ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 420

RECURS

Ședința publică de la 31 mai 2013

Tribunalul compus din:

Președinte – V_____ M______

Judecător - D________ A____

Judecător - S____ L____

Grefier - D_______ E_____

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant B____ V______, domiciliat în V_____, _______________________, ______________, _____________, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 28 martie 2013 pronunțată de Judecătoria V_____, în contradictoriu cu intimații-pârâți Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______, cu sediul în V_____, ______________________, _____________, _____________, jud. Teleorman, și M_________ Justiției, cu sediul în sector 5, București, ______________________, având ca obiect – plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât M_________ Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

În conformitate cu dispozițiile art. 159¹ alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL:

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 13 decembrie 2012 la Judecătoria V_____, petentul B____ V______, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______” și M_________ Justiției a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a proceda la executarea silită în dosarul de executare nr. 127 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul executorului de a îndeplini actul de înființare al popririi asupra conturilor intimatului M_________ Justiției și de a efectua însăși executarea silită în dosarul de executare silită nr. 127 precum și să se dispună obligarea executorului să procedeze la îndeplinirea actului de executare imediat următor emiterii somației privind înființarea popririi, respectiv să fie obligat executorul să procedeze de îndată la înființarea popririi asupra conturilor debitorului și de efectua însăși executarea în acest dosar.

În motivare, petentul a arătat că executarea silită din această cauză vizează titlul executoriu având ca obiect plata drepturilor salariale, iar la data de 06.11.2012 executorul judecătoresc a dispus poprirea pe conturile debitorului M_________ Justiției deținute de terțul poprit Trezoreria Municipiului București, acesta refuzând să se conformeze popririi înființate de executor.

Prin adresa emisă la data de 03.12.2012 și primită de petent la data de 12.12.2012, executorul i-a adus la cunoștință că în urma solicitării debitorului M_________ Justiției, a dispus sistarea de îndată a popririi înființată asupra conturilor debitorului.

Refuzul executorului a fost întemeiat pe dispozițiile OUG nr. 71/2009 care prevăd eșalonarea plăților în perioada 2010-2014 și care arată că ”în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.

Petentul a arătat că executarea silită este conformă cu Constituția României, cu Codul de procedură civilă și, esențial, cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, petentul a susținut că se impune constatarea încălcării art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor oricărei persoane, precum și art. 6 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, fiind evident că executarea silită este parte a procesului civil.

Prin urmare, petentul a solicitat sa se constate că prevederile OUG nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, produc efecte contrarii Convenției Europene a Drepturilor Omului și, drept consecință, să se dispună înlăturarea acestora, dând eficienta dreptului comun în materie de executare silită reprezentat de dispozițiile Codului de procedura civilă.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.

La data de 21.02.2013 intimatul M_________ Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se pună în vedere creditorului să achite taxa judiciară de timbru de 8 lei, sub sancțiunea anulării plângerii formulate.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că executorul judecătoresc a refuzat efectuarea executării silite în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 71/2009.

A mai arătat că prin Decizia nr. 188/02.03.2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 71/2009.

Prin sentința civilă nr. 612 din 28 martie 2013, Judecătoria V_____ a luat act că în ceea ce privește taxa de timbru, plângerea derivă din acțiuni ce au ca obiect drepturi bănești care sunt scutite de taxe de timbru.

A respins excepția de netimbrare ca neîntemeiată.

A respins acțiunea civilă având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc-sistare poprire, formulată de petentul B____ V______, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorilor Judecătorești Asociați ”Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______” și M_________ Justiției, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea depusă la B.E.J.A. „Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______” la data de 06.11.2012, petentul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu și obligarea executorului judecătoresc de a continua executarea silită începută în dosarul de executare nr. 122/2012.

Executorul judecătoresc a constatat că nu poate da curs executării silite prin poprire deoarece OUG nr. 71/2009 constituie un incident pentru realizarea creanței creditoarei.

