Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 120/2016

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE - P______ M______ A__________ - JUDECĂTOR

- I_____-D____ P______-B____ - JUDECĂTOR

GREFIER - C_______ B______

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi la ordine s-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta-pârâtă _________________________________ R____ SA împotriva sentinței civile nr. 1518 din 20.08.2015 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I____ M____ B_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantă avocat R_______ I____ cu delegație de substituire pentru apărătorul titular al apelantei - avocat G_____ I____ ; pentru intimat a răspuns dl. avocat I____ G______ și dna. avocat H____ Janett.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință în sensul că:

- procedura de citare legal îndeplinită, după care:

Avocat R_______ I____ depune la dosar delegația de substituire, note scrise și traducerile de pe actele depuse în limba engleză la dosar în susținerea cererii de apel.

Avocat I____ G______ și av. H____ Janett pentru intimat, depun la dosar note scrise.

Curtea constată apelul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru; în cauză a fost formulată cerere de suspendare a executării, fiind soluționată la termenul anterior; în cauză s-a făcut dovada că prin act adițional a fost prelungit contractul de muncă dintre părțile din acest dosar până la 1.02.2016; în procedura prealabilă nu s-a formulat întâmpinare; la acest termen s-au depus note scrise de către Sindicatul Liber Petrotub R____ pentru intimat și de către dna avocat R_______ I____ în substituire pentru avocat G_____ I____, precum și traducerile înscrisurilor depuse odată cu cererea de apel; că sub aspect probator s-a solicitat admiterea probei cu martori și proba cu înscrisuri.

Curtea învederează apărătorului apelantei să precizeze dacă mai insistă în cererea de probatorii.

Avocat R_______ I____ pentru apelantă, arată că insistă în cererea de probatorii așa cum au fost solicitate prin cererea de apel.

Având în vedere probele solicitate prin motivele de apel, Curtea acordă cuvântul părților asupra acestora.

Avocat R_______ I____ solicită admiterea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor (indicat prin cererea de apel ) pentru a expune mecanismul specific pieței, impactul asupra activității societății și de asemenea, prezentarea concretă a procesului și al etapelor de producție din cadrul societății, forma organizatorică și pașii parcurși de la momentul primirii ofertei până la onorarea comenzii. Apreciază că proba cu martor este utilă și concludentă cauzei, solicitând încuviințarea acesteia.

Avocat H____ Janett având cuvântul pentru intimat, solicită admiterea probei cu înscrisuri și respingerea probei cu martori, întrucât nu are relevanță în cauză, nefiind pertinentă și utilă soluționării cauzei. Arată că se solicită audierea ca martor a directorului societății, ceea ce ar conduce la o lipsă de imparțialitate a acestuia.

Avocat I____ G______ având cuvântul pentru intimat, solicită admiterea probei cu înscrisuri și respingerea probei cu martori, întrucât nu a fost solicitată în fața instanței de fond, precizând că aceasta nu este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Alte mecanisme nu au relevanță în cauză având în vedere că în cauză este vorba despre un contract de muncă.

Deliberând cu privire la cererea de probatorii solicitată de apelantă, Curtea respinge proba cu martori solicitată de apelantă, având în vedere calitatea martorului și anume directorul general al societății și prin urmare devin incidente dispozițiile art. 315 al. 1 pct. 3 Cod pr.civilă. Admite proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată și cum de altfel au și fost depuse la dosar.

Nefiind alte cereri și /sau excepții de analizat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat R_______ I____ având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar și conform concluziilor scrise pe care le-a depus la acest termen. Fără cheltuieli de judecată întrucât le va solicita pe cale separată.

Avocat H____ Janett pentru intimat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței criticate ca fiind legală și temeinică, potrivit concluziilor scrise atașate la dosar. Contractul de muncă al intimatului a fost prelungit succesiv pentru perioade determinate, cu încă un an pentru perioada februarie 2015 - 1.02.2016.Cu cheltuieli de judecată.

