R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 21/A/2013

Ședința publică din 31 ianuarie 2013

Președinte: P______ M______

Judecător: V______ D_____ D______

Grefier: P_____ C_______

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de P________ de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 168 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Bihor și a încheierii penale din 24 octombrie 2012 și de către inculpatul P______ A_____, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 168 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Bihor.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat av. G____ M_____ în substituirea apărătorului din oficiu, av. G____ M_____, desemnat prin delegația nr. 6075/2013, emisă de Baroul Bihor și a lipsit inculpatul apelant P______ A_____.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. și ped. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. b Cod penal în cea prev. și ped. de art. 257 Cod penal cu aplicarea 41 alin. 2 Cod penal.

Procurorul a apreciat că inculpatul apelant a comis fapta dedusă judecății în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie.

Apărătorul inculpatului apelant a lăsat la aprecierea instanței schimbarea încadrării juridice a faptei.

Nefiind alte cereri prealabile sau excepții, instanța a acordat părților cuvântul asupra apelului.

Procurorul a solicitat să se admită apelul declarat de parchet și să se desființeze sentința atacată, precum și încheierea de înlăturare a omisiunii vădite din 24 octombrie 2011, în sensul de a se schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată în sensul de a se reține că aceasta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 71 din 12 februarie 2003 a Judecătoriei Z____ și să se deducă din pedeapsa aplicată și durata reținerii din 16 ianuarie 2012.

Apărătorul inculpatului apelant a solicitat să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze sentința în sensul de a se înlătura dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal și a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului apelant, în raport de pericolul social redus al acesteia. A solicitat să se respingă ca nefondat apelul declarat de parchet.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din 4 octombrie 2012, Tribunalul Bihor, în baza art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul P______ A_____, fiul lui natural și M____, născut la 06.03.1964 în Cluj N_____, domiciliat în Oradea ________________. 26 ________________ legale în Oradea _____________________ ap. 6, CNP xxxxxxxxxxxx, recidivist postexecutoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1, rap. la art. 64 lit. a teza II și b și art. 66 Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din 16.01.2012, potrivit încheierii din 24 octombrie 2011, prin care s-a înlăturat omisiunea vădită strecurată în minuta sentinței.

În baza art. 257 alin. 2 Cod penal, văzând dispozițiile Deciziei nr. 59/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – recurs în interesul legii, s-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul P______ A_____ suma de 600 euro în echivalent în lei, sumă primită de la denunțătorul Hazai L____.

În baza art. 189 Cod procedură penală, rap. la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995 rep, cu referire la art. 5 din Protocolul nr. xxxxxx/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu, conf. delegației de la dosar.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A constatat tribunalul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în dosar nr. 10/P/2012 și înregistrat la această instanță la data de 03.04.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P______ A_____, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal. cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada august 2011 – 16.01.2012, lăsând să se creadă că are influență asupra unor procurori și judecători pentru a-i determina să dispună o soluție favorabilă într-un dosar penal în care era cercetat denunțătorul Hazai L____ - acte ce intră în atribuțiunile de serviciu ale procurorilor și judecătorilor, a pretins și primit în mai multe tranșe sume de bani și bunuri de la denunțător, pe care și le-a însușit. La data de 16.01.2012, în urma unui denunț, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce săvârșea infracțiunea.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: autodenunț, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, proces-verbal de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și imaginilor în mediul ambiental, proces-verbal de punere în evidență a capcanei criminalistice, celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanța reține în fapt următoarele:

La data de 04.01.2011 denunțătorul Hazai L____ a formulat un denunț la P________ de pe lângă Tribunalul Bihor - ce face obiectul prezentului dosar, cu referire la săvârșirea de către inculpatul P______ A_____ a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal, constând în aceea că, în perioada august 2011 – 16 ianuarie 2012, a pretins și primit de la denunțător, sume de bani, lăsând să creadă că are influență asupra unor magistrați pentru a-i determina pe aceștia să adopte o soluție favorabilă în dosarul penal nr. 4609/P/2011, înregistrat la P________ de pe lângă Judecătoria Oradea, în care denunțătorul a fost cercetat și judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni de la regimul circulației rutiere.

Denunțătorul, prin intermediul unei persoane având porecla „S________”, l-a cunoscut în luna august 2011 pe inculpatul P______ A_____ care, lăsând să se înțeleagă că se bucură de trecere în fața unor polițiști și magistrați, s-a angajat să rezolve restituirea permisului de conducere, care i-a fost ridicat cu prilejul comiterii infracțiunii, și totodată ca acesta să nu fie trimis în judecată.