Privitor la excepția de netimbrare, invocată de intimatul M_________ Justiției a constatat că este nefondată întrucât plângerea derivă din acțiuni ce au ca obiect drepturi bănești care sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Pe fondul pricinii, a reținut că refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită nu este unul nejustificat întrucât acesta a invocat dispozițiile OUG nr. 71/2009, potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, este eșalonată pe 3 ani (2010, 2011 și 2012), în cursul acestor termene orice procedură de executare silită fiind suspendată de drept.

În ce privește compatibilitatea acestui act normativ cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene, a apreciat că aceasta nu poate fi analizată în cadrul plângerii reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, care limitează controlul instanței la verificarea caracterului justificat/nejustificat al refuzului executorului, ci numai în cadrul contestației la executare, prevăzută de art. 399 alin. 1 teza finală Cod Procedură Civilă.

A concluzionat că, atâta timp cât executorul nu avea competența să verifice compatibilitatea OUG nr. 71/2009 cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene, fiind obligat să facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, refuzul acestuia nu poate fi considerat nejustificat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul-reclamant B____ V______, acesta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală, pentru trei motive:

Printr-un prim motiv de recurs a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că disp. art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, modificată și completată prin OUG nr. 18/2010 și 45/2010, sunt aplicabile, în speță.

Sub acest aspect, a motivat că prin decizia nr. 1/16.01.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii privind incidența dispozițiilor legale de mai sus în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În cadrul aceleiași critici, a susținut că prin neexecutarea creanței de către debitor, se aduce atingere dreptului creditorului la un proces echitabil, măsura reprezentând o ingerință în dreptul acestuia la respectarea bunurilor, incompatibilă cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai arătat că, în jurisprudența sa (Cauzele Ș_____ contra României, S________ contra României, Katsyuk contra Ucrainei) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul și instituțiile sale nu pot invoca lipsa fondurilor ca motiv de neexecutare a hotărârilor prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor, respectiv, că neexecutarea creanțelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin motivul doi de recurs a susținut că sentința este dată cu încălcarea disp. art. 137 Cod Procedură Civilă, întrucât prima instanță a omis a pune în discuția părților excepția netimbrării acțiunii, invocată de intimatul-pârât M_________ Justiției.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că, procedând în acest mod, prima instanță a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, părțile fiind lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la excepția invocată.

A mai motivat că soluționarea excepției netimbrării s-a făcut cu încălcarea disp. art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă, în sensul că prima instanță nu a soluționat cu prioritate excepția invocată, înainte de a intra în fondul cauzei.

Sub acest aspect, a concluzionat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, impunându-se desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin ultimul motiv de recurs a susținut că sentința este nelegală întrucât sistarea executării silite nu a fost motivată, în drept, de către executorul judecătoresc, respectiv că suspendarea executării silite nu putea fi dispusă decât de către instanța de judecată.

În fine, a motivat că adresa nr. xxxxxx/08.11.2012 emisă de intimatul-pârât nu este în conformitate cu normele procedurale în materie.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 Cod Procedură Civilă.

Intimatul-pârât M_________ Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A motivat, în esență, că, în cauza D______ ș.a. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit compatibilitatea prevederilor OUG nr. 71/2009 cu dispozițiile convenționale.

Privitor la motivul doi de recurs, a arătat că recurentul-reclamant nu justifică vreun interes în a critica sentința sub aspectul soluționării excepției netimbrării acțiunii.

În fine, a motivat că este nefondat și ultimul motiv de recurs, suspendarea executării silite fiind în concordanță cu prevederile OUG nr. 71/2009.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, constată recursul nefondat.

În ce privește primul motiv de recurs:

Este adevărat că prin decizia nr. 1/16.01.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea disp. art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, modificată și completată prin OUG nr. 18/2010 și OUG nr. 45/2010 în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Însă, contrar susținerilor recurentului-reclamant, prin decizia de mai sus, Înalta Curte nu a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 nu sunt compatibile cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg.

Astfel, având a analiza recursul în interesul legii, Înalta Curte a constatat că numai pe baza evaluării nemijlocite, directe, de către instanțe, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor legale de mai sus, cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv, că analizarea, în concret, a acestei compatibilități nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii.

