Acesta nu este document finalizat

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR. 1776/2015

Ședința publică din 02 Noiembrie 2015

Curtea compusă din:

Președinte: G________ N___, judecător

Judecător : I__ R_____

Grefier : P____ D_________

S-a luat în examinare, pentru soluționare, acțiunea civilă formulată de reclamanții B_______ I__, domiciliat în Ștefănești, sat Ștefăneștii Noi, ___________________, județul Argeș și A_____ D____, domiciliat în Ștefănești, Ștefăneștii Noi, __________________________.188, județul Argeș, după admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.125 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX și reținerea cauzei spre rejudecare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul B_______ I__, lipsind reclamantul A_____ D____ și pârâta ____________________.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de la plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reclamantul B_______ I__ depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Curtea, în temeiul art.392 pct.1 Noul Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Noul Cod procedură civilă.

Reclamantul B______ I__, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii potrivit concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată.

Curtea, în temeiul art.394 pct.1 Noul Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Asupra apelului de față, constată că:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 28.06.2014, reclamanții B_______ I__ și A_____ D____, în contradictoriu cu pârâta _____________________.A au solicitat să se constate că au desfășurat muncă în condiții deosebite în perioada 1992 – 2007, pentru activitățile desfășurate în cadrul societății pârâte, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost angajații pârâtei în perioada 12.11.1982 – 05.02.2007, respectiv 01.02.1987 – 31.01.2007, iar în tot acest interval, prin specificul muncii, au manipulat semințe în silozuri, activitate care este încadrată în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990.

Reclamanții au arătat că ulterior datei de 31.03.1992 societatea angajatoare a declarat că au desfășurat activitate în condiții normale, deși, pentru perioada anterioară acestei date, le-au emis adeverințe care atestă că au desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin sentința nr. 125/21.01.2015, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:

Reclamanții au fost angajații pârâtei în perioada 12.11.1982 – 05.02.2007, respectiv perioada 01.02.1987 – 31.01.2007.

În toată această perioadă reclamanții și-au desfășurat activitatea ca operator tablou comandă - A_____ D____ și subinginer mecanic - B_______ I__.

Potrivit dispozițiilor Ordinului nr.50/1990 - pct.2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.2.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că beneficiază de grupa a II-a de muncă și alte persoane decât cele enumerate în text cu condiția ca să lucreze efectiv la locurile de muncă ori să desfășoare activități prevăzute expres în anexa 2.

Încadrarea în grupa a II-a de muncă se face numai în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate, normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente depășește nivelul maxim admis de lege.

Potrivit pct.6 al Ordinului nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care se desfășoară activitatea persoanelor respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere etc.).

Ca atare, din coroborarea dispozițiilor pct.2,3 și 6 din Ordinul nr.50/1990 rezultă cu claritate faptul că încadrarea în grupa a II-a de muncă este condiționată imperativ de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, enumerate în anexa 2, de nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de angajator împreună cu sindicatul.

Pentru perioada 1969 - martie 1990 sunt incidente dispozițiile Ordinului nr.50/1990.

Pentru activitatea lucrată după 1 martie 1990 au devenit aplicabile prevederile Ordinului nr.125/1990, așa cum rezultă din cuprinsul pct.5 al ordinului.

Numai că începând cu 1.03.1990 existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la determinarea efectuării analizei, constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

Or, la dosarul cauzei nu există astfel de înscrisuri, pentru perioada01.04.1992 – 31.03.2001.

În condițiile în care, după data de 1 martie 1990, angajatorul nu a procedat la determinarea noxelor, condiție esențială și prealabilă pentru încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă, angajații nu pot beneficia de încadrarea în această grupă de muncă, cu atât mai mult cu cât contribuțiile achitate pentru aceștia nu au fost plătite și calculate pentru o asemenea grupă de muncă.

C_____ legal al solicitării reclamanților pentru perioada 01.04.2001 – 05.02.2007 este dat de art.20 din Legea nr.19/2000.

Potrivit acestui text de lege „criteriile și metodologia de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS”

Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare.

Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.

În 06.03.2001 a fost publicată în M.Of. H.G nr.261/2001 privind metodologia și criteriile de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.

Metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale a Conform art.3 din H.G.nr.261/2001 încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face potrivit unei metodologii alcătuită dintr-o succesiune de operațiuni și care constau în:

- nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților;

- expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;

- efectuarea determinărilor de noxe profesionale;

- solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale;

- efectuarea evaluării locurilor de muncă care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanții salariaților, după caz;

- obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă etc.

Din analiza acestui act normativ a rezultat că obținerea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale se poate realiza prin conlucrarea dintre angajator și sindicate sau reprezentanții salariaților, după caz.

Tocmai în ideea de a nu depinde exclusiv de angajator, legiuitorul a prevăzut obligativitatea implicării sindicatelor în acest proces (încă de la etapa inițiativei).

În speță, angajatorul nu a urmat procedura prevăzută de H.G. nr. 261/2001 și implicit salariații săi nu beneficiază de drepturi corespunzătoare activității desfășurate în locurile de muncă în condiții speciale.

Față de considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

Acțiunea a fost respinsă în mod greșit, instanța apreciind că angajatorul nu s-a preocupat să îndeplinească procedurile pentru încadrarea activităților desfășurate de apelanți în grupa a II-a de muncă, ceea ce nu înseamnă că salariații care au desfășurat astfel de activități nu sunt îndreptățiți la beneficiul grupei superioare de muncă.

