R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

Decizia civilă nr. 1408

Ședința publică din data de 14.05.2015

Curtea compusă din:

Președinte: A____ I_____ C________

Judecător: D______ A______ T___

Judecător: S_____ G________ I____

Grefier: I_____ L_______ B___

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPIETARI GABROVENI NR. 61 împotriva sentinței civile nr. 7496/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-reclamantă A_______ L____, având ca obiect “acțiune în constatare”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat Delimart Alexei în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 4 dosar recurs și intimata-reclamantă, personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea încuviințează conform art. 305 Cod procedură civilă înscrisurile noi depuse în recurs de către intimata-reclamantă și pune în vedere intimatei să precizeze oral dacă susține administrarea probei testimoniale în recurs, invocată prin întâmpinare.

Intimata, având cuvântul, arată că solicită încuviințarea probei testimoniale, în dovedirea faptului că a lucrat 24 h/24 h cu fochistul C_____, că niciodată nu a domiciliat în locuința menționată de recurentă.

Recurenta, prin apărător, față de dispozițiile legale în vigoare, solicită respingerea probei testimoniale, având în vedere că în faza de recurs nu se poate administra decât proba cu înscrisuri.

Curtea, deliberând, în ceea ce privește proba testimonială solicitată în recurs de către intimată, o respinge ca inadmisibilă.

Curtea pune în discuție și inadmisibilitatea cererilor noi formulate prin întâmpinare și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.

Recurenta-pârâtă, prin apărător, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Consideră că instanța de fond în mod eronat a apreciat că contractul de prestări servicii este un contract individual de muncă, apreciind că acea convenție civilă este un contract de prestări servicii și nu un contract de muncă.

În ceea ce privește orele suplimentare, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, intimata nu a prestat ore suplimentare în cadrul muncii desfășurate.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Intimata solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Susține că la dosar se află toate actele doveditoare a tot ce a declarat, că nu a locuit niciodată cu familia în respectivul imobil și că a fost angajată cu carte de muncă din data de 01.09.2006 până la data de 01.03.2010, existând la Asociație un dosar al fochiștilor.

În legătură cu registrul de procese verbale de predare primire a centralei, specifică că acesta era un registru ce aparține beneficiarului și era un document în baza căruia se desfășura activitatea de serviciu a fochistului, se specifica programul de muncă, timpul efectuat, de către cine era efectuat, și totodată era controlat de către președinte.

Pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea recursului.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7496/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte acțiunea precizată, promovată de reclamanta A_______ L____, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P__________ Gabroveni; s-a constatat existența raporturilor de muncă între părți pentru perioada 02.03.xxxxxxxxxxxxx12; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a fost angajată ca fochist la Asociația de proprietari pârâtă cu contract individual de muncă până în data de 01.03.2010 (astfel cum rezultă din poziția 16 din cartea de muncă și răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat pârâtei), respectiv în baza unei “convenții civile” începând cu 01.03.2010 până la 01.08.2012, respectiv, în continuare, în baza unui alt contract de muncă.

În ce privește perioada acoperită de convenția civilă, Tribunalul a constatat că nicio diferență nu a fost dovedită raportat la relația de muncă imediat anterioară acestei convenții, respectiv imediat ulterioară acestei convenții. Astfel, activitatea reclamantei era aceeași – fochist – și era prestată în același loc, în mod identic; în prestarea acestei activități reclamanta se subordona pârâtei (astfel cum rezultă din procesele verbale încheiate la începerea/sfârșitul activității); norma de muncă este stabilită ca fiind parțială prin chiar convenția civilă; remunerația era cu aproximație aceeași (1057 lei în primul contract individual de muncă, 1012 lei în convenția civilă, 1012 lei în cel de-al doilea contract de muncă).

A apreciat instanța de fond că se impune concluzia că în realitate părțile au desfășurat în perioada 02.03.xxxxxxxxxxxxx12 un raport de muncă, pârâta în calitate de angajator, reclamanta în calitate de salariat.

În considerarea art. 7 alin. 1 Cod fiscal, activitatea astfel prestată de reclamantă este reconsiderată activitate dependentă, definită ca orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare (contract de muncă).

Observând procesele verbale încheiate în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12 de fochiștii angajați de pârâtă, instanța de fond a constatat că activitatea săptămânală a reclamantei depășea norma de lucru de 40 de ore pe săptămână, lucrând cel puțin 3 zile pe săptămână a câte 24 de ore. În condițiile în care o compensare cu ore libere plătite nu mai era posibilă în condițiile art. 122 C.mun. (în forma în vigoare la data contractului), a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12, prin aplicarea lunară a sporului prevăzut de art. 123 alin. 2 Codul muncii, de 75% din salariul de bază.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Asociația de P__________ Gabroveni nr. 61, la data de 27.00.2015, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 03.03.2015.

Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă susține următoarele:

1. Instanța de fond în mod neîntemeiat a apreciat că reclamanta a prestat o activitate reglementată de prevederile dreptului muncii, asimilând convenția civilă contractului individual de muncă.

Astfel, reclamanta în perioada 02.03.xxxxxxxxxxxxx12 a prestat o activitate civilă sporadică de 2 ore/zi și nicidecum nu a avut o relație de muncă cu Asociația de P__________ în acea perioadă.

Reclamanta nu avea o locuință, astfel că fiind cunoscută de mai mulți ani în ___________________ oferit să îi dea o cameră unde să locuiască cu familia. D__ fiind că în imediata vecinătate a camerei de locuit acordată temporar contestatoarei se afla centrala blocului, contestatoarea s-a oferit să aibă grijă de centrală, astfel pentru a desfășura o activitate legală, Asociația a încheiat convenția civilă depusă Ia dosarul cauzei.

Pentru ca un contract să poată fi considerat încheiat în temeiul prevederilor codului muncii, ar fi trebuit ca reclamanta să prezinte toate actele necesare întocmirii unui astfel de contract, mai mult între părți nu s-au stabilit raporturi de subordonare.

Consideră recurenta că din probatoriul administrat la fondul cauzei reiese că reclamanta a prestat o activitate civilă de prestări servicii, iar instanța de fond în mod neîntemeiat a constatat că serviciile prestate de reclamantă se încadrează în prevederile Codului muncii și deci activitatea prestată de aceasta a fost supusă raporturilor de muncă, iar nu raporturilor de prestări servicii reglementate de dispozițiile codului civil, astfel cum acestea au fost determinate prin convenția civilă.

Pentru aceste considerente, solicită recurenta admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de constatare a raporturilor de muncă.

2. În ce privește orele suplimentare solicitate de contestatoare, solicită recurenta respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, apreciind că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis cererea reclamantei de obligare a Asociației de P__________ la plata orelor suplimentare pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12.

Susține recurenta că intimata locuia într-o încăpere pusă la dispoziție de Asociație, astfel încât era în permanență în imediata apropiere a camerei cu centrala blocului. Procesele verbale de primire-predare a stării centralei blocului, de către alți fochiști, se semnau cu intimata, deoarece era în camera imediată a centralei blocului și era singura persoană care primea turele de la ceilalți prestatori de servicii.

În fapt activitatea intimatei-reclamante era în timpul celor 2 ore de muncă efectivă, de a verifica centrala dimineața 20 minute și seara 20-30 minute, iar când activitatea era prestată de o altă persoană, la încheierea programului, acea persoană preda centrala în stare de funcțiune intimatei.

Intimata reclamantă nu a prestat nicio oră suplimentară, procesele verbale depuse la dosar în probatoriu nu sunt avizate de Asociație și deci nu pot fi opozabile, raportat la timpul trecut ca fiind prestat în favoarea Asociației.

Pentru considerentele expuse, solicită recurenta admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate, ca neîntemeiată și plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

La data de 06.04.2015 a depus întâmpinare intimata-reclamantă A_______ L____, solicitând să se dispună: anularea convenției civile și recunoașterea și încheierea contractului individual de muncă pe perioada 01.03.xxxxxxxxxxxxx12; plata orelor suplimentare în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12, când a lucrat 24/14 h; restituirea celor 300 ron pe lună opriți în perioada 01.06.xxxxxxxxxxxxx11; plata concediilor de odihnă neefectuate în 2010-2012.

Analizând hotărârea recurată, din perspectiva criticilor formulate de recurenta-pârâtă, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă, se rețin următoarele:

Sub un prim aspect, în ceea ce privește obiectul cererii ce a învestit instanța în cauză, la data de 08.08.2012, cu precizările aduse la 14.01.2014 (fără putea fi avute în vedere pretențiile noi cuprinse în concluziile scrise depuse la data de 20.06.2014, după închiderea dezbaterilor ce au avut loc în ședința din 18.06.2014), îl constituie anularea convenției civile de prestări servicii încheiate între reclamanta A_______ (fostă C____) L____ și pârâta Asociația de P__________ Gabroveni nr. 61 și recunoașterea unui contract de muncă pe perioada convenției civile, precum și obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare prestate de reclamantă în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx11.

