Acţiune în constatare - Decizia 1184/2015 din 17 septembrie 2015 dată de Curtea de Apel PLOIEŞTI

Date speţă

Instanţă:
Curtea de Apel PLOIEŞTI

Materie juridică:
Litigii de muncă

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Acţiune în constatare

Număr hotarâre:
1184/2015 din 17 septembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 1184

Ședința publică din data de 17 septembrie 2015

Președinte - M_______ P_____

Judecător - A______ M____ R___

Grefier - C_______ C_____________

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul C____ M. D___, domiciliat în Târgoviște, __________________________. 16, ___________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 462 din 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât S________ JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA AL ARHIVELOR NAȚIONALE, cu sediul în Târgoviște, ______________________, nr.6, județul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant C____ D___ personal, lipsind intimatul pârât S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale Dâmbovița.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, în cadrul căreia, a solicitat judecata cauzei și în lipsa acestuia, iar apelantul reclamant a depus la dosar concluzii scrise însoțită de practică judiciară.

Apelantul reclamant C____ D___, având cuvântul, solicită proba cu înscrisurile atașate concluziilor scrise și depune un extras de pe portalul Curții de Apel Ploiești, reprezentând practică judiciară.

Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a probei cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de apelantul reclamant, o admite și constată că proba a fost administrată.

Apelantul reclamant C____ D___, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea apelului.

Apelantul reclamant C____ D___, având cuvântul, solicită admiterea apelului , schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și a se constata că a lucrat în grupa a II-a de muncă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ținând cont și de faptul că aceste drepturi au fost obținute și foștii săi colegi de muncă, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A :

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 10.12.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul C____ D___ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale să se constate că a lucrat la S.C. SARO S.A. Târgoviște în meseria de strungar prelucrător prin așchiere fontă și maistru în procent 100% în perioada 18.04.1981 – 01.04.2001 la secția Axe, în condițiile prevăzute de Poziția 17, anexa 2 din Ordinul 125/1990 coroborat cu scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii și decizia nr. 8483/16.06.1998 a SARO, în care la tabelul nr.2 bis pct.2 și 3 sunt incluse și activitățile de strungar și maistru, ca fiind exercitate în condițiile Ordinului nr. 125/1990, reactualizat.

Motivând cererea reclamantul a arătat că nu există nicio altă hotărâre judecătorească privind constatarea lucrului în condițiile menționate la Secția Axe, că a fost angajat al fostei SARO SA devenita ulterior WTS SA în hala monobloc industrială ca strungar – prelucrător prin așchiere în perioada 18.04.1981 – 31.05.1988 și maistru în perioada 01.06.1988 – 17.05.2004, că secția Axe era amplasată în hala industrială monobloc în care nu existau despărțituri între secții care să împiedice propagarea noxelor profesionale generate din cadrul unei secții către celelalte secții , în locuri de munca cu noxe - praf de fontă șl pulberi nesilicogene, și într-o atmosfera puternică de gaze toxice rezultate în procesul de bobinare,vopsire cu pistolul pneumatic si noxe chimice foarte otrăvitoare -cianuri de sodiu șl potasiu compuși al acidului cianhidric rezultate din procesul de acoperiri chimice si metalice-galvanizare, zincare, sablare, brunare, secție ce funcționa în aceeași hală industrială monobloc în care își desfășura activitatea și care i-au afectat grav sănătatea.

