Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte - E____-C_______ P____
Judecător - A____ M______ C_______
Judecător - P________ T______
Grefier - I____ A________ G_________
DECIZIA CIVILĂ Nr. 694/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurentul S_________ NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX și pe intimații B__ P_____ S_____ S________ și POLIȚIA L_____ IAȘI, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.05.2014, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1079/23.01.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de S_________ Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc P_____ S_____ S________.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.10.2012, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petentul S_________ Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc P_____ S_____ S________ de a declanșa executarea silită împotriva debitoarei Poliția L_____ Iași, refuz consemnat în procesul-verbal din data de 05.10.2012.
În motivare, se arată că, prin sentința civilă nr.1729/08.09.2010, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Poliția L_____ Iași la plata drepturilor salariale aferente normei de hrană începând cu data de 01.06.2009. Prin decizia nr.1080/07.12.2010, Curtea de Apel Iași a obligat Poliția L_____ Iași la plata drepturilor reprezentând normă de hrană în cuantum de 10 lei/zi pentru fiecare membru pentru perioada 19.06.xxxxxxxxxxxxx09 și în cuantum de 14 lei/zi pentru fiecare membru pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx10.
Petentul a solicitat punerea în executare silită a hotărârii, fiind format dosarul de executare silită nr.61/2011, iar, la data de 07.05.2012, s-a solicitat continuarea executării silite în urma respingerii contestației la executare formulată de debitoare. Cu toate acestea, executorul judecătoresc a refuzat declanșarea executării silite, deși suma era clar stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Se susține că suma la care a fost obligată Poliția L_____ Iași nu se încadrează în dispozițiile O.G. nr.71/2009, fiind vorba de drepturi acordate în baza unui contract colectiv de muncă, iar neplata acestora reprezentând o discriminare față de membrii sindicatului, în raport de ceilalți angajați. În concluzie, se susține că neexecutarea hotărârii obținute de membrii sindicatului petent reprezintă o nesocotire a acesteia și o lipsire de efect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.53 alin.1 și 2 din Legea nr.188/2000.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 RON și timbru judiciar de 0,30 RON.
Ca urmare a solicitării instanței, la data de 08.11.2012 intimatul B__ P_____ a înaintat copia certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului de executare silită nr.61/2011.
Legal citat, intimatul B__ P_____ nu a formulat întâmpinare, nici nu s-a prezentat vreun împuternicit al său în fața instanței, pentru a susține eventuale apărări.
La termenul de judecată din data de 09.11.2012, în temeiul art.56 alin.3 din Legea nr.188/2000, instanța a pus în discuție citarea, în calitate de intimată, a Poliției Locale Iași, aspect cu care petentul a fost de acord.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.11.2012, intimata Poliția L_____ Iași a solicitat respingerea plângerii, pentru următoarele considerente:
Cuantumul sumei de plată nu poate depăși sumele datorate celorlalți salariați, suma de 10 lei/zi incluzând și viramentele angajatorului, ceea ce face ca suma netă să fie calculată după deducerea contribuțiilor asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale suportate de angajator, cât a impozitului pe venit și a contribuțiilor suportate de angajat. De asemenea, pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx10, suma de 14 lei/zi include și viramentele angajatorului, respectiv impozitul pe venit și contribuțiile suportate de angajați.
Mai mult, instanța a precizat că plata se face integral, dar nu a menționat ca termen limită de plată anul 2012, situație în care este incidentă O.U.G.nr.71/2009.
În aceste condiții, se învederează instanței că, pentru sumele aferente anului 2012, la data de 06.08.2012 s-au emis ordine de plată, iar sumele au fost actualizate cu indicele de inflație la data plății, sens în care au fost atașate înscrisuri (filele 139-144).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.p.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 19.12.2012, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, administrarea probei cu înscrisuri și a dispus, la solicitarea petentului, atașarea dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Iași.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
La cererea Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în baza titlului executoriu, reprezentat de decizia civilă nr.1080/07.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Iași, a fost începută executarea silită în dosarul de executare nr.61/14.01.2011, aflat pe rolul intimatului B__ P_____ S_____ S________ (filele 24-31).