Pentru a interveni la procuror, inculpatul P______ A_____ a pretins de la denunțător suma de 600 euro, aspect cu care acesta a fost de acord. Astfel, la sfârșitul lunii august 2011 s-a întâlnit cu inculpatul într-o cafenea din mun. Oradea unde i-a înmânat suma de 300 euro, alcătuită din bancnote a câte 50 euro, iar la începutul lunii septembrie 2011 s-a întâlnit din nou cu acesta în fața clădirii unde își are sediul P________ de pe lângă Judecătoria Oradea. De menționat că Hazai L____ a fost însoțit de către martorul V____ R___ V_____, amândoi confirmând că în fața clădirii parchetului l-au așteptat pe inculpatul P______ A_____ care, la un moment dat, a ieșit din incinta instituției și a afirmat că „problema este rezolvată”.

Conform declarațiilor denunțătorului, acesta i-a cerut inculpatului să meargă amândoi la procurorul de caz pentru a înmâna personal suma de bani, însă inculpatul P______ A_____ a afirmat că procurorul nu primește banii de la persoana cercetată. În aceste împrejurări Hazai L____ i-a mai înmânat inculpatului suma de 300 euro după care acesta din urmă a reintrat în clădirea parchetului lăsând să se înțeleagă că s-a deplasat la procuror. Discuțiile și întâlnirea din fața clădirii Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea este confirmată de către martorul V____ R___ V_____, care a fost de față. Acesta în declarațiile date precizează că nu a surprins momentul în care Hazai L____ i-a înmânat suma de bani inculpatului, însă arată că, după ce a avut loc o discuție scurtă, doar între cei doi, el aflându-se la o distanță de câțiva metri, denunțătorul i-a comunicat că a înmânat suma de bani inculpatului P______ A_____ în scopul rezolvării cauzei penale.

Martorului confirmă și că a cunoscut anterior împrejurării care este scopul întâlnirii cu inculpatul.

În luna octombrie 2011, denunțătorul Hazai L____, a fost citat telefonic pentru a se prezenta la P________ de pe lângă Judecătoria Oradea, în vederea prezentării materialului de urmărire penală administrat în dosarul nr. 4609/P/2011. Denunțătorul i-a comunicat inculpatului despre această împrejurare, inculpatul solicitându-i să nu discute cu procurorul de caz despre modul de soluționare a dosarului. Ulterior s-a dispus trimiterea în judecată a numitului Hazai L____, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea cu nr. xxxxx/271/2011.

La începutul lunii octombrie 2011 inculpatul l-a contactat pe denunțător și i-a cerut să nu se prezinte la primul termen de judecată fixat pentru data de 21.11.2011, „deoarece prezența nu este obligatorie la prima citație”. În cursul aceleiași luni inculpatul s-a întâlnit cu Hazai L____ și i-a comunicat că suma de 600 euro primită pentru ca procurorul să adopte o soluție favorabilă a fost înmânată „judecătoarei”, respectiv președintelui de complet care judecă cauza. Pentru a influența însă judecătorul în sensul adoptării unei hotărâri prin care să se pronunțe o pedeapsă cu suspendare, învinuitul a mai pretins suma de 800 euro de la Hazai L____. Conform înțelegerii s-a stabilit ca până la data de 16 ianuarie 2012 (dată la care a fost fixat alt termen de judecată în cauza nr. xxxxx/271/2011) Hazai L____ urma să-i înmâneze învinuitului P______ A_____ suma de 400 euro, iar diferența de până la 800 euro să-i fie remisă în luna aprilie 2012.

Relevante în sensul dovedirii traficului de influență în sarcina învinuitului P______ A_____ sunt discuțiile telefonice purtate de către acesta cu martorul Hazai L____, precum și înregistrările ambientale dintre cei doi.

Pentru a crea convingerea clară că are influență asupra magistratului care judeca dosarul, inculpatul s-a întâlnit cu denunțătorul chiar pe holurile instanței în ziua în care acesta din urmă avea termen de judecată, și unde urma să primească de la acesta, conform înțelegerii, suma de 400 euro. Au fost purtate discuții și pe tema modului de desfășurare a judecății, inculpatul dându-i detalii exacte denunțătorului asupra acestor aspecte. În discuția telefonică purtată în dimineața aceleași zile, inculpatul l-a asigurat pe denunțător că pedeapsa pe care o va fi primi va fi una cu suspendare.

Cu referire la activitatea infracțională a inculpatului este relevantă discuția telefonică purtată de acesta la 11.01.2012 cu denunțătorul Hazai L____ în care acesta îi comunică că o să facă rost de suma de 400 euro, la care inculpatul i-a răspuns că este absolut necesar pentru că „ io i-am promis la șefa….”. Rezultă de asemenea, fără dubii, că persoana numită „șefă” a fost președinta completului de judecată, care a judecat cauza.

