Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Curtea de Apel ORADEA
Materie juridică:
Litigii de muncă
Stadiu procesual:
Revizuire - Apel
Obiect dosar:
Acţiune în constatare
Număr hotarâre:
172/2016 din 11 februarie 2016
Sursa:
Rolii.ro

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția I Civilă

Nr. operator de date cu caracter personal 3159

Dosar nr. XXXXXXXXXXX


DECIZIA CIVILĂ NR. 172/2016-A

Ședința publică din 11.02.2016

Președinte : M_______ E______

Judecător: S___ A______ L_____

Grefier : M_____ V____




Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta M____ F______ F______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în localitatea Oradea, ___________________________. 85/A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul L_____ T_________ NR. 1 SALONTA, cu sediul in localitatea Salonta, ______________________, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 862 din data de 21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care s-a menținut în întregime sentința civilă nr. 175/LM din 11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, cererea de revizuire este scutită de taxă de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:

Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.


CURTEA DE APEL

D E L I B E R Â N D,

Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 175/LM din 11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M____ F______ F______, în contradictoriu cu pârâtul L_____ T_________ NR. 1 SALONTA.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia carnetului de munca, instanța retine ca , reclamanta a avut calitatea de salariat in perioada xxxxxxxxxxx-31.08.2002 la Școala cu Clasele I-VIII O______ si in perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx07 la Școala cu clasele I-VIII D_______ C_______.

La data de 05.06.2002 s-a născut minorul M____ I___ V_____, așa cum rezulta din certificatul de naștere eliberat de Primăria Municipiului Oradea ________ nr.xxxxxx, iar la data de 09.08.2004 s-a născut minora M____ M____, așa cum rezulta din certificatul de naștere eliberat de Primăria Municipiului Oradea ________ nr.xxxxxx, certificate aflate la dosarul cauzei .

Prin decizia nr. 5379 din 04.02.2006 emisa de Direcția de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Bihor s-a aprobat pentru reclamanta, indemnizație pentru creșterea copilului ,drepturile fiindu-i acordate începând cu data de 01.01.2006. Indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta în perioada in litigiu 01.01.xxxxxxxxxxxxx06, este reglementata de Ordonanța de Urgență nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

De asemenea, instanța a retinut ca în perioada anterioara stabilirii indemnizației prevăzute de OUG nr.148/2005 prin decizia nr.5279 din 04.02.2006 , contractul individual de muncă al reclamantei nu mai subzista, intervenind încetarea de drept a acestuia prin ajungerea la termen, astfel cum rezulta din înscrierile din carnetul de munca aflat la dosarul cauzei.

Codul Muncii, reglementează doar condițiile în care se suspendă din inițiativa salariatului, contractul de muncă, în timp ce O.U.G. nr.148 din 3 noiembrie 2005, constituie actul normativ special de reglementare a tuturor facilităților acordate pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Instanța a retinut că normele legale în materie, la data când reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului in vârsta de până la 2 ani -01.01.2006, respectiv OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, publicat in M. Of. nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2006, sunt clare și nu lasă loc de interpretare, în sensul că nu a existat nici un text de lege care, să stabilească că, perioada pentru creșterea copilului in vârsta de până la 2 ani, perioada respectivă constituie vechime in munca si vechime în serviciu.

Ulterior acestei perioade prin Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în vigoare de la 20.01.2007, a stabilit prin dispozițiile pct.12 al art. I care au introdus alin 7 al art.18 că, perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani sau până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta. Ulterior prin OUG nr.124 din 27.12.2011 publicat in M. Of .nr.838 din 30.12.2011,si care a intrat in vigoare la data de 01.01.2012, aprobata prin Legea nr.166/2012, alin 7 al art.18 a OUG nr.148/2005, a fost modificat de pct.17 al art. III ,in sensul ca perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani sau până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, precum si in specialitate si se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.

Dispozițiile legislative mai sus arătate, stabilesc că perioada concediului de concediu pentru creșterea copilului de până la 2 ani sau până la 3 ani, constituie vechime în muncă și în serviciu dar numai din momentul intrării în vigoare a Legii nr.7/2007 și că perioada concediului de concediu pentru creșterea copilului de până la 2 ani sau până la 3 ani, constituie vechime în specialitate de la 01.01.2012, neexistând o referire expresă in conținutul acestora pentru perioada anterioară intrării în vigoare. Potrivit prevederilor cuprinse in art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, regulă ce consacră principiul neretroactivității legii civile noi, prevăzute de art.6 din Codul Civil, potrivit căruia o lege civila nu se poate aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.

