Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. xxxxx

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2012

Președinte: - Florența C_____ C_______

Judecător: - L____ M____ L_______

Judecător: - N___ D_____

Grefier: - A_____ P_____

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 13 noiembrie 2012, privind judecarea recursului formulat de pârâta R.A.A.N. S________ ROMAG - TERMO DR TR S______ împotriva sentinței civile nr. 1339 din 09 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul M________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant L_______ N______, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile din ședința publică de la data de 13 noiembrie 2012, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1339 din 09 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul M________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L_______ N______, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE - S________ ROMAG TERMO .

S-a constatat că, în perioada 16.10.xxxxxxxxxxxxxx98, reclamantul a prestat muncă în condițiile grupei a II-a de muncă.

A fost obligată unitatea să elibereze o adeverință privind activitatea desfășurată în condițiile grupei a II-a de muncă.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Ordinul 50/1990 precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I și II de muncă.

Potrivit art.3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în aceste grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, muncitorii, inginerii, subinginerii, maiștrii tehnicienii, personalul de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexa I și II .

Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții – montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extindere, modernizare sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupa I sau II de muncă.

Încadrarea în grupele de muncă se face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru modernizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente depășește maximul admis de normele de protecția muncii și proporțional cu timpul efectiv lucrat, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a de muncă cel puțin 70% din programul de lucru.

Potrivit pct.124 Anexa I din Ordinul 50/1990, cu completările ulterioare, se încadrează în grupa I de muncă meseriile și funcțiile de la căile uzinale care sunt direct legate de siguranța circulației, respectiv mecanicii de locomotivă, ajutorul mecanic, fochist, instructor tracțiune, impiegat mișcare, șef tren, șef tură, instructor circulație, șef stație, operator manevră, vagoner, revizor, acar, lăcătuș revizie vagoane, electromecanic și montator SCB.

Reclamantul L_______ N______ și-a început activitatea în cadrul societății pârâte de la data de 17.02.1987, ca sudor la Serviciul PRAN- AMC .

La data de 16.10.1988 și-a schimbat locul de muncă la Secția CFU, păstrându-și aceeași meserie până la data de 01.11.2002, când a devenit lăcătuș mecanic întreținere și reparații.

Meseria reclamantului nu se regăsește printre cele enumerate mai sus și nici nu este direct legată de siguranța circulației, aspect confirmat și de raportul de expertiză tehnică, specialitatea protecția muncii, efectuat în cauza de față.

Astfel, expertul a precizat că, în raport cu meseria reclamantului, ca sudor, lucrările de revizii tehnice zilnice din cadrul secției, nu necesitau efectuarea unor operațiuni de sudură decât în mod ocazional, volumul lucrărilor efectuate fiind redus având în vedere numărul mic de locomotive din cadrul secției .

Ca atare, este nejustificată cererea reclamantului de a se constata că locul său de muncă se încadrează în grupa I de muncă.

Împrejurarea că și-a desfășurat activitatea alături de beneficiari ai grupei I de muncă nu este o condiție suficientă pentru a se constata că, reclamantul este beneficiarul Ordinului 50/1990, având în vedere dispozițiile acestui ordin, condițiile cerute de desfășurarea activității și timpul cât se lucrează în aceste condiții.

Din probatoriul administrat în cauză s-a constatat întemeiat petitul doi al acțiunii.

Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, în perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxx01, reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, fiind încadrat la poz.211 Anexa II la Ordinul 50/1990.

Încadrarea s-a făcut în baza Deciziei 78/13.03.2000, emisă de directorul Sucursalei ROMAG – TERMO și a avut în vedere Nota Comună încheiată între administrație și sindicate, cu privire la condițiile de muncă și politici sociale ale salariaților.

La data când a fost emisă decizia de încadrare în grupa a II-a de muncă, reclamantul era încadrat la Secția CFU în meseria de sudor.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, a reieșit că și înainte de această perioadă, când a beneficiat de grupa a II-a de muncă, reclamantul și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă, nefăcându-se dovada de către pârâtă a îmbunătățirilor condițiilor de muncă.

De altfel, din analiza actelor existente la dosarul cauzei a rezultat o atitudine oscilantă a pârâtei în legătură cu încadrarea locului de muncă / meseria reclamantului în grupa de muncă.

Prin Nota Comună din 30.10.1995, înregistrată sub nr.2741/1995, între administrație și sindicat (care de altfel a fost avută în vedere la emiterea Deciziei 78/2000) au fost stabilite locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă.