Avocat I____ G______ având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Reiterează oral concluziile scrise depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

C U R T E A

DELIBERÂND

Prin sentința civilă nr.1518/2015, Tribunalul N____ a admis acțiunea formulată de reclamantul I____ M____ B_____ reprezentat de Sindicatul Liber Petrotub R____ în contradictoriu cu pârâta S.C. A____________ T______ Products R____ S.A, a constatat nulitatea absolută a clauzei cu privire la durata determinată a contractului individual de muncă și în actele adiționale la acesta,a dispus înlocuirea acestei clauze, în concordanță cu prevederile art.57 alin.4 din Codul muncii, în sensul că perioada pentru care se încheie contractul individual de muncă este nedeterminată, a obligat pârâta să plătească Sindicatului Liber Petrotub R____ cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul, reprezentat de Sindicatul Liber Petrotub R____, a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind durata determinată din contractul individual de muncă încheiat sub nr.xxxxx din 25.04.2013 și a aceleiași clauze din actele adiționale la contractul individual de muncă și să se dispună înlocuirea acestora cu clauza privind durata nedeterminată a contractului de muncă.

Instanța a constatat că, fără a se exclude reciproc, cele două articole respectiv art.83 lit b și h din Codul muncii reprezintă cauze distincte ce permit încheierea unui contract individual de muncă cu durata determinată.

Tribunalul a mai constat că deși pârâta a depus la dosar înscrisuri susținând că deține unități de producție-laminoare aflate în stare de conservare, iar altele pornite sporadic funcție de necesități, pârâta nu a reușit să probeze existența vreunei lucrări, proiect sau program care să necesite forță de muncă temporară și nici nu a reușit să probeze vreo creștere sau modificare temporară a structurii activității sale, oricare dintre aceste două situații ar fi fost incidente în cauză pârâta trebuind să precizeze expres care dintre salariații care desfășoară activitate pe durată determinată în cadrul său sunt angrenați în lucrarea /proiectul/programul pretins a fi în desfășurare și care este numărul celor alocați creșterii temporare a activității.

S-a mai reținut de către instanță că pretinsa creștere de activitate generată redeschiderea ,,temporară” a Laminorului 6” - ce fusese oprit în cursul anului 2009 pe fondul scăderii comenzilor cauzate de criza economică și financiară mondială - s-a petrecut la nivelul anului 2010, astfel cum rezultă din Ordinul de serviciu nr. xxxxx din 10.05.2010 și din Hotărârea CA din 18.08.2010 de repornire a Laminorului 6”, documente ce atestă adoptarea deciziei de repornire a acestei capacități de producție începând cu data de 01.07.2010, fără a se face însă vreo mențiune referitoare la caracterul temporar al acestei măsuri. De altfel, față de profilul de activitate al angajatorului, ce intră în categoria unităților cu foc continuu, instanța a apreciat ca evidentă împrejurarea că decizia de repornire a unora sau mai multe capacități de producție are la bază o serioasă analiză economico - financiară ce vizează în principal rentabilitatea și eficiența unei asemenea măsuri, în condițiile în costurile redeschiderii unui laminor sunt foarte ridicate, fiind greu de acceptat ideea că societatea comercială pârâtă ar fi avut în vedere în anul 2010 creșteri temporare în structura sa de activitate. De altfel, chiar graficele de producție și evoluția indicatorilor economici depuse de aceasta la dosarul cauzei atestă că, după declinul economic din anul 2009, volumul său de activitate a crescut și s-a menținut la un nivel relativ constant în intervalul 2010-2014, fiind fără relevanță că în prezent nu s-au mai atins aceleași cote de producție ca în anul 2008.

