Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3387/2015

Ședința publică de la 01 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE- P____ P___

Judecător- M____ C____

Grefier -V_______ R______

****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S_______ G_______ V_______, domiciliat în comuna Butoiești, ________________________________, împotriva sentinței civile nr.1470 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul M________- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți _______________ C______(PĂSTRĂTOR-DEPOZITAR AL ARHIVELOR _________________) și _________________ PRIN ADIMIISTRATOR JUDICIAR BNP CONSULT SPRLCRAIOVA, având ca obiect acțiune în constatare grupa a II-a de muncă (20.03.xxxxxxxxxxxxx89;18.04.xxxxxxxxxxxxx01).

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor prev. de art.411 alin.2 Cod.pr.civ., după care ;

Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului.

C U R T E A

Asupra apelului de față.

Prin sentința civilă nr.1470 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul M________- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX s-a respins acțiunea ca prescrisă formulată de reclamantul Salceanu G_______ V_______, domiciliat în __________________________________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu pârâtele _______________ C______(PĂSTRĂTOR-DEPOZITAR AL ARHIVELOR _________________), cu sediul în C______, ______________________, __________, județul D___ și _________________ PRIN ADIMIISTRATOR JUDICIAR BNP CONSULT SPRLCRAIOVA, cu sediul în C______, ____________, nr.46, _______________________ D___.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut :

Reclamantul S_______ G_______ V_______ a fost angajatul _________________ , societate radiată potrivit sen.civ. 1176/24.09.2012 a Tribunalului D___, iar ulterior a fost transferat în cadrul societății pârâte _________________, în perioada 20.03.xxxxxxxxxxxxx07 și a desfășurat activitate ca electromecanic, conform mențiunilor din carnetul de muncă.

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat să fie obligate pârâtele să-i acorde grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în perioadele 20.03.xxxxxxxxxxxxx89 și 18.04.xxxxxxxxxxxxx01, în procent de 100% și să-i elibereze o adeverință în acest sens.

În raport de solicitarea reclamantului, instanța a reținut că în materia cererilor referitoare la încadrarea activității în grupe de muncă termenul de prescripție este de 3 ani.

Acest termen este prevăzut de art.268 Codul muncii care reglementează termenele pentru formularea cererilor prevăzând în alin.1 că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”; în alin.2 se prevede că „în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin.1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului ”.

Din interpretarea dispozițiilor art.268 alin.2 Codul muncii, rezultă că toate celelalte cereri în materia conflictelor de muncă, textul de lege nefăcând nici o distincție în raport de obiectul cererilor, pot fi formulate în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului, care în speță curge de la data la care reclamantul a luat la cunoștință că în carnetul său de muncă societatea pârâtă nu a înscris mențiuni referitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate în perioadele 20.03.xxxxxxxxxxxxx89 și 18.04.xxxxxxxxxxxxx01.

Carnetul de muncă a fost predat reclamantului de _________________ la data de 13.08.2007, odată cu decizia nr. 106/13.08.2007 de încetare a raporturilor de muncă, așa cum rezultă din mențiunea de pe această decizie pentru care reclamantul a semnat , - rezultând că de la această dată se calculează termenul de 3 ani.

De fapt, la data încetării raporturilor de muncă dintre părți - 13.08.2007- și implicit la data predării carnetului de muncă, reclamantul cunoștea că activitatea desfășurată în cadrul societății nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.

S-a mai reținut că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009 și potrivit art.6 alin.4 „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.

De asemenea, prin decizia în interesul legii nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201, art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale art.6 alin.(4), art.2512, art.2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.

Având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate se apreciază că dreptul la acțiune referitor la încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate în perioadele 20.03.1987 – 14.01.1989 și 18.04.xxxxxxxxxxxxx01 este prescris, urmând ca acțiunea să fie respinsă.