Întrucât la data când se afla reclamanta în concediu de creșterea copilului nu exista un text legal care să îi recunoască dreptul pretins, iar legea civilă nu retroactivează, instanța a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea perioadei 01.01.xxxxxxxxxxxxx06, ca fiind vechime în muncă și în specialitate, ca neîntemeiat și, pe cale de consecință, a respins și obligarea pârâtului la recunoașterea si introducerea acestei perioade in baza de calcul a drepturilor salariale .

Cu privire la capătul de cerere privind decontarea/restituirea sumei de 400 lei, reprezentând taxa de procesare/înscriere pentru gradul II, instanța a retinut că, prin decizia nr.897 din 11 martie 2011, emisa de Inspectoratul Școlar Județean Bihor, reclamanta începând cu data de 01.09.2011, a devenit cadru didactic titular al Grupului Școlar Agricol Salonta.

Personalul didactic, în temeiul art. 242 din Legea nr.1/2011 a educației naționale, are posibilitatea de a se forma continuu si a evolua în carieră, evoluția în carieră realizându-se prin gradul didactic II si gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de competenta. Potrivit certificatului de acordare a gradului didactic II, _______ nr.xxxxxxx,eliberat de Universitatea din Oradea, aflat la dosarul cauzei, reclamantei având funcția de profesor I ,specialitatea Limba Română, i s-a acordat gradul didactic II , începând cu data de 01.09.2012, aceasta achitând suma de 400 lei cu chitanța nr.xxxxxx din 21.08.2012 , reprezentând taxa de procesare pentru examen gradul II.

De asemenea, instanța a mai reținut ca, clauzele contractului colectiv de munca înregistrat la ITM Bihor nr.57 din 20.06.2013, depus in probațiune la dosar, nu sunt aplicabile in speța de fata, raportat la art.144 alin 1 din Legea nr.62/2011 care prevede ca ,contractele colective de munca se aplica de la data înregistrării lor la autoritatea competenta sau de la o data ulterioara ,potrivit convenției părților. Cum , din conținutul contractului depus la dosar nu rezulta o alta data stabilita de părți pentru aplicare, data aplicării Contractului Colectiv de Muncă este 20.06.2013, data înregistrării la ITM.

In cazul în speță, nu sunt aplicabile nici prevederile art.197 alin 1 din Codul Muncii potrivit cărora ,in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este inițiata de angajator, toate cheltuielile ocazionare de aceasta participare sunt suportate de către acesta.

S-a conchis, din analiza si coroborarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 1/2011, respectiv art. 196 alin. 2 din Codul muncii, că obligarea unității pârâte la decontarea sumei de 400 lei achitata de reclamanta, este neîntemeiată, instanța respingând-o ca atare.

Împotriva sentinței civile nr. 175/LM din 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor a declarat apel reclamanta M____ F______ F______ solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 862 din data de 21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta - reclamantă M____ F______ F______ CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în localitatea Oradea, ___________________________. 85/A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul - pârât L_____ T_________ NR. 1 SALONTA, cu sediul in localitatea Salonta, ______________________, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 175/LM din 11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea perioadei 01.01.xxxxxxxxxxxxx06 ca fiind vechime în muncă și în specialitate, corect prima instanță l-a respins ca neîntemeiat în condițiile în care OUG nr. 148 din 03.11.2005, care reglementează indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani în forma în vigoare pentru perioada în discuție, nu cuprinde nici o dispoziție care să stabilească faptul că perioada pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani constituie vechime în muncă și vechime în specialitate, astfel cum solicită apelanta. Recunoașterea ca constituind vechime în muncă și în serviciu a perioadei în care o persoană s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului până la doi ani sau la trei ani, în cazul copilului cu handicap, a avut loc urmare a modificării și completării OUG nr. 148/2005 prin Legea nr. 7/2007 care, prin dispozițiile pct. 12 al. art. 1 a introdus alineatul 7 al art. 18, iar recunoașterea aceleiași perioade ca constituind vechime în muncă, serviciu și specialitate a avut loc prin OUG nr. 124/27.12.2011, care prin pct. 7 al art. III a modificat art. 18 alin. 7 al OUG nr. 148/2005 în acest sens.

