Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 20 Septembrie 2013

PREȘEDINTE – D________ I____

JUDECĂTOR – D______ C_____

JUDECĂTOR – T_________ DOINIȚA

GREFIER – I_____ G_______

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1882/2013

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către D_________ G___, D_________ E____, D_________ C______, D_________ C_______ împotriva sentinței civile nr. 553 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind B___ I___ D_____, S____ C______ I___, C________ Județean Iași, Județul Iași Repr. prin Președintele Consiliului Județean Iași, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 13.09.2013 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât participă la seminarul organizat de I.N.M., s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de față, Tribunalul reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 20.12.2012 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX contestatorii petenți D_________ G___, D_________ E____, D_________ C______, D_________ C_______, în contradictoriu cu intimații B__ I___ D_____ și S____ C______ I___, C________ Județean Iași și Județul Iași repr. prin Președintele Consiliului Județean Iași, au formulat plângere împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a continua executarea silită pornită în Dosarul de executare nr.329/A/2012 al B__ I___ D_____ și S____ C______ I___, solicitând obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite până la recuperarea integrală a creanței.

În motivare, petenții creditori au arătat că prin cererea ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 329/A/2012 al B__ Asociați " I___ D_____ și S____ C______ I___ " - Iași, au solicitat punerea în executare a titlului executor - Sentința civilă nr. 116/23.01.1012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX, învestită cu formula executorie de aceeași instanță la data de 3.10.2012, în temeiul art. 376(1) Cod procedură civilă, prin care Tribunalul Iași a obligat pe debitorii C________ Județean Iași și Județul Iași, reprezentat prin Președintele Consiliului Județean Iași la plata către petenți în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a sumei totale de 195.398 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat și cheltuieli de judecată în primă instanță, dispoziții menținute în apel prin Decizia civilă nr. 148/2012 a Curții de Apel Iași. La data de 17.12.2012, prin Procesul-verbal încheiat în dosarul de executare de către executorul judecătoresc, acesta le-a comunicat refuzul continuării executării silite motivat de faptul că a constatat un impediment de natură a împiedica executarea silită, invocând dispozițiile art. 19 (11) din Legea nr. 255/2010 potrivit căruia "Despăgubirea va fi eliberata in baza cererii formulate in acest sens, insotita de (...) hotărârea judecătoreasca definitiva si irevocabila de stabilire a cuantumului despăgubirii". Arată petenții că acest refuz al executorului este vădit nejustificat și de natură a leza profund și vădit drepturile lor legitime derivând din titlul executoriu supus executării, acesta fiind rezultatul unei proceduri judiciare în care s-au avut în vedere dispozițiile constituționale prevăzute la art. 44 (3) din Constituția României: "(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despăgubire", dispozițiile art. 148 (2) din Constituția României, potrivit căruia "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.",dispozițiile art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia "a nega dreptul persoanelor îndreptățite de a recurge la executarea pe cale silită a dreptului lor de creanță, reprezintă o lăsare la latitudinea debitorului de a proceda la executarea obligației de plată, situație ce ar echivala cu lipsirea persoanei îndrituite de bunul litigios." Mai mult, puterea executorie dată în numele legii titlului executor - sentința civilă nr. 116/23.01.2012 pronunțată de Tribunalul Iași este mai presus de orice echivoc, fiind instituită de către instanța de învestire Tribunalul Iași după o temeinică verificare a condițiilor de legalitate și ulterior a fost confirmată prin încheierea de încuviințare a executării silite emisă de instanța de executare Judecătoria Iași. In concluzie, solicită creditorii petenți să se constatate caracterul vădit neîntemeiat al refuzului executorului judecătoresc de continuare a executării silite pornite în dosarul de executare nr. 329/A/2012, obligând implicit executorul judecătoresc la continuarea executării silite până la recuperarea integrală a creanței.