A mai arătat că hala monobloc, datorită mediului nociv, noxelor otrăvitoare era denumită drept "bomba cu gaze", "camera de gazare" , iar mediul nociv a afectat grav si ireversibil sănătatea salariaților, datorita expunerii timp îndelungat la noxe, că specificul secțiilor Axe, Roți dințate, Automate, Mecanică Universală, Sculărie Accesorii SDV, Mecano Energetic, Mecanică Grea, Montaj aflate în aceeași hală industrială monobloc nedespărțită - consta în primul rând în prelucrarea prin așchiere de piese din fontă cu foarte mare dispersie în atmosferă încadrându-se în condițiile impuse de lege privind grupa a II-a de muncă și că locul de muncă –Axe, ca mediu de muncă nociv și cu noxe , este cuprinse alături de toate secțiile în hala monobloc unde locurile de muncă era încadrate în grupa a II-a de muncă conform a numeroase rapoarte de expertiză în domeniul protecției muncii, aici desfășurându-și activitatea și secțiile (atelierele) de acoperiri metalice (sursa de cianuri de sodiu și potasiu) ascuțitorie, polizare matrițe și batiuri, bobinaj, vopsire, tratament termochimic, toate generatoare de noxe.

Reclamantul a arătat că prin scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 Ministerul Muncii dispunea expres angajatorului _____________ "activitatea de prelucrări mecanice prin așchiere a pieselor din fontă din _____________ încadrează în grupa II de muncă", și că urmare a acestei dispoziții ____________ emis Decizia nr.8483/16.06.1998 prin care în Tabelul nr.2 bis a nominalizat meseriile și funcțiile din SARO SA care se încadrează în grupa a II-a de muncă care la pct. 2 și 3 menționează și profesiile desfășurate de reclamant ca strungar și maistru.

A mai arătat reclamantul că numeroși colegi de muncă din hala monobloc industrială au obținut constatarea că au lucrat în locuri de munca încadrate în grupa II de muncă în procent de 100%., menționând hotărârile judecătorești-sentințe și decizii pronunțate de Tribunalului Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești prin care s-a constatat irevocabil că activitatea desfășurată în hala monobloc industrială este încadrată în grupa a II-a de muncă.

A mai arătat reclamantul că în condițiile în care conducătorilor locurilor de muncă li s-au recunoscut faptul că au lucrat în locuri de muncă din hala industrială în condițiile grupei II de muncă, a proceda altfel înseamnă a se face discriminare care este interzisă de Convenția CEDO -art.14 si Protocolul nr.12 la Conv. CEDO - interzicerea oricărei discriminări, că potrivit disp.art.292 din Codul muncii, art.4 si 5 din Codul civil - dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale, iar normele dreptului Uniunii Europene se aplica în mod prioritar indiferent de calitatea sau statutul părților și că prin Decizia 258/20.09.2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. Astfel prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au lucrat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.

De asemenea Ordinul 50/1990 completat cu Ordinul 125/1990 și 111/1991 nu este limitativ, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil. Art.3 din Ordinul nr.50/1990 arată că beneficiază de încadrarea în grupele I si II de munca fără limitarea numărului: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate,precum si alte categorii de personal care au desfășurat activitate la locurile de munca menționate, încadrarea în grupa respectiva făcându-se proporțional cu timpul lucrat la locurile de munca cu aceste condiții nocive cu condiția, ca pentru grupa I personalul sa lucreze in aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru .

A mai arătat reclamantul că prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale , obligatorie pentru instanțele de judecată conform art.147 din Constituție, s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași condiții cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, că toate categoriile de persoane care au lucrat în aceleași condiții se află într-o situație identica, ceea ce impune si tratament juridic identic, și că principiul nediscriminării este consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, art.14 din Conv. CEDO si Protocolul nr.12 la Conv. CEDO adoptat la 4 noiembrie 2000 privind "Interdicția generala a discriminării"(care au prioritate fata de dispozițiile interne) conform căruia în situații egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit.

S-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu expertiza tehnica si martori.

