R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.606/LM/2015

Ședința publică din 19 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C____ T_____ S____

ASISTENT JUDICIAR C_____ P___

ASISTENT JUDICIAR A____ T___

GREFIER D______ C_______

Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei litigiu de muncă privind pe reclamantul B____ G_____, cu domiciliul ales în Oradea ________________________.1 ___________________ la sediul SCPA „D_______ & D_______” în contradictoriu cu pârâta ____________, cu sediul în D___ __________________ ___________________, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul și reprezentanta reclamantului av.D_______ A___, potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar și reprezentantul pârâtei av.M____ C_______, potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar. Se prezintă de asemenea martorii reclamantului B_____ B_______, M____ Ș_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, acțiunea este motivată, scutită de plata taxei judiciare de timbru, procedura de citare este completă, prin serviciul registratură al instanței pârâta a depus la dosar copia dosarului personal al reclamantului și înscrisuri care atestă locul muncii pentru martorii încuviințați, după care:

Se procedează la audierea martorilor B_____ B_______, M____ Ș_____, după ce în prealabil aceștia au fost identificați pe bază de C.I., au depus jurământul cu mâna pe Biblie atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor mărturiei mincinoase, declarațiile acestora consemnându-se și atașându-se la dosar, nu înainte de a fi lecturate și semnate de către martori.

Reclamantul personal învederează instanței că nu mai solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentanta reclamantului nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul pârâtei de asemenea arată că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța apreciază cauza lămurită, închide faza probatorie, în temeiul art. 244 aliniat 1 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.

Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei solicită instanței respingerea acțiunii potrivit susținerilor arătate pe larg în întâmpinare.

Instanța procedează la închiderea dezbaterilor conform dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

INSTANȚA

Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 6 martie 2015, sub dosar nr.XXXXXXXXXXXX, scutită de taxă de timbru în temeiul art.270 din Codul Muncii , reclamantul B____ G_____ în contradictoriu cu pârâta ________________. , a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recunoasterea și acordarea grupei a II a de muncă pentru perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxxx95, și la eliberarea unei adeverințe în acest sens cu indicarea procentului din timpul normal de lucru corespunzător activității desfășurate în aceste condiții.

În motivarea în fapt, a cererii ,reclamantul a arătat că în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95, a fost angajatul fostei societăți Simcor SA (fosta întreprindere Materiale de Construcții Oradea), ocupând funcția de strungar. Prin Decizia nr. xxxxxx din 14.01.2014 s-a pensionat fiind încadrat în condiții normale de muncă.

Mai învederează, instanței , că în data de 21.02.2014 a formulat cerere la Casa Județeană de Pensii Bihor în vederea valorificării adeverinței nr. 706 din 27.05.1998, prin care i s-a recunoscut grupa a II-a de muncă pentru perioada lucrată la Societatea Simcor SA ORADEA (25.02.xxxxxxxxxxxxx95, însă a fost refuzat cu motivația ca adeverința este incompletă în sensul că nu se precizează procentul din timpul normal de lucru corespunzător activității desfășurate în condițiile grupei II de munca.

Reclamantul mai arată că s-a adresat societății M____ SRL prin Punctul său de lucru de la Oradea, societatea care a preluat fosta SIMCOR împreună cu arhiva , solicitând eliberarea unei adeverințe complete din care să rezulte atât încadrarea în grupa II de muncă cât și timpul de lucru insa i s-a comunicat prin două adrese că nu îmi poate elibera o astfel de adeverință pentru că nu mai are decizia Consiliului de Administrație prin care s-a aprobat încadrarea în grupa II de muncă.

Reclamantul învederează că i s-a recunoscut deja grupa a II a de muncă pentru perioada indicată prin adeverința nr. 706 din 27.05.1998. Conform Ordinului nr. 590 din 2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor, emis de Ministerul Muncii, adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează (...)dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă (la ordin) (pct. 6 din Anexa la Ordin). în temeiul pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990 încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru. Având în vedere cele două dispoziții legale invocate este evident , arată reclamantul , că adeverința nr. 706 nu reprezintă o adeverință valabilă pentru a putea fi valorificată

Reclamantul consideră că poate dovedi cu martori timpul de muncă desfășurat în condițiile grupei II. Martorii propuși de reclamant și-au desfășurat activitatea în cadrul aceluiași atelier, unul în calitate de strungar, iar celalalt în calitate de electrician.

