Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4524/2015

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L____ M____ L_______

Judecător D__ S____

Grefier N_____ A____

*****

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de către C_______ C_______, cu domiciliul în C______, ____________________, __________, ________________, împotriva deciziei civile nr. 2599 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel C______ - Secția I Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata ________________________ sediul în C______, ________________________. 80, jud. D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul C_______ C_______ personal și asistat de avocat C_______ M_____ care a depus împuternicire avocațială, lipsind intimata ______________________________>

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat următoarele:

- contestația în anulare a fost motivată;

- s-au atașat dosarele de fond, după care;

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.

Avocat C_______ M_____, pentru contestatorul C_______ C_______, a solicitat admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2599 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel C______, anularea deciziei și fixarea unui termen de judecată în vederea rejudecării apelului.

A precizat ca temei de drept art. 503 Cod procedură civilă, care se referă la greșeli materiale de ordin procesual, în sensul că în faza apelului contestatorului nu i s-a acordat un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare. A mai invocat și dispozițiile art. 222 Cod procedură civilă, conform căruia atunci când se respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare, se amână pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise, ceea ce contestatorul a solicitat și nici nu s-a consemnat. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

Prin sentința civilă nr. 112 din 15.01.2015, Tribunalul D___ a luat act de renunțarea reclamantului C_______ C_______, la petitul nr. 2 al cererii introductive, având ca obiect constatarea faptului că activitatea desfășurată în perioada 01.04.2001 – 01.11.2002 în cadrul societății pârâte s-a desfășurat în condiții speciale și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință în acest sens, a fost respinsă cererea reclamatului C_______ C_______, formulată împotriva pârâtei ___________________________, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C_______ C_______ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2599 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel C______, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C_______ C_______ împotriva sentinței civile nr.112/15.01.2015, pronunțată de Tribunalul D___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă _____________________________.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel C______ a constatat și reținut următoarele aspecte:

Astfel, reclamantul a criticat sentința Tribunalului cu privire la respingerea cererii de încadrare în grupa I de muncă pentru perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxxxx01, cât a desfășurat activitate ca frezor.

Potrivit alin. 2.din Ordinul nr.50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. II.

Potrivit alin. 3. beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, conform celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Așa cum se observă din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

În acest sens, Ordinul a prevăzut prin alin. 1, 2 si 3 modalitatea de stabilire și încadrare în grupele de muncă.

În consecință, dacă prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut în mod expres locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, beneficiare de grupe de muncă, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora în una din situațiile cuprinse în anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres în una din situațiile din anexe, să fie beneficiare a unei grupe de muncă, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii în una din situațiile cuprinse în anexe.

Această asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților și din categoria profesională din care face parte.

În concluzie, încadrarea în grupele de muncă se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute in anexe.

Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Cu probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că pentru perioada vizată în cererea de chemare în judecată apelantul îndeplinește condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Stabilirea încadrării unei persoane în grupa de muncă se realizează în concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de muncă în care fiecare salariat își desfășoară activitatea.

Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.

Susținerea reclamantului că activitatea prestată de frezori se încadrează în pct. 34 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu este susținută în totalitate de declarația martorului audiat la propunerea acestuia, acesta declarând că, în afara operațiilor de polizare și șlefuire, reclamantul desfășura și activități de strunjire, frezare, găurire, alezare, finisare a pieselor, care nu fac parte din activitățile enumerate la pct. 34.

Nici criticile apelantului referitoare la faptul că instanța, în baza rolului activ, față de condițiile în care și-a desfășurat activitatea, trebuia să constate incidența pct. 160 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990 nu pot fi primite. Astfel, prin cererea de chemare în judecată apelantul a invocat în drept doar dispozițiile Ordinului 50/1990, Anexa II; pct. 34, nu și pct.160; ori, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 6 NCPC judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, respectând așadar a principiului disponibilității, consacrat de art. 9 NCPC, care la alin. 2 prevăd expres că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Mai mult decât atât, simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupei a II-a de muncă, pentru aceasta fiind necesar ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul 50/1990, îndeplinirea procedurii prevăzută de același Ordin, nominalizarea pentru acordarea grupei, un anumit nivel al noxelor, etc.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești date în favoarea altor salariați, a reținut Curtea că acestea nu justifică acordarea grupei de muncă II în mod automat, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat poate fi distinct.

Decizia 258/2004 pronunțată de ICCJ și decizia 87/1999 a Curții Constituționale, invocate în cuprinsul motivelor de apel, nu au statuat faptul că angajatorul sau instanța ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele prevăzute de lege. Dimpotrivă, aceste decizii se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau modificarea Ordinului 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.

Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin.1 NCPC, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare C_______ C_______.

Prin motivele contestației în anulare s-au invocat disp. art. 503 alin.2 pct.2 C. P. Civ. respectiv dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale.

S-a arătat că prin sent. Civ. 112 din 15.01.2015, Tribunalul D___ i-a respins acțiunea împotriva pârâtei ____________________________, pentru a se constata încadrarea în grupa I de muncă și să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința care să ateste această situație, pentru perioada 1.05.xxxxxxxxxxxxx01 în procent de 100% pentru timpul lucrat în conf. cu Ordinul 50/1990, anexa 1. pct.35.

De asemenea, a mai precizat, a solicitat instanței să se constate că activitatea prestată la unitatea pârâtă în perioada 1.04.2001-1.11.2002 s-a desfășurat în condiții speciale, capăt de cerere la care a renunțat.