Tribunalul a mai observat că repornirea Laminorului de 6” a avut loc în anul 2010, în vreme ce contractul individual de muncă supus analizei în cauza de față este încheiat în anul 2013, fiind precedat de încheierea unui contract prin agent de muncă temporară, în acest interval reclamantul prestând activități nu numai în cadrul Laminorului 6”, ci și în alte compartimente ori secții din cadrul unității pârâte, astfel cum reiese din fișa sumară prezentată chiar de către aceasta din urmă pentru fiecare salariat. De altfel, deși pârâta a încercat să acrediteze ideea că această creștere temporară de activitate, ce a justificat încheierea unor contracte inițial prin agent de muncă temporară, iar ulterior pe durată determinată, ar fi fost generată de repornirea Laminorului 6”, din analiza documentației referitoare la structura de personal în intervalul 2010-2014 se poate observa că unitatea economică a efectuat angajări și pentru alte compartimente, secții sau sectoare de activitate, fără nici o legătură directă sau indirectă cu unitatea de producție repornită.

Instanța de fond a mai făcut o ________ mențiuni referitoare la situația contractelor încheiate de angajator prin agentul de muncă temporară în intervalul 2010-2014, care sunt de natură a sublinia o anumită conduită a pârâtei legat de modalitatea de derulare a raporturilor de muncă cu salariații săi. Astfel, s-a observat că începând cu anul 2010 pârâta a apelat la un agent de muncă temporară, având un număr de 434 salariați care își desfășurau activitatea în această modalitate, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu de pus la dosarul cauzei ( vezi răspunsul nr. 4), în condițiile în care singura modificare intervenită în structura activității sale a fost această repornire a Laminorului 6”, iar spre deosebire de art. 83 din Codul Muncii republicat , situațiile și condițiile în care un utilizator poate recurge la agentul de muncă temporară sunt mult mai strict reglementate prin dispozițiile art.89-99 din Codul Muncii republicat, fiind vorba strict de misiuni cu durată determinată pentru exercitarea unor sarcini precise și cu caracter temporar, pe o durată de maxim 36 de luni. Ori, din același răspuns la interogatoriu ( răspunsul nr. 9), rezultă că exact începând cu anul 2013, când se atingea perioada limită prevăzută de art.90 alin.2 din Codul Muncii republicat , pentru care se putea încheia contractul prin agentul de muncă temporară , pârâta a procedat la încheierea de contracte de muncă direct cu salariații, refuzând în mod deliberat, să răspundă dacă celor 351 de salariați provenind de la agentul de muncă temporară li s-au încheiat contracte de muncă pe durată nedeterminată/determinată. Din același răspuns la interogatoriu al pârâtei, dincolo de diferitele neconcordanțe, erori sau date incomplete menționate în cuprinsul acestuia, tribunalul a reținut că dacă în aprilie 2010 angajatorul avea un număr total de 1211 salariați din care 1208 aveau contact de durată nedeterminată și doar 3 pe durată determinată, în prezent, la un număr total de 1323 salariați, 983 au contracte de muncă pe durată nedeterminată, 340 având contracte de muncă cu durată determinată, și aceasta în condițiile în care din punct de vedere structural activitatea unității economice în cauză nu s-a modificat. Mai mult decât atât, deși în prezent se invocă noi dificultăți economice , ce ar putea conduce din nou la închiderea Laminorului 6”, și care ar fi justificat astfel susținerea că repornirea ar fi fost temporară, același angajator a procedat în cazul reclamantul din cauză de față, chiar pe parcursul soluționării litigiului, la încheierea unui act adițional la contactul de muncă al acestuia, ce a mai fost prelungit cu încă 12 luni (vezi actul adițional atașat răspunsului la întâmpinare depus de reclamant și fișa centralizatoare a salariatului depusă de pârâtă).

Instanța a concluzionat că în intervalul aprilie 2010 la zi numărul total al salariaților pârâtei s-a menținut aproximativ în aceleași limite de 1200-1300 angajați, astfel justificându-se și faptul că ultimul Normativ de personal și ultima Normă de personal desfășurată au fost realizate la nivelul anilor 2009 – februarie 2012, nefiind operate nici un fel de modificări sub aspect numeric sau al structurii de personal. Nu pot fi reținute ca pertinente susținerile reprezentantului pârâtei că nu s-au mai întocmit norme de personal după anul 2012, că acestea se întocmesc doar la nevoie și doar dacă intervin modificări în structura de personal având în vedere că dacă începând cu anul 2013 unitatea ar fi trecut printr-o situație ce ar fi generat necesitatea creșterii temporare a numărului de angajați, cel mai firesc lucru ar fi fost să se realizeze măcar în anul 2013 un Normativ de personal și o Normă privind desfășurarea acestui personal angajat temporar.

