R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A nr.1127

Ședința publică din data de 15 septembrie 2015

Președinte –V______ S______

Judecător - E____ M____

Grefier - A_____ F_____

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul M______ I__, domiciliat în Târgoviște, ________________________, __________, ______________________, împotriva sentinței civile nr.463 din 26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, cu sediul în Târgoviște, ___________________________, nr.6, județ Dâmbovița.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 15 septembrie 2015, dând următoarea decizie:

C u r t e a

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul M______ I__ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale să se constate că a lucrat la S.C. SARO S.A. Târgoviște în meseria de strungar prelucrător prin așchiere fontă și reglor în procent 100% în perioadele 11.10.xxxxxxxxxxxxx76, 24.06.xxxxxxxxxxxxx93 și 16.01.xxxxxxxxxxxxx95 la secția Automate, în condițiile prevăzute de Poziția 17, anexa 2 din Ordinul 125/1990 coroborat cu scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii și decizia nr. 8483/16.06.1998 a SARO, în care la tabelul nr.2 bis pct. 3 sunt incluse și activitățile efectuate, ca fiind exercitate în condițiile Ordinului nr. 125/1990 și nr. 50/1990, reactualizate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu există nicio altă hotărâre judecătorească privind constatarea lucrului în condițiile menționate la Secția Automate, că a fost angajat al fostei SARO SA devenita ulterior WTS SA în hala monobloc industrială ca strungar – prelucrător prin așchiere și reglor în perioadele 11.10.xxxxxxxxxxxxx76, 24.06.xxxxxxxxxxxxx93 și 16.01.xxxxxxxxxxxxx95, că secția Automate era amplasată în hala industrială monobloc în care nu existau despărțituri între secții care să împiedice propagarea noxelor profesionale generate din cadrul unei secții către celelalte secții, în locuri de munca cu noxe - praf de fontă șl pulberi nesilicogene, și într-o atmosfera puternică de gaze toxice rezultate în procesul de bobinare,vopsire cu pistolul pneumatic și noxe chimice foarte otrăvitoare - cianuri de sodiu și potasiu compuși al acidului cianhidric rezultate din procesul de acoperiri chimice și metalice-galvanizare, zincare, sablare, brunare, secție ce funcționa în aceeași hală industrială monobloc în care își desfășura activitatea și care i-au afectat grav sănătatea.

A mai arătat că hala monobloc, datorită mediului nociv, noxelor otrăvitoare era denumită drept "bomba cu gaze", "camera de gazare" , iar mediul nociv a afectat grav și ireversibil sănătatea salariaților, datorita expunerii timp îndelungat la noxe, că specificul secțiilor Axe, Roți dințate, Automate, Mecanică Universală, Sculărie Accesorii SDV, Mecano Energetic, Mecanică Grea, Montaj aflate în aceeași hală industrială monobloc nedespărțită- consta în primul rând în prelucrarea prin așchiere de piese din fontă cu foarte mare dispersie în atmosferă încadrându-se în condițiile impuse de lege privind grupa II de muncă și că locul de muncă –Axe, ca mediu de muncă nociv și cu noxe , este cuprinse alături de toate secțiile în hala monobloc unde locurile de muncă era încadrate în grupa II de muncă conform a numeroase rapoarte de expertiză în domeniul protecției muncii, aici desfășurându-și activitatea și secțiile (atelierele) de acoperiri metalice (sursa de cianuri de sodiu și potasiu) ascuțitorie, polizare matrițe și batiuri, bobinaj, vopsire, tratament termochimic, toate generatoare de noxe.

Reclamantul a arătat că prin scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 Ministerul Muncii dispunea expres angajatorului _____________ "activitatea de prelucrări mecanice prin așchiere a pieselor din fontă din _____________ încadrează în grupa II de muncă", și că urmare a acestei dispoziții ____________ emis Decizia nr.8483/16.06.1998 prin care în Tabelul nr.2 bis a nominalizat meseriile și funcțiile din SARO SA care se încadrează în grupa II de muncă care la pct. 2 și 3 menționează și profesiile desfășurate de reclamant ca strungar și maistru.

A mai arătat că numeroși colegi de muncă din hala monobloc industrială au obținut constatarea că au lucrat în locuri de munca încadrate în grupa II de muncă în procent de 100%., menționând hotărârile judecătorești-sentințe și decizii pronunțate de Tribunalului Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești prin care s-a constatat irevocabil că activitatea desfășurată în hala monobloc industrială este încadrată în grupa a II-a de muncă.

Totodată, a arătat reclamantul că în condițiile în care conducătorilor locurilor de muncă li s-au recunoscut faptul că au lucrat în locuri de muncă din hala industrială în condițiile grupei II de muncă, a proceda altfel înseamnă a se face discriminare care este interzisă de Convenția CEDO - art.14 și Protocolul nr.12 la Convenția CEDO - interzicerea oricărei discriminări, că potrivit disp.art.292 din Codul muncii, art.4 și 5 din Codul civil - daca exista neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale iar normele dreptului Uniunii Europene se aplica în mod prioritar indiferent de calitatea sau statutul părților și că prin Decizia 258/20.09.2004 , Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. Astfel prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au lucrat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.

