Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 9517

Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: - C_______ R_____

Judecător: - T______ R________

Judecător: - M______ L_______ N______ A__________

Grefier: - S____ C______

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul I______ I__ împotriva sentinței numărul 3294 din data de 03 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta ___________________________, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant I______ I__ personal și asistat de avocat C______ F_____, lipsind intimata pârâtă ___________________________.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat necomunicarea relațiilor solicitate prin adresa dispusă de instanță către intimata pârâtă ___________________________, după care;

Avocat C______ F_____ a depus la dosarul cauzei precizare scrisă vizând perioada pentru care solicită grupa a II a în procent de 100% și a solicitat repetarea adresei către intimata pârâtă.

Instanța a apreciat că a fost emisă o adresă către intimata pârâtă și nu mai este necesară repetarea acesteia, în condițiile în care unitatea nu a dat niciun fel răspuns cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea de a depune documentația solicitată, astfel încât, a apreciat cauza în stare de judecată în baza actelor existente în dosar.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat C______ F_____ pentru recurentul reclamant I______ I__ a solicitat admiterea recursului așa cum a formulat, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii, susținând că unitatea nu a avut criterii cu privire la acordarea acestui procent și în lipsa acestora s-a acordat cu totul aleatoriu. Consideră că recurentul contestator este îndreptățit la acest procent întrucât există dovezi.

A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.3294/03.04.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX de Tribunalul D___ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I______ I__, cu domiciliul în C______, Calea București, nr. 163, _____________________, _________________, în contradictoriu cu pârâta ___________________________>

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut :

Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ___________________________, așa cum rezultă din carnetul de muncă.

Din adeverința nr. 6976 din data de 30.03.2011 rezultă că reclamantul în perioada de la 03.04.1980 până la 01.01.1991, având meseria de lăcătuș la Fabrica de Locomotive, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 80%, conform nominalizării efectuate prin Tabelul nominal nr. xxxxx/13.04.1990, temeiul juridic fiind Ordinul 50/1990, anexa II, pct. 44, 45.

Din aceeași adeverință rezultă că pentru perioada 01.01.1991 până la 31.03.2001 i-a fost acordată grupa a II-a de muncă, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin tabelul nominal xxxxxx/03.05.1991.

Din adeverința emisă numitului V_______ I__ s-a reținut că acesta a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în perioadele de la 01.03.1980 până la 27.10.1983, de la 14.03.1985 până la 31.03.2001, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin tabelul nominal nr. xxxxx/13.04.1990 și nr. xxxxxx/03.05.1991.

Prin urmare, instanța a constatat că pentru aceste perioade, la nivelul unității, s-a realizat procedura și au fost nominalizate locurile de muncă ce se încadrează în grupa I, respectiv a II-a de muncă, reclamantul fiind încadrat în funcție de activitățile desfășurate în grupa a II-a, în procent de 80% pentru perioada de la 03.04.1980 până la 01.01.1991, în contextul în care altor salariați li s-a acordat grupa a II-a în procent de 100%.

De altfel, adeverința nr. 6976 din data de 30.03.2011 a fost emisă reclamantului, având în vedere documentele verificabile aflate în arhiva societății cât și prevederile legislației pensiilor, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare, motiv pentru care, instanța apreciază că nu se poate proba cu martori peste conținutul unui înscris oficial.

Mai mult, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada anulării acestei adeverințe și, prin urmare, aceasta produce efecte juridice în continuare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I______ I__, criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.

A arătat că pârâta i-a recunoscut gr. a II-a de muncă pentru această perioadă, dar în procent de 80%, prin adeverința 6976 din 30.02.2011.

În mod eronat instanța a respins proba testimonială solicitată în dovedirea susținerilor sale și tot eronat a constatat că recurentul reclamant nu a făcut dovada anulării adeverinței, care ca atare produce efecte juridice în continuare, însă această adeverință nu a putut-o contesta, întrucât numai pârâta intimată o poate face fiind eliberată de aceasta.

Recurentul a invocat discriminarea existentă față de alți colegi cărora li s-a recunoscut desfășurarea activității în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, decizia nr.187/1999 a Curții Constituționale și jurisprudența CEDO, respectiv cauza B____ contra României.

Recurentul și-a precizat recursul în sensul că perioada pentru care solicită gr. a II-a de muncă în procent de 100% este 03.04.xxxxxxxxxxxxx80.

Instanța a dispus efectuarea unei adrese către aceasta, pentru a comunica modul în care a fost stabilit procentul de 80 % menționat în adeverință, și să depună actele, ce au stat la baza determinării procentului.

Instanța a acordat termene de judecată pentru ca intimata să răspundă la această adresă, după care, față de poziția acesteia de a nu se conforma dispozițiilor instanței, a decăzut-o pe aceasta din beneficiul probei, reținând că în cauze ce au ca obiect litigii de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art.272 Codul muncii Codul muncii.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat și-l va admite pentru următoarele considerente :

Recursul declarat de reclamant vizează perioada 03.04.xxxxxxxxxxxxx80, pentru care locul său de muncă a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în temeiul Ordinului 50/1990, din adeverința nr.6976/30.02.2011 rezultă că activitatea a fost desfășurată în grupa a II-a însă în procent de 80 % din programul de lucru, iar această adeverință a fost eliberată pe baza documentelor verificabile existente în arhiva unității.

Or, tocmai pentru a analiza aceste documente verificabile din arhiva unității, instanța de recurs a dispus efectuarea unei adrese pentru ca intimata să facă dovada modului în care a fost stabilit procentul de 80 % menționat în adeverință, care sunt actele verificabile precizate ce au stat la baza determinării procentului de 80%.Intimata nu a răspuns acestei solicitări a instanței de recurs, deși îi revenea sarcina probei, conform art.272 Codul muncii Codul muncii

În aceste condiții, argumentul principal reținut de instanța de fond pentru respingerea cererii cu privire la perioada 03.04.1980 – 31.12.1980 nu mai subzistă, intimata neprezentând nici un argument pertinent pentru a argumenta că în perioada respectivă reclamantul a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă doar în procent de 80%.

Stabilirea de către intimată a acestui procent de 80 % apare astfel aleatorie, fără o justificare reală și obiectivă și fără nici un corespondent în activitatea desfășurată în concret de reclamant, în condițiile în care nu s-a negat desfășurarea tuturor activităților în timpul prevăzut în contractul individual de muncă, în realizarea atribuțiilor din fișa postului, în cele 8 ore din care rezultă un procent de 100 % din totalul timpului de muncă, astfel cum este definit de art.111 Codul Muncii.

Curtea va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B____ a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Având în vedere aceste considerente, în baza art.312 alin.1 rap.la art.304 pct.9, 304¹ cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată sentința, în sensul că va fi admisă acțiunea și pentru perioada 3.04.xxxxxxxxxxxxxxx90, perioadă ce se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%. Va fi obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantul I______ I__ împotriva sentinței numărul 3294 din data de 03 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta ___________________________.

Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.

Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 3.04.xxxxxxxxxxxxxxx90 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%.

Obligă pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013

Președinte, C_______ R_____	Judecător, T______ R________	Judecător, M______ L_______ N______ A__________
	Grefier, S____ C______

Red.Jud. M.L.N. A__________

Tehn.I.C./ex.3/

Jud.Fond/M.C. B_______