Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3894

Ședința publică de la 18 Septembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: M______ M_______

Judecător: S______ A_______ C____

Grefier: A__ Golașu

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant C____ E___, cu domiciliul în C______, __________________________, ____________, ________________, împotriva sentinței civile nr. 2110/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă _________________, cu sediul în C______, ____________________, jud. D___, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns în reprezentarea apelantului-reclamant avocat ales O___ I____-G_______, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare.

Curtea comunică un exemplar al întâmpinării apărătoarei apelantului-reclamant, aceasta din urmă cerând a se avea în vedere dispozițiile art. 208 alin. 2 Cod proc. civ., dat fiind că întâmpinarea a fost depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Solicită, de asemenea, în situația în care s-ar aprecia oportun, reaudierea martorului de la fond, având în vedere aprecierea dată de tribunal depoziției acestuia.

Curtea apreciază că proba testimonială solicitată nu este utilă dezlegării pricinii și, în consecință, în baza art. 254 și următoarele Cod proc. civ., respinge această probă. După care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat O___ I____-G_______ pentru apelantul-reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii tribunalului și rejudecând pricina să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată și motivată, să se constate că activitatea desfășurată de către apelant în perioada litigantă este specifică grupei a II-a de muncă conform art. 211 și 160 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990 și să fie obligată intimata să elibereze adeverință în acest sens.

Arată că atât raportul de expertiză întocmit în cauză, cât și depoziția martorului dovedesc că activitatea desfășurată de către reclamant se încadrează în cele specifice grupei superioare de muncă, fiind nedreptățit de către fostul angajator. Punctează faptul că al său client suferă de mai multe boli datorate muncii.

Nu cere cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Tribunalul D___ – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2110 din 07.05.2015 a respins acțiunea formulată de către reclamantul C____ E___, în contradictoriu cu pârâta _________________, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990, încadrarea in grupele I si II de munca se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii. Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitarilor.

Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

Totodată, pct. 6 din Ordinul 50/1990 prevede ca "Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Încadrarea in grupele I si II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru

In speța, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamantul a desfășurat, începând cu data de 29.11.1975 activitatea de lacatus in cadrul secției a III-a montaj Uzina Noua, astfel cum reiese din înscrisul denumit "Tablou de control" medical întocmit la încadrarea in munca, eliberat de medical societatii la 26.11.1975 aflat in copie la fila 80 dosar.

Începând cu data de 01.07.1978, reclamantul a fost angajat ca lacatus la Sectia a IV-a Masini Agricole la Uzina Noua, astfel cum reiese din înscrisurile depuse de către parata si aflate la dosarul cauzei la filele 75 – 80.

La data de 03.01.1991 reclamantul a fost mutat in cadrul aceleiași unitati, de la Secția a IV-a la Secția a III-a Montaj, ca lacatus.

Acordarea grupei de muncă este un atribut exclusiv al unității a cărei conducere avea obligația, împreună cu sindicatele, să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupe superioare de muncă.

Aceasta obligație a fost respectata de către unitatea parata, in cadrul căreia încadrarea in grupe de munca s-a făcut potrivit procedurii legale, de o comisie nominalizata prin Decizia 13/1993, fiind stabilita încadrarea in grupa a II-a de munca a personalului care si-a desfășurat activitatea in hala Sudura-Montaj Cazane Cisterne la Uzina V____.

Unitatea a efectuat nominalizarea personalului care a desfășurat activitate ce se încadrează in grupa a II-a de munca, fiind întocmit in acest sens Tabelul anexa la Decizia 13/1993, in care se regăsesc nominalizați 88 de salariați, sudori si lacatusi, reclamantul nefiind nominalizat.

In ceea ce privește încadrarea in grupa a II-a de munca a salariaților care si-au desfășurat activitatea la Sectia Sudura – Uzina Noua, aceasta s-a făcut retroactiv, fiind emisa Decizia 43/1990, pe baza analizelor întocmite de comisiile nominalizate la nivelul unitatii, persoanele ce au beneficiat de încadrarea in grupa a II-a de munca regăsindu-se nominalizate in tabelele-anexa la aceasta hotarare.

