Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 1273

Ședința publică de la 25 nov. 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE -S_____ R________

JUDECĂTOR-C______ N______

GREFIER-D______ M____

La ordine au venit spre soluționare apelurile civile promovate de reclamantul D_________ M____ și pârâta S.C. E________ S.A. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 626/22.04.2015 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul D_________ M____ asistat de av. B______ R_____ , lipsă fiind celelalte părți.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:

- procedura de citare legal îndeplinită;

- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă;

- intimata M____ a depus întâmpinare, după care;

Av. B______ R_____ pentru apelant, a depus copia carnetului de muncă cu mențiunea „conformă cu originalul”.

Instanța constată că s-a formulat întâmpinare de către intimata M____ care a fost legal comunicată părții apelante conform filei 108-109 dosar apel.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.

Av. B______ R_____ pentru apelant având cuvântul, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatei pârâte __________________ să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea efectuată de apelant pe șantier de 12 ore zilnic în perioada 09.09.xxxxxxxxxxxxxx90 precum și să se menționeze veniturile brute obținute de apelant în acea perioadă. Oral a criticat sentința atacată într-un ultim aspect privind eliberarea adeverinței de către intimata M____ considerând că prima instanță nu s-a raportat și nu a avut în vedere la momentul soluționării acestui capăt de cerere dispozițiile art.34 alin. 5 din Codul Muncii care instituie pentru angajator obligația ca la solicitarea salariatului să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate. Mai mult, textul de lege nu menționează strict dar obligația angajatorului de a elibera o adeverință derivă din lege și are la bază ideea că în raporturile dintre cele două părți ale contractului de muncă, salariatul se află pe o poziție de subordonare, neavând posibilitatea de a obține datele referitoare la activitatea sa. Art.40 din Codul Muncii are rolul de a proteja salariatului în raport cu angajatorul pentru ca în anumite situații să nu-i fie salariatului îngrădite drepturile. După cum se observă în întâmpinare , apreciază că apelanta contrazice susținerile lui M____ în raport de motivele de apel.

Dreptul salariatului de a obține o adeverință nu poate fi cenzurat și atunci M____ nu poate refuza eliberarea adeverinței în raport de dispozițiile legale.

Privind apelul promovat de ________________________ respingerea apelului promovat de pârâtă, activitatea prestată de salariat este în grupa a II a de muncă, privitor la situația de fapt cum preciza instanța de fond, locul de muncă al intimatului era în grupa a Ii-a de muncă. Privitor la cadrul procesual , acesta a fost lămurit la început la instanța de fond, au fost respectate dispozițiile art.204 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de fond a răspuns la toate capetele de cerere și a respectat normele de procedură civilă, în mod corect a respins excepția , pe fond probatoriul administrat a fost suficient pentru a determina grupa a II-a de muncă, cum reiese din adresa și din audierea martorului – apelantul a desfășurat activitatea pe șantier pe un utilaj foarte mare. Conchide, solicitând admiterea apelului promovat de reclamant.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

C U R T E A

- deliberând –

Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 626 din 22.04.2015, pronunțată de Tribunalul N____ s-a admis în parte acțiunea reclamantului Duimitrașcu M____, reținându-se, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N____, sub numărul XXXXXXXXXXXXX din data de 08.10.2014, reclamantul D_________ M____ a chemat în judecată pe pârâtele S.C. E________ S.A București și S.C. M____ S.A. B_____ pentru ca în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate să se dispună constatarea perioadei 01.08.1990 – 01.02.2011 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă precum și să fie eliberată o adeverință din care să rezulte veniturile realizate și programul de muncă zilnic.

Arată reclamantul că din 1990 și până în 01.02.2011, a fost angajat al IRE Piatra N____ în funcțiile de mașinist utilaje grele, lăcătuș mecanic și șofer macaragiu. Solicită încadrarea în muncă întemeiat pe prevederile Ordinului 50/1990 și H.G. 1223/1990.

În susținerea acțiunii a depus în copie o ________ înscrisuri: adresa DMPS N____ nr. xxxxx/02.07.1993, carnet de muncă, precum și practică judiciară.

