Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de reclamantul L____ I__, CNP - xxxxxxxxxxxxx, cu sediul în Ploiești, ___________________, ______________, _______________________, în contradictoriu cu pârâta ________________ SA, CUI – RO xxxxxxx, JXXXXXXXXX, cu sediu în Ploiești, ______________________ 1918 nr. 1, județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul L____ I__ personal, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul invocă din oficiu excepție perimării cererii de chemare în judecată și o pune în discuția părților.

Reclamantul L____ I__ personal, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare cu privire la excepția perimării cererii de chemare în judecată.

T R I B U N A L U L:

Prin cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul L____ I__, în contradictoriu cu pârâta ________________ SA, a solicitat instanței să constate că activitățile și locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea în cadrul societății, în perioada 16.04.xxxxxxxxxxxxx00, au fost încadrate în grupa a II-a de muncă și să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze, potrivit dispozițiilor legale, adeverință din care să reiasă că în perioada 16.04.xxxxxxxxxxxxx00 a beneficiat de grupa a II-a de muncă și în ce procent.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte în perioada 16.04.xxxxxxxxxxxxx00 în funcția de strungar și și-a desfășurat activitatea în locuri care se încadrau în grupa a II-a de muncă. Având în vedere activitățile de prelucrare prin așchiere, frezare și rectificare a produselor din fontă, în urma cărora rezultau pulberi metalice și vapori care au afectat sănătate salariaților, reclamantul a apreciat că se justifică admiterea acțiunii astfel cum a formulat-o.

La termenul de judecată din 3 iulie 2014, tribunalul, constatând că reclamantul nu a făcut dovada achitării onorariului de expert, iar desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina părții reclamante, în temeiul dispozițiilor art. 242 din c.pr.civ., a suspendat judecata cauzei.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul L____ I__ care a arătat că se confruntă cu o situație financiară deosebit de grea și, până la termenul din 3 iulie 2014, nu a avut posibilitatea să achite onorariul de expert în sumă de 400 lei, însă, ulterior, a reușit să împrumute această sumă și a achitat onorariul, așa cum rezultă din chitanța nr.xxxxxxx/1 eliberată de CEC.

În raport de motivele invocate, reclamantul a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Prin decizia civilă nr. 2630/10.12.2014 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat reclamantul L____ I__.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Ploiești a reținut că potrivit 242 alin.1 din c.pr.civ. „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății potrivit legii, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. ” În alineatul 2 al acestui text se menționează că „la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. ”

Acest text instituie un caz de suspendare facultativă a judecății, într-un caz particular, respectiv acela în care desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante.

Prin urmare, suspendarea intervine numai în cazul neîndeplinirii de către reclamant a obligațiilor „stabilite în cursul judecății”, ceea ce înseamnă că stabilirea condiției privitoare la culpa reclamantului conferă suspendării natura unei veritabile sancțiuni procedurale.

În speță, reclamantul a chemat în judecată societatea pârâtă solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitățile și locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea în cadrul societății, în perioada 16.04.xxxxxxxxxxxxx00, au fost încadrate în grupa a II-a de muncă și să se dispună obligarea pârâtei să elibereze, potrivit dispozițiilor legale, adeverință din care să reiasă că în perioada 16.04.xxxxxxxxxxxxx00 a beneficiat de grupa a II-a de muncă și în ce procent.

În vederea soluționării raportului juridic dedus judecății reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize specialitatea mașini unelte și sisteme de producție având ca obiectiv să se precizeze dacă în funcție de condițiile în care și-a desfășurat activitatea acesta, funcția deținută, atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată și locurile de muncă beneficiază de grupa beneficiază sau nu de grupa a II –a de muncă în procent de 100% sau mai mic, pentru perioada menționată în acțiune.

Fiind considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei aceste probe au fost încuviințate reclamantului, de către Tribunalul Prahova la termenul din 12 mai 2014 ( fila 34 dosar fond), ocazie cu care s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita un onorariu de expert în cuantum de 400 lei și i s-a adus la cunoștință faptul că are obligația de a depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului în termen de 5 zile de la pronunțarea încheierii.