În dosarul de executare silită mai sus-menționat, executorul judecătoresc a procedat la somarea debitoarei intimate Poliția L_____ Iași ca, în termen de 6 luni, să plătească, de bună voie și în totalitate, obligațiile prevăzute în titlul executoriu, în cuantum de 112.518 RON (la data de 08.03.2011 – fila 38), actualizată la data plății efective în funcție de rata inflației.
În urma respingerii irevocabile a contestației la executare formulată de debitoare (dosar nr.XXXXXXXXXXXXX), s-a solicitat continuarea procedurii de executare silită, prin cererea depusă de petent la data de 07.05.2012 (fila 86).
Ca urmare a convocării, de către executorul judecătoresc, a ambelor părți, creditorii au precizat că sunt de acord cu achitarea sumei de 66.414 RON, propusă de debitoare, în baza deciziei nr.1080/07.12.2010 a Curții de Apel Iași.
Pe cale de consecință și având în vedere dispozițiile OUG nr.71/2009, modificată prin Legea nr.230/05.12.2011, debitoarea a comunicat executorului judecătoresc suma de plată aferentă anului 2012, respectiv 3318 RON (filele 104-105), împreună cu modul detaliat de calcul al acesteia. Deși creditorii au formulat obiecțiuni cu privire la plata doar a acestei sume, la data de 06.09.2012 executorul judecătoresc a constatat, prin procesul-verbal depus la fila 112, plata sumei totale de 3777 RON, prin trei ordine de plată, de către debitoarea Poliția L_____ Iași.
Ulterior, la data de 05.10.2012, dat fiind faptul că partea creditoare insistă în continuarea procedurii de executare silită, conform adresei din 27.09.2012, luând în considerare prevederile art.1 alin.2 din OUG nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, executorul judecătoresc a refuzat declanșarea executării silite împotriva Poliției Locale Iași pe considerentul suspendării de drept a procedurii de executare silită (fila 120).
Împotriva acestui proces-verbal a formulat prezenta plângere petentul S_________ Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex.
În drept, potrivit art.56 alin.1 din Legea nr.188/2000, privind executorii judecătorești, “refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.”
Prin urmare, în cauza dedusă judecății, instanța este datoare să examineze legalitatea și caracterul justificat al acestui refuz prin prisma motivului invocat de executor, și anume incidența dispozițiilor art.1 alin.2 din OUG nr.71/2009, iar nu luând în considerare alte aspecte precum cele legate de modul de calcul al sumei datorate efectiv de debitoarea intimată.
În acest sens, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.1 din OUG nr.71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată șși actualizată, „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Prin urmare, instanța a constatat că se impune a verifica, mai întâi, incidența acestor dispoziții legale în ceea ce privește creanța stabilită prin decizia nr.1080/07.12.2010 a Curții de Apel Iași. În acest sens, s-a reținut că, în însuși cuprinsul dispozitivului titlului executoriu se menționează în mod expres că drepturile recunoscute în favoarea membrilor petentului sunt drepturi salariale, aferente normei de hrană pentru perioadele 19.06.xxxxxxxxxxxxx09 și 01.01.xxxxxxxxxxxxx10, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective (fila 31).
De asemenea, având în vedere că, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.155/2010, Poliția L_____ Iași este o instituție publică de interes local, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului local al municipiului Iași, fiind finanțată parțial de la bugetul de stat (respectiv, cel local, prin subvenții), inclusiv în ceea ce privește plata drepturilor salariale datorate personalului, este evident că OUG nr.71/2009 se aplică și angajaților Poliției Locale Iași, membri ai Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex.