Tribunalul a reținut că însuși faptul că, începând cu anul 2013, pârâta a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă, dovedește caracterul permanent al postului, post de altfel indispensabil activității desfășurate în cadrul unității.

Instanța a mai reținut că repornirea laminorului în discuție s-a realizat în anul 2010, iar din acel moment a funcționat în mod continuu fiind personal angajat permanent în acel laminor. Nu se poate susține că din 2010 și până în acest moment vreme de peste 5 ani ne aflăm în situația unei creșteri temporare de activitate. Termenul de peste 5 ani nu poate fi doar temporar , ci mai degrabă o perioadă de ani care duce la o permanentizare a activității.

Cât privește incidența dispozițiilor art.83 alin.1 litera h) teza finală, ce ar justifica încheierea contractului de muncă pe durată determinată, tribunalul a reținut că pârâta nu a prezentat absolut nic o dovadă referitoare la un pretins proiect, lucrare sau program încheiat din 2010 cu termen de execuție până în prezent care să presupună încheierea de contracte pe perioadă determinată. Sub acest aspect nu pot fi ignorate dispozițiile imperative ale art.272 din Codul Muncii republicat, ce instituie obligativitatea prezentării probelor în dovedire în sarcina angajatorului, cu atât mai mult cu cât în situația punctuală din cauza de față , pârâtei i se cerea să indice concret și punctual și să prezinte probe care să ateste proiectul, lucrarea ori programul aflat în derulare în perioada vizată de acțiune.

Rezumând , tribunalul a reținut că, fără ca în activitatea sau structura pârâtei să fi intervenit modificări sau creșteri ale volumului de activitate, ori să se demarat noi proiecte sau lucrări, din anul 2010 pe aceleași posturi a fost angajat personal mai întâi prin agent de muncă temporară, ulterior prin contracte pe perioadă determinată, aceste aspecte conducând la concluzia că de fapt nu este vorba de activități temporare justificate de existența vreunuia din cazurile prevăzute de art.83 alin.1 literele b) și h) din Codul Muncii republicat, ci de o muncă cu caracter permanent atât în cadrul Laminorului 6”, cât și în alte secții sau compartimente ale societății comerciale în cauză, de altfel aceste aspecte rezultând și din rapoartele de producție pe ultimii 5 ani de zile.

Prima instanță a apreciat că în lipsa unei clauze valabile de stabilire a unei durate determinate a contractului individual de muncă, se revine la regula prevăzută art.12 alin.1 din Codul muncii, respectiv încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată.

În temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței civile a promovat apel pârâta solicitând suspendarea executării sentinței, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, respingerea acțiunii introductive cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta arată că deși instanța susține că AMTPR nu ar fi probat „vreo creștere sau modificare temporară a structurii activității sale" și nici existența unor comenzi din probele administrate rezultă o altă situație de fapt.

Apelanta învederează că a probat că producția din 2013, când s-au vândut 139.169 T, au primit 2838 cereri de ofertă pentru 2.500.281 mT din care au fost încheiate 760 de contracte pentru 137.881 T derulate pe perioade determinate (de 110 zile, 85 zile, 16 zile, 43 zile, etc. ), semnificând tocmai o creștere a activității, similară celei din 2010 ce a determinat prestării activității intimatului prin GI Group Staffing Company ( agent de muncă temporară – n.n. ) , aspect necontestat; creșterea activității în 2010 a generat repornirea Laminorului 6^II cu 1.07.2010 ( oprit în 2009 pentru lipsa comenzilor ), fapt probat cu Hot. CA din 1.10.2009, corespondență e-mail/22.03.2010 și 23.02.2010, O serviciu xxxxx/10.05.2010, proces-verbal al ședinței CA din 18.08.2010.