Inculpatul a sesizat prezența în incinta clădirii instanței a unor lucrători de poliție, fapt pentru care nu a primit banii direct de la denunțător, cerându-i acestuia să-i predea martorului V____ C_______. Totodată în cadrul discuțiilor l-a avertizat pe Hazai L____ cu privire la posibilitatea realizării unui flagrant în care să fie surprinși în momentul predării-primirii banilor, fapt pentru care a manifestat o atenție sporită.

Suma de 400 euro a fost găsită de către lucrătorii de poliție judiciară - delegați de procuror să efectueze anumite acte de cercetare penală, asupra numitului Hazai L____, aceștia identificându-l și pe martorul V____ C_______ care a declarat că inculpatul i-a cerut să iasă afară din clădire pentru a primi de la denunțător suma de 400 euro, fără însă a-i comunica ce anume reprezintă suma respectivă.

Inculpatul, în declarația dată la parchet, susține că suma respectivă reprezenta un împrumut, fără însă a putea face într-un fel o dovadă în acest sens.

Apărările inculpatului potrivit cărora i-a fost frică de polițiștii aflați în clădirea instanței pentru că s-a temut să nu fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru că a împrumutat bani denunțătorului, bani pe care acesta urma să-i restituie pe holurile instanței, nu pot fi primite întrucât susținerile sale nu sunt confirmate de alte probe.

Faptul că inculpatul a pretins și primit sume de bani de la denunțătorul Hazai L____ pentru a-i facilita obținerea unei soluții favorabile ca urmare a influenței pe care o are asupra unor magistrați este confirmată și de declarația martorului G____ C______ A____, în care acesta arată că în luna noiembrie 2011 a asistat la o discuție dintre cei doi, ocazie cu care inculpatul a precizat că suma de 600 euro a înmânat-o procurorului și nu mai poate să o ceară înapoi, însă va interveni la instanță pentru o soluție favorabilă și obținerea unei dovezi cu drept de conducere. Totodată și martorul G____ S_____ C_____ confirmă că inculpatul s-a angajat să își exercite influența asupra magistraților în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru Hazai L____, acest aspect cunoscându-l încă din vara anului 2011 din relatările denunțătorului.

La termenul de judecată din 18.09.2012, prin declarația prev. la art. 320 ind. 1 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a solicitat aplicarea în ce-l privește a procedurii prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, arătându-și intenția de a recunoaște săvârșirea faptei cuprinse în actul de sesizare.

După citirea actului de sesizare la același termen de judecată, s-a procedat conf. cu prev. art. 320/1 al. 3 rap. la art. 320/1 al. 2 Cod procedură penală în ce-l privește pe inculpat, respectiv a fost audiat cu privire la infracțiunea reținută în sarcina acestuia, respectiv la recunoașterea ori nerecunoașterea acesteia.

Inculpatul a confirmat despre cunoașterea conținutului actului de sesizare și al întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta reținută în actul de sesizare. A declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că își însușește probele administrate la urmărire penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Conduita inculpatului de a-și formula apărarea așa după cum dorește este un drept recunoscut de norma legală. În cauză însă s-a constatat că, după ce la urmărire penală inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, în fața instanței înțelege să se prezinte pentru a-și formula apărarea.

Din probatoriul administrat reiese însă că inculpatul a recunoscut în fața instanței fapte despre care sunt probe certe că le-a săvârșit și nu fapte despre care nu sunt probe certe că le-a săvârșit.

Analizând probatoriul administrat rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa sub forma continuată și că sumele și le-a însușit. Urmare denunțului formulat în cauză, inculpatul a fost prins în flagrant. Bancnotele au fost anterior capcanate criminalistic, aspectele procedurale fiind consemnate în dosarul de urmărire penală.

Din procesul-verbal de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și imaginilor în mediul ambiental se evidențiază aspectele certe privind comiterea infracțiunii.

Prin ordonanța din 16.01.2012 inculpatul au fost reținut pentru 24 ore, iar prin ordonanța din 16.01.2012 P________ de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, măsură preventivă ce nu a fost prelungită.

S-a reținut că, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale.

Prin sentința penală nr. 71/2003 a Judecătoriei Z____, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. A fost eliberat la 24.11.2004, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 990 zile, durată ce a expirat la data de 15.08.2007.

Prin sentința penală nr. 490/2005 a Judecătoriei Z____, definitivă la 25.06.2005 prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. Inculpatul a fost reabilitat de drept la 25.06.2010, în conf. cu prev. art. 86 ind. 6 Cod procedură penală.

