R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3495

Ședința publică din data de 11.12.2015

Președinte – N_____ C____

Asistent Judiciar – P________ D___________

Asistent Judiciar – I____ M______ D______

Grefier – L____ E____ A_____

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile în constatare, formulată de reclamantul M_______ L____, CNP xxxxxxxxxxxx, domiciliat in com. Barcanesti, _______________________, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. T_____ Romania S.A., cu sediul in Ploiești, _____________________ nr. 25, jud. Prahova, J XXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx.

Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul reprezentat de avocat E_____ M_______, pârâta reprezentată de avocat N_____ D____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de expert, prin care arată că reclamantul nu a achitat onorariul.

Apărătorul reclamantului arată că reclamantul nu vrea să achite onorariul pentru expert și solicită decăderea acestuia din proba cu expertiză.

Apărătorul pârâtei solicită decăderea reclamantului din proba cu expertiză.

Tribunalul, având în vedere că reclamantul nu a achitat onorariul pentru expert, la termenul din data de 16.20.2015 punându-i-se în vedere prin apărător să facă dovada achitării onorariului, sub sancțiunea decăderii din probă, decade pe reclamantul M_______ L____ din proba cu expertiza specialitatea organizarea muncii-salarizare.

Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare și, față de actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul și pe fondul cauzei.

Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepției invocate.

Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției invocate. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii. Solicită reducerea onorariului avocatului pârâtei. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul pârâtei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.

TRIBUNALUL:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 03.02.2015, reclamantul M_______ L____ a chemat în judecată pe pârâta S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx10, a fost angajat în funcție și a lucrat efectiv din programul de lucru în secție cuprinse în condiții speciale, respectiv deosebite și obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința din care să rezulte condițiile speciale/deosebite la care are dreptul.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada menționată, a avut calitatea de salariat în cadrul societății pârâte, îndeplinind funcția de operator mașini unelte inspector calitate, strungar, lucrând efectiv din program în Secția de producție cuprinsă în condiții speciale/deosebite de muncă, din cadrul Soc. ______________________.A. Ploiești actualul S.C.T_____ Romania S.A.Ploiești.

Precizează reclamantul că ____________________ Ploiești a fost înființată în anul 1977 sub forma unor ateliere în număr de șapte, ce aveau ca obiect de activitate confecționarea rulmenților grei.

Întreprinderea avea ca obiect de activitate procesarea rulmenților industriali, modificarea rulmenților mici, medii, mari, transformarea rulmenților cilindrici în conici, confecționarea de piese pentru mașini unelte și auto, rectificarea de batiuri, reprocesarea rulmenților prin lustruire, spălare, conservare și ambalare, confecționarea de alice, grătare și alte piese pentru cuptoare și reparații.

În anul 1998 întreprinderea a fost transformată în Societatea Comercială T_____ R______ SA Ploiești.

A mai arătat reclamantul că în cadrul societății, până în anul 1998 nu s-a adus nici o îmbunătățire a condițiilor și mediului unde și-a desfășurat activitatea, iar după acest an îmbunătățirile care au fost făcute s-au simțit într-o mică măsură.

Astfel, a mai relatat reclamantul în acțiune că activitatea desfășurată a fost efectiv și permanent în aceste secții unde s-au constatat condiții grele, periculoase.

De asemenea, reclamantul a arătat că în cadrul secțiilor în care a lucrat, spațiile de izolare care separau atelierele erau de un metru înălțime și pe deasupra lor circulau cu ușurința praful, fumul și vaporii de apă de la strung, freză și mașinile de rectificat, în atelierul de rectificare existau în tavan aeroterme care produceau în permanență foarte mult zgomot.

Prin urmare, arată reclamantul, această secție prezenta un grad de poluare ridicat, zgomot și depășiri ale nivelului admisibil al noxelor profesionale.

Totodată, reclamantul a menționat faptul că mașinile-unelte pe care le-a utilizat pentru desfășurarea unor activități cum ar fi: frezat, rabotat, rectificat, strunjit, nu au fost dotate cu instalații de aspirație a pulberilor, particulelor de fontă, rezultate în urma procesului de prelucrări mecanice, secția nefiind dotată cu ventilator de aspirație și nici cu sisteme de răcire cu apă, iar în cazul rectificărilor pe care le executau, în cadrul procesului tehnologic de prelucrare a pieselor, rezultau vapori compuși din micropulberi metalici care ajungeau în plămâni și de aici gradul de îmbolnăvire era foarte ridicat în rândul salariaților.