Observând Hotărârea Consiliului de Administrație din 27.07.1993 (fila 31 dosar), Tribunalul a constatat ca s-a aprobat grupa a II-a de munca personalului încadrat la Sectia Sudura, in hala sudura-montaj cazane-cisterne la uzina veche si care se încadrează in prevederile pct. 23, 34 si 68 din anexa II a Ordinului 50/1990.

S-a constatat astfel ca, pentru a putea fi efectuata încadrarea in grupa a II-a de munca, se cerea nu doar ca salariatul sa lucreze la Sectia Sudura, in hala sudura-montaj cazane-cisterne din uzina veche, ci, in plus, sa îndeplinească una din activitățile prevăzute la pct. 23, 34 si 68 din anexa II a Ordinului 50/1990.

După cum reiese chiar din cererea introductiva, reclamantul nu a îndeplinit niciuna din aceste activități, expres prevăzute in Hotărârea Consiliului de Administrație, ci cu totul alta activitate ( reclamantul indicând drept temei juridic anexa II pct. 211 si 160).

Astfel, încadrarea in grupa a II-a de munca la unitatea parata a vizat personalul care a desfășurat următoarele activitati:

- pct. 23 anexa a II-a; prepararea fritei, a emailurilor sau a alazurii din materii prime cu continut de bioxid de siliciu liber, plumb sau silicat de zirconiu; glazurarea produselor;

- pct.34 – confectionarea cojilor de bachelita si a modelelor usor fuzibile; curatarea cu polizorul a piselor turnate, in ateliere separate, amplasate in afara curatatoriei; sablaj umed; polizarea, slefuirea si lustruirea pieselor din materiale feroase si neferoase;

- pct. 68 – instalatii de prelucrare a nisipului bituminous, precum si fabricarea bitumului; prepararea mixturii asfaltice, statiile de preparare a asfaltului (deposit de materii prime, dozarea materiei prime, topirea bitumului si evacuarea asfaltului); topirea si turnarea bitumului, a smoalei si a solutiei de izolare cu bitum (operatii efectuate in spatii inchise, precum si executarea de izolatii cu bitum si solutii de bitum in spatii inchise si bazine descoperite); bituminarea prin pulverizare, bituminarea prin imersie, pensulare si turnare; smolirea (calafatuirea) vaselor navigabile; fabricarea cartonului asfaltat si a pinzei asfaltice, a impisliturilor si tesaturilor din fibre de sticla bituminata; fabricarea brichetelor din carbune, inclusiv manipularea si insilozarea, precum si deshidratarea carbunilor.

Reclamantul a indicat in cererea sa activitățile prevăzute la pct. 211 – repararea, revizia, întreținerea si rodajul locomotivelor, automotoarelor, ramelor electrice, vagoanelor, utilajelor si parcul auxiliar (macarale, EDK, pluguri de zăpada) din depouri, remize de locomotive, IMMR, revizii de vagoane, ateliere de zona si secții, precum si repararea, întreținerea mașinilor grele de cale din IMMR si secții de întreținere mecanizata a caii si pct. 160 - personalul de la locurile de munca sau activitatiile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, in mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele, in întreprinderile din industria materialelor de construcții(hale sau poligoane de prefabricate din beton si beton celular, linii tehnologice de fabricare a ipsosului, gipsului, produselor ceramice, agrocalcarului si dolomitei, materialelor de zidărie, dalelor mozaicate, ateliere de tamplarie-modelarie-chituire, executarea de carcase si confecții metalice precum si activitatea manuala de incarcari-descarcari si manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite si combustibililor.

S-a constatat așadar ca încadrarea in grupa a II-a de munca la unitatea parata a avut in vedere alte activitati decât cele prestate de reclamant.

In plus, reclamantul nu si-a desfășurat activitatea, in perioada supusa analizei, in cadrul uzinei vechi, declarația martorului audiat in cauza nefiind in măsura sa răstoarne realitatea rezultata din proba cu înscrisuri administrate de angajatorul parat.

Nici proba cu expertiza medicina muncii nu poate constitui un argument in favoarea admiterii acțiunii reclamantului, dat fiind faptul ca aceasta conține simple afirmații ale expertului, care insa sunt lipsite de orice valoare atâta vreme cat nu sunt întemeiate pe probe tehnice concrete.

