R O M Â N I A
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
D E C I Z I A NR. 1254
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Președinte - A____-C_____ B____
Judecător - E____ S_____
Grefier - C_______ C_____
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții T_____ M_______, în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților P____ I___, D___ V_____, C__________ D____, G___ G_______, N_____ V_______, A______ V_____, F____ V_____, S____ V______, I_____ V_____, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A_____ A_______ cu sediul în Ploiești, ______________________. 30, ______________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 233/28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. B___ U______ CONSTRUCȚII S.A., cu sediul în București, ______________________, nr. 61-63, sector 3.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform disp. art. 29 lit. l din OUG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți T_____ M_______, P____ I___, D___ V_____, C__________ D____, G___ G_______, N_____ V_______, A______ V_____, F____ V_____, S____ V______ și I_____ V_____, reprezentați de avocat A_____ A_______ din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale f.n., aflată la fila 9 dosar, lipsind intimata-pârâtă ___________________________ SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A_____ A_______, pentru apelanții-reclamanți, depune la dosar extrase de pe site-ul Tribunalului Prahova pentru dosarele XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX,XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, în care a asigurat apărarea reclamanților, cu titlu de practică judiciară și precizează că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat A_____ A_______, având cuvântul pentru apelanții-reclamanți, pe linia criticilor dezvoltate pe larg prin cererea depusă în scris la dosar, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Susține că societatea-intimată are ca obiect de activitate reparația utilajelor de mare capacitate, din cuprinsul raportului de expertiză rezultând că meseriile și condițiile de lucru în care reclamanții și-au desfășurat activitatea 100% din programul de lucru sunt încadrate în grupa a II-a, potrivit Ordinului nr. 50/1990, cu atât mai mult cu cât prestările de servicii se derulează și în prezent în condiții foarte grele, în hale industriale, cu mediu toxic și temperaturi cu variații mari.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
C U R T E A,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar XXXXXXXXXXXXX, reclamanții T_____ M_______, P____ I___, D___ V_____, C__________ D____, G___ G_______, N_____ V_______, A______ V_____, F____ V_____, S____ V______ și I_____ V_____ au chemat in judecată pe pârâta ___________________________ SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că în perioadele menționate in anexa la acțiune au fost angajați in funcții si au lucrat efectiv 100 % din programul de lucru in secții cuprinse in grupa a II-a de munca si, pe cale de consecința, sa dispună eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte grupa de munca la care aveau dreptul.
În motivare, reclamanții au arătat că în perioada menționată în acțiune au fost angajați la pârâtă (transformata prin reorganizare) in funcții si in locuri de muncă care se încadrează in grupa a II-a de munca, cu program de lucru de 100 %.
Au precizat reclamanții că locul de munca l-a reprezentat o hală industrială din construcție metalică și beton, în suprafața de aproximativ 1.500 m.p., având o înălțime de circa 15 metri liniari, cunoscută ca fiind Atelier de Reparații pentru Auto si Macarale, unde se efectuau reparații mecanice, tinichigerie, electrica, vopsitorie, sudură, la cele aproximativ 25 de autovehicule care erau în reparații și aproximativ 50 de macarale, fără ca locurile specifice activităților să fie departajate prin încăperi separate, boxe etc..
Au susținut reclamanții că hala industrială a fost construită în perioada anilor 1970, condițiile de muncă rămânând aceleași, fără ventilație și fără încălzire.
Totodată, au arătat reclamanții că proiectarea și executarea acestei hale, s-a făcut fără a fi dotată cu spații de izolare/separare în care să se execute operațiunile de curățare prin polizare, chituire, grunduire și vopsire a pieselor, sudură, astfel că, în urma executării acestor operațiuni în mijlocul secției, rezultau pulberi metalice, vapori de vopsea, fum și praf, noxe, gaze de eșapament, gaze otrăvitoare, care au afectat toți salariații.
Au susținut reclamanții că în cadrul acestei hale au lucrat în condiții deosebite, de intemperii, în spațiu deschis (afara), în condiții de frig, ploaie, temperaturi scăzute, având vara temperaturi foarte ridicate, ocazie cu care se degajau vapori de uleiuri minerale, deosebit de toxici pentru organismul uman.
Au menționat reclamanții, că în perioada precizată în anexa la acțiune s-a lucrat atât în timp normal de lucru, cât și ore suplimentare.
In drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Legea nr. 19/2000, art. 1 si 13 din H.G. nr. 559/1990, art. 1 pct. 21 din H.G. 456/1990, Ordinul nr. 125/1990, Anexa 2 și Anexa 12 din Legea nr. 263/2010.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză specialitatea salarizare, normare și organizare a muncii.
Pârâta ___________________________ SA, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 233/28 ianuarie 2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunal a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Potrivit alin. 1 pct. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a I-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 si 2”.
La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.
Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea organizarea muncii - salarizare, expertul desemnat N________ C______ a apreciat că, deși o parte dintre reclamanți au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, in procente nominalizate de societate între 73-93 % (respectiv reclamanții C__________ D____, G___ G_______, N_____ V_______, A______ V_____, F____ V_____, S____ V______ și I_____ V_____) acești reclamanți pot beneficia de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, potrivit art. 30 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.