Arată apelanta că producție similară celei din 2013 , adică cea din 2010 (volum vânzare 108.773 T, un număr de 619 contracte totalizând 141.229 T), a generat repornirea Laminorului 6" (oprit în 2009, față de lipsa comenzilor), sens în care la dosarul primei instanțe au fost administrate mai multe înscrisuri: (i) Hotărârea Consiliului de Administrație al AMTPR din 01.10.2009, care privește prelungirea întreruperii activității Laminorului 6", pentru o durată de 6 luni, începând cu octombrie 2009; (ii) corespondența email din data de 22.03.2010, care se referă necesitatea repornirii respectivului Laminor, față de existența unor suficiente cereri de comandă și de o revigorare a pieței relevante din USA; (iii) cea din 23.02.2010 privind necesitățile financiare legate de eventualitatea repornirii în discuție; (iv) ordinul de serviciu nr. xxxxx/10.05.2010 emis de directorul general al AMTPR privind repornirea laminorului, începând cu data de 01.07.2010; (v) procesul-verbal al ședinței Consiliului de Administrație al AMTPR din 18.08.2010, prin care se ratifică decizia directorului general .

În ceea ce privește ofertele, situația centralizată pentru anul 2013 atestă că AMTPR a primit 2838 cereri de ofertă derulate pe durate determinate, 110 zile, 85 zile, 16 zile, 43 zile etc (anexa 2 a apelului);

Apelanta apreciază că a furnizat primei instanței un probatoriu consistent în sensul creșterii activității, instanța având obligația de a solicita, în măsura în care aprecia necesare, lămuriri suplimentare, pentru clarificarea situației de fapt, conduita pasivă a acesteia generând incertitudine reținându-se că „nu s-ar fi probat" poziția Societății, deși în etapa cercetării judecătorești instanța nu s-a prevalat de necesitatea clarificării aspectelor în discuție.

O a treia critică a sentinței apelate vizează considerentul privind neîndeplinirea caracterului temporar al creșterii activității, instanța reținând că „ar fi trebuit să poată face dovada concretă a întinderii în timp" (pag. 13 a sentinței, paragraful 4).

Apelanta apreciază că îndeplinirea condiției privind caracterul temporar al creșterii de activitate rezultă din probele administrate în cauză care relevă împrejurarea că în perioada 2005-2008 (anterior închiderii Laminorului 6", eveniment produs în 2009), activitatea Societății era la cote foarte ridicate, producția de țeava având valori i cuprinse între 276.404 T- 186.311 T,pentru ca în anul 2009 să aibă loc o scădere dramatică, producția fiind de numai 71.842 T¹⁶ (aproximativ o treime din nivelurile anilor anteriori), motiv pentru care Laminorului 6" a fost închis.

Cu toate acestea începând cu anul 2010 (când s-a apelat la un agent de muncă temporară), a avut loc o creștere a activității,fiind încheiate 619 contracte, creștere manifestată și în anul 2013, numărul contractelor încheiate și volumul producției de țeava în fiind mai mari decât cele din 2010 (619 contracte și 108.773 T - volum vânzări^1. fost similară celei din 2010.

Apelanta mai a arată datele prezentate demonstrând oscilațiile majore din activitate, de-a lungul anilor: perioada 2005-2008 - producții ce atingeau 278.840 T, anul 2009 - scădere drastică a activității, producția fiind de numai 71.842 T, perioada 2013-2014 un nivel similar al creșterii de activitate din anul 2010, care s-a menținut și ulterior până în 2015, când activitatea a intrat într-un trend pronunțat descendent (8.462 T, la nivelul ianuarie 2015, comenzi în scădere pe parcursul anului).

Angajatorul apreciază că în condițiile prezentate, creșterea de activitate din anul 2010 (când AMTPR a apelat la agentul de muncă temporară), repetată în anul 2013 (anul în care s-a stabilit raportul de muncă dintre Societate și intimat) este temporară, în opoziție cu o creștere continuă (incompatibilă cu fluctuațiile concrete majore, indicate mai sus).

