Dosar nr.XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 3746/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI P_____ CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr.5135

Ședința publică din data de 01.11.2013

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE C_____ G________ C____

Judecător D______ E____ O____

Judecător P________ I____ N___

Grefier N_______ C____________

Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta M_____ A______, împotriva sentinței civile nr.1496 din data de 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.XXXXXXX/LM/2012, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI P_____ SIGURANȚA ALIMENTELOR TULCEA și DIRECȚIA P_____ AGRICULTURĂ TULCEA, având ca obiect „acțiune în constatare”.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta personal și asistată de avocat P_____ M_____ C______ în baza împuternicirii avocațiale atașate la fila 8 dosar recurs, lipsă fiind intimatele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimata Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea a depus la dosar întâmpinare, la data de 14.10.2013, prin serviciul registratură al acestei secții.

Curtea, în temeiul art.96 Cod procedură civilă, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către avocatul recurentei.

Avocatul recurentei, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Recurenta, prin avocat, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și, pe fond, să se constate că activitatea prestată în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxx90 s-a desfășurat în condiții de grupa a II-a de muncă cu un procent de 100% din timpul efectiv de muncă.

Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1496 din data de 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.XXXXXXX/LM/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea promovată de reclamanta M_____ A______, în contradictoriu cu pârâtele Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea și Direcția pentru Agricultură Tulcea.

P_____ a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a fost încadrată la Inspectoratul Sanitar Veterinar Tulcea în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxxxx90, întâi ca muncitor necalificat și ulterior ca laborant.

Potrivit procesului-verbal din data de 14.11.1996 încheiat în urma ședinței Consiliului de Administrație al DGAA Tulcea, s-a stabilit conform Ordinului nr.50/1990 un procent în grupa a II-a muncă de 70% pentru tehnicieni.

Conform adresei nr.155/31.03.1998, emisă de către Ministerul Muncii, ca urmare a neînțelegerilor sau abuzurilor în ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a muncă, pentru activitate prestată de către reclamantă se stabilea un procent de maxim 70%.

Decizia nr.28/15.06.1998, emisă ca urmare a procesului-verbal din aceeași dată și a adresei nr.155/31.03.1998 stabilea pentru personalul Direcției Sanitar Veterinare un procent pentru grupa a II-a de muncă de 100%, alături procentul fiind tăiat și inserat de mână procentul de 70%. Însă tabelul anexă la decizie prezentat de către pârâte reține un procent de 70% pentru toate categoriile de personal. Procesul-verbal din această dată stabilea însă un procent de 100%.

Prin adresa nr.382/08.11.2000 emisă de către același minister, procentul a fost modificat în sensul stabilirii unui procent de 70-10%.

Adeverința nr.244/01.03.1996 atestă faptul că reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxx90, fără precizarea procentului, pentru ca adeverința nr.5842/07.10.2009 să indice un procent de 80% lucrat în grupa a II-a, în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx90, fiind emisă și o a doua adeverință cu același număr și dată, care indică un procent de 70%-100% în perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxx90. P_____ perioada 01.06.xxxxxxxxxxxxx90 s-a emis și adeverința nr.xxxxx/09.10.2009 care atestă grupa a II-a în procent de 70%. Adeverința nr.xxxxx/09.10.2009 reține pentru perioada 01.06.xxxxxxxxxxxxx90 un procent de 70%.

Potrivit adeverinței nr.xxxxx/05.10.2009, începând cu data de 13.01.1992 reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, același procent fiind stabilit și pentru perioada 12.11.xxxxxxxxxxxxx92.

Persoanele care un lucrat în aceeași perioadă cu reclamanta și în aceeași funcție de laborant au fost încadrate în procent de 70% în grupa a II-a de muncă.

Analizând pretențiile reclamantei s-a reținut conform înscrisurilor prezentate de părți că inițial s-a stabilit un procent de 70%. Susținerile privind modul de semnare a procesului-verbal din data de 14.11.1996 nu au fost primite, acest înscris reprezintă tocmai consemnarea discuțiilor din consiliul de administrație și nu era necesară semnarea de către toți membrii. În plus se observă că deși se contestă un astfel de act, partea își întemeiază pretențiile tot pe un înscris olograf și nesemnat de către toți membrii reprezentând procesul verbal al ședinței colegiului de direcție.