Al doilea aspect ce trebuie analizat constă în legalitatea procesului-verbal din data de 05.10.2012 al B__ P_____ întemeiat pe aplicarea art.1 alin.2 din OUG nr.71/2009. Instanța observă că intenția evidentă a legiuitorului în reglementarea acestui caz de suspendare legală a oricărei executări silite a fost aceea de a asigura eficiența primului alineat al art.1 din OUG nr.71, având în vedere că, în absența suspendării, eșalonarea plății sumelor datorate cu titlu de drept salarial în favoarea personalului din sectorul bugetar nu ar mai fi fost posibilă, orice creditor având dreptul de a se adresa organului de executare competent, în vederea realizării finalității titlului executoriu obținut. Prin urmare, legătura dintre cele două alineate ale art.1, de tipul scop-mijloc, determină analiza lor coroborată și unitară.
Instanța a reținut că debitoarea intimată Poliția L_____ Iași nu contestă datorarea unor sume de bani în temeiul titlului executoriu invocat în cauză, ci înțelege să se prevaleze de o ________ dispoziții în vigoare la momentul judecării prezentei cauze referitoare la eșalonarea plății creanțelor de către instituțiile de stat, pe anumite perioade determinate. Mai mult, reprezentanții acesteia subliniază efectuarea plăților către creditori în cuantumul indicat de legiuitor până la momentul judecării cauzei, recuperarea de către aceștia a unor sume de bani din valoarea totală a debitului și intenția de plată în continuare conform graficului de eșalonare.
În privința eșalonării plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se reține că acest termen de 5 ani, prevăzut de OUG nr.71/2009, a generat numeroase intervenții legislative, interpretări ale Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și statuări de principii generale în cadrul jurisprudenței CEDO.
Potrivit art.379 alin.1 Cod procedură civilă nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, aceste caractere prevăzute de lege fiind stabilite în mod cumulativ și obligatoriu. De asemenea, în acord cu art.381 C.pr.civ, când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea silită nu va putea fi efectuată înainte de împlinirea acelui termen (cu excepția cazurilor prevăzute de art.382). Prin urmare, ceea ce se datorează cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea termenului. Termenul este suspensiv, atunci când prin efectele sale amână data scadenței (art.1412 Cod civil). Când termenul suspensiv este stipulat în favoarea debitorului, acesta este singurul care poate renunța la beneficiul său ( art. 1413 Cod civil).
Cu privire la fixarea unui atare termen și condiționarea obligației de plată a drepturilor salariale de un atare impediment, instanța notează faptul că stabilirea termenului de eșalonare a plăților s-a efectuat de către legiuitor, prin OUG 71/2009, cu modificările ulterioare. Astfel, se poate observa că una dintre particularitățile fundamentale ale executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.61/2011 al intimatului B__ P_____ rezidă în faptul că acordarea unui termen a fost efectuată chiar de legislativ, pentru rațiuni ce urmează a fi interpretate și analizate în paragrafele subsecvente.
Astfel, cercetând prevederile O.U.G. nr.71/2009, instanța a constatat că, prin intermediul acestui act normativ, legiuitorul a urmărit să acorde un termen rezonabil în ceea ce privește acțiunea de plată a datoriilor de către stat, în contextul unor dificultăți economice ce reprezintă o realitate obiectivă pentru țara noastră.
Prin urmare, plata acestor creanțe a fost inițial eșalonată până în 2012, stabilindu-se anual un cuantum procentual din acestea ce urma să fie plătit, ulterior, în anul 2011, textul ordonanței de urgență a fost din nou modificat, termenul fiind prelungit până în 2014, motivat de dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, având în vedere influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru ca, în prezent, textul ordonanței să prevadă prelungirea acestui termen până în anul 2016, cu suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare, în acest interval.