Au fost anexate cererii, în copie, următoarele acte: Carnet de munca; act de identitate; acte de studii; Scrisoarea 43.G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii ; Tabelul SARO SA nr.2 bis din Decizia nr.8483/16.06.1998 cu meseriile, funcțiile încadrate în grupele de muncă; extras din dicționarul tehnic, Procesul verbal xxxxx/27.09.2012 preluare arhivei fostei WTS-SARO de către pârât; decizia nr.87/1.06.1999 a Curții Constituționale ; cererea adresată pârâtei pentru eliberare adeverință grupă de muncă.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul s-a adresat instituției cu o cerere având ca obiect eliberarea unui document în sensul celor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, care a fost soluționată nefavorabil întrucât din documentele aflate în păstrare nu rezultă astfel de date și informații, răspunsul negativ fiind comunicat reclamantului că, urmare desființării ________. S.A. (fostă S.C. S.A.R.O. S.A.), instituția pârâtă a preluat de la această societate, în anul 2008, documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, precum și documentele cu valoare practică create de societatea desființată – în anul 2012.

A mai arătat pârâtul că în virtutea competențelor stabilite prin Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996 este abilitat să elibereze, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le dețin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 1 3, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant, că niciun act normativ nu conferă Arhivelor Naționale competența de a interpreta, de a modifica, de a completa, datele și informațiile care rezultă din documentele pe care le are în păstrare și nici competența de a constata că o persoană a lucrat într-un anumit interval de timp în condițiile grupei a II - a de muncă sau în condiții deosebite de muncă.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 15.01.2015, reclamantul a arătat că cererea dedusă judecății are ca obiect o acțiune în constatare imprescriptibilă, că solicitarea pârâtei de a respinge acțiunea față de ea deoarece nu i se poate reține vreo culpă în constatarea că a lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a II a de muncă este nelegală, și că pârâtul are obligația de a pune la dispoziția instanței și a expertului documentele deținute.

La termenul de judecată din 19.03.2015 instanța din oficiul a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că din referatul întocmit în cauză la data de 20.02.2015 rezultă că pe rolul instanței s-au mai aflat dosarele nr. XXXXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXXXX, cu același obiect și părți.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 462 din 26 martie 2015, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C____ M. D___, în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, pentru autoritate de lucru cu cea care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:

Prin cererea de față, C____ D___ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale să se constate că a lucrat la S.C. SARO S.A. Târgoviște în meseria de strungar prelucrător prin așchiere fontă și maistru în procent 100% în perioada 18.04.1981 – 01.04.2001 la secția Axe, în condițiile prevăzute de Poziția 17, anexa 2 din Ordinul 125/1990 coroborat cu scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii și decizia nr. 8483/16.06.1998 a SARO, în care la tabelul nr.2 bis pct.2 și 3 sunt incluse și activitățile de strungar și maistru, ca fiind exercitate în condițiile Ordinului nr. 125/1990, reactualizat.

Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX reclamantul C____ D___ a chemat în judecată pe pârâtul Ș___ JUS IPURL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, în procent de 100 %, pentru perioada 18.04.1981 – 17.05.2004, cât a lucrat la ___________., devenită ulterior Wisconsin Turning Systems S.A. Târgoviște, în meseria de strungar și funcția de maistru, în cadrul secției Mecanică Ușoară Universală, situată în aceeași hală industrială alături de secțiile Mecano Energetic, Mecanică Grea, Montaj, Sculărie – Accesorii SDV și Acoperiri chimice și metalice, conform documentelor emise de organele competente și a înscrierilor din carnetul de muncă.

De asemenea, prin cererea înregistrată la instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, constatare faptului că obiectul de activitate al S.C. SARO S.A. Târgoviște îl constituia producția finală de strunguri a cărei masă era de cca. 85% din fontă iar activitatea de prelucrări prin așchiere a pieselor din fontă la S.C. SARO S.A. potrivit Scrisorii Ministerului Muncii nr. 43G/1242/23.06.1997 era încadrată în grupa a II a de muncă; precum și a faptului că operațiile de strunjire piese din fontă efectuate de muncitorul cu meseria de strungar sunt activități de prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă încadrate în grupa a II a de muncă conform aceleiași scrisori, iar activitatea de strungar și maistru sunt nominalizate de S.C. SARO S.A. prin decizia 8384/16.06.1998 în grupa a II a de muncă, astfel că activitatea de prelucrare prin așchiere piese din fontă efectuată de reclamant în perioada 18.04.1981 – 01.05.2001 în procent de 100% în cadrul halei monobloc industriale - secția Axe , este încadrată în grupa a II-a de muncă.