A reținut tribunalul că, potrivit dispozițiilor art. 257 Cod penal, primirea ori pretinderea de bani, pentru sine ori pentru altul, de către o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiunile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare.

Cu referire la banii primiți ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, în lipsa unei încadrări juridice prevăzute de Legea nr. 78/2000, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 59 – recurs în interesul legii, dispozițiile art. 6 ind. 1 al. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000 sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute de legea specială, iar dispozițiile art. 255 al. 5 Cod penal sunt aplicabile infracțiunilor încadrate exclusiv conf. art. 255 Cod penal, nefiind aplicabile dispozițiile legii speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 257 al. 2 rap. la art. 256 al 2 Cod penal, banii primiți ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență se confiscă.

Tribunalul, văzând prev. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, și-a însușește probele administrate in dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la pronunțarea soluției in cauză.

A constatat ca fiind îndeplinite condițiile stipulate în 320 ind. 1 Cod procedură penală cu privire la faptă, inculpat și celelalte chestiuni legate de cauză.

A reținut tribunalul că, din probele administrate rezultă că fapta inculpatului și starea de fapt este stabilită, existând suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite aplicarea unei pedepse, și că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpatului.

Analizând probele administrate in cauză, și ținând seama de opțiunea inculpatului privind aplicarea procedurii prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, respectiv a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de influență, prev. de art. 257 C. penal. cu aplic. art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal. Inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată, pentru a influența magistrații să adopte o soluție favorabilă în cauza în care denunțătorul a fost cercetat și judecat, dându-și seama că se prevalează de influență asupra judecătorilor și procurorilor. Infracțiunea este continuată, neprezentând relevanță conduita denunțătorului, respectiv faptul că acesta și-a dat acordul în mod succesiv, referitor la fiecare act material în parte.

A reținut tribunalul că, raportat la data săvârșirii infracțiunii continuate deduse judecății în prezenta cauză (acte materiale în perioada august 2011 – 16.01.2012), rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 71/2003 a Judecătoriei Z____, a cărei executare a încetat la 15.08.2007.

Față de probele administrate in cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a inculpatului, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 Cod penal, cât și prev. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, ținând seama de starea de recidivă postexecutorie, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție, fără reținerea circumstanțelor atenuante – dată fiind conduita anterioară dar și dat fiind modul de operare și calitatea oficială a persoanelor cu privire la care și-a arogat influența.

Față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, instanța a apreciat ca necesară aplicarea pedepsei complementare în cauză.

Aplicarea pedepsei în prezenta cauză se face prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 48 de ani, antecedentele penale, împrejurările comiterii faptei, gradul sporit de pericol social al acesteia, precum și atitudinea inculpatului, anterioară săvârșirii faptei, dar și ulterioară sinceră, de recunoaștere și regret a acesteia.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din 16.01.2012.

Văzând dispozițiile Deciziei nr. 59/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – recurs în interesul legii, ținând seama de încadrarea juridică din prezenta cauză, s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpat suma primită de la denunțătorul Hazai L____ de 600 euro în echivalent în lei.

Prin încheierea din 24.10.2012 s-a dispus înlăturarea unei omisiuni vădite din minuta prezentei hotărâri.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel P________ de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul P______ A_____, parchetul declarând apel și împotriva încheierii din 24 octombrie 2012, prin care s-a înlăturat omisiunea vădită strecurată în minuta sentinței, în sensul că s-a dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din 16 ianuarie 2012.

Prin apelul declarat, P________ de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat să se desființeze sentința în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din prev. și ped. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal în cea prev. și ped. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, pentru care de altminteri acesta a fost condamnat de tribunal.

S-a susținut că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată pentru comiterea în stare de recidivă pstocondamnatorie a infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, reținându-se că activitatea infracțională a acestuia s-a desfășurat în perioada august 2011-16 ianuarie 2012.

S-a arătat apoi că inculpatul a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 190 din 13 iunie 2005 a Judecătoriei Z____, rămasă definitivă prin neapelare la data de 24 iunie 2005, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și că a intervenit reabilitarea de drept în data de 23 iunie 2010.

De asemenea, s-a precizat că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 71 din 12 februarie 2003 a Judecătoriei Z____ la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a cărei executare a început-o în 12 august 2004 și că a fost liberat condiționat în data de 24 noiembrie 2004, cu un rest de executat de 990 zile închisoare, durată ce ar fi expirat în 15 august 2007.

