DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX(XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.3652

Ședința publică din data de 24 mai 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – E____ L_____ U____

JUDECĂTOR - L____ C_____ DOBRANIȘTE

JUDECĂTOR - P______ A______

GREFIER - F______ V_____

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant G_______ N______ împotriva sentinței civile nr. 9734 din data de 07 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. XXXXXXX/LM/2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți ________________________________ T_________ DE MUNCĂ BUCUREȘTI, având ca obiect - acțiune în constatare.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 24.05.2012, când a decis următoarele:

C U R T E A ,

Constată că prin sentința civilă nr.9734 din 07.11.2011 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX de către Tribunalul București – Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-au dispus următoarele:

Respinge cererea completata si precizata de reclamant G_______ N______ în contradictoriu cu paratele ____________________ I____________ T_________ DE MUNCĂ BUCUREȘTI ca neântemeiată.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:

Reclamantul inainte de a iesi la pensie pentru munca depusa si limita de varsta a lucrat ca mecanic de locomotiva la _____________________ inceput, in perioada 1979-1996, dar in cadrul Serviciului Vanzari-Cale Ferata Uzinala. Ori potrivit adeverintei cu nr. 225/2009 emisa de catre parata angajatoare se mentioneaza ca in perioada 1979-1996 reclamantul a lucrat in grupa a 2 a de munca in procent de 100% ca mecanic de locomotiva, conform Ordinului nr. 50/1990 emis de MMOS anexa nr.2 pozitia 212. D___ prin adeverinta nr. 1457/2009 emisa de parata rezulta ca in perioada 1 aprilie 1978-30 decembrie 1978 reclamantul a lucrat in grupa 1 de munca ce mecanic ajutor. Ori in perioada mentionata de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, din actele aflate la dosar rezulta ca acesta a lucrat in grupa a 2 a de munca, conform Ordinul nr.50/1990 anexa nr.2 pozitia 212 coroborat cu Tabelul nr. 660/1996 emis de catre angajator, cu aprobarea conducerii unitatii si a sindicatului, unde la pozitia 4 este mentionat numele reclamantului.

In ce priveste sustinerea reclamantului ca meseria lui se incadreaza la pozitia 124 din respectivul ordin, instanta considera ca acesta se refera la activitatea efectiv de mecanic de locomotiva, ori in cazul de fata reclamantul a lucrat in perioada respectivs la Serviciul Vanzari din cadrul Cai Ferate Uzinale, fara sa aiba efectiv de a face cu munca de mecanic de locomotiva. De asemenea instanta trebuie sa tina seama si de prevederile art. 6 din Ordinul nr.50/1990 emis de MMOS care prevede ca nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa 1 sau 2 de munca se face de catre conducerea unitatii impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinand seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele. Ori in cazul de fata redclamantul fiind la serviciul vanzari in perioada prevazuta in actiune, raportat si la actele din dosar, rezulta ca acesta a lucrat in grupa a 2 a de munca, neavand o activitate concreta de mecanic de locomotiva, fiind doar la serviciu de vanzari. Ori din adeveinta nr. 225/2009 cat si din tabelul nr. 660/1996 se mentioneaza ca reclamantul a lucrat in perioada respectiva in grupa a 2 a de munca, grupa care a fost aprobata de catre conducerea unitatii si sindicat impreuna, conform art. 6 din Ordinul nr.50/1990.

In aceasta situatie instanta considera ca in mod corect parata ITM Bucuresti a facut mentiunea in carnetul de munca ca in perioada 11 noiembrie 1979-1 aprilie 1996 reclamantul a lucrat in grupa a2 a de munca. Acolo unde reclamantul a lucrat efectiv in conditii deosebite s-a mentionat in adeverinte ca a fost in grupa 1 de muca.

In ce priveste solicitarea reclamantului de a se plati contributiile de asigurari sociale pentru acea perioada in grupa 1 de munca, instanta cosnidera ca atata timp cat activitatea acestuia in respectiva perioada s-a desfasurat in grupa a 2 a de munca conform actelor din dosar, parata angajatoare a achitat fata de reclamant contributiile la asigurari sociale pentru grupa 2 de munca.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului.