Se poate observa ca atare, că aceste modificări legislative operate au prelungit termenul de acordare a drepturilor salariale, recunoscute creditorilor prin hotărâri executorii, de la 3 ani, la aproximativ 6 ani.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile deciziei nr.190/2010 a Curții Constituționale prin care aceasta a statuat că prevederile OUG nr.71/2009 nu sunt în dezacord cu dispozițiile constituționale.
Așadar, adoptarea actului normativ supus controlului de constituționalitate a fost determinată de circumstanțele excepționale, care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile, pronunțate în materia respectivă, fără ca prin aceasta sa se aducă atingere substanței acestor drepturi.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând, totodată, statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 are în vedere, în opinia Curții Constituționale, rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul ca Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului roman în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
În 2011, prin decizia nr.1533/2011, Curtea Constituțională a revenit sub anumite aspecte asupra practicii sale inițiale și s-a pronunțat și asupra formei actualizate a OUG 70/2009 (care dispune eșalonarea plăților până în 2016), apreciind că se mențin aceleași considerente referitoare la termenul rezonabil, dar că acesta este un concept variabil, care trebuie interpretat prin prisma importanței drepturilor pentru societate. Astfel, Curtea a observat că „miza litigiului este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societății, întrucât se pune în discuție chiar stabilitatea sa economică, în timp ce pentru creditorii statului, respectiv personalul bugetar plătit din fonduri publice, miza constă în recuperarea unor suplimente la salariul/indemnizația/solda de bază, care, deci, nu afectează dreptul constituțional la salariu”.
Instanța a reținut că potrivit art.11 alin. 2 din Constituție, raportat la art.20 din Legea fundamentală, tratatele ratificate de Parlament potrivit legii (astfel cum este și cazul Convenției Europene) fac parte din dreptul intern și, de asemenea, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în acord cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între acestea și legea internă, au prioritate reglementările internaționale, cu o singură excepție și anume cea a cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Mai mult, în acord cu prevederile art.146 lit. d din Constituția României, una dintre atribuțiile fundamentale ale Curții Constituționale constă în verificarea excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. Această verificare implică analiza conformității legii interne cu dispozițiile din Constituție.
Pe cale de consecință, revine instanțelor naționale atribuția de a interpreta și aplica dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în mod direct, în litigiul dedus judecății, cu respectarea legii fundamentale, dar și a dispozițiilor anterior amintite referitoare la eventualul conflict între dispozițiile interne și dispozițiile internaționale la care România este parte, în privința drepturilor omului.
Pe cale de consecință, instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze apreciază că se impune verificarea conformității OUG nr.71/2009 cu prevederile relevante din CEDO, finalitatea fiind stabilirea existenței proporționalității între măsura adoptată de legislativ și interesul creditorilor din pricina de față, care se bucură de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Se notează, cu prioritate, faptul că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urma intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația.
În analiza acestui examen, instanța remarcă faptul că, începând cu Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Hornsby contra Greciei (hotărârea din 19 martie 1997), s-a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu. Pe cale de consecință, s-a statuat că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.
Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. În Cauza Ș_____ împotriva României (hotărârea din 24 martie 2005), Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art.6 par.1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
A mai arătat Curtea că dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Luând în analiză și natura drepturilor invocate, instanța nu poate să nu observe Hotarârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2008, în Cauza T_________ împotriva României (hotărârea din 29 iulie 2008), în care Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Curtea a reamintit jurisprudența sa anterioara (Cauzele Ș_________ împotriva Romaniei din 11 octombrie 2007, Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei), potrivit careia, pentru a constata neaplicarea art. 6, dreptul intern trebuie, în primul rând, să fi exclus în mod expres accesul la o instanță în ceea ce privește postul sau categoria de salariatțși în discuție; cu toate acestea, conflictele obișnuite de muncă nu pot fi excluse din garanțiile art.6, în măsura în care obiectul litigiului nu este legat de exercitarea autorității de stat.