Mai arăta faptul că în privința unor foști colegi, inclusiv a celor doi martori, Casa de Pensii a procedat la recalcularea pensiei conform încadrării în grupa II de muncă si considera că este îndreptățit în a beneficia de un tratament identic din partea statului cu acela al colegilor mei.

În drept au fost invocate prevederile din Ordinul nr. 590/2008, Ordinul nr. 50/1990, art. 16 alin.1 și 41 alin 2 din Constituția României, Legea nr. 263/2010.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13 mai 2015, pârâta a solicitat în principal, respingerea cererii formulate de către reclamant ca prescrisă și în subsidiar, respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, contractului individual de munca și deciziei nr. 470/1987 rezultă că în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxxxx95 reclamantul a fost salariatul Societății Simcor (fosta întreprinderea de Materiale de Construcții Oradea) in meseria de strungar, cu răspunderea gestionară asupra magaziei de scule si obiecte de inventar din cadrul Secției Mecano-Energetice.

Pârâta consideră că dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea într-o grupă de muncă, pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 1990, s-a născut la data intrării în vigoare a Ordinului nr.50/1990( 20 martie 1990), nefiind condiționat de existența buletinelor de determinare a noxelor iar, pentru perioada ulterioara acestei date și până la încetarea relațiilor de muncă cu fosta S.C. Simcor S.A., respectiv 01.03.1995, dreptul de încadrare în grupă s-a născut la finalizarea operațiunilor prevăzute în acest ordin,prin emiterea dispoziției de nominalizare a persoanelor beneficiare și înscrierea grupei în carnetul de muncă. Reclamantul a avut cunoștință de încadrarea activității prestate la Simcor S.A. în grupa de muncă, la data de 01.03.1995, dată la care și-a încetat raporturile de muncă cu Simcor SA și a primit carnetul de muncă, in original sau cel mai târziu, la data de 27.05.1998, dată la care a intrat în posesia Adeverinței Simcor S.A. nr.706/27.05.1998.

În ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termenele speciale în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute în art.268 Codul muncii.

Pârâta arată că sunt incidente dispozițiile art.268 , alin. 2 din Codul Muncii. Prin urmare, dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea corespunzătoare a activității sale într-o grupă de muncă, s-a născut anterior încetării activității la Simcor S.A., acesta luând la cunoștință despre faptul că nu a fost nominalizat si încadrat în grupa a II-a de muncă, cu procentul corespunzător, cel târziu la data de 27.05.1998, dată la care a cunoscut conținutul adeverinței nr. 706/27.05.1998, eliberată de S.C. Simcor S.A., prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut pentru formularea acțiunii în justiție, a început să curgă cel mai târziu de la data de 27.05.1998 și s-a împlinit cu mult înainte de data promovării prezentei acțiuni, respectiv 06.03.2015.

Față de aceste considerente, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca prescrisă.

Cu privire la încadrarea în grupa a II a de muncă ,eliberarea unei adeverințe conținând grupa de muncă și procentul din timpul normal de lucru corespunzător activității desfășurate în condiții de grupa a II-a, pârâta învederează următoarele:

Conform prevederilor art. 13 din Ordinul 50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I si II de muncă în conformitate cu dispozițiile acestui ordin. De asemenea este specificat faptul ca pentru perioada lucrată între 01.01.1976 si 31.12.1989 încadrarea in grupele I si II de munca nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor însă dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I si II de muncă in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale. Ori, conform mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului nu este precizată încadrarea in grupa a II-a de muncă,pentru perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxxxx95. când a fost încadrat in meseria de strungar.

Mai mult, la pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede expres faptul că nominalizarea persoanelor, care se încadrează în grupele I si II de muncă, se face de către conducerea unității, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete, în care îsi desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor, existența condițiilor nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) iar art. 7 reglementează faptul că încadrarea in grupele I si II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat, la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa a II-a de muncă, personalul să lucreze în aceste locuri de muncă cel puțin 70% din programul de lucru.