Acest act dat în aplicarea Ordinului nr.50/1990 nu încălca drepturile reclamantei și nici Ordinul nr.59/1969, care de altfel era înlocuit de prima lege (pct.13 Ordinul nr.50/1990).

Ulterior conform adresei nr.155/31.03.1998 s-a stabilit un procent maxim de 70% în acest sens fiind emisă și decizia nr.28/15.06.1998, ultimul act respectându-l pe cel cu forță juridică superioară și fiind emis și în aplicarea acestuia. Modificarea din cuprinsul său, într-adevăr neasumată prin semnătură nu poate duce la concluzia că trebuie acordat procentul de 100%, cât timp tabelul anexă precizează în mod clar procentul de 70%. În ceea ce privește procesul verbal din data de 15.06.1998 se poate lesne observa că încalcă în mod flagrant tocmai adresa nr.155/31.03.1998.

Având în vedere aceste aspecte, procentul solicitat nu poate fi acordat cât timp documentele analizate atestă că angajatorul a stabilit doar un procent de 70%. Scrisoarea din anul 2000 care permitea încadrarea în grupa a II-a în procent de 70-100% nu poate duce la o altă concluzie cât timp subsecvent acestui act, nu s-au prezentat înscrisuri emise de către angajator care să modifice ceea ce acesta a stabilit inițial.

Stabilirea procentului este un drept al angajatorului, care ține cont de condițiile concrete de derulare a activității, reținându-se că, contrar celor afirmate de către reclamantă, nu s-a indicat un angajat comparabil pentru care procentul lucrat în grupa a II să fi fost stabilit în mod diferit.

Conform pct.6 din Ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Potrivit pct.8 din același act perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.

Nominalizarea și stabilirea procentului într-adevăr nu se poate face într-un mod discreționar, însă reclamantă nu a dovedit faptul că situația concretă era cea pretinsă de salariat.

Încadrarea ulterioară într-un alt loc de muncă în procent de 100% nu dă dreptul la a se pretinde aplicarea prin analogie a acestui procent și pentru situația anterioară, chiar dacă funcția era similară sau identică. Acordarea procentului se face în funcție de condițiile existente, concrete, în care se desfășura fiecare dintre activități, în urma analizei realizate de către angajator cu respectarea tuturor condițiilor impuse de către Ordinul nr.50/1990.

A mai reținut instanța de fond că, într-adevăr, adeverințele emise conțin dispoziții contradictorii, însă în raport de cele menționate, acțiunea s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta M_____ A______.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 9 și art.304¹ C.pr.civ., recurenta a arătat, mai întâi, că, sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Menționează că, prin capătul principal al cererii de chemare în judecată, a solicitat, pe de o parte, constatarea faptului că activitatea prestată în cadrul celor două unități chemate în judecată (Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea, din cadrul ANSVSA și Direcția pentru Agricultură Tulcea din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale) s-a desfășurat în condiții de grupă a II-a de muncă, iar pe de altă parte, constatarea procentului din timpul efectiv de muncă în condiții de grupă a II-a de muncă. În consecință, se impunea obligarea pârâtei la efectuarea modificării corespunzătoare a mențiunilor din cuprinsul documentelor ce au legătura cu activitatea prestată, inclusiv carnetul de muncă al reclamantei.

Prin sentința recurată, instanța a procedat la respingerea, în tot, a cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată, însă, față de cele solicitate,s-a analizat doar teza privind procentul din timpul efectiv de muncă în condiții de grupă a II-a de muncă, fără să analizeze petitul privind constatarea faptului că și-a desfășurat activitatea în condiții de grupă a II-a de muncă, potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.

Instanța a procedat astfel, deși în cuprinsul motivării sentinței a reținut faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea în condiții de grupă a II-a de muncă, potrivit adeverințelor depuse la dosarul cauzei.

Consideră că în mod nelegal, instanța de fond a procedat la respingerea întru totul ca neîntemeiată a acțiunii, deși, dată fiind consemnarea privind condițiile de grupă a Il-a de muncă, soluția ce se impunea era admiterea cel puțin în parte a acesteia, privitor la prima teză a capătului de cerere.