Potrivit art. 430 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”.

A___. 2 al aceluiași articol statuează faptul că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În legătură cu efectele lucrului judecat, art. 431 precizează la alin. 1 că „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceea și calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect” iar la alin. 2 că „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

În speță, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat în conformitate cu prevederile art. 432 din Noul Cod de procedură civilă care stabilesc că această excepție poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar și înaintea instanței de recurs.

Potrivit textului de lege, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie sa existe identitate de părți, obiect si cauza. In cauza de fata, tribunalul observa ca acesta trei condiții sunt îndeplinite.

Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite prevederile textelor de lege mai sus invocate.

Astfel, în ceea ce privește identitatea de părți, instanța a constatat cu ușurință că cele trei procese privesc aceleași părți: reclamantul C____ D___ în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița.

Cu privire la obiectul celor doua acțiuni, s-a constatat că exista identitate deplină între cele trei dosare, solicitându-se în ambele constatarea că reclamantul a lucrat în cadrul S.C. Saro S.A. Târgoviște, devenită ulterior S.C. Wisconsin Turning Systems S.A., în condițiile grupei a II-a de muncă în perioada 18.04.1981 – 17.05.2004.

Și în ceea ce privește condiția identității de cauză, înțeleasă ca situația de fapt calificată juridic, tribunalul a constatat că aceasta este realizată, întrucât reclamantul își întemeiază acțiunea pe aceleași texte de lege, invocând aceeași situație de fapt. De reținut că în cauza nr. XXXXXXXXXXXXX s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în urma administrării de probatorii, că reclamantul și-a desfășurat activitatea în Secția Mecanica Ușoară Universala, opunându-se efectele autorității de lucru judecat la pretinderea că activitatea a fost desfășurată într-o alta secție, pentru aceeași perioada.

Având în vedere cele constatate mai sus și reținând că autoritatea de lucru judecat are ca efecte faptul că părțile nu mai pot repune în discuție un drept ce a făcut deja obiectul unei alte judecăți și cum reținerea acestei excepții este obligatorie atât pentru părțile implicate, cât și pentru instanță, fiind în prezenta unei excepții peremptorii absolute, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul C____ D___ în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale pentru autoritate de lucru cu cea care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Dâmbovița.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C____ D___, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel reclamantul a arătat că, hotărârea este nelegală, netemeinică, neconstituțională, vine în contradicție cu situația reală - lucrul efectuat în mediu toxic, cu condiții nocive care i-au afectat grav sănătatea la locul de muncă Secția Axe, dar și cu dispoz. art.21 din Constituției care garantează accesul liber la justiție, prin această hotărâre accesul efectiv la justiție fiindu-i îngrădit.

Pentru înțelegerea motivelor de apelantul a făcut mai întâi o prezentare a dispoz. legale din noul Cod de pr. civilă privind autoritatea de lucru judecat, precum și dispoziții și noțiuni privind lucrul în grupa de muncă II valabilă până în 31.03.2001 (ce face obiectul acțiunii) și lucrul în condiții deosebite valabile după 1.04.2001 (ce nu face obiectul acțiunii mele)precum și noțiuni privind locul de muncă ca element fundamental al oricărui contract de muncă.

Autoritatea de lucru judecat este prevăzută în art.430 din noul cod de procedură civilă. în alin.(2) din art.430 cod pr. civilă se precizează că. "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Conform art.431 alin.(1) cod pr. civilă trebuie să existe o triplă identitate între cele două litigii privind părți, obiect, cauză privind dispozitivul și considerentele.

