R O M A N I A

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 118

-RECURS-

Ședința publică din data de 15 februarie 2013

Tribunalul compus din:

Președinte – G____ P______

Judecător – F_____ M_______

Judecător – C______-N___ L_______

Grefier – Bînciu E____

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-petent C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B_____, cu sediul social în B_____, ____________________________. 13, _____________, județ B_____, împotriva sentinței civile nr. 3153 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul B_____ E___________ Judecătoresc A___ I_____, cu sediul în Roșiori de Vede, _______________________. 302, _____________________________, având ca obiect – plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul a solicitat prin cerere judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxa judiciară de timbru conform Ordinului de Plată nr. 2345/15.08.2012 aflat la fila 10 și 0,30 lei timbru judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art. 159¹ alin. (4) Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, recurentul solicitând prin cerere judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

TRIBUNALUL:

Deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr..XXXXXXXX din 22 octombrie 2012 petenta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B_____, a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc din cadrul Biroului E___________ Judecătoresc A___ I_____, de a executa suma de 1500 lei, ce reprezintă 25% din cuantumul amenzii înscris în procesul verbal nr.xxxxxxx/09.03.2009, conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ordonanță modificată prin Legea nr.415/2004, privind aprobarea OG nr.51/2004, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2002, potrivit cărora: „sumele încasate în urma aplicării amenzilor se fac venit la bugetul de stat în proporție de 75%, iar diferența, de 25%, revene, ca venit extrabugetar, Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România”.

În motivarea cererii, petenta a susținut că, în data de 09.03.2009, Secția de Drumuri Naționale Miercurea C___ a întocmit procesul verbal de constatare a contravențiilor nr.xxxxxxx Societății Comerciale ALCOPA IMPEX SRL, cu sediul în ____________________________________, pentru încălcarea dispoz. art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, modificată prin Legea nr.415/2004.

Procesul verbal nr.xxxxxxx/09.03.2009 a fost contestat de către ___________________, iar prin sentința civilă nr.1387/02.07.2007 pronunțată de Judecătoria Miercurea C___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea.

Potrivit prev. art.37 din OG nr.2/2001 „ hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care a fost soluționată plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.”

În data de 19.04.2013 D.R.D.P. B_____ a formulat cerere de executare silită, înregistrată cu nr.2549/19.04.2012 în vederea recuperării procentului de 25% din cuantumul total al amenzii înscrisă în actul sancționator mai sus amintit, conform art.8 alin.3 OG nr.15/2002 în care se prevede că amenda revine în proporție de 75% la bugetul de stat, iar 25% instituției emitentă a procesului verbal.

Față de motivele invocate de B__ A___ I_____, în adresa eliberată cu nr.12 din 10.10.2012, de a refuza efectuarea executării silite, petenta a precizat următoarele: 1). OG nr.2/2001 reprezintă reglementarea generală în materie contravențională, dispozițiile acesteia aplicându-se doar în completarea celor conținute de legile speciale, deci și de către OG nr.15/2002, în baza principiului specialia generalibus derogant (prevederile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, care este norma specială, derogând de la prevederile stabilite prin art.39 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care este norma generală); 2) Disp.art.1 din Codul de procedură fiscală, care reglementează sfera de aplicare a acestuia, stabilesc în alin.2 că „Prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”.

În speța dedusă judecății, norma juridică specială, OG nr.15/2002, modificată prin Legea nr.415/2004, stabilește ca „ sumele încasate în urma aplicării amenzilor se fac venit la bugetul de stat în proporție de 75%, diferența, de 25%, revenind Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ca venituri extrabugetare.

Ca urmare, procedura de recuperare a procentului de 25% este cea prevăzură de Codul de procedură civilă, ci nu cea de recuperare a creanțelor fiscale, prevăzută de Codul de procedură fiscală, întrucât suma de 250 lei nu reprezintă o creanță fiscală, în sensul art.21 din Cod procedură fiscală, ci o creanță de drept comun, fiind venit extrabugetar și stabilit printr-o lege specială.

Calitatea de creditoare a C.N.A.D.N.R. – SA prin D.R.D.P. B_____ este conferită de dispozițiile speciale ale art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, modificată prin Legea nr.415/2004.

S-a mai susținut că, în cadrul procesului verbal este împărțit cuantumul amenzii în procentele stabilite de lege și pentru plata procentului de 25% este menționat un cont al unei bănci comerciale. Nici un venit bugetar nu se poate vira într-un cont al unei bănci comerciale.