Sentința instanței de fond este criticată și din prisma argumentului privitor la împrejurarea că nu s-a individualizat alocarea salariaților angajați pe durată determinată raportat la creșterea activității , deși textul legal relevant în materie impune îndeplinirea doar a două condiții - creștere a activității și caracterul temporar al acesteia, în acest fel Tribunalul raportându-se la o a treia condiție neprevăzută de lege.

Un alt argument al hotărârii criticat se referă la împrejurarea că apărarea s-ar fi bazat pe „«redeschiderea Laminorului 6"», însă salariații angajați temporar ocupă posturi vacante din toate departamentele, fie că au sau nu legătură cu Laminorul 6", cum este și cazul reclamantului", instanța ignorând în speță creșterea activității, adică a producției de teavă, influențează volumul concret de muncă din toate cele 6 secții relevante: cele 3 laminoare (de 6, 16 si 20 țoii), FMT (secția unde se realizează, în majoritate, activitatea de finisare a țevii laminate), CTC (controlul de calitate) și mentenanță.

Un al șaselea considerent criticat este cel privind faptul că procedat la prelungirea CIM , instanța ignorând împrejurarea că aceste prelungiri nu au depășit durat maximă revăzută de lege și prelungirea sa este conformă art. 82 alin. (4) și (5) și, respectiv, art. 84 alin. (1) C. Muncii , din perspectiva dispozițiilor legale relevante neexistând nicio incompatibilitate între prelungirea succesivă a unui contract de muncă pe durată determinată, pentru intervale care se încadrează în cele stabilite de legiuitor, pe de o parte, și cerința caracterului temporar al creșterii activității, pe de altă parte.

A șaptea critică este legată de susținerea referitoare la împrejurarea că Laminorul nr.6 a funcționat între 2011 și 2015 aspect ce este contrazis de probele administrate.

Sentința este apelată și din prisma unui al optulea considerent criticat care privește faptul că instanța a reținut existența unei creșteri a activității în anul 2010, care a determinat redeschiderea Laminorului 6", în timp ce angajarea intimatului ulterior, prima instanță omițând faptul că, inițial, Societatea a apelat la un agent de muncă temporară în contextul creșterii de activitate din 2010 care este similară celei din 2013, anul 2010 reprezentând un prim reper relevant pentru analiza creșterii activității și a caracterului temporar al acesteia, ca element de comparație.

Apelanta apreciază că și argumentul Tribunalului N____ referitor la normativele de muncă este eronat întrucât normativele depuse la dosarul primei instanțe de către partea adversă au fost utilizate pentru discuții cu sindicatul Petrotub, la momentul negocierii CCM la nivelul AMTPR, în corelație cu art. 132 C.Muncii, scopul primar al unor astfel de normative fiind verificarea, de către sindicat, a respectării numărului de personal pe schimburi sau în funcție de complexitatea postului, elemente relevante din perspectiva respectării drepturilor salariate și nu este legat de stabilirea existenței unei creșteri a activității.

De asemenea, apelanta apreciază că și considerentul privind numărul de salariați este greșit din perspectiva obiectului litigiului întrucât legiuitorul nu a limitat numărul de salariați ce pot fi încadrați cu contract pe durată determinată, numărul salariaților fiind rezultatul restructurărilor și direct influențat de factori ce nu pot fi previzionați.

Angajatorul apelant subliniază că argumentele expuse justifică și incidența art. 83 lit. h) C.Muncii, însă având în vedere claritatea situației, din perspectiva art. 83 lit. b) C.Muncii, nu a mai insistat asupra primului text legal menționat, în cadrul motivelor de apel, situația dedusă judecății fiind unică din perspectiva ambelor ipoteza ale art. 83 C.Muncii, implicând verificarea aspectului: dacă există sau nu o creștere a activității cu caracter temporar.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 450 C.pr.civ., art. 466 și urm. C.pr.civ., art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum și pe celelalte dispozițiile legale menționate în cuprinsul motivelor..