În ceea ce privește lucrul în grupele de I și a II-a de muncă în baza Legii 3/1977)și lucrul condițiile deosebite și speciale (în baza Legii 19/2000 și 263/2010) a arătat următoarele:

Grupele I și II de muncă - sunt valabile numai până la 31.03.2001 (potrivit Legii 3/1977 privind pensiile abrogată în 31.03.2001) - ce face obiectul acțiunii;

Condițiile deosebite de muncă privesc munca de după data de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii (prin care s-a abrogat Legea 3/1977), lege care prin art. 196 abrogă și Ordinul 50/1990, Ordinul 125/1990 ale Ministrului Muncii cu completările ulterioare privind grupele de muncă I și II;

Apelantul a arătat că nu există identitate între lucrul în grupele I și a II-a de muncă (valabile numai până la 31.03.2001) și lucrul în condițiile de muncă deosebite și speciale (după 1.04.2001), iar lucrul în condiții deosebite nu face obiectul acțiunii sale.

Apelantul a menționat că nu există pronunțată vreo hotărâre judecătorească care, pe fond, după administrarea probatoriului să respingă vreo acțiune de constatarea lucrului în grupa a II-a de muncă în perioada menționată ca strungar și de maistru la SECȚIA AXE.. În acest context, a solicitat o expertiză la pârâtul Serv. Jud. Dâmbovița al Arhivelor Naționale - care să verifice din nou și să stabilească pe baza documentelor locul său de muncă.

Prin încheierea din 19 februarie 2015(fila 66) s-a aprobat efectuarea unei expertize, dispunând plata sumei de 500 lei, s-a stabilit un nou expert - dl. I______ D______ căruia i s-a dispus prin adresă efectuarea expertizei fila (68). Și a achitat c.valoarea onorariului în sumă de 500 lei, conform chitanței xxxxxxx/1/23.03.2015.

Expertiza nu a fost efectuată până la termenul 19.03.2015, iar instanța în mod netemeinic a considerat că nu mai este necesară, deși anterior a dispus efectuarea expertizei deja achitate.

Pentru a se putea pronunța asupra excepției de autoritate de lucru judecat trebuia a se solicita Dosarul XXXXXXXXXXXXX în care s-a pronunțat Sentința 1248/8.07.2013 - sau să se atașeze aceeași sentință, fapt ce nu există.

La dosar s-a atașat o altă sentință 1321/4.11.2014 pronunțată în dosarul XXXXXXXXXXXXX, care respinge o acțiune de a sa, motiv tot de autoritate de lucru judecat.

Judecătorul are obligația conform art.22 cod proc. civilă să facă demersurile legale pentru aflarea adevărului. Ori, respingând o acțiune în temeiul altei acțiuni-respinsă pe autoritate de lucru judecat - nu a putut verifica obiectul cauzei anterioare, respectiv a condițiilor excepției. Dacă există dubii trebuia să permită expertului desemnat să lămurească cauza.

Ca orice unitate mare aceasta era împărțită funcțional și tehnologic în mai multe compartimente, linii de fabricație specifice denumite secții.

Când este vorba de salariat inclusiv de condițiile de muncă în care lucrează - se face raportarea la locul de muncă al acestuia.

Apelantul a menționat că nu există identitate între secții, respectiv între locul său de muncă care a fost Secția Axe - precizat expres în actuala acțiune și Secția Mecanică Ușoară Universala, așa cum s-a reținut în acțiunea care avea inițial alt obiect (obligație de a face) - eliberare adeverință.

Nu există identitate între locul său de muncă, arătat în prezenta acțiune - SECȚIA AXE și Secția Mecanică Ușoară Universală.

Locul de muncă este un element esențial fundamental al contractului individual de muncă, acesta trebuie precis identificat și chiar dacă se afla în aceeași societate, activitățile sunt diverse, pe linii și secții tehnologice care sunt diferite și nu se poate confunda.