În drept, au fost invocate disp. art.53 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri și în temeiul art.242 Cod procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 27 noiembrie 2012 intimatul B__ A___ I_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

În motivare, au fost susținute urătoarele:

I. Refuzul de a începe executarea silită a unei părți dintr-o amendă contravențională este justificat prin: 1) lipsa competenței generale a executorului judecătoresc în materie de titluri executorii constând din amenzi contravenționale. În acest sens în art.1 din Legea nr.188/2000 se arată că executorii judecătorești efectuează executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, dacă legea nu prevede altfel, iar în dispozițiile art.7 se stipulează la lit. a că executorul judecătoresc are atribuția de „punere în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii”. Prin cererea de executare silită formulată cu nr.62L/2549 din 19.04.2012 CNADNR prin DRDP B_____ a solicitat punerea în executare silită a cotei de 25% din amenda contravențională aplicată, în conformitate cu disp. art.8 alin.2 din OG nr.15/2002. Norma juridică specială la care face referire petenta este OG nr.15/2002 aprobată cu modificări și completări prin Legea 424/2002 cu modificările și completările ulterioare. Art.10 din acest act normativ stipulează că, în privința contravențiilor prev. la art.8 sunt aplicabile disp. OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, ceea ce înseamnă că acolo unde legea specială nu dispune se aplică dreptul comun în materie, adică disp. OG nr.2/2001. Art.8 alin.1 din OG nr.2/2001 dispune că „ amenda contravențională are caracter administrativ”. Art.39 alin.3 din aceeași ordonanță dispune că „ executarea silită se face în condițiile prev. de disp. legale privind executarea silită a creanțelor fiscale”. În concluzie, atât teza întâi a art.1 din Legea nr.188/2000 cât și teza a doua nu conferă executorului judecătoresc competența de a pune în executare o amendă contravențională, aceasta fiind în atribuția organelor de executare reprezentate de executorii fiscali, atât datorită faptului că amenda are caracter administrativ și nu civil, cât și datorită dispoziției exprese că executarea silită se face în condițiile prev. de legislația privind creanțele fiscale și nu a celor în materie civilă.

2). Privind lipsa capacitării CNADNR de a sesiza organul de executare, art.39 alin.1 din OG nr.2/2001 stipulează că „ Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel: de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, în termenul prevăzut de lege, și de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.

Având în vedere că debitoarea obligației de plată a amenzii contravenționale a contestat procesul verbal la Judecătoria Miercurea C___, dreptul de a solicita executarea silită revine instanței judecătorești și nu organului din care face parte agentul constatator, ca în cazul în care nu ar fi fost exercitată calea de atac prevăzută de lege.

Cu toate că sumele încasate din amenzile aplicate, în temeiul art.8 alin.2 din OG nr.15/2002, se distribuie între bugetul consolidat al statului și CNADNR legiuitorul nu a considerat că trebuie să modifice competența de sesizare a organului de executare astfel încât, dispoz. art.39 alin.1 lit. b din OG nr.2/2001 sunt în vigoare și acestea dispun că, în cazul în care este exercitată calea de atac în justiție, punerea în executare silită se face la sesizarea instanței judecătorești și nu a organului din care face parte agentul constatator.

II. Motivul invocat de petentă precum că dispoz. art.8 alin.3 din OG nr.15/2001 au prevalență față de celelalte norme prevăzute de legislația aplicabilă în materie contravențională și că acestea reprezintă temeiul de drept al stabilirii competenței de executare în sarcina executorului judecătoresc reprezintă decât o interpretare eronată a acestui articol întrucât dispozițiile sale stabilesc doar modul în care se distribuie sumele încasate din amenzile contravenționale și nu fac nici o referire la organul competent căruia îi revin atribuțiile de a pune în executare silită amenda.

Faptul că o cotă de 25% din suma încasată din amenzi se constituie ca venituri extrabugetare ale CNADNR nu schimbă nici caracterul administrativ al acestei cote și nici competența organului de executare.

În drept, au fost invocate disp.art.115 și urm. Cod procedură civilă, intimatul solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prin sentința civilă nr. 3153 din 13. 12. 2012 a instanța a respins plângerea.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că din datele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției nr.xxxxxxx încheiat la 09.03.2009 de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B_____, cu sediul în B_____, privind pe contravenienta ___________________, i-a fost reținută în sarcina acesteia fapta contravențională prev de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 în sensul că, la controlul efectuat pe DN12 km.101+300, autovehiculului condus de conducătorul auto I______ C_________ s-a constatat că circula fără să dețină rovinietă valabilă, fiindu-i aplicată amenda de 2250 lei din care - 1687,5 lei reprezentând venit la bugetul de stat și 562,5 lei în contul DRDP/SDN.

Cu adresa nr.62L/2549 din 19.04.2012 CNADNR prin DRDP B_____ a solicitat B__ A___ I_____, cu sediul în Roșiorii de Vede, punerea în executare silită a procentului de 25% din cuantumul total al amenzii contravenționale aplicată ___________________, sumă care s-a cerut să fie virată în contul petentei.

Rezultă astfel că cererea de executare silită nu vizează dispoziții cu caracter civil din conținutul procesului verbal de contravenție, care constituie titlu executoriu, așa cum stipulează legiuitorul prin prevederile art.1 din Legea nr.188/2000, cuantumul amenzii contravenționale ce se cuvine a fi virat în contul DRDP urmând a fi încasat potrivit art.39 din OG nr.2/2001, dispoziții la care face trimitere, de altfel, și legiuitorul prin prevederile art.10 din OG nr.15/2002.