De asemenea, acest spațiu de lucru a fost supus unor variații mari de temperatură între iarnă și vară, datorită problemelor de încălzire iarnă și condiționarea aerului vara, iar pe perioada arătata în acțiune s-a lucrat atât schimbul unu, cât și schimbul trei, în aceleași condiții arătate și, deși, în perioada menționată reclamantul a fost angajat în funcții și în locuri de muncă care se încadrează în condiții speciale/deosebite, pârâta nu a făcut cuvenitele mențiuni în carnetul de munca .

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.19/2000, ale Legii nr.226/2006, ale Ordinului nr.50/1990, ale Codului muncii și art.111 C.pr.civ., art. l și 13 din H.G. nr.559/1990, art.1 pct.21 din H.G. nr.456/1990, Ordinul nr.125/ 1990, Anexa 2 și 12 din Legea nr.263/2010.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.8 - 20).

În raport de susținerile reclamantului M_______ L____, la data de 23.07.2015, pârâta S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că, în fapt, reclamantul își desfășoară activitatea la T_____ Romania S.A., conform fișei de activitate atașate, de la data angajării (anul 1988) și până în prezent, fiind încadrat ca strungar și reglor.

Prin sentința nr.3441/07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a admis acțiunea formulată de reclamant și s-a constatat că acesta beneficiază de grupa a – II - a de muncă, în procent de 100% până la data de 01.04.2001, în baza dispozițiilor Ordinului nr.50/1990.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I Civilă la data de 03.02.2015, reclamantul M_______ L____ solicită să se constate că, în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx10, a lucrat „în condiții speciale și, respectiv, condiții deosebite” în cadrul societății și, în consecință, să se dispună obligarea unității să elibereze adeverință în acest sens.

Arată pârâta că, raportat la pretențiile deduse judecății - condiții deosebite/ speciale și perioada supusă analizei, respectiv 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx10, sunt aplicabile prevederi Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale; H.G. nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite; H.G. nr.1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale; Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.

Astfel, data de 01.04.2001, a intrat in vigoare Legea nr.19/2000 care a abrogat Ordinul nr.50/1990 și a stabilit condiții de muncă: speciale, deosebite sau normale, înlocuind vechile grupe de muncă.

Definiția locurilor de muncă, în condiții deosebite, este redată de art.19 alin.1 din Legea nr.19/2000 „în sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.

(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale si Familiei și a Ministerului Sănătății.

(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).

(5) Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite”.

Față de dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.19/2000, a fost adoptată H.G. nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Potrivit art.3 alin.1 din H.G. nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite „încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:

a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat; b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii; c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de munca, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limita admisă, metodele de măsurare; d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr.2 sau 3; f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă; g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art.4; i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art.19 alin. (4) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale”.

Obligativitatea obținerii avizului, este reluată și în dispozițiile art.4 din același act normativ, potrivit cărora:

„(1) Avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite va cuprinde și se va acorda în baza următoarelor documente: a) determinările de noxe, efectuate de laboratoare abilitate prevăzute în anexa nr.1, care se fac numai în prezenta inspectorilor de muncă, certificând că la data efectuării acestora s-au aplicat masurile tehnico - organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă, că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal, conform proiectului, si ca procesele tehnologice se desfășoară în condiții normale; b) constatările efectuate de inspectoratele teritoriale de muncă, ce vor fi consemnate într-un proces - verbal și vor face referire directă la respectarea prevederilor Normelor generale de protecție a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii și ale celorlalte acte normative din domeniu; c) copii de pe lista cuprinzând bolile profesionale sau sinteza analizelor medicale și fișa de evaluare prevăzută în anexa nr.2 sau 3.

(2) Avizul acordat are o valabilitate de cel mult 3 ani, cu posibilitate de prelungire”.

Pentru obținerea condițiilor speciale, art.20 din Legea nr.19/2000 enumeră limitativ locurile de muncă ce se pot încadra în această categorie, și anume: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.

Or, la T_____ R______ S.A. nu s-au desfășurat niciodată activități din categoria celor mai sus enumerate, acestea fiind incompatibile cu obiectul de activitate al acestei societăți.