Referitor la petitul subsecvent privind eliberarea unei adeverințe, s-a apreciat că nu s-a mai impus a fi analizat având în vedere soluția pronunțată în capătul de cerere principal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S_______ G_______ V_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul a solicitat admiterea apelului, respingerea excepției invocată de instanța de fond și reținând cauza spre rejudecare, să se constate că activitatea desfășurată pe perioada solicitată în baza contractului individual de muncă în funcția de sudor se încadrează în grupa a I a de muncă, în principal admiterea acțiunii.

S-a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece _______________, în calitate de deținător al arhivei fostului angajator, respectiv ______________ în prezent este radiată, are calitate procesuală pasivă.

Reclamantul a arătat că a formulat cererea numai în contradictoriu cu pârâta _______________, în calitate de depozitar al arhivei _________________. Din eroare a fost conceptată pârâta _______________ și prin administratorul judiciar AMT, acesta din urmă având calitate de administrator în procedura în urma căreia _________________ a fost lichidată și radiată.

Deci în prezenta cauză, _________________ nu are și nu a avut calitatea de pârâtă.

Prin urmare, a precizat, nu se pune problema calității de reprezentant a administratorului judiciar AMT față de pârâta _______________ ori față de societate, în prezent radiată, _________________.

_______________, în calitate de deținător al arhivei fostului angajator, societate radiată, are calitate procesuală pasivă și implicit calitatea de a elibera adeverință reclamantului pentru grupa solicitată conform Ordinului nr.50/1990.

Apreciază că sentința atacată este rezultatul unei greșite calificări juridice a acțiunii ce nu este o acțiune în realizare de drepturi, ci are natura juridică de acțiune în constatarea existenței unui drept, respectiv a drepturilor corelative desfășurării activității în condiții corespunzătoare gr. a II-a de muncă, apelantul nesolicitând obligarea la plata vreunei contraprestații.

Invocă în acest sens caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate conform Tratatului de la Lisabona art.45, Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 17, Declarației Universale a Drepturilor Omului, art.17.

Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În drept invocă dispozițiile Noului Cod civil, Noului Cod de procedură civilă, precum și prevederile Ord. 50/1990.

Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.

Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce succed:

Prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, constatând că dreptul reclamantului la promovarea acțiunii este prescris.

Premisa de la care trebuie pornit în soluționarea excepției este, așa cum corect a reținut instanța de fond, stabilirea naturii juridice a acțiunii, însă nu în ceea ce privește caracterul patrimonial sau nepatrimonial, ci sub aspectul determinării raportului juridic care stă la baza demersului judiciar.

Cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.

Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil. În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268, pentru ca la alin. 2 să stabilească regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că „în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului”.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile. Curtea constată că nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii

Ca urmare se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului pentru constatarea faptului că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 20.03.xxxxxxxxxxxxx89 și 18.04.xxxxxxxxxxxxx01 în funcția de electromecanic electrician ,se încadrează în grupa a II-a de muncă ,este prescrisă.

În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu prin care reclamantul solicita eliberarea unei adeverințe din care să rezulte încadrarea în grupa I de muncă, acesta urmează soarta juridică a cererii principale.

Referitor la criticile vizând calitatea procesuală a pârâtei _________________,acestea,așa cum a reținut și instanța de fond , nu se mai impune a fi analizate,ca o consecință a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză judecătorul din faza judecății în primă instanță a făcut o corectă aplicare a legii, în baza art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, apelul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S_______ G_______ V_______, domiciliat în comuna Butoiești, ________________________________, împotriva sentinței civile nr.1470 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul M________- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți _______________ C______(PĂSTRĂTOR-DEPOZITAR AL ARHIVELOR _________________) și _________________ PRIN ADIMIISTRATOR JUDICIAR BNP CONSULT SPRLCRAIOVA.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015

Președinte, P____ P___		Judecător, M____ C____
	Grefier, V_______ R______

Red.Jud./M.C____

Tehn.I.C./Ex.4/07.09.2015.

J.F./L.V.E____