Curtea reține că acesta a fost cadrul procesual stabilit în primă instanță, care s-a pronunțat în limitele acestei învestiri, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, admițând în parte acțiunea precizată, constatând existența raporturilor de muncă între părți pentru perioada 02.03.xxxxxxxxxxxxx12 și obligând pârâta să plătească reclamantei contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12.

În ceea ce privește limitele învestirii instanței de control judiciar, Curtea notează că doar pârâta Asociația de P__________ Gabroveni nr. 61 a declarat recurs în cauză, în termen legal, astfel că pretențiile noi cuprinse în întâmpinarea depusă în recurs de către intimata-reclamantă nu pot face obiectul judecății în recurs, ce este limitată la ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, precum și la ceea ce s-a recurat.

Prin urmare, în limitele anterior arătate, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, astfel că nu se poate reține motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de recurentă, considerentele sentinței atacate fiind corecte și însușite de instanța de recurs.

Criticile aduse de recurenta-pârâtă, sub un prim aspect, constatării de către instanța de fond a existenței raporturilor de muncă între părți pentru perioada 02.03.xxxxxxxxxxxxxx12 sunt nefondate, Tribunalul concluzionând în mod just că în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente se impune recalificarea raportului juridic în baza căruia reclamanta A_______ (fostă C____) L____ și-a desfășurat activitatea în perioada menționată.

Astfel după cum a reținut și instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar (f. 33-37) și răspunsurile pârâtei Asociația de P__________ Gabroveni nr. 61 la interogatoriul administrat (f. 21 vol. II) a rezultat că în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx12 între părți au existat raporturi juridice, cu caracter de continuitate, fiind încheiate două contracte individuale de muncă pentru 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx10 și, respectiv, 01.08.xxxxxxxxxxxxxxx12, iar pentru perioada în cauză, 02.03.xxxxxxxxxxxxxxx12, s-a încheiat o convenție civilă de prestări servicii.

Potrivit clauzelor acestei convenții, părțile au convenit prestarea aceleași activități, respectiv de fochist, pe durată nedeterminată, „angajatorul” (potrivit mențiunii de la pct. V.1.) obligându-se să-l remunereze pe „prestator” (remunerația brută fiind stabilită la 1012 lei), să-i asigure condiții corespunzătoare desfășurării activității, să rețină și să vireze impozitele prevăzute de lege pentru venitul realizat de prestator.

Avându-se în vedere și dispozițiile art. 272 Codul muncii, în mod corect s-a reținut de către Tribunal că pentru perioada acoperită de convenția civilă nu a fost dovedită nicio diferență prin raportare la relația de muncă imediat anterioară, respectiv imediat ulterioară acestei convenții, activitatea reclamantei fiind aceeași, fochist, prestată în același loc, în mod identic, așa cum rezultă și din mențiunile caietului de procese verbale al Asociației de proprietari Gabroveni nr. 61, depus la dosar (f. 87-364), privind perioada iulie 2010 - august 2012, cu plata unei remunerații în aproximativ același cuantum. Totodată, rezultă fără echivoc din probatoriul administrat faptul că în prestarea activității, pe întreaga perioadă a derulării raporturilor juridice dintre părți, reclamanta se subordona pârâtei.

Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 1 Cod fiscal cu privire la reconsiderarea activității astfel prestate de către reclamantă ca activitate dependentă, definită ca orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare.

Deși, astfel cum s-a arătat și în doctrina în materie, această recalificare realizată de Codul fiscal vizează aspecte care țin de impozitul pe profit, nu este mai puțin adevărat că sunt importante criteriile de individualizare a muncii dependente față de cele independente și din perspectiva dreptului muncii, practic Codul fiscal dând consistență expresiei „prestarea muncii sub autoritatea angajatorului” utilizată de art. 10 din Codul muncii pentru definirea contractului individual de muncă.

Potrivit modificărilor aduse art. 7 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin OUG nr. 82/08.09.2010, orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre cele 4 criterii indicate, printre care: beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru; în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu.

Or, și în speță a rezultat îndeplinirea acestor criterii de individualizare a muncii dependente, de altfel, potrivit adeverinței de certificare stagiu nr. xxxxx/14.02.2014 (f. 82-84), ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 82/ 08.09.2010 activitatea desfășurată de intimată a fost reconsiderată ca activitate dependentă (septembrie 2010 - iulie 2012).