A susținut parchetul că termenul de reabilitare pentru această pedeapsă este de 5 ani și 6 luni și a apreciat că, în aceste condiții, infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie raportat la această din urmă pedeapsă. S-a arătat apoi că deși tribunalul a reținut în mod corect starea de recidivă postexecutorie, nu a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, deși inculpatul fusese trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.

S-a mai susținut că în mod nelegal instanța de fond a dispus, prin încheierea din 24 octombrie 2012, înlăturarea omisiunii vădite din minuta sentinței, în sensul că deducerii reținerii.

Inculpatul apelant P______ A_____ a solicitat, prin calea de atac exercitată, desființarea sentinței în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, a reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată și a suspendării sub supraveghere a executării acesteia.

În susținerea apelului său a arătat inculpatul că nu a comis fapta cu rea intenție, dorind doar să-și recupereze o sumă de bani pe care i-a dat-o împrumut denunțătorului, încercând în acest sens să-l mintă.

Examinând sentința și încheierea atacate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, curtea reține următoarele:

Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției.

În esență, s-a reținut că în luna iunie 2011, martorul denunțător Hazai L____ a fost depistat în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice. Fiind supus testelor privind consumul de alcool, s-a stabilit că avea o concentrație de 0,72 gr./l alcool pur în aerul expirat și o alcoolemie de 1,50 gr⁰/00. Ca urmare, împotriva sa a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 formându-se dosarul nr. 4609/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Fiind speriat de consecințele care le-ar putea avea, a discutat despre aceasta cu inculpatul P______ A_____, persoană pe care a cunoscut-o în august 2011 prin intermediul lui „S________” și care l-a lăsat să înțeleagă că ar avea trecere în fața unor polițiști și magistrați. Acesta s-a angajat că va interveni la procuror pentru a-i fi restituit permisul de conducere și pentru a nu fi trimis în judecată. Pentru aceasta a pretins suma de 600 euro. Martorul a fost de acord, iar la sfârșitul lunii august i-a remis suma de 300 euro. La începutul lunii septembrie 2011, martorul denunțător Hazai L____ și cu martorul V____ R___ V_____ l-au așteptat pe inculpat în fața clădirii unde își are sediul P________ de pe lângă Judecătoria Oradea. Inculpatul a ieșit din această clădire și le-a spus celor doi că „problema este rezolvată”. Martorul a dorit să meargă cu inculpatul pentru a înmâna personal suma de 300 euro procurorului. Inculpatul l-a refuzat afirmând că procurorul nu primește bani de la persoana cercetată. În consecință, martorul Hazai L____ i-a înmânat suma de 300 euro, iar inculpatul a reintrat în clădirea parchetului lăsând să se înțeleagă că merge la procuror. În luna octombrie 2011, martorul Hazai L____ a fost citat telefonic pentru a se prezenta la parchet în vederea prezentării materialului de urmărire penală, aspect pe care l-a comunicat inculpatului P______ A_____. Aceasta i-a atras atenția să nu discute cu procurorul despre modul de soluționare favorabil al cauzei. Ulterior, în cauza în care era cercetat martorul Hazai L____ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub dosar nr. xxxxx/271/2011. După înregistrarea cauzei, inculpatul P______ A_____ l-a contactat pe martorul Hazai L____ și i-a spus că nu trebuie să se prezinte la primul termen de judecată deoarece prezența nu este obligatorie. Tot în cursul lunii octombrie 2011, inculpatul i-a spus martorului că suma destinată procurorului a fost dată judecătoarei investită să soluționeze cauza. Totodată a mai solicitat suma de 800 euro pentru a influența judecătorul cauzei să pronunțe o condamnare la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei. Potrivit înțelegerii lor, din suma pretinsă, inculpatul trebuia să primească 400 euro până la termenul de judecată din 16.01.2012 iar diferența până în aprilie 2012. În data de 16.01.2012, cei doi au discutat telefonic, iar apoi s-au întâlnit pe holurile Judecătoriei Oradea. Văzând că în clădire se află lucrători de poliție, inculpatul P______ A_____ i-a cerut martorului denunțător ca suma de 400 euro să o predea martorului V____ C_______ și l-a avertizat asupra riscului organizării unui flagrant.

În fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, declarând că recunoaște comiterea faptelor așa cum au descrise în rechizitoriu și solicitând ca judecarea sa să aibă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut primirea sumelor de bani de la martorul denunțător, dar susține că a fost vorba de restituirea unui împrumut pe care l-a acordat acestuia în cursul lunii august 2011 și că nu a susținut că ar avea influență asupra unor magistrați.

Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația de recunoaștere dată în fața primei instanțe.