Pârâta, S.C. E________ S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa motivat de faptul că este o societate nou înființată în temeiul dispozițiilor H.G. 627/2000 având ca obiect de activitate distribuția și furnizarea de energie electrică în rețele de medie și joasă tensiune, iar din carnetul de muncă rezultă că nu a avut contract de muncă încheiat cu S.C. E________ S.A. București.

La termenul de judecată din data de 25.02.2015, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâtele _________________________ și __________________ pentru a i se acorda grupa a II-a de muncă pentru activitatea prestată pe șantier unde a lucrat 12 ore. Precizează că în perioada 1.08.xxxxxxxxxxxxx11 a lucrat ca mașinist și șofer macaragiu la _________________________ prin E________ SERV M______ SA și că a chemat în judecată pe cea de a doua pârâtă pentru a elibera o adeverință din care să rezulte că a lucrat pe șantier 12 ore în perioada 09.09.xxxxxxxxxxxxx90 și să fie menționat salariul brut realizat.

Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză instanța urmează a se pronunța în sensul respingerii acesteia motivat de următoarele aspecte: prin HG 1199/1990 a fost înființată Regia Autonomă de Electricitate Renel în cadrul căreia actuala ___________________ o Direcție Generală de Furnizare și Distribuție a Energiei Electrice, iar prin HG 365/1998 a fost înființată Compania Națională de Electricitate Conel SA în cadrul căreia _________________ devenit filială, având ca obiect de activitate distribuția și furnizarea energiei electrice; prin HG 627/2000 a fost înființată __________________ societate comercială pe acțiuni având ca obiect de activitate distribuția și furnizarea energiei electrice, iar prin Hotărârea de Guvern nr. 1342/2001, a fost reorganizată această societate, înființându-se 8 societăți comerciale de distribuție și furnizarea energiei electrice și 8 sucursale de întreținere și servicii energetice, iar în anul 2005 prin HG 74/2005, _________________-a reorganizat.

Pentru perioada dedusă judecății 1990 – 2011, reclamantul a fost angajat al fostului IRE Piatra N____, ulterior din 01.08.1998 devenită S.C. E________ S.A astfel după cum rezultă și din carnetul de muncă.

Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

În perioada 01.08.1990 – 31.03.2001 reclamantul a fost salariatul ________________________>

În conformitate cu mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, în intervalul de timp dedus judecății, funcția deținută de către reclamant în cadrul societății a fost aceea mașinist sau lăcătuș mecanic. Astfel, după cum reiese din adresa DMPS xxxxx/02.07.1993 precum și din declarația martorului audiat în cauză reclamantul în perioada dedusă judecății a desfășurat activitate pe șantier. Ori activitatea prestată de către reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu art. 1 din HG 1223/1990 care prevede că personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969.

De asemenea, conform pct.3 și pct.6 din Ordinul nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele superioare de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, precum și personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.

Este adevărat că, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele superioare de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, însă, prin normele legale anterior invocate, locul de muncă al reclamantului, a fost prevăzut în mod expres în grupa a II-a de muncă, distincția de încadrare pe grupe de muncă între categorii de salariați fiind efectuată direct de către legiuitor prin acest act normativ.

Ca atare, omisiunea angajatorilor de a respecta procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare de muncă, nu poate să îl prejudicieze pe reclamant în drepturile de care este îndreptățit să beneficieze în raport de activitatea desfășurată.

În ceea ce privește pretențiile reclamantului privind încadrarea activității desfășurată după 01.04.2001, în aceeași grupă de muncă, instanța constată că sunt nefondate, întrucât începând cu această dată atât Ordinul nr.50/1990, cât și HG nr.1223/1990 au fost abrogate, prin Legea nr.19/2000 (art.198), respectiv, prin HG nr.261/2001, noile acte normative aplicabile în domeniu reglementând criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și speciale de muncă. Altfel spus, începând cu 01.04.2001, încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II de muncă, a fost înlocuită cu încadrarea acestora în condiții speciale și deosebite de muncă, fiind stabilite și alte condiții și proceduri de acordare.

