R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția I Civilă

Dosar Nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A Nr. 1778

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2015

Președinte - V________ G_______

Judecător - V______ S______

Grefier - V___ M______

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S____ M_________ E____, domiciliat în Ploiești, _______________________, _____________, ___________________________, împotriva sentinței civile nr. 600 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ____________________ PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, _____________________, nr. 25, jud. Prahova.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant S____ Maximilan reprezentat de avocat E_____ M_______ din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă ____________________ Ploiești.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 15.09.2015 cauza a fost suspendată în baza art. 411(1) pct.2 Cod pr.civilă, iar apelantul a formulat cerere de repunere pe rol.

Curtea, conform art.415 alin.1 pct.1 Cod pr.pr. civilă, repune cauza pe rol.

Avocat E_____ învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat E_____ având cuvântul pentru apelantul-reclamant S____ Maximilan solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței cu consecința admiterii acțiunii în sensul de a se constata că reclamantul se încadrează în gr. I de muncă. Fără cheltuieli de judecată.

Consideră că instanța de fond a apreciat greșit înscrisurile din carnetul de muncă, care atestă clar că apelantul și-a desfășurat activitatea în funcția de termist-tratamentist la secția utilaj complex, funcție care i-a afectat grav sănătatea deoarece a lucrat în condiții nefavorabile de microclimat, aflându-se sub influența unor factori nocivi fizici, chimici, biologici care au avut un mecanism de durată pe perioada în care și-a desfășurat activitatea. Numai acești factori nocivi erau suficienți atribuirea grupei superioare de muncă pentru că oricâte măsuri s-ar fi luat era imposibilă îndepărtarea nocivității și a urmărilor acestora. În aceste condiții, consideră că înlăturarea concluziilor din raportul de expertiză prin care au fost corect încadrate activitățile prestate de apelant în grupa I de muncă, apar ca apreciere subiectivă și nelegală.

.//.

C u r t e a,

Asupra apelului civil de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamantul S____ M_________-E____ a solicitat in contradictoriu cu ___________________.A ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca in perioada 26.11.xxxxxxxxxxxxx01 a fost angajat in funcție si a lucrat efectiv 100% din programul de lucru in grupa I-a de muncă.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca lucrat ca termist forjă în cadrul societății pârâte, obiectul de activitate fiind procesarea rulmenților industriali, modificarea rulmenților mici, medii, mari, transformarea rulmenților cilindrici în conici confecționarea de piese pentru mașini unelte și auto, rectificarea de baiuri.

A mai arătat faptul că spațiile de izolare care separau atelierele erau de un metru înălțime și pe deasupra lor circulau cu ușurință praful, iar în cazul rectificărilor pe care le executa, în cadrul procesului tehnologic de producție, rezultau vapori compuși din micropulberi metalici care ajungeau în plămâni și de aici gradul de îmbolnăvire era foarte ridicat.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.19/2000, Legii nr.226/2006 și Ordinulului 50/1990.

Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 600/06.03.2015 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unui contract individual de muncă încheiat cu pârâta pentru perioada 26.11.xxxxxxxxxxxxxx10 conform înscrierilor din Carnetul de muncă _______.M nr.xxxxx, iar în perioadele 26.11.xxxxxxxxxxxxx93 și 17.08.xxxxxxxxxxxxx01 a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, fapt atestat de înscrierile în carnetul de muncă.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul contestă încadrarea în grupă de muncă dispusă de societate solicitând instanței recunoașterea grupei a I a de muncă pentru perioada 26.11.xxxxxxxxxxxxx01.

Potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), iar art.7 al textului de lege invocat de recurentul-reclamant că a fost încălcat, prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

Potrivit prevederilor Ordinului 50/1990, Anexa nr.2 poz.27.a fost reglementată activitatea susceptibilă de încadrare în grupa a II a de muncă, respectiv „Activitatea industrială continuă de forjare manuala si mecanica, de matrițare si ambutisare la cald a pieselor in hale sau ateliere dotate cu prese si ciocane mecanice; trasul bandajelor pe rotile de material rulant; activitatea de confecționare a tubulaturii navale prin îndoirea țevilor la cald; apretarea la cald a materialului mărunt de cale ferata; activitatea de confecționare a cazanelor si a instalațiilor de cupru”.

Este adevărat că, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.

În aceste circumstanțe, contestarea făcută de reclamant referitoare la greșita încadrare a activității sale din perioada 26.11.xxxxxxxxxxxxx01 ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, potrivit mențiunilor înscrise în carnetul său de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, s-a apreciat de instanța fondului că este lipsită de temeinicie și nu este de natură să conducă la admiterea acțiunii.

În esență, într-o asemenea ipoteză, reclamantului îi revenea obligația de a administra orice mijloace în contraprobă, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor sale, că mențiunile din carnetul de muncă contestate sunt eronate și au la bază”convenția abuzivă” dintre sindicat și patronatul societății prin care art.7 din Ordinul nr.50/1990.

Tribunalul a constatat că, prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul N________ C______ a învederat că activitatea reclamantului ar fi susceptibilă de încadrare în grupa a I a de muncă conform poz.107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 care prevede „forjarea și presarea la cald cu ciocane și prese peste 200Kg; secția Forjă –Arcuri din cadrul Întreprinderii A___”, fapt ce nu corespunde cu activitățile desfășurate în fapt de către reclamant.

Activitatea de termist forjă este reglementat expres de poz.27 Anexa 2, așa cum de altfel în mod corect a dispus și societatea.