Intimata angajatoare deține în arhiva societății documente care atestă evidența locurilor de muncă pentru grupa I și grupa II, însă a refuzat să le depună la dosarul cauzei, motivând că actuala societate este înființată în anul 1998, an în care de fapt, a avut loc doar o reorganizare a societății, ceea ce nu o împiedica să elibereze la cererea apelanților adeverințele.

Prin întâmpinare, intimata – pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.943/25 mai 2015 a admis apelul și a anulat sentința cu reținerea cauzei spre rejudecare pentru argumentele că:

Prin acțiunea cu care reclamanții au investit instanța au solicitat să se constate în contradictoriu cu pârâta că au desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, respectiv în condiții deosebite de muncă, în perioada 1992-2007.

Instanța de fond a respins acțiunea pentru considerentul că angajatorul – intimata – pârâtă nu a urmat procedura prevăzută de H.G. nr.261/2001 privind Metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, precum și pentru aceea că pentru perioada 01.04.1992 – 31.03.2001 nu există înscrisuri care să ateste existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, respectiv determinări efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de către laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.

Apelanții – reclamanți au urmărit, prin formularea acțiunii, valorificarea dreptului de a fi încadrați în grupa a II-a de muncă, respectiv în munca în condiții deosebite, ca urmare a desfășurării unei activități pe care pretind că au prestat-o în astfel de condiții, câtă vreme și anterior anului 1992 au avut același specific al muncii, respectiv au manipulat semințe în silozuri și pentru această perioadă angajatorul le-a emis adeverințe care atestă că au desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.

Intimata – pârâtă nu putea fi obligată la acordarea acestui drept în beneficiul apelanților – reclamanți, decât ca urmare a constatării de către instanță a condițiilor de lucru și a factorilor de risc, impuși de normele legale pentru încadrarea în grupa de muncă, în procedura prevăzută de Ordinul nr.125/1990, respectiv art.20 din Legea nr.19/2000 pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, respectiv art.3 din H.G. nr.261/2001 privind Metodologia și criteriile de încadrare a locurile de muncă în condiții speciale, prin administrarea de probatorii.

După reținerea cauzei spre rejudecare, a fost administrată proba cu expertiză tehnică.

Analizând cererea de chemare în judecată, se apreciază fondată, pentru argumentele că în perioada 12.11.1982 – 31.03.1992 reclamantul B_______ I__ a fost angajatul ____________________, fostă Complex Agrosem Argeș, ocupând funcția de subinginer mecanic, activitatea sa fiind încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar reclamantul A_____ D____ a desfășurat activitate în aceeași grupă pe intervalul de timp 01.02.1987 – 31.03.1992, în procent de 100%, ocupând funcția de operator tablou comandă.

La aceeași societate, reclamantul B_______ I__ și-a desfășurat activitatea și după data de 31.03.1992 până la data de 02.05.2007, iar A_____ D____ până la data de 31.01.2007, perioadă în care pârâta nu a mai făcut încadrarea muncii acestora în grupe speciale sau în condiții deosebite de muncă, potrivit cu normele legale aflate în vigoare pe tot intervalul de timp.

În raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-au verificat condițiile de muncă ale reclamanților, operație în urma căreia, s-a concluzionat că de la data de 31.03.1992 angajatoarea nu a schimbat specificul muncii reclamanților la punctul de lucru Pitești, aceste condiții fiind identice cu acelea pentru care activitatea lor a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

Locurile de muncă ale reclamanților sunt unele încadrabile în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, Ordinul nr.125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării pentru perioada lucrată după martie 1990, precum și HG nr.161/22.02.2001, privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Desfășurarea activității reclamanților în aceste condiții este de natură să confirme existența aceleiași situații juridice în legătură cu încadrarea lor în grupele speciale, respectiv condiții deosebite de muncă, refuzul angajatoarei de a face o asemenea încadrare fiind unul nejustificat și susceptibil de a fi înlăturat prin pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate activitatea desfășurată în grupa de muncă, respectiv condiții deosebite de muncă.

Pentru toate aceste argumente, în baza textelor de lege enunțate, se va admite cererea de chemare în judecată, iar pentru culpa sa procesuală, pârâta va fi obligată să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată în baza art.453 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții B_______ I__, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Ștefănești, sat Ștefăneștii Noi, ___________________, județul Argeș și A_____ D____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Ștefănești, Ștefăneștii Noi, __________________________.188, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâta ____________________, cu sediul în C______, _______________________.7, județul D___, după admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.125 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Constată că activitatea desfășurată de reclamantul B_______ I__ pe perioada 01 aprilie 1992 - 01 aprilie 2011 precum și cea desfășurată de reclamantul A_____ D____ pe perioada 01 aprilie 1992 - 01 aprilie 2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar perioada 01 aprilie 2001 - 05 februarie 2007 și respective 01 aprilie 2011 - 31 ianuarie 2007 se încadrează în condiții deosebite de muncă.

Obligă pe pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei față de reclamantul B_______ I__ și 300 lei pentru reclamantul A_____ D____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 Noiembrie 2015, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.

Președinte, G________ N___		Judecător, I__ R_____
	Grefier, P____ D_________

Red.: I.R.

Tehnored.: A.M./5ex./27.11.2015