Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4746

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Completul compus din:

Președinte: - T______ R________

Judecător: - P_________ B________

Grefier: - S____ C______

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul M______ A_____, cu domiciliul în C______, ____________________, județul D___, împotriva sentinței numărul 2140 din data de 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția I Civilă în dosarul numărul XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta P_______ C____, cu sediul în comuna C____, ____________________, județul D___, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat F____ L____ G______ reprezentându-l pe apelantul reclamant M______ A_____, lipsind intimata pârâtă P_______ C____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat împrejurarea că termenul a fost acordat pentru lipsa de apărare a apelantului reclamant, după care;

Avocat F____ L____ G______ a depus la dosarul cauzei încheieri de ședință pronunțate de Judecătoria C______, respectiv Tribunalul D___ pentru a face dovada imposibilității de prezentare la termenul anterior.

Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat F____ L____ G______ reprezentându-l pe apelantul reclamant M______ A_____ a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

A susținut faptul că cererea promovată are ca obiect acțiune în constatare, or potrivit art. 2502 alin. 2 pct. 2 Noul Cod civil acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibilă. Codul muncii nu are nicio prevedere expresă cu privire la prescriptibilitatea acțiunii în constatare, iar prin acțiunea introdusă de partea pe care o reprezintă, acesta a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța tribunalul să constate că activitatea desfășurată în perioada 16.01.1988 – 01.04.1993 în funcția de șef fermă zootehnică se încadrează în grupa a II a de muncă conform pct. 179 Anexa II din Ordinul 50/1990.

C U R T E A:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2015, reclamantul M______ A_____ a chemat in judecată pe pârâta P_______ C____, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța tribunalul să constate că activitatea desfășurată de reclamant în calitate de salariat al societății pârâte în perioada 16.01.1988 – 01.04.1993 se încadrează în grupa a II-a de muncă , conform punctului 179 anexa II din Ordinul 50/1990, si să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens ,conform art.40 al.2 litera h din Codul Muncii.

În motivare a arătat că, în perioada dedusă judecății a lucrat în funcția de sef fermă în cadrul societății AEICIP C____ care a fost preluată din data de 30.07.1991 de societatea PRODCONSUIN SA C____.

A mai precizat că , pentru perioada 01.09.1980 – 01.01.1987 cât a fost angajat în cadrul D.G.A.I.A. D___ în funcția de sef fermă zootehnică i s-a eliberat adeverința nr.2169/20.05.2013 care atestă faptul că perioada lucrată se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 90% conform nominalizării efectuate prin pontajele anexate statelor lunare de plată.

A depus copie de pe carnetul de muncă, cartea de identitate și adeverința emisă de Directia pentru Agricultură D___ .

Reclamantul la data de 03.02.2015 a depus completare la acțiune în care menționează numele martorului propus, M________ T_____ cu domiciliul în Comuna C____,______________.40,Jud. D___, solicitând încuviințarea probei testimoniale cu un martorul propus.

Pârâta, la termenul din data de 25.02.2015 a depus întâmpinare prin care a arătat că în arhiva Comunei C____ nu se găsește actul intern emis de AEICIP (PRODCONSUIN )SA C____ prin care să se nominalizeze funcțiile și persoanele încadrate în grupa superioară de muncă așa cum prevede art.6 din Ordinul 50/1990. A mai atașat si adresa nr. xxxxx/19.11.2013 emisă de Casa Județeană de Pensii D___.

La termenul din 11.05.2015, în raport de dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii , instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința nr.2140 din 11 mai 2015 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul M______ A_____, în contradictoriu cu pârâta P_______ C____.

S-a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei.

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate în raport de dispozițiile art. 248 C.p.civ, s-au reținut următoarele :

În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, determinantă este stabilirea naturii juridice a acțiunii , având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar al reclamantului respectiv, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea , sau între părți există un raport de muncă, fiind vorba despre o acțiune privind soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul Muncii cu privire la prescripție.

Instanța a constatat că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.

Astfel, devin aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.