Față de totalitatea considerentelor anterioare, instanța subliniază faptul că toți creditorii din prezenta cauză beneficiază de o creanță certă, recunoscută printr-o hotărâre irevocabilă și susceptibilă de a fi pusă în executare, având pe cale de consecință un „bun” în sensul Protocolului nr.1 CEDO. În condițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile fundamentale de drept internațional.
Cu privire la intervenția legislativă, instanța va nota faptul că OUG nr.71/2009 constituie ceea ce jurisprudența europeană cataloghează a fi o „ingerință” în dreptul creditorului de a-și vedea materializat dreptul de creanță, după derularea unei etape de judecată, finalizate prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Desigur, ca orice ingerință asupra unui drept, intervenția legislativă la trebui să verifice condițiile stabilite de Convenție în sensul acceptării acesteia: să fie prevăzută de lege, să fie justificată și să fie proporțională cu scopul urmărit.
Referitor la prima condiție ce necesită luarea în analiză, se constată că ingerința este prevăzută de o lege în vigoare, ce a suferit modificări succesive, în sensul reeșalonării sumelor ce urmează a fi plătite de către statul romând persoanelor îndreptățite. Se impune a menționa și faptul că legea de adoptare a ordonanței de urgență și ordonanța în sine au fost verificate sub aspectul constituționalității, Curtea Constituțională constatând respectarea dispozițiilor și principiilor din legea fundamentală.
Cu privire la scopul urmărit de legiuitor, acesta vizează protecția stării de stabilitate a țării, prin amânarea plăților ce trebuie efectuate în virtutea unor drepturi recunoscute retroactiv.
Desigur, instanța este de acord cu interpretarea dată de Curtea Constituțională în sensul că situația economică a României impune luarea unor măsuri specifice situațiilor de criză și că evitarea unui colaps financiar nu poate fi realizată decât prin adoptarea unor măsuri restrictive. În cauza recentă D______ contra României (hotărârea din 04 septembrie 2012), CEDO a subliniat că, având în vedere contextul particular pe care îl traversează statul român, eșalonarea în această manieră nu poate fi considerată nerezonabilă. Curtea a luat în considerare și alte particularități pe care le-a subliniat distinct: plata unor drepturi din cele recunoscute, conform graficului legal, inexistența relei-credințe a autorităților statului, precum și inexistența unor indicii legate de neplata în viitor a ratelor, la momentul la care vor deveni scadente potrivit ordonanței. Salvgardarea intereselor economice poate fi asimilată unei cauze de utilitate publică și justificată în această manieră ( paragraful 47 din Cauza D______). Desigur, Curtea a realizat analiza proporționalității cauzei în raport de două repere: echilibrul economic al statului și interesul creditorilor de a-și recupera creanța. Creditorii beneficiază de un drept de creanță recunoscut prin hotărâri irevocabile, parțial executat, statul realizând dovada depunerii diligenței necesare respectării graficului de rambursare creat. Astfel, luând în considerare faptul că aceste hotărâri de recunoaștere au început să fie executate încă din 2008, că sumele sunt indexate (potrivit ordonanței de urgență), asigurând acoperirea în totalitate a riscului inflației, nimic nu conduce la ideea de abandon a planului de rambursare de către stat și organele sale (în speță debitor Ministerul Justiției și terțul poprit Direcția Trezorieriei). Se mai subliniază, în paragraful 51 al aceleiași hotărâri CEDO, faptul că substanța dreptului de creanță al creditorilor nu poate fi apreciată ca atinsă printr-o atare măsură concretă de eșalonare, interesele menținerii economiei la parametrii acceptabili, pe plan național și internațional fiind de natură a prevala în raport de interesul particular al creditorilor de a-și vedea îndeplinite uno ictu creanțele datorate.