A arătat apelantul că a lucrat în meseria de strungar și maistru și nu în meseria de frezor - așa cum a reținut instanța în cauza din Dosarul 2509/xxxxxxxx.

În ceea ce privește acțiunea din dosarul XXXXXXXXXXXXX în care s-a pronunțat Sentința civilă 1248/8.07.2013 - acesta avea alt obiect juridic – „obligația de a face"- obligare la eliberare adeverință pentru perioada 18.04.xxxxxxxxxxxxxxx04 având ca parte Ș___ Jus IPURL lichidatorul fostei SARO-WTS SA ce deținea integral arhiva acesteia., menționând că nu a lucrat ca frezor și nici în Secția Mecanică Ușoară Universală, ci a lucrat ca strungar șl maistru la Secția Axe.

Expertiza tehnică efectuată, conform prevederilor Ordinului 125/1990 cu completările ulterioare, anexa 2, poz.17 coroborat cu Scrisoarea Ministrului Muncii nr.43G/142/1997 adresate expres _________________ considerentele sentinței civile 1248/8.07.2013 - rezultă că s-a respins în fapt o acțiune cu obligația de a-a face dar și în constatare condiții deosebite(valabile după 1.04-.2001) pentru perioada J8.04.xxxxxxxxxxxxx04.

În paragraful 2, pag.7 din sentința se arată "De asemenea, tot din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv anexa la avizul 44 din 20.11.2002 unde sunt nominalizate locurile de muncă/funcțiile desfășurate în aceste locuri de muncă cu condiții deosebite, rezultă că secția Mecanică Ușoară universală nu este nominalizată printre secțiile cu condiții deosebite "

În continuare se arată că "rezultă că meseria de frezor nu este nominalizată expres printre cele cuprinse în grupa a II-a de muncă"; Concluzia instanței (paragraful 4) fiind "Prin urmare instanța reține că activitatea reclamantului în cadrul Secției Mecanică Ușoară Universală nu se încadrează în grupa fi de muncă", S-a făcut confuzie, între grupa li de muncă (valabilă până în 31.03.2001) și condiții deosebite valabile după 1.04.2001 care nu face obiectul acțiunii mele prezente, în ceea ce privește față de Raportul de expertiză. Trib. Dâmbovița tot în considerente, paragraful 5 - aceeași pag.7 arată (citez):

"Chiar dacă expertul a arătat în expertiză că activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 125/1990, Anexa 2, poziția 17, instanța constată că această încadrare se referă la deservirea tehnică a aeronavelor șl încercarea la sol a acestora ceea ce nu este cazul reclamantului". Expertul tehnic când indică temeiul legal - Ordinul 125/1990,anexa 2, poz.17 precizează imediat "cu completările ulterioare (ediția 1994)" precizând apoi "coroborat cu precizările din Scrisoarea MMPS nr.43G/1242/199T.

Scrisoarea Ministerului Muncii 43G/1242/23.06.1997 face precizări exprese privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a unor activități de la "SARO" Târgoviște, în paragraful 2: "Potrivit poz.17 din anexa 2 la Ordinul nr.125/1990 completat cu avizele ulterioare, activitatea de prelucrări mecanice prin așchiere a pieselor din fontă se încadrează în grupa a II-a de muncă". Ministerul Muncii în Scrisoarea 43G/1242/1997 adresată _________________ Ordinul 125/1990 al aceluiași minister în forma modificată și completată ulterior în 1994 și nu forma lui inițială cum s-a făcut în Sentința xxxxxx.07.2013-față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Expertiza a indicat temeiul legal așa cum acesta apare și în Scrisoarea 43G/1242/1997 a Ministerului Muncii care precizează ca temei legai Ordinul 125/1990 "cu completările ulterioare (ediția 1994), nu în forma inițială din 1990.