În concluzie,arată pârâta , pentru a putea încadra activitatea reclamantului în grupa a II-a de muncă sunt necesare listele nominale ale personalului societății din acea perioadă, avizate de ITM, cu specificarea expresă a procentajului efectiv lucrat din programul de lucru, în acea grupă de muncă, înscrisuri care nu există în arhiva societății Simcor SA.

În anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 cu locurile de muncă, privind activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă, nu este prevăzută și activitatea de strungar, respectiv gestionar, pe care a îndeplinit-o reclamantul în cadrul secției mecano-energetică, în perioada reclamată. De altfel, asa cum se poate observa si din cererea de chemare in judecata, reclamantul nu si-a intemeiat pretenția pe prevederea corespunzătoare incadrarii in grupa a II de munca, din Anexa 2 a Odinului 50/1990, neindicând care este articolul din aceasta anexă, la care se încadrează activitatea prestată, în perioada reclamată, pentru a justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Dispozițiile art. 2 din Hotărârea nr. 1223/1990 privind încadrarea in grupa II de munca, în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activități din construcții-montaj, prevede faptul că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități. În arhiva societății nu există nici un înscris din care să reiasă că o asemenea nominalizare ar fi avut loc.

Pârâta arată că a solicitat instituțiilor abilitate să i se comunice, dacă în evidentele lor există înscrisuri comunicate de Societatea Simcor SA, în sensul celor prevăzute de lege pentru încadrarea în grupele I si II de muncă a salariaților Simcor SA, însă nu există nici un înscris în acest sens, asa cum reiese din Adresele Casei Județene de Pensii nr.xxxxx/21.08.2014; Inspectoratului Teritorial de Munca Bihor nr.l4736/BCCMMRM/04.09.2014; Agenției Județene pentru Plăți si Inspecție Socială Bihor nr.l2901/PL/11.08.2014, Ministerului Economiei, Direcția Resurse Umane si Relații Publice nr. xxxxxx/21.08.2014.

Metodologia în baza căreia unitățile efectuează incadrarea in grupele I si II de munca, este cea prevăzută de Ordinul nr.50/1990, respectiv: buletine de noxe, aviz ITM, liste cu locurile de muncă si personalul nominalizat, aprobarea acestora in consiliul de administrație. Ori, in lipsa acestor inscrisuri, M____ SRL nu are nici un temei legal in baza căruia să încadreze activitatea desfășurată de către reclamant, la Simcor SA, în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxxxx95, în funcția de strungar la secția mecano-energetica, in grupa a II a de munca.

Pârâta mai face referire la pct. 1 din Scrisoarea 6900/18.12.1990 emisă de MMPS potrivit căruia „locurile de muncă sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele, in întreprinderile din industria materialelor de construcții (hale sau poligoane de prefabricate din beton si beton celular autoclavizat, linii tehnologice de fabricare a ipsosului, produselor ceramice, materialelor de zidărie, dalelor mozaicate, marmorocului, ateliere de tamplarie -modelarie - chituire, executarea de carcase si confecții metalice precum și activitatea de încărcări-descărcări și manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite si combustibililor" se încadrează în grupa a II-a de muncă, însă cu nominalizarea personalului de către Consiliile de Administrație si Sindicatele libere din unități, conform prevederilor Ordinului 50/1990.

În adeverința nr. 706/27.05.1998, eliberată de S.C. Simcor S.A., este menționat că reclamantul este încadrat în grupa a II-a de muncă conform H.G nr. 1223/1990 si avizului 6900/18.12.1990, al Ministerului Muncii si Ministerului Sanatatii, aprobat de Consiliul de Administrație in ședința din 18.01.1991. Din Registrul de procese-verbale ale Consiliului de Administrație al Simcor SA, ținut pentru perioada 1991 - 2008, se poate observa că procesul verbal al CA. din data de 18.01.1991, invocat în Adeverința nr.706/1998 nu există în scris în acest Registru.