La termenul de judecată din data de 17.05.2012, Curtea a pus în discuția părților excepția tardivității recursului în temeiul art. 80 din Legea 168/1999 modificat prin Legea nr.215 din Legea nr.62/2011.

Instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea recurentului să combată cu înscrisuri excepția tardivității recursului.

Examinând cu prioritate excepția invocată, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru motivele care se vor arăta, urmează să respingă recursul ca fiind tardiv formulat.

Curtea reține că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 03.02.2012 conform dovezii de comunicare aflată la fila 79 din dosarul de fond.

Din conținutul dovezii de comunicare, certificată sub semnătura agentului procedural, rezultă că hotărârea judecătorească a fost comunicată personal reclamantului care a semnat de primirea acesteia, semnătură ce se regăsește în dreptul rubricii „semnătura primitorului actului”, de pe dovada de comunicare, iar la rubrica „Actul de identitate al primitorului” sunt înscrise ________ numărul cărții de identitate ale acestuia (RT, xxxxxx).

Ulterior, fără a exista o cerere din partea reclamantului ori a pârâtei, Tribunalul fără nici un temei legal a dispus la data de 16.03.2012 o nouă comunicare a sentinței către același reclamant, comunicare realizată în aceleași condiții ca și prima dată, respectiv hotărârea a fost înmânată acestuia direct și personal sub semnătură și cu menționarea acelorași date ale cărții de identitate.

Curtea constată și reține că prima comunicare a sentinței recurate (cea realizată la data de 03.02.2012) a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 92¹ C. proc. civ., ce statuează următoarele: „Înmânarea citației se face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia”.

Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile legale precitate au fost respectate pe deplin în ceea ce privește comunicarea sentinței recurate către reclamant.

În plus, potrivit art. 100 alin. (4) „Procesul –verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”.

Cum recurentul nu a făcut dovada contrară acestor dispoziții legale, comunicarea sentinței către reclamant la data de 03.02.2012 este prezumată ca fiind legală conform dispozițiilor art. 100 alin. (4).

Cât privește apărarea recurentului-reclamant cu privire la faptul că termenul de recurs curge în raport cu cea de-a doua comunicare realizată la data de 16.02.2012, întemeiată pe faptul că comunicarea de la data de 03.02.202, viza o altă hotărâre judecătorească, Curtea reține că acesta nu a făcut această dovadă, iar în plus nu a făcut nici dovada formulării unei cereri de recomunicare adresată Tribunalului din care să rezulte acest motiv invocat.

Mai mult decât atât, Curtea reține că recurentul a depus la dosar în intervalul dintre data rămânerii cauzei în pronunțare (17.05.2012) și data pronunțării prezentei decizii (24.05.2012) o adresă (fila 41 din dosarul de recurs) emisă de către Tribunalul București – Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale – Cabinetul Președintelui nr. 1/2836/C din data de 21.05.2012 având în esență următorul conținut „(..) precizăm faptul că din verificările efectuate de coordonatorul serviciului registratură, în programul ECRIS, s-a constatat că dosarul sus menționat a fost înaintat la Curtea de Apel București în data de 15.03.2012 în vederea soluționării recursului formulat de reclamant în data de 27.02.2012 și că nu s-a depus cerere de recomunicare a sentinței civile sus menționate, (…)”.

Prin urmare, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor legale la data de 03.02.2012, termenul de recurs a început să curgă de la acea dată, respectiv 03.02.2012 și având în vedere că acesta este de 10 zile conform art. 215 din Legea nr.62/2012 ce prevede următoarele; „Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicării hotărârii”, termenul de 10 zile s-a împlinit conform modului de calcul prevăzut de art. 101 alin. (1) C. proc. civ., la data de 14.02.2012, iar recursul a fost înregistrat conform ștampilei aplicată pe fila 2 din dosarul de recurs la data de 27.02.2012 deci, după data împlinirii termenului de recurs.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul ca fiind tardiv declarat de recurentul-reclamant G_______ N______ împotriva sentinței civile nr. 9734 din data de 07 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. XXXXXXX/LM/2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți ________________________________ T_________ DE MUNCĂ BUCUREȘTI.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR E____ L_____ U____ L____ C_____ Dobraniște P______ A______

GREFIER

F______ V_____

Red: P.A.

Dact: Z.G.

2 ex.

5.06.2012

Jud.fond: C.A________