În susținerea apelului pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 20.01.2015, instanța a respins cererea de suspendare ca nefondată.

Curtea analizând sentința apelată din prisma motivelor de apel invocate, motive ce vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.83 lit. b) Codul muncii, urmează să respingă ca nefondat apelul pentru considerentele ce succed:

Reclamantul a investit instanța cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei privind durata determinată a contractului individual de muncă încheiat sub nr.xxxxx/25.04.2013 și înlocuirea acestei clauze cu clauza privind durata nedeterminată, apreciind că situația sa nu se regăsea în niciuna dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege pentru încheierea contractului pe durată determinată.

Din înscrisurile depuse, instanța reține că între părți a fost încheiat contractului individual de muncă înregistrat sub nr. xxxxx/25.04.2013 , conform clauzelor acestuia durata fiind una determinată (pct.C) de la 1.05.2013 la 1.02.2014 prelungită ulterior prin act adițional până la 1.02.2015.

La prima instanță, angajatorul a invocat existența situațiilor prevăzute de dispozițiile art.83 lit. b și h din Codul muncii, în conformitate cu care : „ Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri:

b) creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;

h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”

În aplicarea normelor speciale în materia probațiunii în dreptul muncii, angajatorul era chemat să dovedească, existența la momentul intervenirii raportului de serviciu a celor două situații de excepție invocate, care în opinia sa justificau încheierea contractului de muncă pe o perioadă determinată.

Analizând probatoriul administrat atât la prima instanță , dar și în apel Curtea apreciază că angajatorul nu a făcut dovada situațiilor invocate.

Practica și doctrina în materie au apreciat că o creștere temporară a activității poate fi determinată de primirea de noi comenzi de la același beneficiar peste cele existente, încheierea de contracte comerciale privind furnizarea de produse sau servicii selectarea angajatorului de către organele competente în vederea realizării de proiecte etc., angajatorul fiind cel care trebuie să dovedească creșterea temporară de activitate care ar trebui să se reflecte în mod neechivoc în parametrii economico-financiari ai societății.

De asemenea, s-a mai arătat că întrucât legea nu definește ce se înțelege prin creștere temporară a activității angajatorului criteriul rezonabilității trebuie să fie aplicat, nefiind necesară existența unei situații de excepției, ci fiind suficientă o nevoie temporară obișnuită care să determine necesitatea creșterii numărului de salariați pe o anumită perioadă de timp, vârful de activitate trebuind să aibă caracter temporar iar în ipoteza în care la nivel unității ar interveni activități suplimentare permanente angajatorul este obligat să își suplimenteze schema organizatorică nefiind îndreptățit să recurgă la contracte individuale pe perioadă determinată..

Din analiza evoluției indicatorilor economici 2009-2014 a A____________ T______ Products R____ depusă de apelantă în susținerea motivelor de apel , rezultă fără echivoc trendul descendent al activității societății, în anul încheierii contractului de muncă ce face obiectul prezentului litigiu (2013) volumul vânzărilor fiind de xxxxxx t raportat anii anteriori, respectiv 2011 (volum vânzări 158 758 t), 2012 (xxxxxx t) , astfel încât nu se poate susține cu temei o creștere a activității, raportarea la anul 2010 neputând fi reținută în condițiile în care în anii ulteriori (2011, 2012) producția a fost superioară anului încheierii contractului. Argumentația apelantei cu privire la creșterea activității sale ar fi putut fi reținută numai în contextul unei creșteri succesive a indicatorilor economici în perioada anterioară încheierii contractului de muncă continuată și în anul intervenirii raportului de muncă, ipoteză ce nu se verifică în cauză, din anul 2011 toți indicatorii prezentați fiind în descreștere.