Cert este că la termenul din 3 iulie 2014, Tribunalul constatând că nu s-a făcut de către reclamant dovada achitării onorariului de expert, iar desfășurarea normală a procesului este împiedicată din această cauză a procedat la suspendarea judecății pricinii, în baza art. 242 din Noul cod de procedură civilă.

Câtă vreme reclamantul a avut o conduită culpabilă și nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege și stabilite în sarcina sa în cursul judecății, în mod corect instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 242 din Noul Cod de procedură civilă, situație în care recursul formulat apare ca fiind nefondat. Având în vedere că după data pronunțării acestei încheieri reclamantul a achitat onorariul de expert stabilit în sarcina sa nimic nu îl împiedică să formuleze o cerere de continuare a judecății conform art. 242 alin.2 din Noul cod de procedură civilă la Tribunalul Prahova în vederea soluționării litigiului său.

În atare context, în raport de toate argumentele expuse anterior, Curtea, în baza art.488 alin.1 din c.pr.civ., a respins ca nefondat recursul formulat, menținând ca legală încheierea atacată.

Prin rezoluția de la data de 17.03.2015, cauza a fost repusă pe rolul Tribunalului Prahova în vederea discutării constatării perimării, invocate din oficiu.

Prin încheierea de ședință din data de data 06.04.2015, având în vedere faptul că la data de 22.07.2014, reclamantul a formulat cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare a cauzei pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 03.07.2014, precum și că prin decizia civilă nr. 2630/10.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respins ca nefondat recursul declarat, tribunalul a constatat că a fost întrerupt cursul perimării cererii de chemare în judecată, potrivit art. 417 c.pr.civ., care prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Pentru considerentele expuse, constatând ca nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 416 alin. 1 și 2 c.pr.civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, întrucât în cauză cursul perimări a fost întrerupt prin formularea, la data de 22.07.2014, a cererii de recurs de către reclamant, astfel că instanța a apreciat că nu a intervenit perimarea și a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea pronunțată la data de 03.07.2014.

Așadar, din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 06.04.2015, când a fost pronunțată încheierea de ședință prin care s-a dispus menținerea suspendării cauzei civile, având ca obiect „acțiune în constatare”, dispusa prin încheierea de ședință din data de 03.07.2014, iar de la acea dată și până la data de 02.11.2015 au trecut mai mult de 6 luni.

Ca atare, prin Rezoluția din data de 07.10.2015 (f.44-verso dosar), în prezenta cauza s-a acordat termen la data de 02.11.2015, în vederea discutării perimării cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din data de 02.11.2015 acordat în acest sens, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de chemare în judecată și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că potrivit art. 416 alin. 1 c.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”, iar alin. 2 al aceluiași act normativ stipulează că „termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”.

Mai mult, dispozițiile art. 420 alin. 1 teza I din c.pr.civ. stipulează că „perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate”.

Constatând că de la data pronunțării încheierii de ședință prin care s-a dispus menținerea suspendării cauzei civile, având ca obiect „acțiune în constatare”, dispusă prin încheierea de ședință din data de 03.07.2014, respectiv de la data de 06.04.2015, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților, neîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii și, întrucât nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, în baza art. 416 și urm. c.pr.civ., tribunalul urmează a admite excepția perimării, invocată din oficiu și a constata perimată cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția perimării invocată din oficiu de instanță.

În temeiul art.420 c.pr.civ. constata perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L____ I__, CNP - xxxxxxxxxxxxx, cu sediul în Ploiești, ___________________, ______________, _______________________, în contradictoriu cu pârâta ________________ SA, CUI – RO xxxxxxx, JXXXXXXXXX, cu sediu în Ploiești, ______________________ 1918 nr. 1, județul Prahova.

Cu recurs in termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțata in ședința publica, azi 02.11.2015.