Respingând acțiunea, instanța a constatat că a lucrat la ___________________________ în perioada 8.08.xxxxxxxxxxxxx83, 15.03.xxxxxxxxxxxxx92, 1.11.2002-1.01.2011 ca frezor și în perioada 01.05.1992-1.11.2001 ca mașinist la mașini speciale fără așchiere dar nu a fost nominalizat prin funcție de către unitate întrucât nu s-a parcurs de către aceasta proceduri speciale în grupa I de muncă conf. Ordinului 50/1990.

A mai menționat că s-a înlăturat susținerea reclamantului că alți colegi de muncă cu reclamantul, în aceleași condiții, au câștigat în instanță grupa I de muncă, întrucât în dreptul român practica judiciară nu este izvor de drept.

A precizat că apelul pe care l-a formulat împotriva Sentinței Tribunalului D___ a fost respins de către Curtea de Apel C______ prin Dec 2599 din 28.05.2015 cu aceeași motivare.

Mai mult, s-a înlăturat susținerea acestuia că se încadrează în pct.160 din anexa II la Ordinul 50/1990 deoarece în acțiune a invocat numai pct.34 din acea Anexă și nu se poate depăși limitele investirii.

A arătat că primul aspect al contestației în anulare privește greșeala materială de procedură înscrisă în preambulul deciziei care i-a limitat grav dreptul la apărare.

Apelul se afla la primul termen de judecată și a cerut un nou termen să-și angajeze apărător deoarece cel avut anterior a reziliat contractul de asistență juridică la data de 27.05.2015, cererea acestuia aflându-se la dosar.

Instanța a respins cererea cu motivarea că a avut timp de la data de 09.03.2015 când a fost citat să-și angajeze, apărător și nu a făcut dovada contractului de asistență juridică cu apărător Cici Martie care a reziliat contractul la 27.05.2015.

A precizat că instanța a fost în eroare, la dosarul aflându-se contractul de asistență juridică depus prin registratură în dimineața procesului, înaintea începerii ședinței de judecată dar și cererea avocatului privind rezilierea contractului cu data de 27.05.2015, care nu a fost analizată, doua înscrisuri demonstrează că anterior judecății, a avut contract de asistență juridică, iar instanța nu l-a observat, astfel a ajuns la concluzia eronată că nu a angajat apărător, cu consecința respingerii cererii reclamantului de a i se acorda un nou termen pentru apărare, mai ales că procesul se afla la primul termen de judecată.

Cererea de a i se da un termen de judecată formulată pentru prima dată în apel privește greșeli materiale referitoare la acest incident procesual.

A mai menționat că în acest mod i-a fost afectat grav dreptul la apărare prev. de art.13 C__ și care este garantat de art. 34 din Constituția României care prevede că pe tot parcursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de avocat.

Cum din motive independente de reclamant, la primul termen de judecată în apel nu a putut fi asistat de avocat, solicitarea acestuia de amânare era îndreptățită.

Cel de-al doilea aspect privește aplicarea art. 222 C__ conform căruia când se respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare pentru motive temeinice, se amână pronunțarea, care este o obligație pentru instanța.

Ori, a arătat, reclamantul la data judecării apelului, din motive neimputabile nu mai avea reprezentant, și respingându-i cererea de amânare prin neobservarea înscrisurilor depuse înaintea judecății a fost încălcat flagrant disp. art. 222 alin.2 din C__ lipsindu-l de posibilitatea depunerii de concluzii scrise, amânarea pronunțării nefiind lăsată la aprecierea instanței, ceea ce de altfel a și cerut și nici nu s-a consemnat.

Pentru greșeli materiale de ordin procesual, în baza art.508 alin.3 C__ s-a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea Dec. Civ. 2599/28.05.2015 a Curții de Apel C______ și stabilirea unui termen pentru judecarea cauzei pe fond.

Examinând decizia contestată, Curtea constată următoarele:

Contestatorul invocă în susținerea contestației în anulare ,săvârșirea unei greșeli materiale de către instanța de apel ,la soluționarea cererii de amânare formulată în ședința din data de 28.05.2015.

Potrivit art.503 al.2 pct 2 cod procedură civilă ,hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Textul de lege este aplicabil și în cazul hotărârilor instanțelor de apel care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs ,conform al.3 art.503 cod procedură civilă.

În ceea ce privește susținerea contestatorului ,aceasta chiar dacă este reală în raport cu cererea de amânare,Curtea constată că soluția dată apelului nu s-a întemeiat pe această greșeală.

Ca urmare greșeala materială săvârșită de instanța de apel în soluționarea cererii de amânare ,nu a atras prin ea însăși soluția de respingere a apelului.

În ceea ce privește cererile de amânare ,formulate în baza art.222 cod procedură civilă invocat în cauză,acestea pot fi încuviințate numai în mod excepțional ,pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. Aceste aspecte sunt lăsate la aprecierea judecătorului tocmai pentru a evita tergiversarea judecării cauzelor. Poziția instanței este fundamentată pe cerința soluționării cauzelor cu celeritate și a principiului prezumării bunei credințe a părților la momentul sesizării instanței.

În ceea ce privește amânarea pronunțării în situația refuzului amânării judecății ,conform art.222 al.2 cod procedură civilă,aceasta se va dispune la cererea părții .În cauza de față o asemenea solicitare nu a existat .

În consecință,față de toate aceste motive,contestația în anulare formulată urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de către C_______ C_______, cu domiciliul în C______, ____________________, __________, ________________, împotriva deciziei civile nr. 2599 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel C______ - Secția I Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata ________________________ sediul în C______, ________________________. 80, jud. D___.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015.

Președinte, L____ M____ L_______		Judecător, D__ S____
	Grefier, N_____ A____

Red. Jud. L.M.L_______/20.10.2015

Tehn. NA./4 ex.

J. apel I. V_________, F. D_________