Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 2621/2015

Ședința publică de la 04 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ S_____

Asistent judiciar C_____ D__

Asistent judiciar A______ V______

Grefier E____ C_________

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C____ J___ și pe pârât ___________________________, având ca obiect acțiune în constatare

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns - reclamant - C____ J___ reprezentat de avocat D___ A. lipsind: - pârât - ___________________________

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care ,

Instanța pune în discuție competenta de soluționare a cauzei .

Părțile, având cuvântul pe rând, arată că Tribunalul D___ este competent în soluționarea pricinii.

Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.

Instanța din oficiu, în temeiul art.247-248 Cpciv, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp.art. 268 alin. 2 din NCPC.

Avocat D___ A. pentru reclamant , depune la dosarul cauzei note de ședință și alte înscrisuri din care rezultă întreruperea cursului prescriptiei și pune concluzii de respingerea excepției, fiind vorba de o acțiune imprescriptibilă, în raport de disp.art. 2537 alin. 4 din NCC.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2015, reclamantul C____ J___ a chemat în judecată pe pârâta ___________________________ solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioada 27.02.xxxxxxxxxxxxx90 în meseria de lăcătuș și compresorist se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.

În motivare, a arătat că a fost salariatul unității ___________________________, pe perioada 27.02.xxxxxxxxxxxxx09, astfel: în perioada 27.02.xxxxxxxxxxxxx86 ca lăcătuș la Secția Montaj General – Fabrica Locomotive și în perioada 08.12.xxxxxxxxxxxxx09, în meseria de compresorist la Fabrica Mecano-Energetic. A arătat că pârâta l-a încadrat în grupa a II-a de muncă , în procent de 100% numai pentru perioada 01.03.xxxxxxxxxxxxx01 și ulterior până în anul 2006, iar pentru perioada 08.12.xxxxxxxxxxxxx90, nu a procedat similar, deși a desfășurat aceeași activitate de compresorist și în aceleași condiții.

A învederat faptul că în îndeplinirea meseriei de lăcătuș în cadrul Fabricii de Locomotive a efectuat reparații și revizii la locomotive diesel și electrice: demontare, spălare, curățare și montare în condiții de muncă nocive, grele și periculoase, temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, vapori de vopsele, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații ultraviolete. A desfășurat operații folosind materiale cu risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de fibră de sticlă, azbest, solvenți organici, tricloretilenă, sodă caustică, fosfat trisodic, prenadez, uleiuri minerale, praf de cărbune, aluminiu.

A precizat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100% din programul de lucru.

A invocat în drept prevederile Ordinului 50/1990.

În scop probator, a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că fabrica LDE a avut ca obiect de activitate fabricarea materialului rulant și nu reparația acestuia , astfel că reclamantul nu este îndreptățit să solicite eliberarea unei adeverințe de grupă de muncă până în 1990.

A depus la dosarul cauzei anexa nr. 7 la CCM pe 1992 privind încadrarea locurilor de muncă din unitate în grupe superioare de muncă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.

La termenul din 04.06.2015, în raport de disp.art. 268 alin. 2 din Codul Muncii , instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanța constată următoarele:

Reclamantul a fost salariat al pârâtei în perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei.

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate în raport de disp.art.248 Cpciv, se rețin următoarele :

În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune determinantă este stabilirea naturii juridice a acțiunii , având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar al reclamantei respectiv , dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea , sau între părți există un raport de muncă,fiind vorba despre o acțiune privind soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.

Instanța constată că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.

Astfel , devin aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.

În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În raport de aceste prevederi, instanța constată că , în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă , aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Prin urmare, în materia jurisdicției muncii , legiuitorul a stabilit faptul că nu există cereri imprescriptibile.

Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate .

Cu privire la data de la care termenul de prescripție curge, potrivit susținerilor reclamantului și a mențiunilor din carnetul de muncă, reiese că reclamantul a intrat în posesia carnetului de muncă în anul 2009, data încetării raporturilor de muncă dintre părți, având astfel cunoștință de mențiunile din acesta, inclusiv de absența mențiunilor referitoare la grupa de muncă pe perioada 27 02 xxxxxxxxxxxxxx90.

Se constată astfel că acțiunea a fost formulată cu mult peste termenul legal de prescripție , motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantei în grupa a II a de muncă.

Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupa de muncă.

Susținerea reclamantului în sensul că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt , întrucât la data de 13.08.2012 s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată sub nr. 9636, prin care a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă, iar la data de 25.02.2014 a primit răspuns din partea pârâtei prin adeverința nr. 878, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă în mod limitativ, nu poate fi primită, întrucât cererea adresată nu echivalează cu o punere în întârziere . Prin cerere nu a solicitat unității acordarea grupei a doua de muncă pe perioada dedusă judecății 27 02 xxxxxxxxxxxxxx90, ci doar eliberarea unei adeverințe , adeverință care poate să ateste dacă i-a fost sau nu acordată grupa a II a de muncă pe perioada solicitată. Prin adeverință, reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II a de muncă conform Ord 50/1990 , ci doar să se ateste faptul că a fost încadrat anterior în grupa a II a de muncă , conform procedurii prevăzute de acest act normativ.

De altfel, dispozițiile art. 2537 alin. 4 din NCC invocate de reclamant nu sunt aplicabile în speță, întrucât termenul de prescripție a început să curgă anterior intrării în vigoare a noului cod civil , iar potrivit art 5 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil " Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz , produse ori săvârșite după ______________________ , precum și situațiilor juridice născute după ______________________ " .

Apreciind că termenul de prescripție curge neîntrerupt de la data încetării raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâta ___________________________, respectiv din anul 2009, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu consecința respingerii acțiunii.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul C____ J___, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în C______, ____________________, _____________. 1, ___________________, în contradictoriu cu pârâta ___________________________, cu sediul în C______, _______________________.80, Jud. D___.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2015.

Președinte Asistenți judiciari Grefier

G_______ S_____ C_____ D__ A______ V______ E____ C_________

Red.Jud.G.S./AS jud A.V.

4 ex/10.06.2015