Este de precizat că decizia pronunțată în Cauza D______ a avut în vedere situația concretă a unor petenți magistrați, aflați într-o situație asemănătoare cu cea a creditorilor din prezenta plângere, ce beneficiau de hotărâri executorii din anul 2007, dar pentru sume mult mai mari, supuse aceluiași grafic de eșalonare, cu toate modificările suferite (de prelungire a termenului final până în 2016).
Mai mult, instanța are în vedere că, în pricina de față, titlul executoriu a fost emis în luna decembrie 2010, iar executarea silită a fost declanșată la începutul anului 2011, fiind suspendată la 05.10.2012, așadar nu se poate vorbi de o perioadă excesivă de timp în care creditorii au încercat, fără rezultat, să recupereze creanța datorată.
De asemenea, debitoarea intimată și-a îndeplinit parțial obligația de plată, conform graficului de eșalonare, și anume pentru suma aferentă anului 2012, astfel cum rezultă din borderoul de plăți pentru data de 06.09.2012 (fila 113).
Nu în ultimul rând, se reține că debitoarea intimată nu a dat dovadă de rea-credință în ceea ce privește îndeplinirea obligației de plată, nici nu există indicii privind neplata în viitor a ratelor. Neînțelegerile ivite între părți cu privire la modul concret de calcul al drepturilor salariale cuvenite creditorilor depășesc cadrul procesual al prezentei plângeri.
Rezultă, așadar, că ingerința legiuitorului național în drepturile creditorilor membri ai petentului S_________ Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, nu numai prin eșalonarea plății drepturilor lor pe o perioadă de 5 ani, dar și prin obligativitatea suspendării procedurii de executare silită declanșată la solicitarea acestora, respectă o cauză de utilitate publică și este proporțională cu scopul urmărit, respectiv protejarea intereselor financiar - economice ale statului, neaducând atingere esenței dreptului creditorilor.
În considerarea unei atare concluzii, instanța a constatat că procesul-verbal întocmit de intimatul B__ P_____ S_____ S________ la data de 05.10.2012 este legal, neexistând nici un motiv pentru a considera că executorul judecătoresc a refuzat, în mod nejustificat, să continue executarea silită, prin efectuarea de acte propriu-zise de executare împotriva debitoarei Poliția L_____ Iași.
Pe cale de consecință, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, S_________ Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurentul a arătat că prin plângerea formulată a criticat refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită pentru sumele de bani datorate de Poliția L_____ Iași cu titlu de normă de hrană. Astfel, a arătat că Poliția locală a fost obligată prin hotărâre definitivă și irevocabilă la plata unor sume de bani, plată pe care a refuzat în mod nejustificat să o facă. Critica referitoare la refuzul executorului de a continua executarea vizează natura sumelor datorate și faptul că în mod greșit, atât executorul judecătoresc cât și instanța de judecată au calificat aceste sume ca intrând sub incidența OG nr. 71/2009. Măsura privării de anumite drepturi de care alți polițiști au beneficiat are un caracter neîntemeiat și discriminatoriu, fiind în contradicție atât cu dispozițiile din legislația națională (art. 5 din Codul Muncii privind egalitatea de tratament) cât și cu dispozițiile europene (directiva 2000/78/CL de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, directivă ce are caracter obligatoriu pentru țara noastră ca membră a Uniunii Europene), aspect sesizat și de instanța de judecată. Tribunalul Iași a considerat temeinică și legală acțiunea formulată de Sindicat, iar prin sentința civilă nr. 1729/08.09.2010 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a admis acțiunea și a obligat Poliția L_____ Iași la plata drepturilor salariale aferente normei de hrană începând cu data de 01.06.2009. Prin decizia nr. 1080/07.12.2010, pronunțată în același dosar Curtea de Apel a obligat Poliția L_____ la plata sumelor reprezentând norma de hrană în cuantum de 10 lei/zi pentru fiecare membru pentru perioada 19.06.xxxxxxxxxxxxx09 și în cuantum de 14 lei/zi pentru fiecare membru pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxx10 . A solicitat punerea în executare a hotărârii, fiind format dosarul de executare nr. 61/2011, iar prin adresa din data de 07.05. 