In drept, s-au invocat prevederile art. 56 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 188/2000, art. art. 371 `-379¹ Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 553 din 15.01.2013 Judecătoria Iași a respins plângerea ca neîntemeiată, cu următoarea motivare:

În fapt, urmare a cererii de executare silită formulată de creditorii D_________ G___, D_________ E____, D_________ C______, D_________ C_______ la 19.11.2012 în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași, pe rolul B___ "I___ D_____ și S____ C______ I___" s-a format dosarul de executare nr.329/A/2012 în vederea recuperării sumei de xxxxxx lei de la debitorul C________ Județean Iași, din care xxxxxx lei despăgubiri pentru expropriere și 6800 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.

Prin încheierea din 6.12.2012 dată în dosarul nr.xxxxx/245/2012 Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași.

La 10.12.2012 s-a întocmit procesul verbal de cheltuieli și somația către debitor, iar la 14.12.2012 debitorul C________ Județean Iași a depus răspuns la somație, invocând prevederile art.19 al.11 din Legea nr.255/2010 și faptul formulării recursului împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia civilă nr.148/2012 a Curții de Apel Iași.

La 17.12.2012 executorul a dresat procesul verbal de constatare a impedimentului la executare reprezentat de lipsa unei hotărâri irevocabile la care face referire art.19 al.11 din Legea nr.255/2010.

Față de prevederile legale invocate de intimații debitori și însușite de executor ca motiv al refuzului de continuare a executării, instanța apreciază că plângerea formulată de creditori este neîntemeiată.

Astfel, pornindu-se de la constatarea faptului că procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica reglementata de prevederile legii comune in materie (Legea nr. 33/1994) nu răspunde urgenței care caracterizează realizarea obiectivelor de interes național, județean si local si a obiectivelor de importanță strategică si securitate națională, legiuitorul a optat pentru reglementarea unei proceduri de expropriere speciale cu un domeniu de aplicare restrâns prevăzut în art.1 al Legii nr.255/2010, printre obiectivele supuse acestui act normativ și declarate de utilitate publică prin chiar art.2 al legii, enumerându-se și lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare.

Din sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia civilă nr.148/2012 a Curții de Apel Iași rezultă faptul că petenții creditori erau proprietarii unui teren care a fost supus procedurii de expropriere speciale prevăzute de Legea nr.255/2010 în vederea realizării unor lucrări de extindere și modernizare a Aeroportului Iași. Ca urmare a nemulțumirii față de cuantumul despăgubirii stabilite prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr.37/11.02.2011, aceștia s-au adresat instanței de judecată în virtutea drepturilor conferite de art.22-23 din Legea nr.255/2010, care fac trimitere la art.21-27 din Legea nr.33/1994 ce reglementează aspecte privind procedura și modalitatea de stabilire a despăgubirii de către instanța de judecată.

Prin sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași, admițându-se în parte acțiunea petenților, s-a stabilit obligația debitorilor de plată a sumei de xxxxxx lei cu titlu de despăgubiri pentru expropriere în 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii, dispoziție menținută în apel prin decizia civilă nr.148/2012 a Curții de Apel Iași. Decizia a fost atacată de către intimați cu recurs, cauza aflându-se în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În menționarea termenului de plată de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii instanța a avut probabil în vedere textul art.30 din Legea nr.33/1994, text care vine însă în contradicție cu art.19 al.11 din Legea nr.255/2010, o lex specialis în raport de Legea nr.33/1994 și aplicabilă indubitabil situației petenților și care dispune pentru situația contestării despăgubirii stabilite în procedura administrativă a exproprierii faptul că suma stabilită se consemnează pe numele titularului, urmând a fi eliberată în baza cererii însoțită de … hotărârea definitivă și irevocabilă de stabilire a despăgubirii.

De altfel, art.34 din Legea nr.255/2010 prevede că acest act normativ se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi. Or, prin art.19 al.11 legiuitorul a instituit o regulă derogatorie atât de la art.30 din Legea nr.33/1994 cât și de la caracterul executoriu al hotărârilor definitive prevăzut de art.376 C.pr.civ.

Prin urmare, față de aceste dispoziții legale care stabilesc imperativ exigibilitatea creanței de despăgubiri la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, este evident că dispoziția din sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași care instituie un alt termen de plată nu poate avea efect (în același sens, a se vedea și Decizia civilă nr. 378/C/27.09.2011 a Curții de Apel C________ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX).