Astfel, prin Decizia 106/08.03.1996 s-a prevăzut încadrarea în grupa I de muncă a personalului CFU, mai puțin anumite meserii, printre care și sudorii.

Art.2 din decizie prevedea încadrarea în grupa de muncă a personalului existent la 01.05.1995 prevăzut la Anexa 2 și care nu a beneficiat de grupe de muncă corespunzătoare locului de muncă din Nota Comună. Această Notă prevede și locul de muncă ocupat de reclamant în cadrul CFU.

Reclamantul nu a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă la aceea dată, însă prin Decizia nr.484/1999 a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, având în vedere dispozițiile art.2 ale deciziei, care prevăd beneficiul gripei pentru toate perioadele lucrate în condiții deosebite.

Ulterior, această decizie a fost anulată prin Decizia 51/07.02.2000 prin care a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, pct.123 un anumit număr de sudori , cu aceeași meserie ca și reclamantul.

Încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă s-a făcut prin Decizia 78/13.03.2000.

Ori, esențial pentru încadrarea activității reclamantului în grupa a II-a de muncă este faptul că nu a existat nici o modificare a condițiilor de lucru sau a timpului de lucru pentru perioada anterioară datei cuprinse în această decizie.

Pârâta a susținut inexistența condițiilor cumulative impuse de Ordinul 50/1990 și a faptului că nu s-a lucrat în proporție de 70% din timp în aceste condiții, susținere nedovedită și infirmată și de concluziile raportului de expertiză.

De altfel, reclamantul a beneficiat și de spor de condiții, conform actelor adiționale la contractul individual de muncă, începând cu anul 1991, fără să se precizeze că lucrează în condiții normale de lucru.

Ca atare, s-a constatat că în perioada 16.10.xxxxxxxxxxxxx98, reclamantul a prestat muncă în condițiile grupei a II-a de muncă, acest fapt neputându-se constata și pentru perioada 17.02.xxxxxxxxxxxxx88, când a prestat muncă la Serviciul PRAM – AMC, în cadrul căruia nici o meserie nu a fost încadrată în grupa de muncă.

De asemenea, având în vedere prevederile art. 40 alin.2 lit. h) din Codul muncii și în conformitate cu Ordinul 590/2008 al MMFES privind întocmirea și eliberarea unor adeverințe privind activitățile desfășurate în grupele de muncă, pârâta a fost obligată să elibereze o adeverință în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta R.A.A.N. S________ ROMAG - TERMO DR. TR. S______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, art. 304 pct.7 Cod pr. civilă, Tribunalul M________ a motivat sumar și confuz hotărârea, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și anume, încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă s-a făcut în baza deciziei nr.78/13.03.2000 cu începere de la data de 01.05.1999 până la 01.04.2001, conform poziției nr. 211, Anexa II la Ordinul 50/1990; că în perioada 16.10.xxxxxxxxxxxxxxx98, reclamantul a prestat muncă în condițiile grupei a II-a de muncă, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieșit că și înainte de această perioadă a beneficiat de grupa a II-a de muncă, că reclamantul și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă, nefăcându-se dovada de către pârâtă a îmbunătățirii condițiilor de muncă și a timpului de lucru; că reclamantul a beneficiat de spor de condiții, începând cu 1991, fără să se precizeze că lucrează în condiții normale de lucru; că pârâta a susținut inexistența condițiilor cumulative impuse de Ordinul 50/1990, susținere infirmată de concluziile raportului de expertiză.

Recurenta a învederat că, în mod greșit, instanța a avut în vedere ultima frază din raportul de expertiză și anume, „că și înainte de această perioadă, când a beneficiat de grupa a II-a de muncă, reclamantul și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă, nefăcându-se dovada de către pârâtă a îmbunătățirii condițiilor de muncă", deoarece acest raport este nul întrucât a fost făcut în mod UNILATERAL, doar pe baza obiectivelor stabilite de reclamant, cu ignorarea în totalitate a obiectivelor stabilite de către pârâtă, obiective încuviințate de către instanța de judecată, motiv pentru care, pârâtă a solicitat refacerea raportului de expertiză, la termenul din 24.03.2011, solicitare încuviințată de instanță.

În răspunsul expertului la obiecțiunile pârâtei, acesta recunoaște obiecțiunea privind caracterul general al expertizei, faptul că a fost făcută la modul general, fără date concrete, fără documente justificative, doar pe o simplă afirmație, că nu se poate reconstitui printr-o simplă observație la locul de muncă, întreaga activitate a reclamantului pe timp de 10 ani.