În fapt, prima ședință a Consiliului de Administrație Simcor S.A., este consemnată în Procesul verbal nr. 1 din data de 02.04.1991 si nu are pe ordinea de zi aprobarea listelor cu personalul încadrat în grupa a II-a de muncă conform prevederilor HG nr. 1223/1990 și avizului 6900/18.12.1990, al Ministerului Muncii si Ministerului Sănătății, asa cum este menționat in respectiva adeverință.

În lipsa oricăror înscrisuri din care să reiasă mențiunile solicitate de către reclamant, parata nu poate reconstitui și nici elibera o adeverință conform procedurii aprobate prin Ordinul nr.590/2008. Potrivit acestei proceduri, orice adeverința prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau a ll-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se întocmește și se eliberează numai pe baza documentelor verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhiva, angajatorii sau deținătorii de arhiva fiind direct răspunzători de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor înscrise in aceste adeverințe, conform pct. 2, 4 si 5 din Procedura aprobată de Ordinul nr.590/2008.

De asemenea pârâta mai arată ca a dat dovadă de disponibilitate totală în sensul căutării documentelor justificative în baza cărora să se poată fundamenta eliberarea adeverinței solicitate, fapt care se poate observa din răspunsul nostru comunicat reclamantului nr. 796/23.06.2014 .

În drept au fost invocate prevederile art. 205, art. 245-248 Cod Procedura Civila, art.286 Codul Muncii, prevederile Ordinului nr.50/1990, Ordinului nr.125/1990, art. 177 lit. c) din Legea 31/1990 privind societățile republicată.

Prin răspunsul la întâmpinare , depus la data de 3 iunie 2015, reclamantul a solicit respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată. Conform art.268 alin.2 Codul muncii, în toate situațiile care au ca obiect soluționarea unui conflict de muncă, altele decât cele prevăzute la alin.l( si care nu sunt incidente in cauza), termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului. Ori, dreptul său de a formula acțiune în justiție s-a născut la data de 08.05.2014, odată cu răspunsul primit de la Casa Județeană de pensii Bihor, prin care i s-a răspuns la solicitarea de încadrare in grupa II de munca, in sensul ca Adeverința nr.706/27.05.1998 eliberată de S.C. SIMCOR S.A. nu poate fi valorificata, întrucât nu se menționează procentul din timpul normal de lucru pentru a justifica încadrarea în grupa a II a de muncăa.

Pe de altă parte, arată reclamantul, a solicitat recalcularea pensiei si încadrarea în grupa a II a de muncă, după obținerea Deciziei de pensionare (ianuarie 2014) și în conformitate cu prevederile Ordinului nr.590//2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor, pct.6 si 7, încercând să valorifice Adeverința nr.706/27.05.1998

Pe fondul cauzei, reclamantul reiterează temeiurile în fapt și în drept menționate in cererea de chemare in judecata.

Examinând actele si lucrările dosarului , instanța reține următoarele:

Reclamantul a avut calitatea de salariat la Societatea „Simcor” –S.A. Oradea( fostă Intreprinderea de Materiale de Construcții Oradea) a cărei succesoare de drept este pârâta ________________. Oradea, în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95,prestând activitate în baza contractului de muncă nr.2019 din 25.02.1976, îndeplinind funcția de strungar , aspecte ce rezultă din poz.5-40 din copia carnetului de muncă si contractului de muncă, aflate la dosarul cauzei –filele 9-15 si 44-46.

Prin adeverința nr.706 emisă la data de 27 mai 1998 de către Societatea „Simcor” –S.A. Oradea, perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95, prestată de reclamant in cadrul unității ,a fost încadrată în grupa a II a de muncă conform Hot.Guv. nr.1223/1990 și avizul nr.6900 din 18.12.1990 a Ministerului Muncii si ministerul sănătății , aprobat de Consiliul de Administrație în ședința din 18.01.1991.fila 5 la dosar.

În adeverința se face mențiunea că potrivit Legii nr.49/1992, unitatea plătește C.A.S suplimentar.