Așadar, cum dispozițiile legale invocate nu cuprind vreo reglementare expresă privind aplicabilitatea acestora pe perioada anterioară intrării lor în vigoare, și cum legea civilă produce efecte doar pentru viitor, astfel cum reglementează art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 6 din Codul Civil, criticile invocate de apelantă sub acest aspect nu au fost primite.

Nefondate s-au constatat a fi și criticile axate pe dispoziția de respingere a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei de a-i deconta reclamantei suma de 400 lei, plătită de aceasta cu titlu de taxă procesare/înscriere pentru gradul didactic II, prima instanță reținând în mod corect faptul că potrivit art. 196 alin. 2 din Codul Muncii, cheltuielile ocazionate de formarea profesională se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractul individual de muncă, Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la I.T.M. Bihor sub nr. 57 din 20.06.2013, nefiind aplicabil în cauză, în condițiile în care acesta a fost înregistrat la I.T.M. la data de 20.06.2013, iar gradul didactic II i-a fost acordat reclamantei la o dată anterioară, începând cu data de 01.09.2012, potrivit certificatului _______ nr. xxxxxxx eliberat de Universitatea Oradea.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, instanța a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire M____ F______ F______, solicitând admiterea acesteia și anularea în parte a hotărârii atacate.

Prin motivele formulate au fost invocate următoarele:

- a depus în susținerea apelului toate contractele colective de muncă începând cu anul 2000 până la cel invocat de instanță - 2013;

- instanța de apel a menținut motivarea instanței de fond, preluată ad literam, fără o verificare a susținerilor și actelor depuse, în sensul că a fost depus în susținerea cererii contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor pe data de 20.06.2013, iar gradul didactic i-a fost acordat reclamantei la o dată anterioară;

- instanța de apel nu s-a aplecat asupra cererii sale, din motivare rezultând că dosarul nu a fost soluționat, ca atare, consideră că sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii de revizuire.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1, art. 148 – 151, art. 192, art. 194 – 195 Cod procedură civilă.

Intimatul pârât, deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția în cauză.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat în susținerea cererii de revizuire dedusă judecății, reglementat de dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, vizează cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul de lege precitat are în vedere trei ipoteze: prima și a treia sunt cazuri de ultra petita și cea de a doua ipoteză este un caz de minus petita. Este important a se reține că dispoziția legală enunțată se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri ce au natura juridică a cererii de chemare în judecată, fiind vorba de pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată, în cererea reconvențională ori în cererea de intervenție, motivul de revizuire vizând atât cererile principale, cât și cele accesorii precum și cererile cu caracter subsidiar.

Or, în speță, contrar celor prescrise prin dispozițiile legale enunțate, revizuienta invocă faptul că instanța de apel nu ar fi făcut o verificare a susținerilor și respectiv a actelor depuse și că la soluționarea dosarului nu ar fi fost avute în vedere susținerile sale, revizuienta învederând în acest sens că a depus toate contractele colective de muncă începând cu anul 2000 până la cel invocat de instanță, din 2013.

D__ fiind aspectul invocat este evident că, în speță, nu-și găsește incidența motivul de revizuire pe care a fost întemeiată cererea de revizuire, astfel nu se poate vorbi de minus petita atunci când se invocă omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei apărări formulate de parte ori a probatoriului invocat în sprijinul susținerilor sale, întrucât textul de lege precitat are în vedere acele situații în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional, cazuri în care însă nu poate fi încadrat motivul adus în discuție de partea revizuientă.

Față de considerentele ce preced, instanța va respinge cererea de revizuire, decizia urmând a fi menținută în totul, constatându-se totodată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.


PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :


RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta M____ F______ F______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în localitatea Oradea, ___________________________. 85/A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul L_____ T_________ NR. 1 SALONTA, cu sediul in localitatea Salonta, ______________________, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 862 din data de 21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11.02.2016.


Președinte Judecător Grefier

M_______ E______ S___ A______ L_____ M_____ V____





- redactat hotărâre în concept – judecător – M_______ E______ – 22.02.2016

- judecători fond – S_____ M____

- judecători apel – M_____ D____, F______ T_____

- dact. gref. M_____ V____ – 23.02.2016 – 4 ex.

- emis 2 __________________






pt. conf.








Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025