În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În raport de aceste prevederi, instanța a constatat că , în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă , aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Prin urmare, în materia jurisdicției muncii legiuitorul a stabilit faptul că nu există cereri imprescriptibile.

Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate.

S-a constatat astfel că acțiunea a fost formulată cu mult peste termenul legal de prescripție, motiv pentru care instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantului în grupa a II a de muncă.

Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe referitoare la încadrarea în grupă de muncă, a fost respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupa de muncă.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul M______ A_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale în materie, constatând că acțiunea promovată se încadrează în categoria conflictelor de muncă definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod, astfel devenind aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.

De asemenea instanța de fond în mod greșit a constatat ca acțiunea a fost formulata peste termenul legal de prescripție de 3 ani, motiv pentru care s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantului în grupa a II-a de munca, precum și respingerea cererii subsidiare privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe referitoare la încadrarea în grupa a II-a de munca .

A precizat că acțiunea formulată de reclamant a avut ca obiect acțiune în constatare pentru că a solicitat să se constate că activitatea desfășurata în perioada 16.01.xxxxxxxxxxxxxxx93 în funcția de sef de fermă zootehnica se încadrează în grupa a-II-a de munca conform pct.179 anexa II din Ordinul nr. 50/ 1990, or potrivit Art. 2502 alin.2 pct.2 Noul Cod Civil acțiunea in constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibilă.

De asemenea în cauza B____ contra României, CEDO a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă, o astfel de diferențiere constituind o încălcare a art. 14 din Convenție.

S-a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacată cu trimiterea cauza spre rejudecare primei instanțe.

In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 480 alin. 3 N.C.Proc.civ.

Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.

Se impune mai întâi precizarea că, în speță, nu sunt incidente prevederile noului Cod civil privind prescripția dreptului la acțiune, ci cele ale Decretului 167/1958, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2001 care prevăd că „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.

Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 „Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.”

Cererea prin care se solicită recunoașterea desfășurării activității în condițiile unei grupe de muncă, în baza Ordinului 50/1990, face parte din categoria cererilor cu caracter patrimonial, reglementate de art. 1 din Decretul nr. 167/1958. Prin această cerere se urmărește recunoașterea desfășurării activității în anumite condiții de muncă in vederea acordării de diferite avantaje cu caracter material (sporuri la salariu, condiții mai avantajoase de pensionare ș.a.). Scopul acordării grupei de muncă este de a beneficia de unul sau mai multe dintre avantajele patrimoniale care au legătură cu desfășurarea activității în condițiile grupei I/ a II-a de muncă.

Dreptul pe care este fundamentată acțiunea este deci un drept cu conținut economic. Drepturile personale fără conținut economic, care nu sunt prescriptibile, sunt strâns legate de persoană, servind la individualizarea acesteia în societate și familie. În discuție nu se află un drept personal nepatrimonial ci un drept ce are un caracter patrimonial, situație în care acțiunea este prescriptibilă în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Pe de altă parte, acțiunea promovată nu constituie o acțiune în constatarea existenței unui drept, ci o cerere în realizare, în stabilirea retroactivă a faptului că a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă. Munca depusă de apelantul reclamant în perioada în litigiu nu a fost recunoscută de angajator ca fiind în condițiile grupei a II-a de muncă. Recunoașterea aceasta a fost cerută să fie făcută pe cale judiciară, de către instanța în contradictoriu cu deținătorul arhivei fostului angajator. Astfel fiind, acțiunea formulată nu este o acțiune în constatare, cum susține apelantul reclamant, ci o veritabilă acțiune în realizare.

Nefiind întemeiată critica privind imprescriptibilitatea acțiunii, în temeiul art. 480 Cod pr. civilă, va fi respins apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M______ A_____, cu domiciliul în C______, ____________________, județul D___, împotriva sentinței numărul 2140 din data de 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția I Civilă în dosarul numărul XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta P_______ C____, cu sediul în comuna C____, ____________________, județul D___.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2015.

Președinte, T______ R________		Judecător, P_________ B________
	Grefier, S____ C______

Red.jud.P.B________

Tehn.M.D.4 ex

J.f.M.A.C_____

11.11.2015