2012 a solicitat continuarea executării, dat fiind faptul că s-a soluționat și contestația la executare formulată de Poliția L_____ Iași. În ceea ce privește suma ce trebuie executată, arată că debitoarea a încercat diminuarea acesteia, oprind din întregul cuantum reprezentând așa - zise "contribuții", cu nesocotirea hotărârii judecătorești care preciza în mod clar suma ce trebuie plătită, fără a diminua suma și fără a face referire cu privire la aplicarea unor impozite. Deși a făcut mai multe adrese către B.E..I. P_____ S_____ S________ prin care a solicitat continuarea executării pentru suma stabilită de către instanță, acesta, în mod nejustificat a refuzat declanșarea executării silite a debitoarei deși suma este una clar stabilită prin hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă. Arată că refuzul executorului judecătoresc nu poate fi primit atât timp cât există o hotărâre judecătorească ce stabilește în mod definitiv și irevocabil că debitoarea din dosarul de executare este obligată să plătească membrilor sindicatului norma de hrană de 10 lei/zi/membru pentru perioada 19.06.xxxxxxxxxxxxx09 și 14 lei/zi/membru pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxx10. Instanța de judecată a apreciat întemeiată acțiunea pentru acordarea acestor drepturi și a considerat că măsura este discriminatorie și nelegală, astfel încât neexecutarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești ar însemna lipsirea de efect a hotărârilor invocate prin care s-au recunoscut anumite drepturi. În mod greșit a calificat instanța aceste drepturi ca intrând sub incidența OG nr. 71/2009, întrucât acestea reprezintă normă de hrană, iar privarea de norma de hrană reprezenta o măsură discriminatorie. Ceea ce a solicitat a fost încetarea acestui tratament discriminatoriu prin plata acelorași sume de care se bucurau și ceilalți agenți de poliție și nu restituirea unor drepturi de natură salarială. Acest aspect a fost confirmat de instanța de judecată prin constatarea tratamentului discriminatoriu și obligarea la plata diferenței mai sus arătate. Pentru a putea considera că se dă eficiență acestei hotărâri este necesară executarea dispozițiilor date de instanța de judecată, în caz contrar fiind vorba despre o nesocotire a hotărârilor judecătorești și o tergiversare nejustificată a cauzei.
Arată că suma la care a fost obligată Politia L_____ lași nu se încadrează în dispozițiile O.G. nr. 71/2009, fiind vorba de drepturi acordate în baza unui contract colectiv de muncă, iar neplata acestora ar reprezenta o discriminare față de membrii sindicatului, din moment ce ceilalți angajați au primit norma de hrană integral și pentru fiecare zi, fără diminuarea ei cu așa-zise impozite si fără eșalonarea sumei reprezentând norme de hrană. Plata către unele persoanele ce au calitatea de funcționari a normei de hrana la termen și fără alte rețineri obligă Poliția L_____ la acordarea acelorași beneficii și pentru membrii sindicatului ce aveau calitatea de personal contractual în baza unui contract de muncă. Plata diminuată și eșalonată reprezintă o discriminare atât în lumina dispozițiilor naționale privind egalitatea de tratament cât. și în baza dispozițiilor comunitare obligatorii in acest sens. Din moment ce aceste sume au fost acordate în cuantumul prevăzut celor ce au calitatea de funcționari, cu atât mai mult ele trebuie plătite și salariaților angajați în baza unui contract individual de muncă, o măsură diferită reprezentând o discriminare, așa cum a stabilit și instanța în hotărârile mai sus invocate. De altfel, contractele în baza cărora membrii sindicatului erau angajați trebuie să respecte atât prevederile legale cât și contractul colectiv, contract care stabilește în mod clar cuantumul normei de hrană și condițiile de acordare.