Instanța a fost sesizată cu o acțiune în constatarea încadrării locului de muncă a reclamantului în grupa a II a de muncă, în procent de 100% si eliberarea unei adeverințe in acest sens.

Față de excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât , instanța urmează a o respinge, întrucât acțiunea în constatare, este acea acțiune în justiție prin care reclamantul solicită instanței doar să constate existența unui drept subiectiv al său față de pârât ori, după caz, inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.

Potrivit art. 2502 al. 2 pct. 2 c. civil sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Anterior intrării în vigoare a noului cod civil atât jurisprudența cât și doctrina în mod unanim au considerat acțiunea în constatare ca fiind una imprescriptibilă justificat de faptul că reclamantul nu are la îndemână calea unei acțiuni în realizarea dreptului său.

Atât jurisprudența, cât și doctrina au adoptat soluția imprescriptibilității acțiunii în constatare, arătându-se că această soluție decurge din imprescriptibilitatea așa-numitului drept la acțiune în sens procesual, cât și din împrejurarea că dreptul subiectiv există sau nu există ca atare, iar, întrucât partea nu are la îndemână calea unei acțiuni în realizare, trebuie să i se recunoască posibilitatea de a obține constatarea existenței sau inexistenței dreptului subiectiv civil oricând are interes.

Ca urmare, cererea reclamantului nu reprezintă altceva decât o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa a II a de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95 la Societatea „Simcor” –S.A. Oradea( fostă Întreprinderea de Materiale de Construcții Oradea), în procent de 100%.

Cu privire la fondul cauzei , instanța retine următoarele:

Reclamantul s-a adresat cu o cerere unității pârâte in calitate de succesoare a _________________ vederea eliberării unei adeverințe privind grupa de muncă pentru perioada 1976-1995, cerere soluționată prin refuzul eliberării acesteia așa cum rezulta din adresa nr.796 din 23.06.2914 –fila 7 la dosar.

În motivarea neeliberării adeverinței , unitatea pârâta a învederat că în arhiva societății nu există actul din care sa rezulte încadrarea reclamantului în grupa I sau a II a de muncă în perioada solicitată,act emis conform Ordinului nr.50/1990

Analizând conținutul adeverinței nr. 706 din 27.05.1998 emisă de Societatea „Simcor”-S.A. Oradea, cu privire la activitatea desfășurată de reclamant în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95, instanța retine ca perioada mai sus menționată, a fost încadrată în grupa a II a de muncă, in conformitate cu prevederile H. G. nr.1223/1990 si Avizul nr.6900 din 18.12.1990 al Ministerului Muncii si Ministerul Sănătății , aprobat de Consiliul de Administrație în ședința din 18.01.1991.

Potrivit art.123 alin 2 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public, dovedirea stagiilor de cotizare se face cu carnetul de munca, completat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, si/sau cu adeverințe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectiva sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia.

Adeverința eliberată de fostul angajator cuprinde perioada în care reclamantul si-a desfășurat activitatea în cadrul unității emitente, perioada în care aceasta a realizat stagii de cotizare în grupe superioare de munca. Adeverința poarta număr, data eliberării, denumirea unității, stampila acesteia, semnăturile persoanelor care angajează unitatea, temeiul legal al încadrării activității în grupa a II-a de munca. În conținutul adeverinței nu se face însă mențiunea procentului de desfășurare a activității reclamantului în aceste condiții.

În plus, încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, reprezintă un atribut al angajatorului ce se exercită în condițiile Ordinului nr. 5o/1990.

În art. 4 din anexa la ordin Ordinul nr.590 din 15.09.2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare si art. 125 din H.G. nr. 257/2011 se prevede că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului s-a emis H.G. nr. 1223 din 20 noiembrie 1990 privind încadrarea în grupa a II -a de muncă în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activități în construcții - montaj.

Potrivit art. 1 din actul normativ sus-menționat „personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activități cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții - montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora, bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 1223/1990 „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a IIa de muncă se face de către consiliile de administrație împreună cu sindicatele libere din unitate, dispoziție cuprinsă și la pct. 6 din Ordinul comun al M.M.P.S., M.S. și Comisia Națională pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II a de muncă în vederea pensionării.