Arat că însăși pârâta Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea, a invocat prevederile deciziei nr.28/1999 privitoare la grupa a II-a de muncă.

Așa cum a reținut și instanța de fond, pârâta Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea, în cuprinsul întâmpinării depuse, contesă doar procentul din timpul efectiv de muncă, nu însă și faptul că și-a desfășurat activitatea în condiții de grupă a Il-a de muncă.

Nici cealaltă pârâtă, respectiv Direcția pentru Agricultură Tulcea nu a contestat acest fapt și nici nu a depus vreun document privind existența dreptului reclamantei la încadrarea în grupa a Il-a de muncă.

Deși a fost investită cu soluționarea cauzei atât în ceea ce privește constatarea desfășurării activității în condiții de grupă a Il-a de muncă cât și în ceea ce privește procentul efectiv de lucru în aceste condiții, instanța nu a analizat situația de fapt cu privire la faptul că și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a Il-a de muncă, respingând nemotivat acțiunea.

În continuare, recurenta a susținut că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Arată că deși a invocat în mod expres dispozițiile Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, instanța nu a procedat la aplicarea corespunzătoare a acestuia.

Potrivit acestui act normativ, activitatea pe care a desfășurat-o se afla la poziția 102 din Anexa II la Ordinul 50/1990 „Activitatea prestată în laboratoare de cercetare și diagnostic, microbiologie, specializate în procesele tehnologice de producție și controlul vaccinurilor, antigenelor și serurilor în care se lucrează cu tulpini virulente sau cu toxigeneza activa sau se manipulează animale de experiența, culturi și substraturi celulare, cadavre, deșeuri și produse patologice infectate cu holeră, _____, febra galbenă, variola rickettsioza, ornitoza, rabie, melaidoza, _________, botulism, tetanos, gangrena gazoasă, leptospiroze, morva, tularemie, ____________, histoplasmoza, rujeoplasmoza, lysterioza, yersinioza, enteroviroza, meningoencefalite bacteriene și virale, pneumocistoza, tuberculoza, lepră, enterobacterioze, hepatite virale, aminoiaza, sifilis, infecții respiratorii bacteriene și virale ".

De asemenea, descrierea activității prestate se regăsește și în cuprinsul punctului 17 lit.f din scrisoarea nr.155/MB/1998, respective la art.191 lit.a din scrisoarea nr.382/08.11.2000, care a înlocuit scrisoarea nr.155/MB/31.03.1998.

Precizează recurenta că prin această prevedere, legea îi conferă dreptul de a beneficia de condițiile de pensionare aferente grupei a II-a de muncă.

Cu toate acestea, atunci când s-a pronunțat asupra cauzei de față, instanța de fond nu a avut în vedere și dispozițiile menționate.

În ceea ce privește art.7 din Ordinul menționat, acesta stabilește incidența grupei a II-a de munca dacă cel puțin 70% din programul de lucru persoana în cauză a lucrat efectiv la locul de muncă inclus în această grupă.

Deși în cadrul litigiului valorile procentuale privind timpul de lucru în condiții deosebit de periculoase invocate atât de către reclamanta, cât și de către pârâtă Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea au fost mai mari de 70%, instanța nu a făcut aplicarea corespunzătoare a textului de lege. Chiar instanța, în considerentele sentinței atacate, a reținut că „documentele analizate atestă că angajatorul a stabilit doar un procent de 70%”.

În pofida acestor prevederi exprese, instanța nu a procedat Ia constatarea faptului că, potrivit legii, trebuie să beneficieze de grupă a II-a de muncă.

Referitor la valoarea procentuală a timpului de lucru efectiv în condiții de grupă a II-a de muncă, în considerentele hotărârii recurate s-a reținut că „încadrarea ulterioară într-un alt loc de muncă în procent de 100% nu dă dreptul la a se pretinde aplicarea prin analogie a acestui procent și pentru situația anterioară, chiar dacă funcția era similară sau identică”. Instanța atenționează asupra faptului că, în mod concret, trebuie să fie vorba despre aceleași condiții în care se desfășoară activitatea, pentru se putea aplica același procent.