In considerentele hotărârii instanța de judecată face o interpretare extensivă și nepermisă a dispozițiilor legale arătând că "măsurile instituite ( prin OG 71/2009) urmăresc un scop legitim (...) și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză". Ori actul normativ invocat de instanță a avut în vedere cu totul alte situații - respectiv problema de actualitate a restituirii sumelor reținute ilegal din salariile bugetarilor - și cu totul alte sume - respectiv drepturile salariale. Ori, în această cauză este vorba despre încetarea unui tratament discriminatoriu și repararea prejudiciilor cauzate prin acesta prin plata sumelor de care au fost privați și despre norma de hrană și nu drepturi salariale, indiferent de titulatura pe care a asociat-o instanța acestor sume.Din moment ce în fond instanța a stabilit că neplata acestor sume a fost discriminatorie și nelegală, executorul judecătoresc nu poate considera altfel. Neexecutarea reprezintă tocmai o nesocotire a hotărârilor judecătorești și o lipsire de efect a acestora.
În drept, a invocat art. 3041 Cod Procedură Civilă.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare și nici nu au asigurat prezența în instanță a unui reprezentant pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Tribunalul notează că toate criticile aduse de recurentă sentinței primei instanțe sunt construite pe ipoteza conform căreia norma de hrană - drept acordat prin titlurile executorii a căror executare s-a solicitat, nu poate fi asimilată drepturilor salariale și prin urmare executarea silită nu intră sub incidența O.G.71/2009.
Referitor la natura dreptului consfințit prin titlul executoriu, instanța de control judiciar apreciază că acesta reprezintă indiscutabil, un drept de natura salarială, (astfel cum se prevede, de altfel și în dispozitivul deciziei civile nr. 1080/07.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX ), cu un regim special doar sub aspectul impozitării și categoriilor profesionale în beneficiul cărora a fost reglementat.
În sprijinul acestei concluzii tribunalul are în vedere dispozițiile art. 55 alin 4 din Codul Fiscal potrivit cărora “norma de hrană nu este inclusă în venitul salarial si nu se impozitează” , dispoziție care se interpretează în sensul că aceasta nu se cumulează cu veniturile salariale pentru calculul impozitului și nu în sensul excluderii din sfera noțiunii de venit salarial al normei de hrana.
Potrivit aceluiași articol ,alin. 1 “Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natura obținute de o persoana fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.”
Potrivit art. 160 Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Articolul 39 din codul muncii prevede drepturile salariatului printre care se enumeră și “ alte drepturi prevăzute de lege sau contractele colective de muncă”, ori acest drept este stabilit de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate nr. 2829/06.06.2009 înregistrat la MMFPS – DMPS Iași sub nr. 153/18.06.2009 art.12 alin.2 care prevede acordarea alocației de hrană și pentru angajații Poliției Comunitare Iași. Rezultă din cele expuse caracterul de drept salarial al normei de hrană, concluzie întărită și de faptul că titlul executoriu a fost pronunțat de complete specializate de litigii de muncă
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra temeiniciei și legalității procesului verbal încheiat la data de 05.10.2012 de B.E.J. P_____ , procedând la o analiză exhaustivă a incidenței O.G.71/2009 în speța dedusă judecății. Prin urmare, nu pot fi primite criticile aduse de petentă sentinței primei instanțe , soluția de respingere a plângerii fiind rezultatul corectei interpretări a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
În consecință, tribunalul va respinge recursul iar în baza art.312 alin. 1 Cod procedură civilă va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S_________ Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex împotriva sentinței civile nr. 1079 din 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2014.
|
Președinte, E____-C_______ P____ |
Judecător, A____ M______ C_______ |
Judecător, P________ T______ |
|
|
Grefier, I____ A________ G_________ Pentru grefier plecat de la această instanță, semnează grefier șef Secția I Civilă |
|
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./04.12.2014
Judecător fond I____ C_______ R___
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025