Astfel, martorul denunțător Hazai L____, în declarațiile date a arătat în mod constant că inculpatul i-a pretins în cursul lunii august 2011 suma de 600 euro pentru a interveni la procurorul care îi instrumentează cauza să-i dea o soluție favorabilă. Banii solicitați i-a dat în două tranșe și au fost luați cu titlu de împrumut de la martorul G____ C______ A____. Afirmă că predarea celei de-a doua tranșe a avut loc în fața clădirii unde își are sediul P________ de pe lângă Judecătoria Oradea și că era însoțit de martorul V____ R___ V_____. Ulterior, inculpatul i-a mai pretins suma de 800 euro pentru a interveni la judecătorul care-i soluționează cauza. A acceptat și această cerere și s-a înțeles cu inculpatul ca prima tranșă să-i fie remisă în data de 16.01.2012, când avea fixat termen de judecată la Judecătoria Oradea, iar cea de-a doua în cursul lunii aprilie (filele 8-11 și 21-24 dosar urmărire penală).

Depoziția sa se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice, declarațiile martorilor G____ C______ A____, G____ S_____ C_____, V____ R___ V_____ și V____ C_______.

Martorul V____ R___ V_____ declară că în cursul lunii august 2011 a fost solicitat de martorul denunțător Hazai L____ să-l aducă la Oradea deoarece trebuie să se întâlnească cu o persoană care i-a promis că îl ajută să obțină o soluție favorabilă în dosarul penal în schimbul sumei de 600 euro. Arată că denunțătorul i-a spus că îi predase deja acelei persoane suma de 300 euro și că trebuie să-i dea încă 300 euro. Arată că întâlnirea a avut loc în fața clădirii unde se află sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. După ce martorul denunțător s-a întâlnit cu persoana care ieșise din sediul parchetului, acesta i-a relatat că i-a predat și diferența de 300 euro. Nu a văzut când au fost remiși banii, dar anterior a văzut suma respectivă asupra denunțătorului cu ocazia efectuării schimbului valutar (fila 12-13 și 35-36 dosar urmărire penală).

Martorul G____ C______ A____ arată că în toamna anului 2011, martorul denunțător Hazai L____ i-a cerut cu titlu de împrumut suma de 600 euro de care are nevoie pentru ca prin intermediul unei persoane „A__” să obțină restituirea permisului de conducere și o soluție favorabilă în dosarul penal. Martorul i-a spus că acel „A__” îl cunoaște pe procurorul ce instrumentează cauza. În cursul lunii octombrie sau noiembrie 2011, l-a însoțit pe martorul denunțător la întâlnirea pe care acesta o avea cu „A__”. Arată că în prezența sa cei doi au purtat o discuție despre soluționarea cauzei penale și că „A__ i-a precizat lui Hazai L____ că este foarte greu să rezolve deși suma de 600 euro a înmânat-o procurorului de cauză, din aceasta el oprindu-și doar 500 de euro. Totodată numitul „A__” a precizat că nu mai poate să ceară banii de la procuror și că va încerca să intervină la instanță pentru o soluție favorabilă și obținerea unei dovezi cu drept de conducere”. După această întâlnire, a aflat de martorul denunțător că inculpatul i-a mai cerut suma de 800 euro pentru a o da completului de judecată, afirmând că, în caz contrar va primi o pedeapsă cu executare. Martorul i-a cerut să-i împrumute și suma de 400 euro care trebuie să o dea în prima tranșă (până la data de 16. 01.2012) și atunci l-a sfătuit să formuleze denunțul penal. Arată că l-a însoțit pe acesta la poliție când a depus denunțul împotriva inculpatului (filele 37-39 doar urmărire penală).

Martorul G____ S_____ C_____ afirmă că martorul denunțător i-a solicitat să se întâlnească cu „A__” și să-i predea acestuia suma de 50 lei și dovada eliberată de Poliția Rutieră, spunându-i că acea persoană îl ajută să-și rezolve probele legate de dosarul penal pe care-l are. A acceptat, s-a întâlnit cu acesta în fața sediului Poliției Rutiere și i-a înmânat bani și actul, după care acea persoană a intrat în sediul Poliției Rutiere. Ulterior, dintr-o discuție cu martorul G____ C______ A____ a aflat că acel „A__” i-a cerut denunțătorului inițial suma de 600 euro și apoi încă 800 euro pentru ca „să intervină să nu aibă dosar penal, practic să nu facă pușcărie”. Afirmă că în urma acestei discuții, l-a sfătuit pe martorul G____ C______ A____ să-l îndrume pe Hazai L____ să formuleze un denunț penal (filele 40 – 41 dosar urmărire penală).

