R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1237/AP Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 12 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D______ N________ - judecător

Judecător: C_______ Ș________

Grefier: N_______ A_______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta Poliția L_____ F______, împotriva sentinței civile nr.267/MAS din 18 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa apelantei reclamantei Poliția L_____ F______ și intimatului pârât C_______ I___.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Având în vedere că prin cererea depusă la data de 12 octombrie 2015 prin serviciul registratură, apelanta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.223 Cod de procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A :

Asupra apelului civil de față,

Constată că prin sentința civilă nr. 267/MAS/18.02.2015, pronunțată de Tribunalul B_____, a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei xxxxxxxxxxxxxxx11, invocată de pârât prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Poliția L_____ F______, în contradictoriu cu pârâtul C_______ I___.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :

Pârâtul C_______ I___ este angajat al reclamantei Poliția L_____ F______, în calitate de personal contractual, așa cum rezultă din situațiile privind acordarea drepturilor speciale conform Actului adițional nr. 249/2009, aflate la filele 15-26 din dosar.

În această calitate, pârâtul a încasat de la reclamantă, în perioada 2009 - 2010, suma de 28.362 lei reprezentând sume compensatorii.

În urma controlului efectuat la reclamanta Poliția L_____ F______, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B_____, prin decizia nr. 65 din 25.07.2014, a stabilit că sumele de bani mai sus evocate, reprezentând sume compensatorii și drepturi pentru menținerea sănătății și securității muncii prevăzute în art. 69 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă nr. XXXXXXXXXXXXXX, au fost acordate de către reclamantă pârâtului, în mod necuvenit, impunând reclamantei recuperarea acestor sume de bani și stabilind în acest sens și termene de realizare a obiectivului impus. (filele 6-14)

Împotriva deciziei Camerei de Conturi B_____ menționate mai sus, reclamanta Poliția L_____ F______ susține că a formulat contestație, aceasta fiind respinsă prin încheierea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B_____.

Împotriva acestei încheieri se susține că reclamanta a formulat acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ, dar nu a depus la dosar dovezi în acest sens.

Ca urmare a acestei situații, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei judecăți, reclamanta Poliția L_____ F______ solicită restituirea de către pârât a sumelor de bani mai sus amintite și să se constate că au fost încasate de către aceasta din urmă în mod necuvenit.

Cu privire la cererea în constatare, s-a reținut că reclamanta însăși a arătat în cererea de chemare în judecată că prin decizia civilă nr. 1773/2014, pronunțată de Curtea de Apel B_____ s-a reținut cu putere de lucru judecat că sporurile acordate personalului contractual și funcționarilor publici menționate în decizia nr. 65/2015 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B_____ nu au avut o bază legală. Prin urmare, o astfel de cerere nu mai poate fi pusă în discuție în acest proces, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 1 și 2 și art. 435 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, apreciem că cererea de constatare a faptului că pârâtul a încasat niște sume în mod nedatorat este și lipsită de interes și inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 35 Cod procedură civilă.

Înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată a fost adoptată Legea nr. 124 din 23 septembrie 2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 2 alin. 1 din această lege, se exonerează de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care debitorii salariați menționați în art. 1 al legii, trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.

În art. 1 din legea menționată mai sus se arată că aceasta se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere că prin Legea nr. 124/2014, pârâtul a fost exonerat de obligația de restituire a sumelor de bani care formează obiectul prezentei judecăți, cererea de chemare în judecată privind pretențiile pentru care nu a fost admisă excepția prescripției, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta Poliția L_____ F______, iar prin motivele de apel, soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente :

Apelanta arată că cererea de chemare în judecată este greșit calificată de către prima instanță, în sensul că a solicitat exonerarea pârâtei de la plata sumei solicitate, ca urmare a existenței legilor speciale de exonerare de la plata unor sume constatate de către Curtea de Conturi a României, ca fiind nelegale.

Apelanta susține că acțiunea formulată este fondată și caracterizată de un interes procesual legitim, în conformitate cu prevederile art. 256 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, iar măsura de control aplicată instituției este de stabilire și recuperare a acestui prejudiciu.

Conform practicii judecătorești a Tribunalului B_____, Secția I Civilă, s-a admis cererea instituției reclamante într-o cauză similară și pârâta a fost obligată la plata sumei solicitate, odată cu exonerarea acesteia de la plata sumei – sentința civilă nr. 158/MAS/2015 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Apelanta arată că singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.

Analizând soluția apelată prin prisma motivelor de apel, precum și în baza caracterului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea reține că apelul reclamantei nu este întemeiat pentru următoarele considerente :

Drepturile salariale ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății reprezintă contravaloarea unor sume compensatorii încasate de către partea pârâtă în perioada 2009 – 2014. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 84/2012 și Legii nr. 124/2013 s-a dispus exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar urma să le restituie ca urmare a unor decizii de impunere emise de angajator, ca o consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

Cererea reclamantei, de a obliga angajatul la plata unor sume de bani pentru care legiuitorul a prevăzut exonerarea de la plată, nu poate fi primită întrucât prin aceasta s-ar încălca tocmai aceste dispoziții legale imperative de exonerare. De asemenea, nu se poate admite nici cererea formulată în subsidiar prin care se solicită să se constate incidente prevederile Legii nr. 84/2012 și Legii nr.124/2004 și să se dispună exonerarea de la plata sumelor datorate de către pârâți, deoarece constatarea incidenței unor texte de lege nu este admisibilă. Astfel, potrivit art. 35 Cod procedură civilă „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”. În speță, cererea formulată în principal, de obligare la plata unor sume bănești, este una în realizarea acestor drepturi și exclude admisibilitatea cererii în constatarea exonerării de la plata acelorași drepturi bănești, aceste cereri fiind totodată lipsite de interes și contradictorii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul reclamantei va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de apelanta Poliția L_____ F______ împotriva sentinței civile nr. 267/Mas/18.02.2015 a Tribunalului B_____, secția I civilă, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12.10.2015

Red.CȘ/12.10.2015

Tehnored.N.A. 16 Octombrie 2015- 4 ex.

Jud fond P______ M__