pronunata de Marea Camera la 06.10.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca detinutii, in general, continua sa se bucure de toate drepturile si libertatile fundamentale garantate de Conventie, cu exceptia dreptului la libertate, fiind vorba de o detentie ce intra in campul de aplicare al art. 5.Dreptul prev. de art. 3 Protocol 1 care stabileste obligatia statelor membre de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret in conditii care sa asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, nu este un drept absolut, statele bucurandu-se de o larga marja de apreciere in organizarea sistemului electoral, astfel incat sa inglobeze propria viziune asupra democratiei. Corelativ obligatiei pozitive asumate de statele membre, cetatenii statelor membre au dreptul de a-si exprima vointa in cadrul alegerilor legislative si de a nu fi impiedicati in mod nejustificat sa isi exercite acest drept (corespunzator obligatiei negative a statelor membre de a nu lua nici o masura prin care sa aduca atingere acestui drept). Acestui drept ii pot fi aduse limitari, care nu trebuie, insa, sa aduca atingere substantei dreptului ocrotit, astfel incat sa priveze individul de exercitarea lor efectiva, trebuie sa urmareasca un scop legitim, iar mijloacele folosite trebuie sa nu fie disproportionate (cauza Mathieu-Mohin).

Curtea Europena a apreciat ca orice restrictie a acestor drepturi trebuie sa fie justificata si sa urmareasca un scop legitim: consideratii de securitate, in special preventia infractiunilor si apararea ordinii publice, ce decurg, in mod inevitabil din conditiile detentiei (hotararea Silver si altii). Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinutilor condamnti la executarea unei pedepse cu inchisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportinalitatii, reprezentand in aceste conditii o incalcare a art. 3 Protocol 1 din Conventie.

In raport de aceasta hotarare, instanta apreciaza ca natura infractiunilor savarsite de inculpată (care nu au legătură cu sistemul electoral) nu o fac nedemnă sa isi exercite dreptul de vot în cadrul alegerilor legislative si, intrucat statul, prin ratificarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului si-a asumat si obligatia prev. de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret in conditii care sa asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, trebuie sa asigure acestuia conditiile necesare exercitarii efective a acestuia, chiar in conditiile unui regim privativ de libertate. Prin urmare, exercițiul dreptului de vot va fi interzis ca pedeapsă accesorie și complementară în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a Cp.

Totodată, în raport de cuantumul pedepsei principale, de circumstanțele faptei și cele personale ale inculpatei, instanța de apel apreciază că nu se impune majorarea duratei pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi.

Cu privire la pedeapsa complementară a degradării militare, în condițiile în care instanța de apel a decis să nu majoreze pedeapsa principală aplicată inculpatei, în raport de dispoz. art. 67 alin. 3 Cp, apreciază că nu poate fi aplicată o astfel de pedeapsă în completarea sancționării inculpatei întrucât pedeapsa principală aplicată este sub 5 ani închisoare.

Potrivit art. 115 Cp, măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii se poate lua față de făptuitorul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală din cauza incapacității sau nepregătirii sale, pentru a împiedica săvârșirea altor asemenea fapte în viitor. Este adevărat că această măsură are o natură și finalitate diferite de pedeapsa complementară similară prev. de art. 64 lit. c Cp, astfel încât cele două instituții pot fi incidente în mod concomitent. Pentru aplicarea, însă, a dispoz. art. 115 Cp, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită ca urmare a incapacității sau nepregătirii făptuitorului, în timp ce pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c Cp își are cauza în nedemnitatea inculpatului care s-a folosit de funcția sa profesia sa pentru săvârșirea infracțiunii. În prezenta cauză inculpata s-a folosit de funcția sa de ofițer activ în cadrul armatei și a SRI pentru săvârșirea infracțiunii (astfel încât se impunea aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c Cp, așa cum în mod corect a procedat prima instanță), fără a se fi dovedit că săvârșirea faptei s-a datorat unei incapacități sau nepregătiri a inculpatei, astfel încât nu se impune luarea măsurii de siguranță prev. de art. 115 Cp.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea va avea în vedere că suspendarea executării pedepsei este un mijloc de individualizare a executării pedepsei, o măsură de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului și pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

În vederea aplicării acestei instituții, instanța trebuie să cerceteze și să cunoască cât mai amănunțit personalitatea infractorului și numai dacă în urma acestei analize și-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunțarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracționale, va putea dispune suspendarea executării pedepsei. Elementul esențial pentru aplicarea acestor dispoziții este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanța de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar și la comportarea după săvârșirea faptei, la atitudinea față de muncă, față de regulile de conviețuire în general.

Curtea apreciază că în condițiile în care inculpata a dat dovadă de o periculozitate sporită (relevată de activitatea conjugată cu cea a concubinului său, solicitând bani de la membrii familiei, în mod repetat), de gravitatea faptei (săvârșită chiar de o persoană chemată să asigure respectarea ordinii legale, aducând atingere autorității unei instituții publice), ținând seama și de faptul că inculpata a dovedit prin atitudinea sa procesuală nu a înțeles gravitatea faptelor sale, nu se poate afirma că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpată și că aceasta nu va mai săvârși infracțiuni, chiar și în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefiind suficientă o libertate (supravegheată sau nu).

În raport de aceste considerente, în lipsa altor elemente pozitive care să caracterizeze persoana inculpatei și față de atitudinea sa procesuală, Curtea apreciază că în cauză nu se impunea aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât inculpata să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să o determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Față de cele reținute Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpată.

În baza art.379 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Va desființa în parte sentința penală 141 din 28.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală și rejudecând în fond:

În baza art.65 C. pen., i se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Se va face aplicarea dispozițiilor art.71-64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.192 alin.2 C. pr. pen., va fi obligată apelanta inculpată la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, onorariul parțial al avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata E___ A____.

În baza art.379 pct.2 lit.a C. pr. pen., admite apelul declarat de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Desființează în parte sentința penală 141 din 28.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală și rejudecând în fond:

În baza art.65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea dispozițiilor art.71-64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, onorariul parțial al avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs în termen de 10 zile.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I_______ T____ I____ C_________

GREFIER,

D___ P_______

Red. I.T./13.11.2012

Dact. A.L. 2 ex./07.11.2012

T. București – S.II. – jud.: Ș________ C.I.

D.P. 13 Noiembrie 2012