Pentru ca expertiza să-și atingă scopul pentru care a fost admisă, expertul trebuia să studieze documentația pusă la dispoziție de pârâtă, eventual să solicite completarea documentației, să analizeze activitatea zilnică desfășurată de reclamant, nu să se rezume la o simplă observație a locului de muncă, așa cum susține.

Față de acest aspect, a invocat lipsa rolului activ al instanței, față de atitudinea expertului, de superficialitatea modului în care a efectuat lucrările, poziția oscilantă a acestuia, toate cele trei lucrări fiind contradictorii.

Expertul avea obligația să studieze și să analizeze condițiile concrete de lucru pentru perioada anterioară datei de 01.05.1999, deoarece această perioadă

face obiectul judecății, nu perioada după această dată, perioada denumită actuală de către expert, deoarece pentru această perioadă s-a acordat grupa a II-a de muncă.

Prin solicitarea refacerii raportului de expertiză, a învederat instanței că, condițiile deosebite concrete de muncă au fost tratate superficial de către expert.

Nu se poate pune sensul egalității de tratament juridic între condiții de muncă aferente perioadei solicitate 16.10.xxxxxxxxxxxxxxx98 și perioadei când s-a acordat grupa a II-a de muncă 01.05.xxxxxxxxxxxxxxx01, pe simplul considerent invocat de expert, fără nici o bază legală, fără documente justificative, că reclamantul a desfășurat activitatea în condiții similare.

Condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul anterior anului 1999, erau diferite de condițiile de după anul 1999, deoarece unitatea CET Halînga - actuală Suc. Romag-Termo, ca unitate nou înființată, până la punerea definitivă în funcțiune, a parcurs mai multe etape, începând cu recepția preliminară a lucrărilor de construcții-montaj, conform proceselor verbale de recepție preliminară nr. 104/20.09.1985, continuând cu recepția pe fiecare obiectiv și cu acordarea perioadei de garanție de 24 luni pentru fiecare obiectiv.

Or, este de notorietate faptul că într-o unitate nou înființată, nou construită, condițiile de muncă sunt mai bune, decât condițiile de muncă din aceeași unitate după 25 ani de funcționare.

Cu privire la reținerea instanței că reclamantul a beneficiat de spor de condiții, începând cu anul 1991, fără să se precizeze că lucrează în condiții normale de lucru, instanța a folosit noțiunea generală de sporuri de condiții, fără să indice ce sporuri și fără nici o motivație. Precizarea de către pârâtă, că reclamantul lucrează în condiții normale, nu are nici o relevantă în soluționarea cauzei, deîndată ce s-au depus acte doveditoare din care a reieșit că reclamantul nu își desfășoară activitatea în condiții normale. De altfel, în termocentrale, condițiile normale de lucru nu se regăsesc, inclusiv personalul T___ (birouri) este beneficiarul sporurilor pe condiții deosebite, speciale.

A mai menționat că reținerea instanței că pârâta a susținut inexistența condițiilor cumulative impuse de Ordinul 50/1990, susținere nedovedită și infirmată de concluziile raportului de expertiză, este total eronată, nefondată, nemotivată și în totală contradicție cu cele consemnate în raportul de expertiză, răspunsul la obiecțiunile pârâtei R___ și suplimentul la raport.

---

Recurenta a arătat că, în contextul punctelor 13 și 15, alin. 2 din Ordinul 50/1990, expertul avea obligația să verifice dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de pct.3,7,6 din ordin și numai în raport de acestea să facă încadrarea în grupa a II-a (grupa I a fost respinsă), iar condițiile de muncă nu sunt similare în cele două perioade și că nici ceilalți colegi nu au primit grupă de muncă, fapt recunoscut de expert în „răspunsul la obiecțiunile pârâtei ".

De altfel, la pct. 2.5. pag. 2 din „Răspunsul la obiecțiunile pârâtei, expertul recunoaște că „sunt corecte obiecțiunile pârâtei privind analiza modului de aplicare a punctelor 13 și 15 din Ordinul 50/90", dar nu verifică îndeplinirea acestor condiții cumulative, le ignoră în totalitate, sub pretext că nu face muncă de normare „rezumându-se la singura concluzie în cele trei lucrări, „Volumul lucrărilor este relativ redus și că nu se poate reconstitui în totalitate condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul în toată perioada anterioară, în care acesta precum și pârâta sunt de acord că lucrările ca sudor au fost ocazionale".

De asemenea la pct. 2.3. din Suplimentul la Răspunsul la obiecțiunile pârâtei, expertul consemnează:

- este evident că expertul tehnic nu poate sesiza printr-o apreciere calitativă temporară toate aspectele cantitative ale acestei activități.

