Dosar nr. XXXXXXXXXXXX acțiune în constatare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______ - SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 19 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – N____ T______

Asistenți judiciari - D_____ C_______

Asistenți judiciari – E____ P________

Grefier – C_____ B________

Sentința civilă 105

La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul A_____ M_____ CNP xxxxxxxxxxxxx,domiciliat în B_______,______________________. 55, ___________ jud. B_______ , și pârâta A__________ Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B_______ cu sediul în B_______, __________________________. 17 jud. B_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul , martorii T______ D_____ și C_______ V_____ propuși de reclamant și consilier juridic A____ D_____ pentru pârâtă.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.

Consilier juridic A____ D_____ depune delegație la dosar.

După verificarea identității martorilor, sub prestare de jurământ, pe rând au fost audiați susținerile acestora fiind consemnate în procese-verbale atașate la dosarul cauzei.

Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului pricinii.

Reclamantul A_____ M_____ solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să i se recunoască încadrarea în grupă superioară de muncă pentru perioada lucrată pe ARO și cât a manipulat substanțe toxice.

Consilier juridic A____ D_____ solicită respingerea acțiunii ca nefondată; având în vedere și fișa postului, reclamantul nu este îndreptățit la grupă superioară de muncă.

Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Asupra conflictului de drepturi de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B_______ sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul A_____ M_____ a chemat în judecată pe pârâta A__________ Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B_______, solicitând ca , în contradictoriu cu aceasta, să se constate încadrarea în grupa a IIa de muncă a activității desfășurată în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxx01, în care a lucrat în calitate de șofer pe autolaborator și înlocuitor pe autocisterna de dezinfecție.

În fapt, reclamantul a arătat că a lucrat la DSV B_______ pe autocisternele de dezinfecție, fiind expus riscului infectării cu turbare,TBC, pestă porcină, gripă aviară; de asemenea, a lucrat cu substanțe toxice, ca formol și sodă caustică, care i-au afectat sănătatea, întrucât le folosea la prepararea materialelor pentru dezinfecție după sfatul medicului.

A susținut că a fost supus riscului de îmbolnăvire și în timpul transportului cadavrelor din teren la laboratoarele din B_______, Suceava și Iași, precum și cu prilejul lucrului la centrala termică, care funcționa pe cărbune.

În perioada menționată a primit spor de toxicitate, fapt ce susține periculozitatea muncii desfășurate, deși angajatorul l-a încadrat în grupa a III a de muncă pentru a nu plăti contribuțiile aferente grupei superioare.

Reclamantul a arătat și că angajați cu funcție similară celei desfășurate de el, ca L_____ P____ și P__ I___, ar fi beneficiat de încadrarea activității în grupa a IIa de muncă.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al cererii, în dovedirea căreia a depus înscrisuri – copia carnetului său de muncă și a adreselor nr.747/2012 a ITM B_______ și 3403/2014 a DSV B_______ – și a solicitat audierea martorilor Teieșanu D_____ și C____ G___, înlocuit cu C_______ V_____.

Pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B_______ ( DSVSA) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată( f.23 -24).

În apărare, pârâta a arătat că, într-adevăr, la data de 01.10.1990, reclamantul a fost încadrat, in baza Deciziei nr.10/1990 la DSVSA B_______, prin transfer, ca șofer.

Din decizie rezultă ca reclamantul nu a fost încadrat in grupa a II-a de munca, ci in grupa a III-a de munca cu un salariu de 2.571 lei si sporul de vechime aferent.

Totodată, fisa postului atesta ca încadrarea reclamantului a fost făcuta pe postul de șofer la C_____________ Personal Administrativ Gospodăresc si nu în cadrul Laboratorului Direcției Sanitare Veterinare.

Nu i se poate recunoaște un drept ce nu 1-a avut pentru că personalul administrativ, inclusiv șoferii, nu aveau grupa de munca.

În dovedire, pârâta a depus înscrisuri: decizia nr.10/1990; fisa postului; decizia nr.53/10.05.1996, de incadrare in grupele I si II de munca a personalului sanitar-veterinar, din care rezulta ca reclamantul nu a fost incadrat in grupa a Il-a de munca; decizia nr.14/11.05.2001; decizia nr.13/03.04.2000 si tabelul nominal cu personalul incadrat in grupa a II-a de munca in anul 2000, în care reclamantul nu se regăsește; adresa nr.3403/07.03.2014.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.205-208 Cod procedura civilă și ale Codului muncii.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

Reclamantul A_____ M_____ a chemat în judecată pe pârâta A__________ Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B_______, solicitând ca , în contradictoriu cu aceasta, să se constate încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității de șofer desfășurată în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxx01.

Potrivit mențiunilor din carnetul individual de muncă, reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxx01, desfășurând activitate în calitate de șofer.

În carnetul de muncă nu au fost efectuate mențiuni privind încadrarea acestei activități în grupă superioară de muncă și nici în decizia pârâtei nr.10/1.10.1990, de încadrare în muncă a reclamantului( f.25).