Prin urmare, cele două situații nu pot fi confundate, având reglementare distinctă, cu atât mai mult cu cât instanța nu a fost investită decât cu cererea privind constatarea activității desfășurate de către reclamant în grupa a II-a de muncă, nu și constatarea încadrării acesteia în condiții deosebite sau speciale de muncă.

În ceea ce privește obligarea S.C. M____ S.A. B_____ la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă activitatea sa pe șantier de 12 ore zilnic precum și să se menționeze veniturile brute deținute în această perioadă, instanța urmează a respinge această solicitare motivat de următoarele aspecte: Reclamantul deși a dovedit activitatea sa pe șantier nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că a lucrat zilnic o perioada de 12 ore ca timp de lucru, astfel că fostul angajator nu poate fi obligat la emiterea unei adeverințe în care să fie menționate unele aspecte față de care instanța nu are pe deplin convingerea că sunt reale. Față de menționarea în adeverință a veniturilor brute deținute la fostul angajator, instanța arată că aceste venituri brute sunt deja dovedite prin carnetul de muncă care este actul oficial cu care se dovedesc aceste venituri chiar și în momentul solicitării înscrierii la pensie sau a recalculării acesteia. O adeverință în sensul celor solicitate se poate elibera doar în completarea mențiunilor din carnetul de muncă sau în lipsa acestora, ori în situația reclamantului simpla menționare a veniturilor brute în adeverință nu se justifică.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat apel ambele părți.

Pârâta a criticat hotărârea sub aspectul următoarelor motive:

- dreptul patrimonial solicitat în cauză este prescris;

- s-au încălcat, în cauză, dispozițiile art. 13(3) din Codul de procedură civilă, respectiv dreptul la apărare.

- s-au încălcat dispozițiile art. 204(3) din Codul de procedură civilă, privind principiul contradictorialității;

- instanța de fond nu s-a pronunțat pe calitatea procesuală pasivă a societății „E________ Serv M______” S.A.;

- instanța de fond a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă în cauză;

- pe fond, hotărârea încalcă dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, art. 47, 48 din Decretul-Lege nr. 31/2006, art.158 din Legea nr. 263/2003.

Reclamantul a criticat hotărârea apelată sub aspectul greșitei soluționări a capetelor de cerere vizând obligarea pârâtului S.C. M____ S.A. B_____ să îi elibereze o adeverință din care să reiasă activitatea de 12 ore/zilnic și veniturile brute obținute în perioada 09.09.xxxxxxxxxxxxx90.

Analizând apelurile prin prisma dispozițiilor art. 476-479 Cod pr. civilă, cu referire la motivele invocate, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, să i se recunoască activitățile, de mașinist utilaje grele, lăcătuș mecanic și șofer macaragiu, pe care le-a desfășurat în perioada 01.08.xxxxxxxxxxxxx11, ca fiind desfășurate în condiții de grupa a II-a de muncă.

Potrivit dispozițiilor legale cadru privind încadrarea în grupele I și II de muncă, respectiv potrivit Ordinului 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se realiza în situația în care cu toate măsurile luate de angajator pentru normalizarea condițiilor de muncă nivelul noxelor existente la locul de muncă depășea nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.

Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă este necesar să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.

Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau dacă s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal ( art. 4 și 5 din Ordinul 50/1990).

Tot prin dispozițiile actului normativ cadru, în materie, s-a stabilit că nominalizarea persoanelor care desfășoară activitate în grupele I și II de muncă, se realiza de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă în care în mod efectiv își desfășurau activitatea salariații ( nivelul noxelor; condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradieri sau infectări…etc).

Organizația sindicală, ca reprezentantă a salariatului și cea mai autorizată să cunoască condițiile concrete de muncă ale fiecărui salariat a participat așadar la operațiunea de încadrare a activităților desfășurate de salariații pârâtei în grupa I și II de muncă, intimatul reclamant neregăsindu-se printre salariații a căror activitate a fost constatată ca fiind desfășurată în condiții de grupa a II-a de muncă.