Menționează că din toate documentele depuse la dosarul cauzei, reiese faptul că munca prestată nu a suferit modificări atât în ceea ce privește activitatea propriu-zisă, cât și în ceea ce privește condițiile în care s-a realizat aceasta efectiv, în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxx90 având același loc de muncă, cu aceeași adresă poștală, în aceleași condiții periculoase de muncă, în cadrul aceluiași laborator de diagnostic, indiferent de denumirea angajatorilor. Dată fiind continuitatea în muncă, în aceleași condiții, doar numele angajatorului fiind diferit, arată că se impune interpretarea în mod corect de către instanța de judecată, prin analogie, a situației de fapt.

Așadar, atâta vreme cât a desfășurat aceeași activitate, în condiții identice, este evident faptul că și procentul de timp efectiv lucrat în aceste condiții de grupă a II-a de muncă este identic. Dată fiind această identitate de activitate și de condiții concrete de desfășurare a ei, instanța trebuia să procedeze la recunoașterea procentului de 100%.

Totodată, învederează faptul că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că persoanele care au lucrat în aceleași condiții ca și reclamanta au beneficiat de drepturile prevăzute de Ordinul nr.50/1990 în totalitatea consecințelor juridice rezultate din acesta și tocmai interpretarea nelegală a acestor drepturi, prin prisma scrisorii nr.155/MB/31.03.1998 a generat nemulțumiri. P_____ acest motiv, scrisoarea nr.155/MB/31.03.1998 a fost înlocuită de scrisoarea nr.382/MB/08.11.2000, emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Potrivit acestor prevederi și având în vedere condițiile identice în care s-a desfășurat activitatea, se impune aplicarea principiului egalității în drepturi a salariaților, respectiv recunoașterea procentului de lucru efectiv în condiții de grupă a Il-a pentru toți salariații care au lucrat în aceste condiții.

Apreciază că în mod eronat, instanța nu a ținut seama de prevederile scrisorii nr.382/08.11.2000 care a adus completări și modificări Ordinului 50/1990. Activitatea pe care a desfășurat-o este reglementată atât în cuprinsul formei inițiale a Ordinului nr.50/1990, cât și în forma prevăzută de scrisoarea nr.382/08.11.2000.

Interpretarea greșită a completărilor Ordinului 50/1990 prin scrisoarea nr.382/MB/08.11.2000 a stat la baza emiterii hotărârii, instanța neținând seama de modificările ulterioare ale actului normativ.

La data soluționării litigiului, respectiv a analizării probelor, prevederile scrisorii nr.555/MB/31.03. 1998 erau înlocuite de alt act normativ, respectiv de scrisoarea nr.382/M/08.11.2000, ultimele prevederi înlocuindu-le pe cele din 1998. Potrivit acestui act normativ, reclamanta este îndreptățită să solicite recunoașterea procentului de 100%.

Recurenta mai arată că sentința recurată prezintă o contradictorialitate evidentă între considerentele și dispozitiv.

În mod nelegal, instanța, deși reține faptul că înscrisurile depuse la dosarul cauzei conțin dispoziții contradictorii, a procedat la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În mod normal, dată fiind evidenta contradicție dintre cele înscrise în documentele depuse la dosar, în temeiul rolului activ al judecătorului (art.129 alin.5 Cod procedură civilă) trebuia să se procedeze la solicitarea completării probelor, respectiv la solicitarea depunerii unor documente nou emise, care să nu prezinte modificări.

D___ în acest fel, stăruind prin toate mijloacele legale, pentru a evita producerea vreunei erori, instanța putea afla adevărul în cauza și, implicit, se putea pronunța cu privire la încadrarea corectă a condițiilor în care și-a desfășurat activitatea în calitate de salariat al celor două unități angajatoare, precum și cu privire la procentul de timp efectiv lucrat în aceste condiții.

În mod eronat, în considerentele sentinței atacate, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit faptul că situația concretă era cea pretinsă de salariat.

Deși la dosarul cauzei au fost depuse documentele necesare, instanța de fond nu a procedat la analizarea lor temeinică, ci a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, considerând că nu s-a îndeplinit sarcina probei. Mai mult decât atât, în litigiile privind relațiile de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, iar nu salariatului. În speță, această obligație a fost îndeplinită, urmând că instanța să analizeze detaliat înscrisurile depuse.