De asemenea, se observă că reclamantul nu a fost nominalizat ca fiind încadrat în grupa a II-a de muncă nici în deciziile nr.53/10.05.1996 și nr.13/03.04.2000 emise de angajatorul pârât pentru încadrarea în grupa a II –- a de muncă a salariaților săi în conformitate cu dispozițiile Ordinului 50/1990 ( f.28-29 și 31-35).

Or, potrivit pct. 6 și 7 din Ordinul 50/1990:

,, 6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

7. Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru…’’.

Așadar, se constată că pârâta a respectat dispozițiile pct.15 alin.2 din Ordinul 50/1990, întrucât a verificat situația condițiilor de desfășurare a activității de către salariați,stabilind în raport de atribuțiile concrete ale reclamantului – dovedite și cu fișa postului de șofer în cadrul compartimentului personal, administrativ – gospodăresc – că acesta nu se încadrează în grupă superioară de muncă.

Iar, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut proba contrară celor dovedite cu înscrisuri de către angajator , deoarece declarațiile martorilor T______ D_____ și C_______ V_____ ( f.54 și 55) nu au probat că salariatul ar fi lucrat cel puțin 70% din programul de lucru în condiții ce ar justifica acordarea grupei a II a de muncă.

Astfel, martorul T______ D_____ a arătat că :

,, Am lucrat la DSV în perioada 1990-2010 în calitate de magaziner, având în atribuții gestionarea tuturor medicamentelor, vaccinelor și materialelor sanitare.

Pentru această activitate angajatorul nu mi-a recunoscut încadrarea în grupă superioară de muncă.

Reclamantul a lucrat la DSV începând cu anul 1990 aproximativ 10 ani , nu pot preciza exact data.

Acesta a desfășurat activitate în calitate de șofer pe un ARO, iar când șoferii de pe cele două mașini de dezinfecție erau în concediu, acesta desfășura activitate și pe acest tip de mașină.

Pe mașinile de dezinfecție lucrau doi șoferi care nu-și lua concediu în același timp ci prin rotație.

Știu că aceștia aveau grupă superioară de muncă și de asemenea, personalul din Laboratorul sanitar veterinar.

Nu pot aprecia dacă și reclamantul era îndreptățit la încadrarea activității în grupă superioară de muncă .

Activitatea de dezinfecție nu se desfășura în mod continuu, pentru desfășurarea ei fiind necesară temperatură de 18 grade Celsius astfel că programele de dezinfecție se efectua vara , trecând și luni întregi între două programe de dezinfecție.

Nu pot preciza în ce perioade de timp își luau concedii de odihnă șoferii de la dezinfecție .”

-iar martorul C_______ V_____ a declarat următoarele:

,, Am lucrat la DSV începând cu anul 1998 în calitate de șofer, prima dată pe o salvare și apoi pe mașina Dacia, care deservea conducerea unității.

Nu am primit grupă superioară de muncă pentru această activitate, oricum menționez că în carnetul meu de muncă era înscrisă meseria de muncitor.

Și reclamantul a lucrat la DSV ca șofer, când am venit eu la unitate l-am găsit lucrând pe o Dacie, cu care mergea pe teren cu medicii veterinari.

La unitate lucrau și alți șoferi pe autospeciale pentru dezinfecție.

Nu știu dacă aceștia au avut grupă de muncă.

Nu știu sigur dacă reclamantul a lucrat pe aceste mașini de dezinfecție, probabil că îi înlocuia pe șoferi când plecau în concediu.

Exista o mare diferență între activitatea desfășurată de șoferii de pe autospeciale de dezinfecție și ceilalți șoferi, întrucât primii prestau acest gen de activitate intrând în contact cu substanțe toxice.

Eu personal niciodată nu am lucrat pe mașina de dezinfecție.

Nu pot preciza în ce perioadă își luau concedii de odihnă șoferii de la dezinfecție.”

Prin urmare, din relatările martorilor se poate reține cel mult împrejurarea că reclamantul ar fi lucrat pe mașina de dezinfecție în perioadele de efectuare a concediului de odihnă de către șoferii titulari pe aceste mașini, însă aceasta nu înseamnă 70 % din activitate, și nu s-a probat desfășurarea muncii pe autolaborator cel puțin 70% din programul de lucru.

Cât privește situația salariaților indicați în cererea de chemare în judecată, se va observa că, pentru P__ I___, nu s-a probat natura activității desfășurate și nici încadrarea în grupa a II a de muncă, iar L_____ P____ este nominalizat în această grupă prin decizia nr.13/2000 , dar în considerarea activității de ,, șofer angajat pe agregat dezinfecție’’( f.35), ceea ce pentru reclamant nu s-a dovedit.

În consecință, față de ansamblul celor ce preced, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă ca nefondată, atât pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxx01 ( de valabilitate a Ordinului 50/1990) , cât și pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxx01, în care nu au existat dispoziții normative pentru o asemenea încadrare a condițiilor de muncă.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A Ș T E

Respinge, ca nefondată, acțiunea în constatare formulată de reclamantul A_____ M_____ în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B_______.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B_______.

Pronunțată în ședința publică din 19.01.2015.

Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,

N____ T______ D_____ C_______ E____ P________ C_____ B________

Cu opinie în același sens

REDT.TN v

TEHNORED. BC

4 EX/3.03.2015