De asemenea Ordinul 50/1990 completat cu Ordinul 125/1990 și 111/1991 nu este limitativ, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil. Art.3 din Ordinul nr.50/1990 arată că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca fără limitarea numărului: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate,precum și alte categorii de personal care au desfășurat activitate la locurile de munca menționate, încadrarea în grupa respectiva făcându-se proporțional cu timpul lucrat la locurile de munca cu aceste condiții nocive cu condiția, ca pentru grupa I personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru .

A mai arătat reclamantul că prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțele de judecată conform art.147 din Constituție, s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași condiții cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, că toate categoriile de persoane care au lucrat în aceleași condiții se află într-o situație identica, ceea ce impune și tratament juridic identic, și că principiul nediscriminării este consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, art.14 din Conv.CEDO și Protocolul nr.12 la Conv.CEDO adoptat la 4 noiembrie 2000 privind "Interdicția generala a discriminării"(care au prioritate fata de dispozițiile interne) conform căruia în situații egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul s-a adresat instituției cu o cerere având ca obiect eliberarea unui document în sensul celor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, care a fost soluționată nefavorabil întrucât din documentele aflate în păstrare nu rezultă astfel de date și informații, răspunsul negativ fiind comunicat reclamantului că, urmare desființării ________________ _______________________ pârâtă a preluat de la această societate, în anul 2008, documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, precum și documentele cu valoare practică create de societatea desființată – în anul 2012.

A mai arătat pârâtul că în virtutea competențelor stabilite prin Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996 este abilitat să elibereze, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le dețin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 1 3, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant, că niciun act normativ nu conferă Arhivelor Naționale competența de a interpreta, de a modifica, de a completa, datele și informațiile care rezultă din documentele pe care le are în păstrare și nici competența de a constata că o persoană a lucrat într-un anumit interval de timp în condițiile grupei a II - a de muncă sau în condiții deosebite de muncă.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 02.02.2015, reclamantul a arătat că cererea dedusă judecății are ca obiect o acțiune în constatare imprescriptibilă, că solicitarea pârâtei de a respinge acțiunea față de ea deoarece nu i se poate reține vreo culpă în constatarea că a lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a II a de muncă este nelegală, și că pârâtul are obligația de a pune la dispoziția instanței și a expertului documentele deținute.

La termenul de judecată din 19.03.2015 instanța din oficiul a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că din referatul întocmit în cauză la data de 18.03.2015 rezultă că pe rolul instanței s-a mai aflat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, cu același obiect și părți.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 463 din 26 martie 2015, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată pentru autoritate de lucru cu cea care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul M______ I__ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale să se constate că a lucrat la _____________________ în meseria de strungar prelucrător prin așchiere fontă și reglor în procent 100% în perioadele 11.10.xxxxxxxxxxxxx76, 24.06.xxxxxxxxxxxxx93 și 16.01.xxxxxxxxxxxxx95 la secția Automate, în condițiile prevăzute de Poziția 17, anexa 2 din Ordinul 125/1990 coroborat cu scrisoarea nr.43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii și decizia nr. 8483/16.06.1998 a SARO, în care la tabelul nr.2 bis pct. 3 sunt incluse și activitățile efectuate, ca fiind exercitate în condițiile Ordinului nr. 125/1990 și nr. 50/1990, reactualizate.

Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX reclamantul M______ I__ a chemat în judecată pe pârâtul Ș___ JUS IPURL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, în perioadele 11.10.xxxxxxxxxxxxx76, 24.06.xxxxxxxxxxxxx93 și 16.01.xxxxxxxxxxxxx95, aceleași perioade cu cele ale acțiunii de față, la secția Mecanică Ușoară Universală.

Potrivit art.430 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”.

A___. 2 al aceluiași articol statuează faptul că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În legătură cu efectele lucrului judecat, art. 431 precizează la alin. 1 că „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceea și calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect” iar la alin. 2 că „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

În speță, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat în conformitate cu prevederile art. 432 din Noul Cod de procedură civilă care stabilesc că această excepție poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar și înaintea instanței de recurs.

Potrivit textului de lege, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți, obiect și cauză. În speță, tribunalul a observat că aceste trei condiții sunt îndeplinite, fiind așadar incidente prevederile textelor de lege mai sus invocate.

Astfel, în ceea ce privește identitatea de părți, s-a constatat că cele două procese privesc aceleași părți: reclamantul M______ I__ în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale.

Cu privire la obiectul celor două acțiuni, s-a constatat că există identitate deplină între cele două dosare, solicitându-se în ambele constatarea faptului că reclamantul a lucrat în cadrul _____________________, devenită ulterior ____________________________ SA, în condițiile grupei a II-a de muncă în perioadele 11.10.xxxxxxxxxxxxx76, 24.06.xxxxxxxxxxxxx93 și 16.01.xxxxxxxxxxxxx95.

