In fapt, arată reclamanta că a avut calitatea de salariată a societății parate in diferite funcții, activitatea desfășurându-se în condiții grele de muncă, fiindu-i aplicabile astfel prevederile Ord. 50/1990.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.7-11).

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamantei fiindu-i încuviințată și proba cu expertiză de specialitate, aceasta neînțelegând însă să achite onorariul dispus în sarcina sa, instanța decăzându-o pe reclamantă din proba cu expertiză, astfel cum s-a reținut în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele : „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".

În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).

Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, iar pentru grupa a II a, cel puțin 70% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.

Reclamanta a fost salariata pârâtei in funcțiile de strungar și frezor, în perioada 1980-1992, conform înscrierilor din carnetul de muncă al acesteia.

Cum reclamanta nu a înțeles să achite onorariul în sarcina acesteia de plată în vederea efectuării expertizei de specialitate dispusă în cauză, susținerile acesteia din cuprinsul cererii de chemare în judecată urmează a fi analizate strict prin raportare la înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Astfel, tribunalul constată că reclamanta, în perioada în care a desfășurat activitate în cadrul pârâtei a realizat sarcinile de serviciu în condiții normale de lucru, activitățile desfășurate neregăsindu-se în categoriile nominalizate beneficiare ale grupelor superioare de muncă.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta este îndreptățită să i se recunoască grupa superioară de muncă, singura probă concludentă în acest sens fiind expertiza de specialitate pe care reclamanta nu au înțeles însă să o achite.

Totodată, instanța va avea în vedere și împrejurarea că se nu poate nesocoti voința legiuitorului de a nu acorda beneficiul grupelor superioare de muncă decât anumitor activități și locuri de muncă (implicit și a celor nenominalizate care se desfășurau efectiv în condiții grele) și, astfel, de a nu extinde beneficiul grupelor pentru activități din alte domenii, fără a exista probe temeinice în acest sens.

Așadar, activitatea zilnică desfășurată de reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, anexa 2, pentru încadrarea în grupa a II a de muncă.

Având în vedere lipsa oricăror ducumente în probarea susținerilor reclamantei și în baza textele de lege mai sus arătate, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată acțiunea, nefiind îndeplinite condițiile impuse de Ordinul nr. 50/1990, anexa 2 pentru încadrarea în grupa a II a de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta C____ E____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Galautas, ____________________, județul Harghita și cu domiciliul ales la D____ A_______, în comuna Păulești, ____________________, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ________________>, cu sediul în Băicoi, ____________________, județul Prahova, ca neîntemeiată.