ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:010.xxxxxx

SENTINȚA CIVILĂ NR. 405

Ședința publică din data de 04.02.2016

Președinte: P____-A____ A____

Asistenți judiciari: F______ M_____

G______ C_______

Grefier: N___ L_______ E____

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamantele U________ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Ploiești, ______________________, ______________, _____________, jud. Prahova, și F_____ C______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în comuna Dumbrăvești, ____________________, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta _________________________ SA, având CUI RO xxxxxxxx, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, cu sediul în P______, ________________________, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa raportului de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție și a dovezii de achitare a onorariului provizoriu de expert, precum și expert B________ V______ a depus o notă de ședință, iar reclamantele au depus o cerere de renunțare la judecata acțiunii promovate, după care

Tribunalul, constatând că reclamantele au depus la dosar cerere de renunțare la judecata acțiunii promovate, în baza art. 406 cod proc. civilă, rămâne în pronunțare asupra acesteia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.XXXXXXXXXXXXX, la data de 30.07.2015, reclamantele U________ M____ și F_____ C______ au chemat în judecata pe pârâta _________________________ SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, în perioadele în au deținut calitatea de salariate în cadrul societății pârâte, activitatea desfășurată se încadra, în proporție de 100% din timpul de lucru, în condițiile grupei I de muncă, să se dispună obligarea pârâtei să emită adeverința privind încadrarea în grupa I de muncă, în condiții deosebite, conform Ordinului nr. 590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, potrivit celor dispuse de instanța la capătul de cerere anterior.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost angajate al pârâtei, astfel: U________ M____ a avut calitatea de salariat începând cu data de 28.09.1981 și până la data de 26.04.2001, având meseria de prelucrător prin așchiere, în perioada 28.09.xxxxxxxxxxxxx82, strungar, în perioada 02.10.xxxxxxxxxxxxx85 și operator, în perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxx01; F_____ C______ a avut calitatea de salariat începând cu data de 03.03.1981 și până la data de 31.12.1997 și a deținut funcții de sculer matrițer, în perioada 03.03.xxxxxxxxxxxxx83, ajustor, în perioada 02.10.xxxxxxxxxxxxxxx8, găuritor filetator, în perioada 21.08.xxxxxxxxxxxxxxx91 și lăcătuș mecanic, în perioada 11.02.xxxxxxxxxxxxxxx97.

În calitate de muncitori calificați în metalurgie, construcții de mașini și alte meserii asimilate acestora, reclamantele se ocupau cu turnarea, sudarea sau forjarea metalelor, montau, întrețineau și reparau structuri metalice, lucrările fiind executate manual sau cu ajutorul uneltelor cu acționare manuală ori de altă natură, care erau folosite pentru a reduce cantitatea de efort fizic și timpul necesar pentru sarcini specifice. Sarcinile efectuate necesitau o înțelegere a organizării activității, a materialelor și uneltelor folosite, precum și natura și scopul produsului final.

Reclamantele au susținut că au lucrat permanent în condiții deosebite, fiind expuse unor factori de risc specifici cum ar fi: condiții inadecvate de microclimat, expunerea permanentă la câmpuri de radiație electromagnetică asociate procesului fizic de galvanizare, contactul permanent cu substanțe periculoase cum ar fi pulberi metalice, săruri și produși galvanici, noxe rezultate din procesul de sudură, vopsire, decapare etc., fiind cunoscut faptul că, în perioada menționată, unitatea nu era dotată cu instalații de aspirare și ventilație, iar salariații nu beneficiau de echipament individual de protecție; activitatea s-a desfășurat în condiții de zgomot permanent și trepidații, generate de funcționarea motoarelor mașinilor unelte folosite, precum și de operațiile complexe de producție care se derulau în unitate; secțiile din cadrul unității nu beneficiau de compartimentări specifice fazelor tehnologice, astfel încât toți lucrătorii care prestau o activitate în interiorul acestor incinte, chiar dacă nu participau efectiv la o anumită fază tehnologică, erau expuși în mod direct factorilor nocivi rezultați din aceasta, cunoscut fiind că în halele industriale ale unității se executau concomitent mai multe tipuri de lucrări.