Dacă instanța considera că cele depuse la dosar nu sunt mulțumitoare pentru o soluționare eficientă a cauzei, în virtutea rolului său activ, trebuia să procedeze la solicitarea emiterii de documente noi, care să nu comporte modificări olografe, în scopul clarificării cauzei.

Având în vedere faptul că asupra documentelor depuse la dosarul cauzei exista incertitudinea înțelesului lor, date fiind mențiunile contradictorii făcute olograf instanța de judecată nu trebuia să procedeze la compararea forței juridice a înscrisurilor ci, în mod diligent, trebuia să solicite emitenților să elibereze alte documente, al căror conținut să nu formeze obiectul unei controverse.

Lipsa de implicare în soluționarea cauzei, superficialitatea cu care au fost analizate înscrisurile probatorii este dublată de modul în care s-a acordat atenție pretențiilor reclamantei. Deși s-a solicitat, pe de o parte, constatarea apartenenței condițiilor în care și-a desfășurat activitatea la grupa a Il-a de muncă, iar pe de altă parte, procentul de timp efectiv lucrat în aceste condiții, instanța a acordat atenție doar celei de-a doua solicitări, însă nici aceasta nu a fost soluționată corespunzător.

Deși în decizia nr.28/15.06.1998 s-a prevăzut procentul de timp de muncă efectuată în condiții de grupă a Il-a de muncă, ca fiind de 100%, instanța a considerat că, dată fiind raportarea acestui act la adresa nr.155/31.03.1998, nu se poate lua în considerare procentul de timp de 100%, ci trebuie avut în vedere procentul de 70%.

În mod corect, instanța ar fi trebuit să facă aplicarea actului, așa cum este el redactat, în forma sa originală. Față de aprecierea instanței că procesul-verbal din data de 15.06.1998 încalcă în mod flagrant tocmai adresa nr.155/31.03.1998, învederează faptul că în ipoteza în care acesta nu ar îndeplini condițiile necesare pentru validitate, acest fapt ar putea fi invocat doar de către partea interesată, ale cărei interese legitime ar fi vătămate prin acesta, iar nu din oficiu, de instanța de judecată.

S-a constatat, așadar faptul că nu doar s-a schimbat înțelesul documentului depus la dosarul cauzei, ci, prin modul în care a înțeles să interpreteze decizia nr.28/15.06.1998, instanța a depășit limitele investirii sale în soluționarea cauzei deduse judecații.

Mai arată că instanța trebuia să aducă Ia îndeplinire cele prevăzute în actul administrativ depus la dosarul cauzei, iar nu să ignore cele cuprinse în el pe motiv că nu ar fi conform cu prevederile unui alt act administrativ, atâta vreme cât acest act nu a fost contestat de părți, prin actul de sesizare al instanței.

Totodată, la dosarul cauzei a fost depusă și decizia nr.95 din 15.12.1994, având același emitent ca și Decizia 28/15.06.1998, Direcția S_______ Veterinară Tulcea, potrivit căreia, personalul care lucrează în laborator beneficiază de grupă a Il-a de muncă.

Dacă instanța a înțeles să analizeze decizia 28/15.06.1998 în raport cu celelalte documente depuse la dosar, trebuia să aibă în vedere și dispozițiile acestei decizii, dispoziții ce au fost respectate prin emiterea deciziei nr.28/15.06.1998.

Un alt document ce trebuia avut în vedere este adeverința nr.244 din 1 martie 1991, emisă de Direcția S_______ Veterinară a Județului Tulcea potrivit căreia, în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxxx90 reclamanta a lucrat în cadrul acestei unități pe post de laborant, iar „locul de muncă în care a activat se încadrează în grupa a Il-a de muncă”.

De asemenea, trebuiau avute în vedere și mențiunile cuprinse în adresa nr.781 din 17 mai 2012 care, atestând cumulul condițiilor deosebit de periculoase de munca existente pe toată perioada angajării, aduce argumente în plus pentru recunoașterea condițiilor de grupă a Il-a de muncă, pe lângă mențiunile exprese în acest sens, invocate mai sus.

Inclusiv angajatorul a procedat la încadrarea activității reclamantei în grupa a Il-a de muncă, cu un procent de timp efectiv lucrat în aceste condiții de 70%-100%, prin adeverința nr.5842/07.10.2009, emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Tulcea.