Această constatare a executorului, care a stat la baza refuzului de continuare a executării și pe care instanța o apreciază drept corectă, nu înseamnă în nici un caz nesocotirea unei hotărâri judecătorești sub aspectul drepturilor consacrate în favoarea petenților creditori, ci doar afirmarea principiului legalității executării, principiul la a cărei aplicare este obligat să vegheze atât executorul judecătoresc, cât și instanța învestită cu o contestație la executare.

Or, potrivit dispozițiilor art.379 C.pr.civ., nici o urmărire nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. În condițiile în care legiuitorul, în limitele puterii de apreciere, având drept scop legitim rațiuni de politică monetară și certitudine în raporturile cu creditorii statului ori ai autorităților administrative, a instituit data rămânerii irevocabile a sentinței de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea efectuată în cadrul procedurii speciale a Legii nr.255/2010 drept moment la care se naște dreptul foștilor proprietari de a pretinde plata despăgubirilor stabilite în cadrul contestației, o procedură de executare silită anterioară acestui moment este lipsită de bază legală, din perspectiva art.19 al.11 din Legea nr.255/2010 creanța invocată de petenți nefiind nici certă, nici exigibilă.

Măsura nu poate fi apreciată drept prea împovărătoare pentru petenți ori ca aducând atingere dreptului lor de proprietate, dispozițiile Legii nr.255/2010 fiind accesibile, previzibile și redactate în spiritul respectării art.44 al.3 din Constituție, transferul dreptului de proprietate către expropriator fiind condiționat de consemnarea despăgubirii pe numele titularului dreptului, însă contestarea în justiție a cuantumului despăgubirii stabilite în procedura administrativă modifică în mod natural momentul încasării sumei la data stabilirii cu certitudine a cuantumului la care este îndreptățită persoana expropriată – respectiv rămânerea irevocabilă a hotărârii, în acest context amânarea la o dată certă a plății despăgubirii apărând ca o măsură proporțională cu scopul urmărit.

De altfel, aceasta nu este singura materie în care legiuitorul a optat pentru momentul rămânerii irevocabile a unei hotărâri judecătorești în vederea producerii efectelor sale, ci dispoziții asemănătoare se regăseau în materie de rectificare a cărții funciare, respectiv art.34 din Legea nr.7/1996 anterior abrogării sale ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod Civil (acesta din urmă referindu-se în art.907-908 la hotărâre definitivă în perspectiva accepțiunii date acestei noțiuni autonome prin Noul Cod de procedură civilă), precum și în art.13 din Legea nr.9/2012 privitor la restituirea taxei de poluare.

Instanța nu poate reține ca fiind corecte aprecierile reclamanților, în sensul că art.19 al.11 nu ar fi aplicabil situației lor, în condițiile în care art.22 din Legea nr.255/2010 în baza căruia contestatorii creditori au demarat acțiunea soluționată prin sentința civilă nr.116/23.01.2012 a Tribunalului Iași, vorbește expres de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19; pe de altă parte, art.19 din Lege, reglementând plata despăgubirilor, se referă prin alineatul 11 inclusiv la cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, situație în care despăgubirea va fi eliberată în baza cererii titularului însoțită după caz, în funcție de opțiunea expropriatului, fie de hotărârea judecătorească irevocabilă în cazul în care expropriatul a ales să conteste suma în justiție conform art.22 din Lege, fie de declarație autentică de acceptare a despăgubirii stabilite inițial. Or, este evident că situația reclamanților se grefează perfect pe ipoteza din art.19 al.11, aceștia contestând în instanță cuantumul despăgubirii, caz în care sunt îndreptățiți la primirea sumei stabilite prin hotărâre numai odată cu rămânerea irevocabilă a acesteia.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs petenții D_________ G___, D_________ E____, D_________ C______, D_________ C_______, formulând următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:

Reiterând argumentarea plângerii formulate in fața primei instanțe recurenții susțin că in mod nelegal prin dispoziția executorului judecătoresc, confirmată de instanța de judecată, s-a nesocotit termenul de plată a despăgubirilor stabilit de către instanța care a soluționat fondul pricinii, adică Tribunalul IAȘI-SECȚIA Civilă prin sentința civilă nr. 116 din 23.01.2012 , sentință păstrată prin Decizia civilă 148/2012 a Curții de Apel Iași. Prin aceste hotărâri s-a stabilit întinderea dreptului la despăgubire și termenul de plată al acestora ca fiind de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, termen care s-a împlinit la 26.09.2012. Susține că instanța ar fi trebuit să cenzureze refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea hotărârii judecătorești pronunțate de către tribunal și păstrată de către Curtea de Apel Iași cu respectarea disp. art. 44 alin 3, art. 148 alin 2 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Motivele de apel privind termenul de plată a despăgubirilor stabilit de către tribunal nu includ vreo critică relativă la acest termen.

Puterea executorie dată in numele legii titlului executoriu a fost confirmată prin încuviințarea executării silite de către Judecătoria Iași.

Competența executorului judecătoresc este limitată exclusiv la punerea in executare întocmai a dispozitivului hotărârii judecătorești . O opinie contrară ar conduce la legitimarea dreptului executorului judecătoresc de a emite opinii proprii și judecăți de valoare asupra însăși obligațiilor instituite prin titlu și implicit asupra legalității hotărârii, ar permite acestuia să își activeze propriul mecanism de interpretare și deliberare asupra unei chestiuni ce ține de esența fondului dedus judecății soluționat anterior de către instanță, să-i permită anihilarea puterii executorii a titlului învestit sub control judiciar de către instanța competentă.

Prima instanța și-a depășit prerogativele conferite de lege ca instanță de executare, intervenind agresiv prin anihilarea abuzivă a unei prevederi neechivoce imperative conținute de titlul executor-sentința civilă nr. 116/23.01.2012 a Tribunalului Iași, plasând in derizoriu dispoziția explicită a Tribunalului privind instituirea termenului de grație de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii acordat pentru îndeplinirea de bună voie a obligației de plată de către debitor a sumei de 195.398 lei.

Instanța de fond a reconsiderat și ridiculizat întregul raționament juridic pe care s-a sprijinit dispoziția din titlul executoriu. Instanța de fond exprimă supoziția ca argumentarea termenului de 30 de zile din cuprinsul dispozitivul titlului executoriu să se datoreze reținerii aplicării disp. art. 30 din Legea 33/1994 deși era datoare să exprime certitudini juridice și nu probabilități. Instanța de fond aduce un afront actului de justiție concretizat in titlul executoriu, reiterând analiza unei chestiuni ce ține de fondul judecății. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei, admiterea plângerii cu obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite.

In drept invocă disp. art. 304¹ Cod pr. civilă raportat la disp. art. 27 din Noul Cod de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, art. 56 din Legea 188/2000.

Prin întâmpinare intimatul Județul Iași - C________ Județean Iași a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică. Judecătoria a avut in vedere faptul că refuzul executorului judecătoresc de continuare a executării silite nu înseamnă nesocotirea unei hotărâri judecătorești sub aspectul drepturilor consacrate ci doar afirmarea principiului legalității executării prin prisma disp. art. 379 Cod pr.civilă. Date fiind disp. art. 19 alin 11 din Legea 255/2010 creanța invocată de către petenți nu este nici certă nici exigibilă.

Această dispoziție nu poate fi apreciată prea împovărătoare pentru petenți ori ca aducând atingere dreptului lor de proprietate , dispozițiile Legii 255/2010 fiind accesibile, previzibile și redactate in spiritul respectării art. 44 alin 3 din Constituția României.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond și-a depășit competența, cu încălcarea autorității de lucru judecat privind sentința civilă nr. 116 din 23.01.2012 a Tribunalului Iași este nefondat.

Plângerea formulată de către petenții D_________ G___, D_________ E____, D_________ C______ și D_________ C_______ învestește instanța de fond cu cercetarea legalității procesului verbal din 17.12.2012 întocmit de către Biroul executorilor Judecătorești Asociați „I___ D_____ și S____ C______ I___” Iași prin care s-a constatat existența unui impediment de natură a obstacula continuarea executării silite. Instanța de fond era ținută să analizeze dacă in raport de dispozițiile art. 19 alin 11 din Legea 255/2010 conduita executorului este legală.