- expertul tehnic nu poate face normarea muncii și nu poate stabili procentul din timpul efectiv lucrat de reclamant, care este de altfel, atributul administrativ al pârâtei, în sensul prevăzut de la pct. 8 din Ordinul 50/90, în raport cu sarcinile de muncă.

Față de cele arătate, expertul avea obligația legală, nu impusă de pârâtă, să verifice dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de lege și numai în raport de aceasta, să facă încadrarea în grupa de muncă, deoarece deține toate datele, să stabilească dacă a lucrat efectiv din programul normal de lucru cel puțin 70%, nu să conchidă că a lucrat în mod ocazional sau că volumul lucrărilor este relativ redus.

Sub acest aspect, pe fondul unei atitudini oscilante a expertului ce rezultă din cele trei lucrări, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, s-a substituit în drepturile angajatorului și a hotărât că reclamantul beneficiază de grupă de muncă, cu toate că angajatorul a făcut dovada, prin documente justificative, în special prin deciziile periodice, că în raport de modificarea condițiilor concrete de lucru a acordat grupa de muncă, că pe perioada solicitată reclamantul a lucrat în condiții care nu justifică acordarea grupei de muncă, față de faptul că termocentrala a fost în acea perioadă obiectiv nou pus în funcțiune pe etape, cu perioadă de garanție de 2 ani pentru fiecare obiectiv, că existau condiții de lucru care nu impunea acordarea de grupe de muncă, că aceste condiții de muncă s-au schimbat după anul 1999, în sensul că nu s-au făcut îmbunătățiri, fapt ce a determinat reanalizarea activităților, a condițiilor de muncă și acordarea prin decizie a conducătorului unității de grupe de muncă printre care și reclamantului, în procent de 100%, începând cu 01.05.1999, dată la care s-au schimbat condițiile.

Recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin sentința civilă atacată ,instanța de fond a constata că în perioada 16.10.1988 – 1.12.1998 reclamantul a prestat muncă în condițiile grupei a II a de muncă.

Potrivit carnetului de muncă depus precum și contractului individual de muncă ,în această perioadă reclamantul a deținut funcția de sudor în cadrul secției CFU.

Ulterior începând cu data de 1.05.1999 ,pârâta intimată a dispus încadrarea reclamantului în grupa a II a de muncă ,conform ordinului 50/1990 anexa 2 pct.211 în procent de 100%.

Începând cu data de 1.05.1999 reclamantul a deținut potrivit carnetului de muncă dar și contractului de muncă și actului adițional depuse la dosar,tot funcția de sudor în cadrul secției CFU .

Raportat la această situație ,având în vedere că pârâtul recurent care avea sarcina probei nu a dovedit că reclamantul ,în perioada anterioară a lucrat în alte condiții ,cu alte sarcini de lucru ,așa cum rezultă din cele două fișe a postului depuse la dosar,se constată că aprecierile instanței de fond sunt corecte.

Apărările recurentului în sensul că anterior datei de 1.05.1999 condițiile concrete de muncă erau diferite întrucât unitatea era nou înființată nu sunt susținute de nici o probă.

În plus ,potrivit documentației tehnice înregistrată sub nr.2433/12.11.1999 se precizează că aceste condiții de muncă în care lucrează salariații care beneficiază de grupe de muncă,s-au manifestat de la punerea în funcțiune a unității și până în prezent prin înregistrarea unui număr în continuă creștere de salariați la care au apărut boli profesionale și boli legate de profesie.

Criticile recurentului referitoare la lipsa de rol activ al instanței față de superficialitatea modului în care expertul a efectuat lucrarea se constată că sunt neîntemeiate având în vedere faptul că obiecțiunile formulate au fost încuviințate.

Soluția instanței de fond nu a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiză pentru a reține faptul că reclamantul a desfășurat activitate încadrată în grupa a II a de muncă ci și faptul că nu a existat vreo modificare a condițiilor sau timpului de lucru față de perioada ulterioară în care grupa de muncă a fost recunoscută.

Față aceste motive ,în baza art.312 cod procedură civilă recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta R.A.A.N. S________ ROMAG - TERMO DR TR S______ împotriva sentinței civile nr. 1339 din 09 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul M________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant L_______ N______, având ca obiect acțiune în constatare.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2012.

Președinte, L____ M____ L_______	Judecător, N___ D_____	Judecător, Florența C_____ C_______
	Grefier, A_____ P_____

Red. jud. L. M. L_______/5.12.2012

Tehn. E.O.

2 ex.

J.f. L. S________