Și în ceea ce privește condiția identității de cauză, înțeleasă ca situația de fapt calificată juridic, tribunalul a constatat că este realizată, întrucât reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe aceleași texte de lege, invocând aceeași situație de fapt. S-a reținut că în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în urma administrării de probatorii, că reclamantul și-a desfășurat activitatea în Secția Mecanică Ușoară Universală, opunându-se efectele autorității de lucru judecat la pretinderea că activitatea a fost desfășurată într-o altă secție, pentru aceeași perioadă.

Având în vedere cele constatate și reținând că autoritatea de lucru judecat are ca efecte faptul că părțile nu mai pot repune în discuție un drept ce a făcut deja obiectul altei judecăți și cum reținerea acestei excepții este obligatorie atât pentru părțile implicate, cât și pentru instanță, fiind în prezența unei excepții peremptorii absolute, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat cu cea care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Dâmbovița.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, în esență susținând că hotărârea este nelegală, neconstituțională care îi limitează accesul la justiție, reținându-se greșit că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, făcând trimitere la această excepție și la dispozițiile legale care o reglementează; că în cauză nu există nicio hotărâre judecătorească care să privească vreo acțiune în constatarea faptului că a lucrat în mediu nociv cu noxe în condițiile Ordinului Ministrului Muncii 195/1990 coroborat cu Scrisoarea Ministerului Muncii nr.43G/1242/1997 adresată _____________ deciziei 8483/1998 a SARO SA la locul de muncă – Secția automate.

A mai arătat apelantul că în litigiul anterior ce a format obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1682/10 octombrie 2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S___ JUS IPURL, S___ J___ SRL, CJP Dâmbovița, respingându-se acțiunea cu motivarea că locul de muncă mecanică ușoară universală nu este încadrat în condiții deosebite de vreme ce prin acțiunea de față s-a solicitat altceva.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată apelantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale (deținător al arhivei fostei ________________) să se constate că a lucrat la _____________________ ca strungar prelucrător prin așchiere fontă și reglor în procent de 100% în perioadele expres indicate în acțiune la Secția Automate, în condițiile prevăzute de poziția 17 anexa 2 din Ordinul 125/1990, coroborat cu Scrisoarea 43G/1242/23 iunie 1997 a Ministerului Muncii și decizia nr.8483/16.06.1993 a SARO, în care la tabelul nr.2 bis pct.3 sunt incluse și activitățile efectuate ca fiind exercitate în condițiile Ordinelor nr.125/1990 și 50/1990, reactualizat.

Instanța de fond a reținut că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX, același reclamant a chemat în judecată în calitate de pârâtă S___ JUS IPURL, solicitând să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în aceleași perioade cu cele menționate în acțiunea de față, dar la Secția Mecanică Ușoară Universală.

Potrivit prevederilor art.431 Cod pr.civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, ceea ce înseamnă că autoritatea de lucru judecat presupune împlinirea triplei identități de părți, obiect și cauză.

În speță, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX reclamantul a chemat în judecată pe pârâta S___ JUS IPURL, solicitând să se constate că exact în aceleași perioade menționate în dosarul pendinte a fost angajat la Secția Mecanică Ușoară Universală, exercitând meseria de strungar și reglor, astfel că se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr.1622 din 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar în cauza de față a solicitat să se constate că a lucrat la _____________ funcția de strungar prelucrător prin așchiere și reglor, exact în aceleași perioade menționate în primul dosar, însă în cadrul Secției Automate, în timp ce în primul dosar a menționat că și-a îndeplinit funcția în cadrul Secției Mecanică Ușoară Universală.

Așa fiind, urmează a se reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.431 Cod pr.civilă, neexistând triplă identitate de părți, obiect și cauză, obiectul celor două acțiuni fiind diferit, situație în care greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat.

Având în vedere aceste considerente urmează ca în baza disp.art.480 alin.2 și 3 NCPC, Curtea să admită apelul declarat de reclamant și având în vedere că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, iar apelantul a solicitat expres anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, să anuleze hotărârea instanței de fond și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea cercetării fondului pricinii.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va verifica și dacă și în ce măsură reclamantul-apelant putea ca în aceeași perioadă să efectueze activități la două secții diferite, respectiv Secția Automate și Secția Mecanică Ușoară Universală, precum și meseriile pe care le-a exercitat.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Admite apelul declarat de reclamantul M______ I__, domiciliat în Târgoviște, ________________________, __________, ______________________, împotriva sentinței civile nr.463 din 26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, cu sediul în Târgoviște, ___________________________, nr.6, județ Dâmbovița și în consecință:

Anulează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 septembrie 2015.

PreședinteJudecător

V______ S______ E____ M____

Grefier

A_____ F_____

Operator de date cu caracter personal

nr.notificare 3120/2006

EM/FA

4 ex.

2015-09-16

d.f. Trib. Dâmbovița nr.XXXXXXXXXXXXX

j.f. R_____ M____