Instanța de fond, admițând acțiunea reține faptul că reclamantul a desfășurat activități care se încadrează în grupa II-a de muncă potrivit Ordinului 50/1990 - anexei nr. 2 fără a preciza articolul la care se regăsesc activitățile reținute pe bază de probe a fi desfășurate de reclamant.

Curtea constată că activitatea reclamantului nu este nominalizată în anexa 2 la Ordinul 50/1990 și nici în anexa 2 la Ordinul 125/1990 de completare a Ordinului 50/1990.

Susținerea reclamantului precum că art. 6 din Ordinul 50/1990 a cărui conținut a fost expus mai sus ar permite o încadrare în grupa I-a și a II-a de muncă și a altor activități decât cele nominalizate în ordin nu poate fi primită, pentru că acceptând această ipoteză s-ar ajunge să se facă încadrarea salariaților în grupele I și II de muncă fără a fi avute în vedere condițiile impuse de art. 5 și 7 din Ordinul 50/1990.

Este de necontestat faptul că au existat situații în care angajatorul a făcut o analiză a condițiilor de muncă, astfel cum impune art. 5 din Ordin și deși a constatat îndeplinirea condițiilor pentru încadrarea activității desfășurate de salariat în grupa I sau a II-a de muncă aceste activități nu s-au regăsit în anexele la Ordinul 50/1990 astfel cum a fost completat prin Ordinul 125/1990.

Însă în aceste situații angajatorul a solicitat ministerului de resort o recunoaștere a acestor activități ca fiind încadrabile în grupa I și a II-a de muncă, și pe baza acestei cereri, cu avizele necesare, ministerul de resort, a emis un ordin sau o scrisoare prin care a nominalizat activitățile ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă și care nu se regăsesc în anexele la Ordinul 50/1990, procedându-se astfel la o completare a actului normativ inițial.

Această procedură însă nu s-a derulat în cadrul S.C. E________ S.A. context în care se constată că practic prin hotărârea ce se solicită a se pronunța se solicită în esență o completare la lege, fapt nepermis instanțelor judecătorești.

Pentru acest considerent, instanța nu poate primi nici argumentul că colegi de-ai reclamantului care au lucrat în aceleași condiții au beneficiat de încadrarea în grupa II-a de muncă, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost dovedită această situație de fapt susținută de reclamant.

În ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea constată că în mod temeinic și legal tribunalul a respins excepția, reținând drept argument că raporturile de muncă pe perioada pentru care se solicită recunoașterea grupei a II-a de muncă au fost încheiate între reclamant și S.C. E________ S.A., societate în ființă la acea dată.

Prin acțiunea introductivă s-a mai solicitat obligarea pârâtei S.C. M____ S.A. B_____ să elibereze o adeverință din care să reiasă activitatea desfășurată de reclamant pe șantier de 12 ore zilnic, în perioada 09.09.xxxxxxxxxxxxx90, precum și să se menționeze veniturile brute obținute în această perioadă.

Apelul reclamantului vizează tocmai acest capăt de cerere, care a fost respins ca nefondat de prima instanță.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, atât din prima instanță cât și din apel, Curtea reține, pe de o parte, că nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că perioada lucrată pe șantier s-a desfășurat 12 ore/zilnic, astfel că fostul angajator nu poate fi obligat să emită o adeverință în acest sens, iar, pe de altă parte, veniturile brute încasate de reclamant în perioada solicitată sunt deja dovedite prin mențiunile carnetului de muncă.

Față de considerentele exprese, în baza art. 480 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat apelul reclamantului, se va admite apelul pârâtului, se va schimba în parte sentința apelată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul D_________ M____, domiciliat în Piatra N____, _______________________________, nr. 11, ____________.C,____________________ împotriva sentinței civile nr. 626/22.04.2015 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. M____ S.A. B_____, cu sediul în _______________________, județul B_____.

Admite apelul pârâtei S.C. E________ S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ____________________________. 9, sector 1.

Schimbă în parte sentința apelată.

Respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea faptului că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08.xxxxxxxxxxxxxxx01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S_____ R________ C______ N______

GREFIER,

D______ M____

red.sent.L.C____

red.dec.S.R________/04.12.

tehnored.D.M____/46ex./09.12.