Astfel, s-a constatat ca expertul a apreciat ca se poate realiza încadrarea reclamantului in grupa a II-a de munca doar pe considerentul ca alți colegi au beneficiat de aceasta încadrare.

Însuși expertul a precizat ca nu a analizat documente relevante pentru a se putea pronunța asupra condițiilor concrete in care si-a desfășurat activitatea reclamantul, referitoare la evaluarea riscurilor, determinările de noxe profesionale, situația stării de sănătate a lucrătorilor.

Ori, in lipsa analizării acestor elemente, expertiza realizata este lipsita de caracterul tehnico-științific, neavând valoare probatorie.

In plus, in privința locului de munca unde reclamantul si-a desfășurat activitatea, expertul se mulțumește sa reia susținerile acestuia, in sensul ca si-a desfășurat activitatea numai la Uzina V____, menționând insa ca, in lipsa unor probe concrete, nu se poate pronunța asupra locului de munca unde reclamantul efectiv a lucrat (fila 147 dosar). Aceste concluzii sunt in contradicție cu probele aflate la dosarul cauzei, anterior analizate de instanța, din care reiese fara urma de îndoiala faptul ca reclamantul si-a desfășurat activitatea, in perioadele precizate, la Uzina Noua.

Nerelevanta este expertiza si sub aspectul procentului de timp efectiv lucrat in condiții de grupa a II-a, afirmațiile făcute de expert la pct.6.3.2. din raport fiind unele generale, nesusținute de probe (ba chiar in contradicție cu probele care fac dovada faptului ca reclamantul si-a desfășurat activitatea in diferite locuri de munca, cu condiții diferite), astfel ca nu pot fi valorificate de către instanța.

Dimpotrivă, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca reclamantul a lucrat in condiții normale de munca, motiv pentru care nu a beneficiat de acordarea de sporuri salariale sau încadrarea _______________________.

Este de reținut si faptul ca, in speța, Sindicatul Liber M__ a încercat o încadrare in grupa a II-a de munca si a altor salariați, încadrați la Secția a VII-a, in anul 1991, dar acest fapt nu a fost acceptat, urmare a analizării condițiilor concrete in care aceștia isi desfășurau activitatea, a evaluării noxelor, absenta cazurilor de îmbolnăvire profesionala etc, astfel cum reiese din răspunsul MMPS – Direcția de Pensii nr. xxxxx/15.08.1991– fila 28 dosar.

Așa fiind, Tribunalul a constatat ca cererea formulata este nefondata, astfel încât a fost respinsa ca atare.

In final, Tribunalul a subliniat ca încadrarea altor salariați care au lucrat la aceeași întreprindere, dar in alte condiții si locuri de munca nu poate fi apreciata ca discriminatorie, iar existenta unor hotărâri judecătorești pronunțate in favoarea altor salariați nu poate constitui un temei suficient pentru a se considera dovedită acțiunea reclamantului, dat fiind faptul ca, in dreptul roman, practica judiciara nu constituie izvor de drept, iar o soluție de speța (precedent judiciar) nu are forța obligatorie pentru instanțe.

In temeiul dispozițiilor art. 19 alin.1 din OUG 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia (respectiv, suma reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul, in cuantum de 250 lei).

A fost respinsa, ca o consecința a respingerii cererii principale, si cererea având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C____ E___, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța analizînd cererea de chemare în judecată preciză probatoriul administrat ca nefiind concludent pentru a demonstra condițiile în care reclamantul a desfășurat activitate la unitatea angajatoare deși martorul încuviințat a fost chiar maistrul reclamantului iar raportul de expertiză este foarte elocvent în privința condițiilor de muncă desfășurate.

Așa cum reiese din administrarea probei testimoniale, reclamantul a desfășurat activitate în condiții foarte grele( a manipulat materiale metalice grele și voluminoase, noxe produse de pulberi metalice, operații de sudură, microclimat nefavorabil, etc) martorul fiind cel care îi dădea dispoziție de muncă, fiind maistrul acestuia, așadar depoziției acestuia trebuia să I se dea eficiență maximă având în vedere activitatea desfășurată de reclamant percepută în mod direct, nemijlocit.