Instanța de fond a cercetat complet, exhaustiv chiar, efectele disp. art. 19 alin 11 din Legea 255/2010, realizând o judicioasă aplicare a legii, cu analiza tuturor elementelor ce configurează executarea.

S-a reținut prin procesul-verbal al executorului judecătoresc incidența dispozițiilor art. 19 alin 11 din Legea 255/2010 potrivit cu care „În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.” Textul citat impune ca plata despăgubirii stabilite judecătorește să se realizeze in baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

Alineatul citat se înscrie in reglementarea generală a modalității și condițiilor de plată a despăgubirilor pentru imobilele expropriate , art. 19 detaliind ipoteze diferite ale acordării despăgubirilor care implică stabilirea judecătorească a calității de persoană îndreptățită la despăgubire ori a despăgubirii, reglementând pentru toate acestea cerința existenței unei hotărâri definitive și irevocabile.

Textul este obligatoriu a fi corelat cu disp. art. ART. 34
din Legea 255 din 2010 conform căruia „Dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.”

Apelul instanței de fond la disp. art. 34 din Legea 255/2010 de corelare a prevederilor acestei legi cu alte acte normative este corect și pe deplin argumentat.

Titlul executoriu - sentința civilă nr. 116/23.01.2012 a Tribunalului Iași înscrie ca termen de plată al despăgubirii termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Împrejurarea că la data punerii in executare a hotărârii termenul stabilit de instanță vine in contradicție cu termenul stabilit de lege – art. 19 alin 11 din Legea 255/2010 - obligă judecătorul fondului la a da eficiență celui din urmă. Aceasta întrucât termenul stabilit in titlul executoriu, deși nu este argumentat in drept in conținutul sentinței 116/2012 a Tribunalului Iași, are ca izvor Legea 33/1994 art. 30. Titlul executoriu nu include o argumentare a stabilirii acestui termen in relație cu dispozițiile speciale aplicabile – art. 19 alin 11 din Legea 255/2010. Nici in procedura încuviințării executării silite nu s-a realizat analiza acestui concurs de dispoziții legale. Prin urmare revine instanței de executare să stabilească dacă norma înscrisă in art. 19 alin 11 din Legea 255/2010 este prioritară față de cea înscrisă in art. 30 din Legea 33/1994 și pe care se întemeiază titlul executoriu. Verificarea impedimentului la executare constatat prin procesul verbal al executorului judecătoresc contestat implică in mod necesar verificarea condițiilor de punere in executare a sentinței 116/2012 a Tribunalului Iași in relație cu dispozițiile legale aplicabile, aspect de esența acestei judecăți.

Reținând că fișa dosarului XXXXXXXXXXXX de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție indică existența pe rol a recursului promovat in această cauză cu termen de judecată la data 23.09.2013 Tribunalul constată că in mod corect și executorul judecătoresc și instanța de fond au reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 19 alin 11 din Legea 255/2010, sentința 116/2012 pronunțată in acest dosar de către Tribunalul Iași nu este irevocabilă.

Pentru aceste considerente susținerile recurentei potrivit căreia instanța de fond a nesocotit dispozițiile titlului executoriu nu sunt întemeiate. Analiza condițiilor de punere in executare a sentinței prin raportare la prescripțiile legii speciale, chiar dacă acestea vin in contradicție cu dispozitivul sentinței puse in executare, constituie o obligație de esența judecății de față.

Pentru toate aceste motive tribunalul își însușește integral considerentele sentinței instanței de fond , va respinge recursul ca nefondat in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă, cu menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petenții D_________ G___, D_________ E____, D_________ C______ și D_________ C_______ împotriva sentinței civile nr. 553/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.09.2013.

Președinte, I____ D________	Judecător, C_____ D______	Judecător, Doinița T_________
	Grefier, G_______ I_____

RED. ȘI TEHN./T.D./15.01.2014

JUDECĂTORIA IAȘI: F_____ D______ M____