Martorul V____ C_______ arată că în data de 16.01.2012 se afla la Judecătoria Oradea împreună cu inculpatul P______ A_____. L-a auzit pe acesta discutând cu o persoană de sex masculin. Inculpatul l-a indicat pe el ca fiind persoana căruia să-i predea banii, dar denunțătorul a refuzat susținând că nu are încredere în el (fila 42 - 43 dosar urmărire penală).

Cu privire la suma de bani ce trebuia remisă de martorul denunțător inculpatului în data de 16.01.2012 și cu privire la destinația acesteia, relevante sunt și înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale. Astfel, din acestea rezultă că este necesară suma de 400 euro pentru data de 16.01.2012, pentru că „i-a promis la șefa” (adică președintele completului de judecată), iar din discuțiile purtate pe holul Judecătoriei Oradea, rezultă că inculpatul îi cere martorului denunțător să predea suma de bani martorului V____ C_______ în afara clădirii, pentru ca momentul remiterii să nu fie surprins de camerele de vedere. Totodată, îl avertizează pe acesta despre faptul că i se pare că sunt urmăriți.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că fapta inculpatului care în perioada august 2011 – ianuarie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la martorul denunțător Hazai L____ suma de 600 euro pe care a și primit-o și suma de 800 euro, pentru ca, folosindu-se de o pretinsă influență asupra magistraților, să obțină o soluție favorabilă în dosarul penal în care acesta era cercetat, constituie infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Apărarea formulată de inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de apel, prin care arată că prin această modalitate a încercat să-și recupereze o sumă de bani dată martorului denunțător cu titlu de împrumut nu poate fi primită deoarece nu este susținută de nici o probă. Dimpotrivă, modul de comitere a faptelor, locurile unde inculpatul a stabilit întâlnirile pentru remiterea unor sume de bani – în fața clădirilor parchetului și poliției rutiere, pe holurile judecătoriei – aspectul că momentul stabilit pentru remiterea sumei de 400 euro coincide cu termenul fixat pentru soluționarea cauzei penale a denunțătorului, comportamentul pe care l-a avut acesta pe holurile judecătoriei unde evitat să primească suma de bani de la denunțător pentru a nu fi surprins de camerele de supraveghere și avertizarea denunțătorului că s-ar putea să fie urmăriți (toate aceste aspecte rezultă din probele analizate mai sus) denotă faptul că predarea sumei respective nu era un fapt licit, cum este restituirea unui împrumut.

Însă, în mod greșit a fost reținut că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit două condamnări anterioare, una la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție dispusă prin s.pen. nr. 71/2003 a Judecătoriei Z____ și una la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și la o pedeapsă de 6 luni închisoare a cărei executare a fost grațiată, dispusă prin s.pen. nr. 490/13.06.2005 a Judecătoriei Z____. (fila 33 dosar fond). Mențiunile din cazier sunt însă eronate. S.pen. nr. 71/003 a Judecătoriei Z____ a fost casată în totalitate prin d.pen. nr. 753/R/2004 a Curții de Apel Cluj, decizie prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, iar în rejudecare a fost pronunțată s.pen. nr. 490/2005 a Judecătoriei Z____ (fila 20-24 dosar fond).

În consecință, pentru stabilirea incidenței dispozițiilor privind pluralitatea de infracțiuni trebuie analizată relația dintre momentul comiterii faptelor din prezenta cauză și data rămânerii definitive a hotărârii anterioare de condamnare și momentul la care pedepsele aplicate prin aceasta au fost executate sau considerate ca executate. S.pen. nr. 490/13.06.2005 a Judecătoriei Z____ a rămas definitivă prin neapelare la data de 24.06.2005. De la această dată a început să curgă termenul de încercare de 5 ani stabilit pentru pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere și s-a împlinit la data de 23.06.2010. Ca urmare a împlinirii termenului de încercare, potrivit dispozițiilor art. 86⁶ C.pen., inculpatul este reabilitat de drept. În paralel cu termenul de încercare și de la aceeași dată, a început să curgă și termenul de 3 ani de reabilitare pentru pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost grațiată, termen ce s-a împlinit la data de 23.06.2008. Faptele reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauza au fost comise în perioada august 2011 – ianuarie 2012, deci după împlinirea termenelor de reabilitare pentru condamnările anterioare, prin urmare, potrivit art. 38 alin. 2 C.pen., acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea stării de recidivă. Ca urmare, starea de recidivă urmează a fi înlăturată prin schimbarea încadrării juridice.

În consecință, apelul declarat de inculpat este întemeiat sub acest aspect.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, vom reține că aceasta este prea mare în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., precum și circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cuantumul sumei pretinse de la martorul denunțător, caracterul premeditat și organizat al faptelor, perioada de timp în care s-a realizat activitatea infracțională, persoanele asupra cărora s-a susținut că ar avea influență, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care în final a adoptat o conduită procesuală corectă și nu are statutul de recidivist.