Referitor la demersurile efectuate de pârâta S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești conform reglementărilor menționate, s-a învederat că, în conformitate cu noile reglementări, în luna decembrie 2001, unitatea a demarat procedura prevăzută de art.3 din H.G. nr.261/2001, mai precis, procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, realizându-se la inițiativa societății, însă etapele prevăzute în cadrul metodologiei s-au parcurs cu consultarea sindicatului reprezentativ.

În acest sens, T_____ Romania S.A. a efectuat un audit la nivelul întregii fabrici pentru stabilirea locurilor de muncă care puteau fi încadrate în condiții deosebite, la aceasta analiză, dându-și concursul și reprezentanții salariaților.

Față de concluziile auditului menționat (cu privire la care nu s-au formulat niciun fel de obiecțiuni de către sindicate și salariați), s-a solicitat și obținut de la I.T.M. Prahova aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în „condiții deosebite” doar pentru Secțiile Forjă și Tratament Termic Secundar.

Avizul nr.8/21.12.2001, astfel obținut, era valabil până la data de 31.12.2003, în perioada de trei ani societatea fiind obligată să ia toate măsurile necesare pentru normalizarea condițiilor de muncă.

În perioada de valabilitate a avizului, cu ocazia inspecțiilor periodice (2002 și 2003) s-a constatat că au fost îndeplinite de societate măsurile stabilite de Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru normalizarea condițiilor de muncă, în acest sens investițiile realizate de angajator conducând la îmbunătățirea condițiilor de muncă și mediu.

La momentul expirării avizului, a avut loc o nouă inspecție a I.T.M., iar în urma determinărilor efectuate în luna februarie 2004, s-a concluzionat că nu s-au înregistrat depășiri ale valorilor limită, sens în care I.T.M. Prahova a emis adresa nr. 1621/08.04.2004 de încetare a încadrării în „condiții deosebite” a locurilor de muncă menționate.

În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii reclamantului, pârâta a susținut că temeiurile invocate - majoritatea dispozițiilor pe care își întemeiază acțiunea nu își găsesc aplicabilitatea pentru perioada dedusă judecății, acestea fiind abrogate: Ordinul nr.50/1990 abrogat prin Legea nr.19/2000, H.G. nr.559/1990 și H.G. nr. 456/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică abrogat de art.22 din H.G. nr.261 XXXXXXXXXX la data de 01 aprilie 2001, Ordinul nr.125/1990 abrogat de art.198 din Legea nr.19/2000.

De asemenea, nu este aplicabilă Legea nr.263/2010 care a abrogat Legea nr. 19/2000 și a intrat în vigoare abia la 01.01.2011, deci la o dată ulterioară perioadei analizate.

Spre deosebire de Ordinul nr.50/1990 care cuprindea dispoziții flexibile pentru încadrarea salariaților în grupe superioare de muncă, ambele proceduri de încadrare în condiții de muncă deosebite/speciale sunt mult mai riguroase și presupun îndeplinirea, în mod cumulativ, a mai multor condiții (atât H.G. nr.261/ 2001, cât și H.G. nr.1025/2003, precum și reglementările care au intervenit ulterior).

Astfel, referitor la încadrarea locurilor de muncă în condițiile deosebite, procedura obligatorie de urmat este cea descrisă în precedent, pe care societatea a parcurs-o, fiind epuizată odată cu expirarea avizului.

Este de menționat și faptul că H.G. nr.261/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar la art.1 din acest act normativ s-au prevăzut următoarele: „(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite, cu modificările si completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri.

(2) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2008”.

H.G. nr.246/2007, la rândul său, a fost modificată, succesiv, prin H.G. nr. 1622/2008 cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31.12 2009, iar ulterior prin H.G. nr.1627 / 2009, cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31.12.2010, ultima modificare fiind prin H.G. nr.1173/ 2014, în fiecare an reglementându-se procedura de reînnoire a avizelor deja existente.

În consecință, după _____________________ H.G. nr.246/2007, nici nu se mai poate discuta despre acordarea unor noi avize de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite, ci numai de reînnoire a avizelor deja existente.