Prin urmare, întrucât activitatea reclamantului la locul de munca, în cadrul societății pârâte, s-a desfășurat in condițiile grupei a II-a de munca, iar nu în condiții care să justifice acordarea grupei I, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece actele expertizate atesta faptul ca activitatea zilnică a apelantului s-a desfășurat efectiv si permanent in locuri de munca, condiții nefavorabile de microclimat, noxe profesionale peste nivelul admisibil, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc de accidente si boli profesionale - identice cu a altor persoane pe care Ordinul 50/90 le încadrează în grupa I de munca.

Astfel, arată apelantul că, din mențiunile din carnetul de muncă rezultă că și-a desfășurat activitatea in cadrul secției forjă în funcția de termist-tratamentist. Afectarea sănătății organismului, în prezența factorilor nocivi-fizici, chimici sau biologici, precum și mecanismul de acțiune al acestora asupra organismului zilnic pe durata anilor, constituie chiar și numai aceștia factori pentru atribuirea grupei superioare de munca, mai ales că oricâte masuri s-ar lua este imposibila îndepărtarea nocivității si pericolului acestora.

Or, în atare condiții, înlăturarea concluziilor expertului desemnat in cauză, care încadrase în mod corect activitățile prestate de reclamant in grupa I de muncă, apare ca o apreciere subiectivă și vădit nelegală.

Condițiile existente la locul de muncă al apelantului prezintă in mediul de munca a noxelor profesionale peste limitele admisive, răspunsul specific al organismului la __________ noxei profesionale dovedesc ca acesta este îndreptățit a primi grupa I de munca in procent de 100% pentru perioada 21.11.xxxxxxxxxxxxxx93, 17.08.xxxxxxxxxxxxx01.

Față de cele învederate, solicită admiterea apelului, urmând a dispune schimbarea in tot a hotărârii atacate si pe cale de consecința, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata si sa se constate ca reclamantul a lucrat in activități ce se încadrează in grupa I de munca.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, întrucât instanța de fond a reținut in mod corect că încadrarea la poziția 96 din Anexa la Ordinul 50 nu este corecta, astfel că este corectă încadrarea făcută de societate in carnetul de muncă, respectiv încadrarea in grupa a II-a de munca la poziția 27 din anexa 2.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)

Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Potrivit art.15 din Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia.

Conform art.1 alin.(1) din Decretul nr.92/1976, „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.

Astfel cum reiese din mențiunile făcute în cartea de muncă a reclamantului în perioada 21.11.xxxxxxxxxxxxxx93, 17.08.xxxxxxxxxxxxx01 reclamantul a lucrat și are înscrisă în carnetul de muncă grupa a II-a de muncă – 100%, conform pct.27, anexa II la Ordinul nr.50/1990.

În speța dedusă judecății, prin raportul de expertiză efectuat pe baza analizării legislației în domeniu, a carnetului de muncă al reclamantei și proceselor-verbale privind acordarea grupelor de muncă de intimată, expertul de specialitate a concluzionat că reclamantul beneficiază de grupa a I-a de muncă pentru funcția de termist tratamentist în perioadele expres menționate în conținutul lucrării,conform pct. 107 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990.

Conform pct. 107 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990 se încadrează în grupa I de muncă forjarea și presarea la cald cu ciocane și prese peste 200 kg secția forță-arcuri din cadrul Întreprinderii de Vagoane A___.

Având în vedere funcția deținută de reclamant în intervalul în litigiu și condițiile în care aceasta s-a desfășurat conform precizărilor din expertiza efectuată în cauză rezultă în mod cert că acesta nu se regăsea pe lista locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa I la pct. 107 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990 și în atare context nu se justifică acordarea în favoarea lui a grupei I de muncă.

Analizând activitățile enumerate la poz. 27 din anexa II a Ordinului nr.50/1990, Curtea apreciază că încadrarea activității apelantului în grupa a II-a este legală și temeinică și în mod corect instanța de fond nu a dat eficiență expertizei efectuate prin care se stabilea încadrarea lui în grupa I de muncă.

Prin urmare, chiar dacă în speță s-a efectuat o expertiză de specialitate, ale cărei concluzii au fost favorabile apelanților, instanța nu este legată de concluziile acestei lucrări, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe.

Expertiza de specialitate este o proba fără forță juridică superioară celorlalte reglementate de legiuitor, probă care, în măsura în care nu se coroborează cu alte dovezi, poate fi înlăturată, judecătorul fiind suveran în aprecierea probatoriilor și nu există niciun temei legal care să impună instanței sa valideze concluziile unui raport de expertiză, în măsura în care aceasta apreciază că nu sunt juste.

Totodată, se impune a se face precizarea că expertul a dispus încadrarea apelantului în grupa I de muncă fără a verifica condițiile concrete de lucru ale acestuia și fișa postului , el întocmindu-și lucrarea doar pe baza dispozițiilor legale și a carnetului de muncă.

Având în vedere argumentele expuse anterior, câtă vreme nu se impunea recunoașterea în favoarea reclamantului a faptului că activitatea acestuia în intervalul în litigiu se încadra în grupa I de muncă,în mod corect tribunalul a respins acțiunea.

Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 480 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat și va menține ca legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S____ M_________ E____, domiciliat în Ploiești, _______________________, _____________, _____________, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 600 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ____________________ PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, _____________________, nr. 25, jud. Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

V________ G_______ V______ S______

Grefier,

V___ M______

red. VS/tehnored.VM

4 ex./10.12.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j.f. E_____ C________-D___

Operator de date cu caracter

personal Nr.notificare 3120