Sunt nefondate și susținerile recurentei în sensul că pentru ca un contract să poată fi considerat încheiat în temeiul prevederilor Codului muncii, ar fi trebuit ca reclamanta să prezinte toate actele necesare întocmirii unui astfel de contract. Recurenta nu a indicat care ar fi temeiul de drept care ar putea fundamenta o atare alegație și nici care ar fi fost actele necesare întocmirii contractului individual de muncă pentru perioada 02.03.xxxxxxxxxxxxxxx12 neprezentate de intimată, avându-se în vedere și faptul că anterior și ulterior acestei perioade părțile au încheiat un atare contract.

De asemenea, Curtea va înlătura și susținerile în sensul că intimata nu avea o locuință, astfel că locuia cu familia într-o încăpere pusă la dispoziție temporar de către Asociație, ce se afla în imediata vecinătate a centralei blocului, în condițiile în care, deși îi revenea sarcina probei în cauză, recurenta nu a probat aspectele invocate. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar de către intimata-reclamantă (f. 50-52 dosar recurs) rezultă că a locuit efectiv împreună cu familia în ____________________ nr. 36, sector 1, începând cu iunie 2000.

Sunt nefondate și criticile aduse de recurenta-pârâtă obligației stabilite de instanța de fond privind plata contravalorii orelor suplimentare prestate de reclamantă în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx12, Tribunalul reținând în mod just incidența dispozițiilor art. 122 și 123 alin. 2 Codul muncii (în forma în vigoare la data contractului) și constatând în raport de probatoriul administrat că activitatea săptămânală a reclamantei depășea norma de lucru de 40 de ore pe săptămână, lucrând cel puțin 3 zile pe săptămână a câte 24 de ore.

În acest sens au fost avute în vedere procesele verbale încheiate în perioada respectivă de intimata-reclamantă și C_____ I__, celălalt fochist angajat al recurentei, consemnate în caietul de procese verbale al Asociației de P__________ Gabroveni nr. 61, începând cu data de 01.10.2011 doar cei doi desfășurând activitățile necesare supravegherii și întreținerii instalațiilor comune de furnizare apă și energie termică (clădirea având hidrofor și centrală termică proprii), precum și alte activități curente privind întreținerea părților comune ale clădirii.

Contrar susținerilor recurentei, caietul de procese verbale era vizat de Președintele Asociației de P__________, acesta completând în caiet solicitări observații sau constatări (f. 162, 164, 170 ș.a.), fără a contesta mențiunile înscrise de intimată (și de celălalt coleg fochist) cu privire la programul de activitate efectiv prestat.

Recurenta nu a făcut în cauză dovada aspectelor pe care le-a invocat, atât în ceea ce privește faptul că intimata ar fi locuit cu familia în încăperea aflată în imediata vecinătate a centralei blocului, astfel cum și mai sus s-a arătat, cât și cu privire la faptul că activitatea intimatei-reclamante s-ar fi desfășurat doar pe parcursul a 2 ore de muncă efectivă, de a verifica centrala dimineața 20 minute și seara 20-30 minute, procesele verbale consemnate în caietul Asociației ținut în acest sens infirmând susținerile recurentei-pârâte. Se constată și faptul că în răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat în dosarul de fond pârâta a invocat faptul că turele au fost stabilite de comun acord între fochiștii angajați la acea vreme, referindu-se la reclamantă, C_____ I__ și alți 2 fochiști. Nici aceste afirmații nu pot fi reținute întrucât pentru perioada ce face obiectul celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv 01.10.xxxxxxxxxxxxx12, a rezultat că doar reclamanta și colegul C_____ I__ au desfășurat activitate de fochist, iar procesele verbale (din caietul Asociației) anexate de pârâtă răspunsului la interogatoriu sunt dintr-o perioadă ulterioară, respectiv din 16.07.2012 și 30.07.xxxxxxxxxxxxx12 (întocmite doar de reclamantă, C_____ I__ și Președintele Asociației).

Pentru toate aceste considerente expuse, Curtea constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare materialului probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, care au fost corect identificate, pronunțând o hotărâre temeinică și legale, care urmează a fi menținută.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPIETARI GABROVENI NR. 61 împotriva sentinței civile nr. 7496/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-reclamantă A_______ L____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

A____ I_____ CotorogeaDaniela A______ T___ S_____ G________ I____

GREFIER

I_____ L_______ B___

Red.Jud.A.I.C.

Tehnored.I.L.B./G.Z.

2ex./22.01.2016

Jud.fond.A.V.G____