Mai mult precizează martorul că din neglijența angajatorului, tabelele întocmite în unitate pentru încadrarea în grupe de muncă, nu erau conforme cu realitatea și nu au cuprins întreg personalul ce trebuia să beneficieze de grupe de muncă deși activitatea prestată de muncitorii care nu au fost nominalizați era la fel cu activitatea celor nominalizați.

In ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, specialitatea protecția muncii, având în vedere faptul că pârâta nu a formulat obiecțiuni, trebuia omologat de către instanța de judecată.

Nu poate reține instanța de fond faptul că acest raport „conține simple afirmații ale expertului” deoarece în această ipoteză s-ar depăși cu mult cadrul procesual și totodată ar fi de neînțeles utilitatea administrării acestei probe propuse de către instanța de judecată

Nicidecum nu a apreciat expertul că se poate acorda grupa a Ha de muncă reclamantului pentru că și alți colegi ai acestuia au beneficiat de această încadrare ci descrie amănunțit în ce a constat activitatea acestuia, care au fost condițiile de muncă, procentul de timp în care s-a lucrat în aceste condiții, fiind mai mult decât elocvente toate aceste concluzii pentru acordarea grupei de muncă solicitată.

Mai mult raportul de expertiză se coroborează sub toate aspectele cu declarația martorului audiat și cu precădere asupra faptului că unitatea angajatoare din considerente politice, la vremea respectivă, a stabilit un număr de personal mai mic decât trebuia în realitate să stabilească pentru acordarea grupei a II a de muncă, dând curs unor inechități.

Relatează expertul faptul că pârâta nu a pus la dispoziție toate documentele solicitate, depunând doar unele dintre acestea, îngreunând astfel desfășurarea expertizei dar cu toate acestea pentru efectuarea expertizei s-au folosit elemente cu caracter tehnic cunoscute, așadar instanța nu poate aprecia că expertul nu a analizat documente relevante de vreme ce expertul a analizat tot ceea ce a avut la dispoziție.

Expertiza cuprinde răspunsuri la obiectivele stabilite de către instanță elocvente, argumentate, detaliate prin raportarea clară la activitatea desfășurată de reclamant.

Consideră că nu poate fi apreciată prezenta expertiză ca neavând valoare probatorie de vreme ce nu au fost formulate obiecțiuni la aceasta și s-a răspuns în mod elaborat la toate obiectivele.

S-a precizat faptul că reclamantul a lucrat în aceeași încadrare și la Uzina Nouă și la Uzina V____ a angajatorului, condițiile de muncă fiind aceleași, așadar nici acest aspect nu este în contradicție cu probele de la dosarul cauzei, deși instanța reține contrariul.

În privința procentului din timp efectiv lucrat de reclamant în condițiile grupei a II-a din nou instanța reține în mod greșit că acest procent nu a fost dovedit, deși martorul și raportul de expertiză converg către același procent de 100% din timpul de lucru.

Concluzionează instanța că nu poate fi apreciată ca fiind discriminatorie încadrarea altor colegi în grupa a Ha de muncă deși au desfășurat aceeași activitate cu cea a reclamantului, la același angajator, nesocotind jurisprudența CEDO, care în cauza B____ contra ROMÂNIEI a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.

Totodată trebuie reținut faptul că Ordinul 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări tocmai pentru înlăturarea unor inechități în privința acordării grupelor de muncă, In acest sens, al principiului caracterului nelimitativ fiind decizia nr. 258/20.09.2001 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 59/1990 expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării, a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă persoanelor care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Concluzionând solicită admiterea apelului, desființarea sentinței Sentinței nr.2110/2015, pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX și rejudecând să se constate că a desfășurat activitate în perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx77 și 26.06.xxxxxxxxxxxxxxx01 specifică grupei a II a de muncă potrivit pct. 211 și 160 din Anexa II Ordinul 50/1990 în procent de 100 % și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe prin care să fie încadrat în grupa a II-a de muncă potrivit pct.211 și 160 din Anexa II Ordinul 50/1990 în procent de 100% pentru perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx77 și 26.06.xxxxxxxxxxxxx01.

În drept, invocă dispozițiile art. 466-482 Cod pr. civilă.

Apelul este nefondat.