În ceea ce privește încadrarea activității reclamantului în dispozițiile legale invocate în adeverință, ca temei al grupei de muncă recunoscute, în conformitate cu art.4 al Ordinului citat anterior si art.125 din H.G. 257/2011, angajatorul este singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise.

Alegațiile pârâtei potrivit cărora și-ar fi arătat disponibilitatea în sensul căutării documentelor justificative în baza cărora sa se poată fundamenta eliberarea adeverinței solicitate de reclamant si ca s-a adresat instituțiilor abilitate în sensul comunicării daca exista înscrisuri comunicate de societate cu privire la încadrarea în grupa de muncă, nu pot fi primite, întrucât așa cum reiese din acțiunea formulată și din probatoriul depus la dosarul cauzei, activitatea prestată de reclamant in perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95, în funcția de strungar , a fost recunoscută ca fiind încadrată în grupa a II a de muncă, fapt ce rezultă, din adeverința nr.706 din 27.05.1998 emisa de S.C. Simcor S.A. , semnată de reprezentații legali ai angajatorului de la data emiterii acesteia , în cazul adeverinței operând prezumția valabilitate .

Desfășurarea unei activități în mod permanent într-un loc de muncă, care din punct de vedere al normelor legale se încadrează într-o anumită grupă de muncă, poate fi probată cu orice mijloc de probă, inclusiv depoziții de martori.

Pentru a face dovada timpului în care și-a desfășurat activitatea, reclamantului i-a fost încuviințată proba testimonială.

Din depozițiilor martorilor audiați în cauză, foști colegi cu reclamantul : M____ Ș_____ și B____ B_______, instanța reține că reclamantul a prestat întreaga activitate din timpul de muncă ca și strungar la secția de întreținere și ca acestora le-a fost trecută în carnetul de muncă grupa a II a de muncă , beneficiind si de adeverință eliberată de unitate.

Potrivit art.7 din Ordinul MMPS nr.50/1990, încadrarea în grupa I-a și a II-a de muncă se face proporțional, cu timpul lucrat efectiv la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I-a persoana să lucreze cel puțin 50% iar pentru grupa a II-a 70% din programul de muncă în aceste sectoare de activitate, procente minime prevăzute de textele legale pentru încadrarea in grupe de muncă.

Instanța reține din copia carnetului de muncă ,că în perioada 02.01.xxxxxxxxxxxxx95 , reclamantul a avut calitatea de șomer , beneficiind de prevederile Legii nr.1/1991, aspect ce rezultă din poz.41-42 din carnetul de muncă, considerent pentru care va respinge pretențiile pentru aceasta perioadă .

În contextul considerentelor mai sus expuse, raportat la textele legale mai sus menționate coroborate cu depozițiile martorilor, instanța apreciază acțiunea formulată de reclamant ca fiind în parte întemeiată, urmând să o admită ca atare și va constata că activitatea prestată de reclamant în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95 în cadrul S.C. Simcor S.A. Oradea , se încadrează in grupa a II a de muncă, în procent de 100%, va obliga pârâta să elibereze in favoarea reclamantului o adeverință în sensul celor mai sus constatate având in vedere dispozițiile art.40 alin 2 lit.h din Codul Muncii .

Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant.

Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B____ G_____, cu domiciliul ales în Oradea ________________________.1 ___________________ la sediul SCPA „D_______ & D_______” în contradictoriu cu pârâta ____________, cu sediul în D___ __________________ ___________________ și în consecință:

Constată că activitatea în muncă desfășurată de reclamant în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx95 în cadrul unității S.C.SIMCOR S.A.Oradea se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.

Respinge restul pretențiilor.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bihor.

Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2015.

Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier

C____ T_____ S____ A____ T___ C_____ P___ D______ C_______

Red.asistent judiciar A____ T___

Tehnoredactat grefier D______ C_______

4 ex, azi 14.12.2015

2 comunicări

1.B____ G_____, cu domiciliul ales în Oradea ________________________.1 ___________________ la sediul SCPA „D_______ & D_______”

2.____________, cu sediul în D___ __________________ ___________________