Or, procedând la analizarea, în concret, în raport cu speța de față, a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, modificată și completată, urmează a se reține că acestea sunt compatibile cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza D______ ș.a. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților prin care invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, prin aceea că autoritățile interne (M_________ Justiției și M_________ Finanțelor Publice) au refuzat să pună în executare hotărâri judecătorești care le acordau drepturi salariale, respectiv, că există întârzieri la executarea acestor hotărâri.

A amintit Curtea, făcând referire la jurisprudența sa anterioară (Cauza Homsby împotriva Greciei, Boudon împotriva Rusiei) că neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești poate constitui o încălcare a dreptului de acces la un tribunal, respectiv, că o autoritate nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească.

Privitor la respectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a amintit (cauza SARL Amag – G și Mehachichvili împotriva Georgiei) că eșalonarea plății datoriilor este incompatibilă cu articolul de mai sus, întrucât actul de eșalonare nu avea un statut de „lege”.

Cu toate acestea, amintind jurisprudența sa anterioară și constantă, analizând cererea reclamanților (cauza D______ ș.a.) Curtea Europeană a stabilit că nu există o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa guvernului român că a refuzat să execute hotărârile judecătorești, eșalonarea plăților, printr-o ________ acte normative neaducând atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil și nici dreptului de proprietate al acestora.

Ca atare, pentru considerentele de mai sus, critica potrivit căreia neexecutarea creanței de către debitor reprezintă o încălcare a drepturilor Convenției și a jurisprudenței Curții Europene, este nefondată, urmând a se reține că disp. art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 sunt compatibile atât cu prevederile Convenției cât și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În ce privește motivul doi de recurs:

Excepția netimbrării acțiunii, a fost invocată, la fond, de către intimatul-pârât M_________ Justiției și respinsă, ca neîntemeiată de către prima instanță, prin sentința recurată.

Or, atâta timp cât excepția a fost respinsă, recurentul-reclamant nu justifică un interes real în a critica hotărârea sub acest aspect, neputând invoca vreo vătămare.

În lipsa vreunei vătămări, critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului contradictorialității, este nefondată.

Nefondată este și critica vizând încălcarea disp. art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă Vechi, întrucât, pe de o parte, recurentul-reclamant nu poate invoca vreo vătămare față de respingerea excepției, iar pe de altă parte, prima instanță s-a pronunțat, mai întâi asupra excepției, cu respectarea textului de lege de mai sus.

În ce privește motivul trei de recurs:

Prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 modificată și completată, plata sumelor prevăzute pentru hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, a fost eșalonată pe perioada 2012 – 2016.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Ca atare, în speță, suspendarea executării silite este una legală, ce operează de drept și nu o suspendare în condițiile art. 403 Cod Procedură Civilă, pentru a fi dispusă de către instanța de judecată.

Față de considerentele arătate mai sus, critica vizând nelegalitatea hotărârii, pe motiv că sistarea executării silite nu a fost motivată, în drept, de către executorul judecătoresc, este nefondată.

În fine, critica potrivit căreia adresa nr. xxxxxx/08.11.2012 nu este în conformitate cu dispozițiile legale, este una pur formală, recurentul-reclamant neindicând, în concret, neregularitățile actului, așa încât, urmează a fi respinsă, ca nefondată.

În consecință, conform art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant B____ V______.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant B____ V______, domiciliat în V_____, _______________________, ______________, _____________, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 28 martie 2013 pronunțată de Judecătoria V_____, în contradictoriu cu intimații-pârâți Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______, cu sediul în V_____, ______________________, _____________, _____________, jud. Teleorman, și M_________ Justiției, cu sediul în sector 5, București, ______________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

V_____ M______ D________ A____ S____ L____ D_______ E_____

Red. S.L./20.06.2013

Th.red. C.A. 2 ex./26.06.2013

D.f. XXXXXXXXXXXXX

J.f. O__________ S_____