Având în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța trebuia să procedeze la recunoașterea grupei a II-a de muncă, precum și a procentului de timp efectiv lucrat în aceste condiții ca fiind de 100% și, pe cale de consecință, să oblige pârâtele la efectuarea modificărilor corespunzătoare în documentele ce au legătură cu activitatea prestată, inclusiv în carnetul de muncă al reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată intimata Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Sunt întemeiate criticile recurentei în sensul că deși a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, instanța de fond a analizat doar cererea privind constatarea procentului din timpul efectiv de muncă în condițiile grupei a II-a de muncă, fără să analizeze petitul privind constatarea desfășurării activității în condiții de grupă a II-a de muncă, cerere, de asemenea, dedusă judecății de către reclamantă.

Urmează a se observa, în ceea ce privește acțiunea cu care prima instanță a fost investită, că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate că activitatea în cadrul celor două unități pârâte, în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxx90, s-a desfășurat în condiții de grupă a II-a de muncă cu un procent de 100% din timpul efectiv de muncă și să fie obligate pârâtele la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul său de muncă.

În continuare, motivele de fapt ale cererii „cu privire la încadrarea în grupa a II-a de muncă” au fost înfățișate distinct, în raport cu solicitarea de constatare a procentului de 100% din programul de lucru, reclamanta prezentând întregul context în care această cerere a fost formulată, cu referire la documentele succesiv eliberate de angajatori, inclusiv la adeverința nr.1142/17.05.2012 eliberată de Direcția pentru Agricultură Tulcea, arătând că prin aceasta i s-a comunicat că nu i se poate elibera o adeverință din care să reiasă încadrarea sa în grupa a II-a de muncă, întrucât în conformitate cu dispozițiile Ordinului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr.590/15.09.2008, nominalizarea funcțiilor ce se încadrează în grupa de muncă trebuie să fie făcută în conformitate cu procesul-verbal al Consiliului de Administrație, iar în procesul-verbal întocmit în acest sens la data de 14.11.1996, funcțiile de muncitor cu atribuțiuni de laborant, laboranții, inginerii chimiști și biologii nu au fost stipulate, respectiv la adeverința nr.6097/07.05.2012 emisă de DSVSA Tulcea, arătând că prin aceasta s-a menționat că numele său nu figurează în tabelul nominal ce face parte integrantă din Decizia nr.28/15.06.1998.

În aceste condiții, reclamanta a precizat, în motivarea acțiunii formulate, că în vederea pensionării, îi sunt necesare documente suplimentare din evidențele unităților angajatoare, documente care fie nu au fost întocmite în conformitate cu legislația în vigoare, cu situația reală de fapt, fie nu au fost întocmite deloc, fiind în imposibilitatea de a beneficia de un drept recunoscut de lege.

În cauză, deși prin dispozitivul hotărârii atacate, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, considerentele sentinței relevă doar constatările primei instanțe în legătură cu procentul din timpul efectiv de muncă aferent grupei a II-a de muncă, cerere care succede celei prin care reclamanta a solicitat să se constate că activitatea prestată în cadrul celor două unități pârâte în perioada 04.05.xxxxxxxxxxxxx90 s-a desfășurat în grupa a II-a de muncă, care nu a fost avută în vedere și nu a fost analizată de către instanța de fond.

În aceste condiții, ținând seama și de faptul că potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecății, Curtea, în baza art.312 pct.5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care pe baza probatoriului ce se va impune a fi administrat, va stabili situația de fapt (având în vedere că și sub aspectul procentului aferent grupei a II-a de muncă, prima instanță a constatat că adeverințele emise de angajator conțin dispoziții contradictorii) și va soluționa cauza în ansamblul său, astfel cum aceasta a fost dedusă judecății.

P_____ ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta M_____ A______, împotriva sentinței civile nr.1496 din data de 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.XXXXXXX/LM/2012, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA S_______ VETERINARĂ ȘI P_____ SIGURANȚA ALIMENTELOR TULCEA și DIRECȚIA P_____ AGRICULTURĂ TULCEA.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C_____ G________ D______ E____ P________ I____

C____ O____ N___

GREFIER

N_______ C____________

Red.: D.E.O.

Dact.: A.C./2ex.

12.02.2014

Jud. fond: N_______ C_______ I_____