În acest sens, în dispozițiile art. 39 din OG nr.2/2001 pentru punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale sunt menționate organele îndrituite, atât în ce privește sumele care se fac venit la bugetele locale cât și în ce privește sumele care se fac venit la bugetul de stat, executare ce se prevede a respecta condițiile impuse de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.

Reținând că în atribuția executorului judecătoresc nu este cuprinsă și executarea amenzii contravenționale, chiar și în ipoteza ce vizează cota parte care reprezintă veniturile DRDP/SDN, plângere a fost respinsă, prin modificarea adusă articolului 8 alin.3 din OG nr.15/2002, respectiv prin OG nr.51/2004, în sensul distribuirii cuantumului amenzii contravenționale între bugetul de stat, în proporție de 75%, și C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, privind diferența de 25%, legiuitorul neprevăzând nici o modificare în ce privește competența de sesizare a organului de executare, ca urmare rămânând aplicabile dispozițiile art.39 din OG nr.2/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B_____, care a solicitat modificare sentinței în sensul admiterii plângerii.

În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât a solicitat executarea unui venit extrabugetar.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.8 al.3 din OG nr.15/2002, in vigoare la data

încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, sumele încasate in urma

aplicării amenzilor se fac venit la bugetul de stat in proporție de 75%, diferența de

25% revenind ca venituri extrabugetare, Companiei Naționale de Autostrăzi si

Drumuri Naționale din România.

Din aceste prevederi legale rezulta ca o cota parte din sumele reprezentând

amenzi contravenționale aplicate de CNADNR SA (25%) reprezenta la momentul

încheierii procesului verbal venituri extrabugetare ale intimatei si intra in bugetul

propriu al acesteia, care este distinct de bugetul de stat. CNADNR este îndreptățită să încaseze aceasta cota parte din amenzile aplicate indiferent ca plata amenzilor se face de buna – voie de către contravenient sau pe cale de executare silita, întrucât prevederile art.8 al.3 din OG nr.15/2002 nu distingeau după cum plata se face benevol sau silit.

Este adevărat ca dispozițiile art.39 al.2 din OG nr.2/2001, In vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere in termenul legal, in termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, in termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabila, astfel:

a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de

specialitate ale unităților administrativ-teritoriale in a căror raza teritoriala domiciliază

contravenientul persoana fizica sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul

persoana juridica;

b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de

specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția

Naționala de Administrare Fiscala, in a căror raza teritoriala își are domiciliul fiscal

contravenientul persoana juridica, iar art.8 al.3 din același act normativ prevăd ca

sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu

legislația in vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate,

potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale si amenzilor privind circulația

pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

Cu toate acestea, dispozițiile art.8 al.3 din OG nr.15/2002 instituie o regula

speciala, derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia din totalul amenzilor aplicate

de CNADNR SA in baza OG nr.15/2002, un procent de 75% va fi încasat la bugetul de stat, iar 25% la bugetul CNADNR SA, creanța fiind născuta in mod legal in

patrimoniul recurentei la momentul încheierii procesului verbal de constatare si

sancționare a contravenției.

În ceea ce privește competența de executare organ de executare al oricărui titlu executoriu este de principiu executorul judecătoresc, conform art. 373 C__.

Exceptia prevazuta la art.1 din Codul de procedură fiscală , care reglementează sfera de aplicare a acestuia, stabilește în alin.2 că dispozițiile acestuia se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”.

Prin urmare veniturile extrabugetare nu intră în sfera de aplicare a Codului de Procedură Fiscală și ca atare nu pot fi executate silit de organele de executare silită reglementate de acest cod chiar atunci când titlul executoriu este un proces verbal contravențional.

În condițiile în care veniturile extrabugetare nu pot fi executate silit conform Codului de Procedură Fiscală și de organele de executare prevăzute la art. 136 din acest cont, competența de executare revine executorului judecătoresc ce are plenitudine de competență.

Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 312 C. Pr. Civ. va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii plângerii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-petent C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B_____, cu sediul social în B_____, ____________________________. 13, _____________, județ B_____, împotriva sentinței civile nr. 3153 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul B_____ E___________ Judecătoresc A___ I_____, cu sediul în Roșiori de Vede, _______________________. 302, ____________, județ Teleorman.

Modifică sentința recurată, în sensul că admite plângerea formulată de petenta C.N.A.D.N.R. împotriva refuzului executorului judecătoresc și dispune ca executorul judecătoresc să procedeze la executare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

G____ P______ F_____ M_______ C______ N___ L_______ Bînciu E____

Red. G.P . - 15.03. 2013

Th.red B.E./ 21.03.2013 /2 ex.

Df.- XXXXXXXXXXXXX

Jf.- I______ P____

Imputabil