De la operații tehnologice de prelucrări prin așchiere fontă – conform Ordinului 125/1990 completat .anexa 2 poz.17 la activități privind "deservirea tehnică a aeronavelor și încercarea la sol a acestora" este un foarte drum lung și arată că instanța a greșit pentru că Ordinul 125/1990, completat, care constituie temeiul legal al prezentei acțiuni )nu a fost interpretat în forma completată ci în forma inițială, iar în ceea ce privește Scrisoarea 43G/1242/1997 a aceluiași Minister al Muncii adresată expres _____________________, aceasta a fost pur și simplu ignorată . Am arătat că autoritatea de lucru judecat conform alin.2 din art.430 c. pr. civilă "privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cete prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Actele emise de WTS SA SARO SA își modificase și denumirea în 17,05.2000 prin cumpărarea acțiunilor de către așa zisul investitor nord-american care a și lichidat o peste 4 ani) și I.T.M. Dâmbovița după 1.04.2001 - procesul verbal 1441/21.11.2001 și Avizul 44/20.11.2002 - din dosarul unde s-a pronunțat Sentința 1248/8.07.2013 - nu privesc grupa a II-a de muncă - ce face obiectul solicitării sale ci privesc condițiile deosebite (valabile începând cu 1.04.2001)

I.T.M. Dâmbovița are atribuții numai în constatarea condițiilor deosebite și speciale după 1.04.2001 - nu și pentru grupele I și II de muncă anterioare datei de 31.03.2001; ITM Dâmbovița de altfel nici nu exista anterior .această instituție - Inspecția muncii fiind înființată prin Legea 108/1999.

În fapt prin sentința 1248/8.07.2013 se respinge o acțiune privind lucrul în condiții deosebite :fe6â ce nu solicit prin acțiunea prezentă B Intre Ordinul 125/1990, anexa 2, poz.17 - forma inițială din 1990 (privind deservirea tehnică a aeronavelor și încercarea la sol a acestora) reținută de instanță în considerentele Sentinței 1248/8.02.2013-Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX și Ordinul 125/1990,anexa 2,poz.17-completatfediția 1994) precizat de Ministerul Muncii în Scrisoarea 43G/1242/1998 pe care este întemeiată prezenta acțiune este o mare diferență care poate fi ușor sesizată.

În baza Ordinului 125/1990 - forma completată, aceeași instanță - Tribunalul Dâmbovița precum și Curtea de Apel Ploiești au recunoscut drepturile colegilor săi.

Nu poți respinge o acțiune de constatare a lucrului în grupa a II-a de muncă pe perioada de până în 31.03.xxxxx pe un motiv că locul de muncă, meseria nu apar în documentele privind condiții deosebite valabile după 1.04.2001.

Într-o cauză similară a unui coleg de muncă - Ș_____ C_________ - Curtea de Apel Ploiești prin Decizia 84 din 27 ianuarie 2015 - dosar nr. XXXXXXXXXXXX a anulat sentința Tribunalului Dâmbovița și a trimis cauza spre rejudecare Trib. Dâmbovița.

Pentru cele arătate, apelantul a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii prin care s-a admis autoritatea de lucru judecat, cu trimiterea spre rejudecare și efectuarea expertizei dispuse și achitate, așa cum s-a dispus inițial de Tribunalul Dâmbovița.

La data de 21.05.2015, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat împotriva sentinței instanței de fond și menținerea acesteia ca legală și temeinică.