Mai mult decât, atât deși în apel s-au depus înscrisuri noi reprezentând comenzi 2010, 2013 cu referire la durata de livrare , oferte 2013, acte adiționale din febr. 2013-nov.2013 la contracte anterioare/2011, acestea nu sunt de natură a crea Curții convingerea că activitatea curentă a pârâtei s-ar încadra în situația de excepție invocată referitoare la creșteri temporare de activitate, față de parametrii economico-financiari ai societății prezentați instanței în susținerea căii de atac, parametri ce reprezintă o concretizare în practică a tuturor cererilor, ofertelor și contractelor derulate de angajator.

Pentru considerentele expuse, motivul vizând creșterea activității și implicit pe cel al caracterului temporar al acestei creșteri nu vor fi primite ca întemeiate de către instanța de apel.

Argumentul instanței de fond cu privire la împrejurare că nu s-a individualizat alocarea salariaților angajați pe durată determinată raportat la creșterea activității, argument criticat de către apelantă, nu a fost analizat de către Tribunal ca reprezentând o treia condiție neprevăzută de lege în analizarea situațiilor de excepție, astfel cum în mod eronat susține partea, ci a avut în vedere întreaga apărare a angajatorului de la fond care s-a bazat pe analiza modului de lucru din anul 2010 cu privire la redeschiderea lamiorului 6^II, instanța reținând în mod întemeiat că activitatea din cadrul unității este una corelată: producție, finisare, control de calitate.

Încheierea succesivă de acte adiționale la CIM, pentru perioada maximă permisă de lege, indiferent de scăderea comenzilor și a producției coroborat cu numărul aproape constant de salariați între 2010-2013 (situație ce rezultă din răspunsul la interogatoriu al pârâtei) angajarea prin agent de muncă temporară pe perioada maximă admisă de lege, urmată de continuarea raporturilor de muncă pe baza unui contract pe perioadă determinată ( maxim prevăzut de lege ), prelungit de numărul maxim legal și pe durata maximă admisă, reprezintă tot atâtea elemente ce demonstrează caracterului permanent al postului și denotă o practică constantă a societății în acest sens, astfel încât sub acest aspect nu prezintă nicio relevanță împrejurarea că angajatorul a respectat prevederile art. 82 alin.4 și 5, respectiv art. 84 alin.1 C.Muncii, cu privire la durata maximă pentru care poate fi încheiata un contract de muncă pe durată determinată, relevantă fiind stabilirea caracterului permanent al postului și nu voința părților concretizată prin încheierea contractului.

Referirile instanței de fond la normativele de personal ce ar fi trebuit să existe în contextul unei creșterii temporare a numărului de angajați trebuie apreciate față de probatoriul propus de către reclamant prin Sindicat prin raportare la anii anteriori 2009-2012 când aceste normative au fost elaborate, și nu în sensul în care acestea sunt legate de stabilirea existenței unei creșteri a activității, astfel cum susține apelanta prin motivele de apel, iar analiza evoluției numărului de salariați viza demonstrarea caracterului permanent al activității desfășurate în posturile ocupate de persoanele angajate cu contracte pe durată determinată , aspect relevant din prisma obiectului acțiunii.

Pentru considerentele reținute în precedent, în temeiul art.480 Cod procedură civilă calea de atac urmează a fi respinsă ca nefondată și apelanta obligată în baza art.453 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge apelul civil formulat de apelanta-pârâtă _________________________________ R____ SA reprezentată de S.C.A. ȚUCA Z______ & ASOCIAȚII -București, sector 1, cod poștal – xxxxxx, ___________________________ America Haouse, West Wing, nr. 4-8, etj. 8, împotriva sentinței civile nr. 1518 din 20.08.2015 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I____ M____ B_____, cu domiciliul la cab. avocat I____ G______, P.N____, ______________________. 10, _______________, _________________ , ca nefondat.

Obligă apelanta să plătească Sindicatului Liber Petrotub R____ pentru intimat 300 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 27.01.2016.

Președinte, P______ M______ A__________		Judecător, I_____-D____ P______-B____
	Grefier, C_______ B______

Red. semt. – G.B_______

Red.dec.apel – ID P______ - B____/4.02.2016

Tehnored. BC / 4 ex/04.02.

_________________________>