Pe de altă parte, nu se poate imputa vreo culpă pârâtei S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești în desfășurarea acestei proceduri, cât timp celelalte subiecte cărora legea le-a conferit legitimare, respectiv sindicatele reprezentative potrivit legii și reprezentanții salariaților din cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, nu au considerat oportun, la nivelul anului 2001, să propună nominalizarea și altor locuri de muncă pentru condiții deosebite.

Salariații societății (alții decât cei din secțiile menționate în aviz) și-au însușit la acel moment (acum 14 ani) concluziile auditului, fără să le conteste în vreun fel, acordul salariaților cu privire la modalitatea de încadrare a locurilor de muncă rezultând și din semnarea de către aceștia a contractelor de muncă.

Ceea ce se solicită, de fapt, este ca instanța, cu încălcarea competenței sale, să treacă peste obligativitatea avizului și să încadreze locurile de muncă în condiții deosebite, fără parcurgerea a procedurii speciale prevăzute expres de lege pentru obținerea acestui act, fără să existe o bază legală în prezent pentru a se dispune astfel (în același sens a stabilit și Curtea de Apel Ploiești - decizia nr. 282/06.02. xxxxx pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX).

Referitor la acordare a condițiilor speciale, cererea este, de asemenea, inadmisibilă pentru aceleași considerente care au fost expuse și, dincolo de acest aspect, H.G. nr.1025/2003 reglementează, la rândul său, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.

Art.3 alin.1 enumera etapele ce trebuie parcurse, într-o anumită ordine cronologică.

Nu doar că nu s-au îndeplinit criteriile enumerate de art.2, dar nici nu s-au parcurs etapele indicate de alin l al art.3 și, mai mult decât atât, locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește în Anexa 1 a H.G. nr.1025/ 2003.

Societatea T_____ R______ S.A. și locurile de muncă din cadrul acesteia nu se regăsesc în Anexele 1 și 2 ale Legii nr.226/2006, nefiind parcursă procedura și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și nefiind obținut avizul obligatoriu în acest sens.

Potrivit art. alin.(3) din H.G. nr.1025/2003 „în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin.1 lit. c), în cauză nefiind făcută o dovadă în acest sens.

Chiar dacă, scopul urmărit de reclamant prin promovarea prezentei acțiuni îl reprezintă reducerea vârstei de pensionare, se poate observa că, față de etapele metodologilor enunțate, în realitate, acesta este nemulțumit de faptul că locul său de muncă nu a fost nominalizat la nivelul anului 2001 în vederea evaluării.

Or, într-o asemenea situație, reclamantul are la îndemână un alt demers judiciar în realizarea dreptului, în funcție de etapa la care se oprea procedura, în speță, neprobându-se, în niciun fel, că ar fi făcut vreun demers pentru încadrarea locului său de muncă în condiții deosebite/speciale.

Cum prezenta cerere de chemare în judecată este o veritabilă acțiune în constatare, întemeiată pe art.11l C.pr.civ. (în prezent art.35 C.pr.civ.), subsidiară acțiunii în realizare, aceasta apare ca inadmisibilă în considerarea dispozițiilor art. 35 Teza a – II - a C.pr.civ. care prevăd că „Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.

Mai mult, cât timp legea a dat în competența funcțională a altor organe decât cele ale autorității judecătorești rezolvarea aspectelor legate de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite/speciale în baza metodologilor citate în precedent și care constituie etape administrative obligatorii, instanța nu poate printr-o hotărâre judecătorească să constate prestarea de către reclamant a unei activități în condiții speciale/deosebite.

Activitatea și locul de muncă al reclamantului care, oricum, nu corespund cu descrierea din cererea de judecată (care se referă la altă activitate, aceea de rectificator), nu s-au încadrat niciodată în parametrii prevăzuți de legile speciale.

Împrejurarea că, pentru perioada anterioară anului 2001, instanța, tot în cadrul unei acțiuni în constatare i-a acordat grupa a – II - a de muncă, nu reprezintă un temei suficient pentru acordarea condițiilor speciale sau deosebite, întrucât s-ar încălca dispozițiilor legale.

Verificând Anexa nr. 8/21.12.2001, se constată că nici activitatea și nici locul de muncă unde își desfășoară activitatea reclamantul nu se regăsesc printre cele avizate de I.T.M., întrucât acesta nu a lucrat niciodată în secțiile menționate, respectiv forjă și tratament termic secundar, deci nu există temei pentru ca unitatea să facă mențiuni în carnetul de muncă, cu precizarea că a făcut mențiuni în carnetele de muncă ale angajaților care își desfășurau activitatea în secțiile menționate, doar în baza avizului și doar pentru perioada anilor 2001 - 2003.