Tribunalul a apreciat că nu există niciun motiv pentru a modifica procentul de încadrare a acestor reclamanți, cât timp la data la care unitatea a înscris aceste procente în carnetele de muncă ale reclamanților a avut în vedere timpul efectiv lucrat de fiecare din reclamanți, în condiții de șantier, evidențiate prin pontaje și alte documente justificative, potrivit H.G. nr. 1123/1990.
Referitor la reclamanții T_____ M_______ (încadrată la Secția Prestări service în funcția de primitor distribuitor), P____ I___ (încadrat în funcția de electronist la Secția Prestări servicii) și D___ V_____ (încadrat ca mecanic la Secția Prestări servicii), tribunalul a apreciat că nu se justifică încadrarea acestor reclamanți în grupa a II-a de muncă, întrucât au desfășurat activitate în cadrul Secției de Prestări servicii, în meseriile de primitor distribuitor, electronist și mecanic in șantier, însă în mod corect unitatea nu a nominalizat activitatea acestor reclamanți ca beneficiind de grupă superioară de muncă, deoarece activitatea desfășurată în Atelierul service, cât și meseriile prestate nu au legătură cu lucru în condiții de noxe, intemperii, condiții deosebite și spațiu deschis, astfel încât, tribunalul a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții T_____ M_______, P____ I___, D___ V_____, C__________ D____, G___ G_______, N_____ V_______, A______ V_____, F____ V_____, S____ V______ și I_____ V_____, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin apelanții că hotărârea instanței de fond, este nedreaptă, nefiind fundamentată pe concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate, unde se detaliază pentru fiecare loc de muncă, caracteristicile, pericolele existente în orice moment pentru fiecare, motivele științifice, tehnice și juridice pentru care se impune a li se acorda grupa superioara de muncă, interpretând sectorul de prestări service, în mod greșit, ca o activitate auxiliară - ușoară și fără condiții grele de muncă.
Arată apelanții că meseriile în care au lucrat, au fost de: macaragiu, mecanic, electrician, o singură persoană fiind încadrată ca primitor distribuitor, însă era folosită la toate activitățile specifice șantierului de construcții și reparații utilaje grele.
Precizează reclamanții că, nu meseria în care au lucrat este esențială, ci, condițiile de muncă, deoarece, macaragii lucrau pe macarale cu capacității cuprinse între 25 și 200 tone (macarale numite turn), cabina fiind la zeci de metri de sol, în condiții deosebite cu intemperii, vara temperaturi de peste 50 de grade Celsius, iarna de la -10 la - 25 grade Celsius, în anumite șantiere din țară temperaturile fiind chiar mai mici.
Arată reclamanții că toate celelalte locuri de muncă și profesiile încadrate de instanța de fond ca fiind ușoare, erau de reparat toate utilajele care se defectau pe marile șantiere ale țării, în condiții de climă, toxic etc., astfel cum au fost enumerate de expert.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, să se dispună acordarea grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform Anexei la cererea de chemare în judecată și a raportului de expertiza tehnică.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Deși apelanții susțin că hotărârea instanței de fond, este nedreaptă, nefiind fundamentată pe concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate, interpretând sectorul de prestări service, în mod greșit, ca o activitate auxiliară - ușoară și fără condiții grele de muncă, Curtea reține că în mod corect angajatorul a stabilit procentul de activitate al reclamanților cărora li s-au acordat grupa a II-a de muncă având în vedere condițiile de lucru, timpul efectiv lucrat, mai ales că expertul nu a explicat de ce ar trebui modificat procentul stabilit de angajator, menționând doar că activitatea acestora s-a desfășurat în condiții vitrege de șantier.
Expertul N________ C______ când a motivat că reclamanții ar trebui să primească grupa a II-a de muncă în procent de 100% nu a explicat pe baza căror documente a ajuns la această concluzie, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a ignorat concluziile acestuia.
Referitor la reclamanții care au lucrat în Secția Prestării Servicii în meseriile de primitor-distribuitor, electronist, mecanic în șantier, deși expertul a concluzionat că activitatea reclamanților s-a desfășurat în condiții vitrege de șantier, acesta nu a precizat decât în mod generic că le sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1223/1990 și Ordinul nr. 50/1990, completat cu avizele date ulterior Anexa nr. 2 poz. 30.
Curtea apreciază că activitatea reclamanților care și-au desfășurat activitatea în Secția Prestării Servicii nu face parte din niciuna din activitățile care se încadrează în grupa a II-a de muncă, concluzie care, de altfel, a ajuns și instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții T_____ M_______, în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților P____ I___, D___ V_____, C__________ D____, G___ G_______, N_____ V_______, A______ V_____, F____ V_____, S____ V______, I_____ V_____, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A_____ A_______ cu sediul în Ploiești, ______________________. 30, _______________________________, împotriva sentinței civile nr. 233/28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. B___ U______ CONSTRUCȚII S.A., cu sediul în București, ______________________, nr. 61-63, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A____-C_____ B____ E____ S_____
Grefier,
C_______ C_____
Red. ES
Tehnored. DV
13 ex./ 24.09.2015
d.f. nr. XXXXXXXXXXXXX – Tribunalul Prahova
j.f. O_____-C_______ Ș______
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006