ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

Secția Litigii de Muncă

și Asigurări Sociale

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1187

Ședința publică din 29 septembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE:D______ P______

JUDECĂTOR: V_______ S________

GREFIER: A____ S_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul P______ T_____ împotriva sentinței civile nr. 353/19.05.2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta _________________________, având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2015; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul din 29.09.2015.

CURTEA,

În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 353/19.05.2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P______ T_____ împotriva pârâtei _______________________________ Primar, având ca obiect acordarea grupei a II – a de muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul, în perioada 20.05.1981 – 03.02.1983, a fost angajatul SMA Chișineu Criș, munca depusă fiind încadrat în grupa a II-a de muncă, iar la data de 05.02.1983 reclamantul a fost angajat, prin transfer de la SMA Chișineu Criș (devenit ulterior S.C. Agromec Chișineu Criș S.A.), la IAS C_____ (devenit ulterior S.C. Arcer S.A.).

Prin adeverința nr.2976/13.11.2014 și prin adresa cu același număr, _________________ comunicat că deține evidențe privitoare la perioada lucrată la S.C. Arcer S.A. C_____, doar pentru perioada 01.01.1991 – 29.04.1996, întrucât nu deține statele de plată decât pentru această perioadă. Din cuprinsul acesteia reiese că nu deține documente care să certifice încadrarea în grupă de muncă.

Din carnetul de muncă al reclamantului nu rezultă înregistrarea activităților desfășurate de acesta în grupa a II-a de muncă.

În conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul ministrului muncii și ocrotirilor sociale nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II - a de muncă se făcea de către conducerile unităților, împreună cu sindicatele libere, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea.

Potrivit prevederilor alin.2 de la pct.15 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II-a de muncă începând cu data de 18 martie 1969.

Conform prevederilor art.8 din același act normativ, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.

Rezultă că încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementează aceasta, iar în cazul respectării prevederilor legale nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile existente în cadrul unităților angajatoare.

În conformitate cu prevederile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă (în vigoare până la data de 31 decembrie 2010) și ale Ordinului ministrului muncii nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I și a II-a de muncă era obligatorie.

S-a apreciat că depoziția martorilor audiați nu poate fi valorificată în sensul preconizat de către reclamant, pe de o parte, în considerarea celor ce preced, iar pe de altă parte situația martorilor este diferită de cea a reclamantului, deoarece în cazul lor s-a făcut mențiunea desfășurării activității în grupa a II-a de muncă în carnetul de muncă, în timp ce în carnetul de muncă al reclamantului nu există operată o astfel de mențiune.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, în temeiul dispozițiilor art.466 C.p.c, solicitând ca, pe baza probelor administrate și a celor pe care Ie va solicita potrivit art.478-479 C.p.c, în temeiul dispozițiilor art.480(2) C.p.c., admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii, respectiv a se constata că activitatea desfășurată în calitate de angajat al IAS C_____, devenită ulterior __________________, în perioada 05.02.xxxxxxxxxxxxx96 se încadrează în grupa a Il-a de muncă, în proporție de 83%.

Prin cererea de apel, reclamantul a expus situația de fapt, și a criticat sentința sub următoarele aspecte:

Instanța de fond a reținut în mod greșit că martorilor audiați le-a fost înscrisă grupa de muncă în carnetul de muncă, aceștia nefiind întrebați în legătură cu acest aspect.

Faptul că decr.92/1976 și OMS nr.136/1976 prevedeau obligativitatea înscrierii grupei de muncă în carnetul de muncă este irelevant, întrucât nici pentru perioada 20.05.xxxxxxxxxxxxx83 nu s-a menționat în carnetul de muncă grupa a II-a, însă această grupă mi-a fost recunoscută de angajator.

Astfel, din înscrisurile prezentate rezultă că, în perioada în care a lucrat la SMA Chișineu-Criș (20.05.xxxxxxxxxxxxx83), anterior perioadei din litigiu, a beneficiat de încadrarea în grupa a Il-a muncă, în proporție de 83%. Prin transferul în interes de serviciu la IAS C_____ (________________ aceeași meserie, s-a păstrat și grupa a Il-a de muncă, deja recunoscută, scopul demersului meu judiciar fiind acela de a obține recunoașterea încadrării în grupa a Il-a pentru perioada care a urma transferului de la SMA Chișineu-Criș, care mi-a recunoscut grupa a Il-a de muncă.