Față de considerentele expuse, pârâta S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în constatare și, în consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamantul M_______ L____ ca inadmisibilă.

În dovedirea și, respectiv în combaterea acțiunii, părțile au solicitat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitatea organizarea muncii – salarizare, probe încuviințate de instanță la termenul de judecată din data de 16.10.2015, în baza art.254, art.255 și art.258 C.pr.civ., fixându-se un onorariu provizoriu pentru expert în cuantum de 300 lei în sarcina de plată a reclamantului (f.49).

Prin nota de ședință depusă de expert N________ C______ la data de 07.12.2015, s-a solicitat un nou termen de judecată pentru depunerea raportului de expertiză, întrucât, reclamantul nu a făcut dovada achitării onorariului stabilit de instanță (f.52), context în care, având în vedere că, pentru termenul de astăzi, reclamantului M_______ L____ i s-a pus în vedere prin apărător să achite onorariul de expert, neconformându-se acestei dispoziții, s-a dispus decăderea acestuia din proba cu expertiză, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei prezentei sentințe.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:

Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, tribunalul urmează să o respingă, împrejurarea invocată de societatea – pârâtă în sensul că Avizul nr.8/21.12.2001 a fost valabil până la data de 31.12.2003, în perioada de trei ani societatea fiind obligată să ia toate măsurile necesare pentru normalizarea condițiilor de muncă, cu precizarea expresă a faptului că, pe de altă parte, nu se poate imputa vreo culpă pârâtei S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești în desfășurarea acestei proceduri, cât timp celelalte subiecte cărora legea le-a conferit legitimare, respectiv sindicatele reprezentative, potrivit legii și reprezentanții salariaților din cadrul Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă nu au considerat oportun, la nivelul anului 2001, să propună nominalizarea și altor locuri de muncă pentru condiții deosebite, nefiind de natură a concluziona că acest demers judiciar este inadmisibil, apărarea pârâtei în acest sens fiind, mai degrabă, o apărare de fond, iar nu o veritabilă excepție.

Pe fondul cauzei, se reține că, astfel cum s-a mai arătat, fiind încuviințată, în dovedirea pretențiilor deduse judecății, la solicitarea reclamantului M_______ L____, proba cu expertiză tehnică de specialitate organizarea muncii – salarizare, acestuia punându-i-se în vedere prin apărător să facă dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 300 lei, neconformându-se însă acestei dispoziții exprese a instanțe, s-a dispus decăderea reclamantului din proba cu expertiză, context în care, nefiind confirmate, prin acest mijloc de probă, susținerile din cererea de chemare în judecat, tribunalul urmează să respingă acțiunea, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea pârâtei S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești de acordare a cheltuielilor de judecată, art.451 alin.2 Teza I C.pr.civ. prevede că „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.

Astfel, onorariul avocatului pârâtei S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești - ca o componentă a cheltuielilor de judecată - în cuantum de 1.240 lei, conform facturii nr.xxxxxxx/11.09.2015 (f.53) este disproporționat de mare în raport cu munca desfășurată de apărător care s-a redus numai la redactarea întâmpinării, pricina parcurgând doar două termene de judecată, având un grad de complexitate relativ redus prin prisma a numeroase litigii similare în care pârâta a figurat în aceeași calitate.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte, în baza art.451 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.453 C.pr.civ. cu aplicarea art.451 alin.2 C.pr.civ., cererea pârâtei S.C. T_____ Romania S.A. Ploiești privind acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care se va dispune obligarea reclamantului M_______ L____ la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, sumă care reflectă, într-adevăr, prestația avocatului societății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul M_______ L____, CNP xxxxxxxxxxxx, domiciliat in com. Barcanesti, _______________________, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. T_____ Romania S.A., cu sediul in Ploiești, _____________________ nr. 25, jud. Prahova, J XXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Prahova.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015

Președinte, Asistenți judiciari,

N_____ C____ P________ D___________, I____ M______ D______

Grefier,

L____ E____ A_____

operator de date cu caracter personal 5595

red. D.P./tehnored. D.P.

4 ex./01.02.2016