Pentru toate aceste considerente, reclamantele au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dovedirea acțiunii, reclamantele au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri si expertiza tehnică în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 NCPC, Ordinului nr. 50/1990, Ordinului nr. 125/1990, precum și ale Ordinului nr. 590/2008.

În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, din documentele existente în arhiva societății, reiese faptul că reclamantele și-au desfășurat activitatea în cadrul societății și au îndeplinit funcții de execuție, conform înscrisurilor din carnetele de muncă.

Totodată, pârâta a arătat că, prin procesele-verbale nr.13/29.08.1991 și 26/03.10.1998, întocmite de conducerea societății împreună cu sindicatul reprezentativ din societate, conform Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, societatea a considerat că ocupantele funcției nu lucrau efectiv 100% din programul normal de lucru în condiții toxice, acestea desfășurându-și activitatea în cadrul Fabricii I, secții civile.

Odată cu _______________________ data de 01.04.2001, a Legii nr. 19/2001 - legea pensiilor, grupele I și II de muncă și-au încetat valabilitatea, fiind înlocuite cu „locuri de muncă în condiții speciale" pentru grupa I, respectiv „locuri de muncă în condiții deosebite" pentru grupa a II-a.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, beneficiază de încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale numai persoanele care și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru (100% în grupa I de muncă).

Deoarece reclamantele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă, respectiv secții civile, care nu s-au încadrat nici în dispozițiile Ordinului nr.50/1990 și nici în dispozițiile Legii nr.226/2006, acestea nu au fost încadrate ca fiind beneficiari de grupa I sau a II-a de muncă.

Având în vedere cele prezentate mai sus, pârâta a solicitat respingerea cererii formulate de reclamante ca neîntemeiată.

În dovedirea susținerilor sale, pârâta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

În cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și cea cu expertiză în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, fiind desemnat în vederea efectuării lucrării expert B________ V______.

La data de 04.02.2016, reclamantele U________ M____ și F_____ C______ au depus la dosar o cerere prin care au solicitat instanței să ia act că înțeleg să renunțe la judecata prezentei cauze (fila 76 dosar).

Tribunalul a pus în discuție această cerere de renunțare la judecată la termenul din 04.02.2016.

Examinând cererea de renunțare la judecată, formulată de U________ M____ și F_____ C______, tribunalul reține că, potrivit art.406 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare.

În aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procesuale de dispoziție sub forma renunțării la judecată sau la dreptul pretins, în lipsa oricărei dovezi care să ateste că o atare renunțare este potrivnică legilor, intereselor terților sau este rezultatul unui viciu de consimțământ, tribunalul are obligația să dea eficiență textului legal enunțat în precedent.

Astfel, nu există niciun impediment în considerarea căruia instanța să nu ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată, formulată de reclamante, în condițiile în care acest act procesual a fost săvârșit potrivit art.406 alin.1 și 4 Cod procedură civilă, personal, prin cerere scrisă, cu acordul tacit al pârâtei.

Luând în considerare manifestarea de voință expresă și neechivocă reclamantelor, în baza art. 406 alin.1 și 4 cu aplicarea art.9 și art.22 alin.6 Cod procedură civilă, tribunalul va lua act de renunțarea acestora la judecarea cererii de chemare în judecată deduse spre soluționare.

În baza art.453 cu aplicarea art. 406 alin.3 Cod procedură civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act pârâtele nu au solicitat asemenea cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul dispozițiilor art. 406 alin. 1 C.pr.civ. ia act de renunțarea reclamantelor reclamantele U________ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Ploiești, ______________________, ______________, _____________, jud. Prahova, și F_____ C______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în comuna Dumbrăvești, ____________________, jud. Prahova, la judecarea acțiunii promovate în contradictoriu cu pârâta _________________________ SA, având CUI RO xxxxxxxx, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, cu sediul în P______, ________________________, jud. Prahova.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs la instanța ierarhic superioară în 10 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Prahova.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.

Președinte, Asistenți Judiciari,

P____ - A____ A____ F______ M_____ G______ C_______

Grefier,

N___ L_______ E____

operator de date cu caracter personal nr.5595

red. P.A.A./tehnored. S.L.F.

5 ex./17.02.2016