Examinând sentința în raport de criticile formulate și probele administrate în dosar Curte constată că, prin actiunea formulata reclamantul a solicitat instantei sa se constate ca activitatea desfășurată în perioada 01 12 xxxxxxxxxxxxxx77, 26.06.xxxxxxxxxxxxx01 se încadrează in grupa a II de munca, în procent de 100% , invocand in acest sens prevederile pct. 211 și 160 din anexa II la Ord. Nr. 50/1990 .

Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constat că, în perioada menționată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, activitatea desfășurată în funcția de reclamant nu se încadrează în grupa a II a de muncă.

Critica esențială cuprinsă în motivele de apel vizează forța probantă a expertizei efectuate în cauză, susținându-se că instanța de fond trebuia să aibă în vedere concluziile expertului.

Curtea constată că această critică este nefondată. Obiectivele la care expertul a avut de răspuns priveau efectuarea de verificări cu privire la condițiile concrete de muncă ale reclamantului în perioadele deduse judecății, deci verificări cu privire la situația de fapt dedusă judecății, fără ca expertului să îi revină sarcina interpretării sau aplicării unor acte normative, acest ultim rol revenind în mod exclusiv instanței de judecată.

Astfel, conform alin. 2 din ordinul nr. 50/1990, in grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. II. Potrivit alin. 3. beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului. In acest sens, ordinul a stabilit prin alin. 1, 2 si 3 modalitatea de stabilire si încadrare in grupele de munca. In consecința, daca prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut in mod expres locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale, beneficiare de grupe de munca, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora in una din situațiile cuprinse in anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres in una din situațiile din anexe, sa fie beneficiare a unei grupe de munca, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii in una din situațiile cuprinse in anexe.

Aceasta asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților si din categoria profesionala din care face parte.

In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul îndeplinește condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Stabilirea încadrării unei persoane in grupa de munca se realizează in concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de munca in care fiecare salariat își desfășoară activitatea.

Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.

In raport de prevederile mai sus menționate se constata ca pentru stabilirea încadrării unui salariat in grupa de munca, unitatea sau instanța de judecata chemata sa soluționeze conflictul de munca are obligația sa verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concreta in care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul operațiilor efectuate, condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse in grupe, pentru întreaga perioada in care se solicita beneficiul grupei de munca.

Instanța de fond a efectuat în mod corect o analiza in fapt si drept a situației concrete a salariatului reclamant.

Declarația martorului audiat în cauză, nu poate fi considerată a fi relevantă, întrucât și acesta are un interes în recunoașterea grupei de muncă, după cum descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală pentru a fi valorificată ca o probă pertinentă.

Curtea constată că la unitatea angajatoare s-a urmat procedura de încadrare în grupa a II a de muncă, iar comisia mixtă patronat-sindicat, la secția unde era angajat intimatul reclamant, nu a nominalizat și activitatea desfășurată de intimatul reclamant.

Greșită este și apărarea potrivit căreia prin acordarea grupei de muncă unui alt coleg s-ar fi creat o discriminare, deoarece din probele administrate la dosar nu reiese dacă cei salariații în discuție ar fi în situații comparabile.

Astfel, nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-ar fi desfășurat activitatea două persoane diferite, după cum probatoriul administrat în cele două spețe poate fi distinct.

Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în nici un caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ. Dimpotrivă, deciziile invocate se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990, prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.

De asemenea, practica judiciara nu constituie izvor de drept, instanța fiind chemata sa analizeze modul de aplicare a legii la cazul concret, raportat la condițiile concrete de muncă astfel cum sunt ele dovedite în fiecare cauză în parte.

In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea retine ca stabilirea grupelor de munca se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci condițiilor concrete așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul fiecărei judecăți în parte.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant C____ E___, cu domiciliul în C______, __________________________, ____________, ________________, împotriva sentinței civile nr. 2110/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă _________________, cu sediul în C______, ____________________, jud. D___, având ca obiect acțiune în constatare.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Septembrie 2015.

Președinte, M______ M_______		Judecător, S______ A_______ C____
	Grefier, A__ Golașu

Red.jud. S.A.C____

Jud.fond M.R. H_______

Tehnored. A.G_____/2ex.

Data 24 09 2015