În consecință se impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță de la 4 ani la 2 ani 6 luni închisoare.

În ceea ce privește cererea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei, instanța de apel reține că aceasta este neîntemeiată.

Prima instanță a dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție. Considerăm că aceasta este singura modalitate aptă să corespundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen. având în vedere că astfel de fapte sunt de natură să lezeze din temelii, în mod nejustificat, încrederea opiniei publice în legalitatea și imparțialitatea actului de justiție, în corectitudinea și independența membrilor corpului judiciar, ceea ce este inadmisibil. Astfel de fapte necesită aplicarea unor pedepse în regim privativ de libertate deoarece sunt apte să producă efecte imprevizibile și consecințe dintre cele mai grave pentru sistemul judiciar, dar și să-l pună într-o lumină extrem de defavorabilă, aducând un deserviciu de imagine extrem de grav acestuia (mai ales dacă independent de pretinsa influență invocată de inculpat și fără nicio legătură cu activitatea infracțională a acestuia, instanțele ar fi dispus, în baza actelor și lucrărilor din dosar, soluții precum cele promise de inculpat).

Este întemeiat și apelul declarat de parchet în ceea ce privește modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 88 C.pen. inculpatul a fost reținut 24 ore prin ordonanța din 16.01.2012. durata acestei măsuri nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată prin hotărârea pronunțată. Ulterior, prin încheierea din 24.10.2011, instanța a dispus înlăturarea omisiunii vădite în sensul aplicării dispozițiilor art. 88 C.pen. cu privire la durata reținerii.

Apreciem că aceasta nu putea fi realizată printr-o încheiere de înlăturare a omisiunii vădite. Astfel, potrivit art. 196 C.pr.pen., în cazul în care instanța, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți interpreți, apărători, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii, situație în care dispozițiile art. 195 C.pr.pen. se aplică în mod corespunzător.

Or, pentru a fi suspuse procedurii de îndreptare prevăzută de art. 195 C.pr.pen., erorile trebuie să materiale și evidente.

Erorile materiale evidente sunt doar acele greșeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane, a unei sume, a unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau a datei întocmirii actului, evidența erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la acesta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprcierea ori exprimarea unei convingeri.

Astfel fiind, curtea va constata că încheierea prin care tribunalul a dispus, în baza art. 196 C.pr.pen. înlăturarea omisiunii vădite în sensul de a dispune completarea minutei sentinței penale atacate cu următoarele „Deduce perioada reținerii de 24 de ore din data de 16 ianuarie 2012” este nelegală și, pe cale de consecință, va fi desființată ca atare, condiții în care, în urma admiterii apelului, curtea va dispune, în baza art. 88 C.pen., deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului apelant a duratei reținerii de 24 de ore din 16 ianuarie 2012.

Față de cele ce preced, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C__ procedură penală se vor admite apelurile parchetului și al inculpatului și se vor desființa sentința și încheierea atacată în sensul că se va înlătura dispoziția de condamnare a inculpatului apelant la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani și, în baza art. 334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, text în baza căruia, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală va dispune condamnarea inculpatului P______ A_____ la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal i se vor interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Curtea apreciază că, în raport de natura și gravitatea faptei comise, precum și de dispozițiile art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului se impune a i se interzice inculpatului apelant dreptul de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, atât pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, doi ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii de 24 de ore din 16 ianuarie 2012.

În baza art. 189 Cod procedură penală se va dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului pentru apărătorul din oficiu, urmând ca, în raport de dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelurile declarate de P________ de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul P______ A_____, fiul lui natural și M____, născut la 06.03.1964, domiciliat în Oradea, _______________________. 26, ____________________, cu reședința în Oradea, _______________________, ___________________, CNP xxxxxxxxxxxx împotriva sentinței penale nr. 168/P/04.10.2012 și a încheierii din 24.10.2012 pronunțate de Tribunalul Bihor pe care o desființează în sensul că:

Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului P______ A_____ la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. b C.pen. în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., texte în baza cărora făcând aplicarea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. dispune condamnarea inculpatului P______ A_____ la o pedeapsă principală de 2 ani 6 luni închisoare în regim privativ de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.

În baza art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 16.01.2012. .

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului Bihor suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat G____ M_____ conform delegației nr.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,

P______ M______ V______ D_____ D______ P_____ C_______

red. decizie V______ D.D.

jud. fond G____ O.

tehnored. V.D.D., 2 ex., 19.02.2013