La data de 11.06.2015, apelantul reclamant C____ D___ a depus la dosar răspuns la întâmpinarea prin care a reiterat motivele de apel din cererea de apel și a solicitat admiterea acestuia, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

Curtea, analizând cererea de apel, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de prima instanță și reținută ca întemeiată, a cărei examinare e prioritară raportat la disp. art. 248(1) c.proc.civ., Curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat incidența art. 430 alin. 1 și 2din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”, atât în privința dispozitivului, cât și a considerentelor pe care acesta se sprijină, inclusiv a celor prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, precum și a art. 431, ce reglementează efectele lucrului judecat, în sensul că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceea și calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

De asemenea, în mod just a constatat că prin cererea pendinte reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale să se constate că a lucrat la S.C. SARO S.A. Târgoviște în meseria de strungar prelucrător prin așchiere fontă și maistru în procent 100% în perioada 18.04.1981 – 01.04.2001 la secția Axe, în condițiile prevăzute de Poziția 17, anexa 2 din Ordinul 125/1990 coroborat cu scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii și decizia nr. 8483/16.06.1998 a SARO, în care la tabelul nr.2 bis pct.2 și 3 sunt incluse și activitățile de strungar și maistru, ca fiind exercitate în condițiile Ordinului nr. 125/1990, reactualizat, precum și că în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a chemat în judecată pe pârâtul Ș___ JUS IPURL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, în procent de 100 %, pentru perioada 18.04.1981 – 17.05.2004, cât a lucrat la ___________., devenită ulterior Wisconsin Turning Systems S.A. Târgoviște, în meseria de strungar și funcția de maistru, în cadrul secției Mecanică Ușoară Universală, situată în aceeași hală industrială alături de secțiile Mecano Energetic, Mecanică Grea, Montaj, Sculărie – Accesorii SDV și Acoperiri chimice și metalice, conform documentelor emise de organele competente și a înscrierilor din carnetul de muncă.

Totodată, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, constatare faptului că obiectul de activitate al S.C. SARO S.A. Târgoviște îl constituia producția finală de strunguri a cărei masă era de cca. 85% din fontă iar activitatea de prelucrări prin așchiere a pieselor din fontă la S.C. SARO S.A. potrivit Scrisorii Ministerului Muncii nr. 43G/1242/23.06.1997 era încadrată în grupa a II a de muncă; precum și a faptului că operațiile de strunjire piese din fontă efectuate de muncitorul cu meseria de strungar sunt activități de prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă încadrate în grupa a II a de muncă conform aceleiași scrisori, iar activitatea de strungar și maistru sunt nominalizate de S.C. SARO S.A. prin decizia 8384/16.06.1998 în grupa a II a de muncă, astfel că activitatea de prelucrare prin așchiere piese din fontă efectuată de reclamant în perioada 18.04.1981 – 01.05.2001 în procent de 100% în cadrul halei monobloc industriale - secția Axe , este încadrată în grupa a II-a de muncă.

Or, față de cele arătate în precedent, este evidentă identitatea de părți, obiect (constatarea că reclamantul a lucrat în cadrul S.C. Saro S.A. Târgoviște, devenită ulterior S.C. Wisconsin Turning Systems S.A., în condițiile grupei a II-a de muncă în perioada 18.04.1981 – 17.05.2004) și cauză, (situația de fapt calificată juridic), așa încât în mod corect tribunalul a constatat existența autorității de lucru judecat, precum și faptul că în cauza nr. XXXXXXXXXXXXX s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în urma administrării de probatorii, că reclamantul și-a desfășurat activitatea în Secția Mecanica Ușoară Universala, așa încât nu se mai poate reține că pentru aceeași perioada activitatea a fost desfășurată într-o alta secție.

Din considerentele susmenționate, în baza art. 480 c.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C____ M. D___.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de reclamantul C____ M. D___, domiciliat în Târgoviște, __________________________. 16, ___________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 462 din 26 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât S________ JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA AL ARHIVELOR NAȚIONALE, cu sediul în Târgoviște, ______________________, nr.6, județul Dâmbovița, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.

Președinte, Judecător,

M_______ P_____ A______ M____ R___

Grefier,

C_______ C_____________

Red.MP

Tehnored.CC

4 ex./02.10.2015

d. fond XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

J. fond R_____ M____

Operator date cu caracter personal