În cuprinsul adresei nr.115/09.04.2014 emisă de ________________________ SA se menționează că temeiul juridic al încadrării în grupa a Il-a de muncă îl reprezintă Ordinul MMPS nr. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării), coroborat cu scrisoarea MMPS nr.382/MB/8.11.2000, pct.178 lit.a.

Instanța de fond a omis sa analizeze aceste acte normativ, neexistând nici un indiciu că incidența acestuia ar fi fost avută în vedere. Apelantul a depus copia Scrisorii MMPS nr.382/MB/8.11.2000, care este utilizată de angajatorii aflați în situațiile la care se referă, solicitându-vă să stabiliți că acest act vă permite a dispune admiterea cererii.

Din cuprinsul aceste Scrisori rezultă existența acordului dintre MMPS, sindicatele din agricultură și unitățile angajatoare din agricultură pentru încadrarea în grupa a Il-a de muncă a locului de muncă ocupat de mine, fiind astfel îndeplinită cerința art.6 din OMS nr.50/1990.

Chiar dacă alin.2 de la pct.15 din OMS 50/1990, invocate de instanța de fond, stabileau un termen de 30 de zile de la aprobarea ordinului, pentru precizarea situației încadrării personalului din grupa I și a Il-a de muncă, nu poate fi ignorată situația create prin introducerea acestor precizări în anul 2000, prin intermediul Scrisorii nr.382/MB/8.11.2000.

Pct.178 lit.a din scrisoarea MMPS nr.382/MB/8.11.2000 se referă la meseria de mecanic agricol, în care a fost încadrat pe parcursul întregii perioade ce face obiectul prezentului litigiu, 05.02.xxxxxxxxxxxxx96, iar acest act normativ a fost avut în vedere și de angajatorul din perioada anterioară pentru a-mi recunoaște grupa a Il -a de muncă. Astfel, consider că este întemeiată solicitarea de a mi se recunoaște grupa a Il -a de muncă pentru perioada din litigiu.

Pentru a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare prin recunoașterea grupei a Il-a de muncă, a solicitat să se stabilească faptul că, în perioada 05.02.xxxxxxxxxxxxx96, am beneficiat de grupa a Il-a de muncă, cererea fiind admisibilă și din perspectiva aplicării HG 261/2001.

HG nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată apelul neîntemeiat pentru următoarele motive:

În mod corect instanța de fond a reținut nerespectarea alin.2 de la pct.15 din OMS 50/1990, conform căruia unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II-a de muncă începând cu data de 18 martie 1969.

De asemenea din depozițiile martorilor nu rezultă proporția în care reclamantul ar fii lucrat în grupa a doua de muncă. Curtea mai reține faptul că din adeverința nr.2976/13.11.2014 emisă de _________________________ aceasta nu deține statele de plata, din care sa rezulte activitatea în grupa a II- a de muncă, dar dacă reclamantul ar fii fost nominalizat conform OMS 50/1990, atunci trebuiau sa existe documentele respective, cu atât mai mult cu cât martorii audiați în cauză au beneficiat de aceste dispoziții legale. Curtea trage astfel concluzia, că reclamantul nu a fost nominalizat pentru a desfășura activitate în grupa a II –a de muncă.

În ceea ce privește pct.178 lit.a din scrisoarea MMPS nr.382/MB/8.11.2000 care se referă la meseria de mecanic agricol, în care a fost încadrat pe parcursul întregii perioade ce face obiectul prezentului litigiu, 05.02.xxxxxxxxxxxxx96, iar acest act normativ, conform susținerilor reclamantului, a fost avut în vedere și de angajatorul din perioada anterioară pentru a-i recunoaște grupa a Il -a de muncă, Curtea constată că nimic nu împiedica angajatorul să recunoască întreaga perioadă lucrată ca fiind activitate desfășurată în grupa a II- a, dacă pe parcursul acestei perioade erau îndeplinite toate condițiile necesare, respectiv procentul de minim 80%, care se pare că nu a fost îndeplinit, din probele administrate nerezultând procentul minim necesar.

Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 480 cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de reclamanta __________________________________ civile nr. 353/19.05.2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 29.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

D______ P______ V_______ S________ A____ S_____

Red . D.P./22.10.2015

Tehnored. A.S./22.10. 2015 /4 ex./2 ________________________________ instanță – jud. A_____ C______ – Tribunalul A___

Prezenta se comunică:

1.reclamant P______ T_____, Șepreuș nr. 218

2.pârât _________________________, C_____ nr. 304