Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA I CIVILA

DECIZIE CIVILĂ Nr. 61/2016

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE N_______ V___

Judecător C____ M____ C_______

GrefierIoana C___ M____

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta S.N.T.F de Marfă "CFR Marfă" S.A. București împotriva sentinței civile nr. 1894/2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic G____ I_____ pentru pârâta apelantă și avocat M____ P____ pentru reclamantul intimat B______ T______, lipsă fiind acesta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei apelante depune la dosar delegație de reprezentare și adeverința nr. REM/3/3909/02.12.2015 privind pe reclamantul intimat eliberată în forma corectă, din care un exemplar se comunică cu partea adversă. Menționează faptul că din eroare s-a menționat că reclamantul a fost salariatul Regiei Autonome pe întreaga perioadă 1975-1998, perioada corectă fiind 01.10.xxxxxxxxxxxxx01 fiind salariatul apelantei.

Apărătorul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.

Apărătorul reclamantului intimat solicită în probațiune obligarea societății pârâte să facă demersuri la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru a i se comunica statele de plată împreună cu dispozițiile de plată întrucât nu se menționează dacă s-a virat contribuția raportat la perioada anterioară anului 1998.

La întrebarea instanței pe baza căror acte au fost întocmite adeverințele, reprezentanta pârâtei învederează că a întocmit aceste adeverințe având la bază statele de plată care se păstrează 50 de ani, arătând că toate celelalte acte contabile se păstrează doar 10 ani și la acest moment nu mai există.

Instanța, deliberând, având în vedere cererea în probațiune formulată, urmează a o respinge ca nerelevantă având în vedere cadrul procesual și probele administrate.

Părțile declară că nu mai au alte cereri, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, a se avea în vedere faptul că instanța de fond a reținut în considerentele sale că angajatorii sau orice alt deținător de arhive sunt răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor menționate în adeverințele eliberate și tocmai de aceea pârâta s-a raportat strict la documentele pe care le avea, a întocmit adeverința având în vedere și petitul din cererea de chemare în judecată unde s-a menționat clar dacă din veniturile realizate în această perioadă s-au virat contribuțiile exceptând pensia suplimentară. Pârâta a eliberat adeverința cu veniturile brute ale reclamantului și s-a făcut mențiunea că pentru întreaga perioadă respectivă nu s-ar datora o altă contribuție exceptând cea pentru pensie suplimentară.

Menționează că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la petite care nu au fost solicitate, obligând societatea să menționeze și felul veniturilor și sporurile și alte venituri salariale. Mai arată că, considerentele sentinței instanței de fond sunt motivările dintr-un alt dosar, probabil o contestație pentru o pensie pentru limită de vârstă, care nu face obiectul acestui dosar.

În concluzie, având în vedere toate dovezile existente la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și respingerea acțiunii.

Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Arată că, în baza H.G. 582/1998 societatea pârâtă a preluat în baza unui protocol atât activul, cât și pasivul SNCFR RA, la acel moment fiind preluate și documentele justificative pentru că pârâta a comunicat din statele de plată veniturile realizate. Câtă vreme pârâta deține statele de plată, deține și celelalte documentele justificative, dispoziția de plată fiind o anexă a statului de plată. Arată că aceste acte emise de societate se depun lunar la ITM și Direcția de Muncă, instituții care aveau competența de a verifica dacă au fost achitate sau virate contribuțiile iar în caz contrar erau date în debit. Concluzia că aceste acte nu au fost păstrate decât pentru 10 ani nu este valabilă.

Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 1894/2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar XXXXXXXXXXXXX s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pirita S_________ Naționala de Transport Feroviar de Marfa ,,CFR Marfa SA,, București Sucursala Transilvania, Centrul Zonal de Marfa B_____ și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B______ T______ împotriva pârâtei S_________ Naționala de Transport Feroviar de Marfa ,,CFR Marfa SA,, București Sucursala Transilvania-centrul Zonal de Marfa B_____ și în consecința:

A fost obligată pirita sa procedeze la eliberarea și comunicarea adeverinței către reclamant care sa evidențieze veniturile salariale lunare realizate, felul acestora precum și reținerea respectiv virarea obligațiilor bănești datorate cu titlu contribuții de asigurări sociale, corespondent perioadei 14.07.1975 - 1.04.2001.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Văzând dispozițiile procedurale incidente în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, instanța a apreciat că aceasta nu poate a fi primită, impunându-se respingerea acesteia. S-a apreciat că pârâta are legitimitate pasivă, putând sta în cauza pendinte în această calitate procesuală, cu consecința respingerii oricăror aprecieri contrare, având în vedere înscrisurile depuse în probațiune la dosar.

Văzând obiectul, natura și felul acțiunii introductive - acțiune în realizarea obligației de a face, în sensul eliberării unui înscris doveditor din care să rezulte evoluția profesională a reclamantului, cu reținerea obiectului de activitate avut de către fostul angajator, a felului muncii prestate și a funcției profesionale avute pe perioada raportului juridic de muncă, instanța a reținut calitatea procesuală pasivă a entității pârâte care se află în posesia dosarului și a mapei profesionale a reclamantului, aceasta pârâtă în mod evident având calitatea publică și juridică inclusiv de posesor și administrator de arhivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că salariatul are dreptul la valorificarea si recunoașterea justă completă a evoluției și traseului profesional avut pe perioada existenței raporturilor juridice de muncă, aceasta sub toate aspectele și elementele necesare, inclusiv a funcției și responsabilităților respectiv a competențelor profesionale atribuite și stabilite expres și limitativ, dar și a veniturilor și sporurilor salariale realizate.

Drepturile pecuniare cu titlu venituri bănești, reprezentând prestații pecuniare salariale, plătite efectiv titularului dreptului material la acțiune și pentru care prin stopaj la sursa au fost achitate prin virare toate sarcinile fiscale și contribuțiile procentuale corespondente și obligatorii, datorate bugetului de asigurări sociale si fond de șomaj, trebuie stabilite, determinate, evidențiate, reținute și valorificate în condițiile recunoașterii juste și corecte a normelor legale incidente și aplicabile, fiind obligatorie valorificarea tuturor scriptelor depuse în probațiune de către partea interesata, la dosarul cauzei.

Reclamantul trebuie să aibă beneficiul și satisfacția valorificării atât a stagiului de cotizare realizat cât și a drepturilor salariale plătite de către entitățile juridice angajatoare, în condițiile în care instanța de judecată trebuie sa procedeze la justa reținere și valorificare a tuturor scriptelor, depuse de către partea interesată, sub condiția și obligativitatea inclusiv a interpretării și aplicării corecte si teleologice a normelor de drept in materie.

Reclamantul trebuie să beneficieze de un regim de securitate sociala, cu evitarea diminuării injuste a prestației de înlocuire salariala reprezentând pensie lunară, pe toata durata riscului social, dreptul constituțional la plata venitului de înlocuire cu acest titlu trebuind a se realiza, cu excluderea si evitarea astfel a abuzului de drept, în sensul corectei stabiliri, determinări și plată efectivă, prin valorificarea de către entitatea emitentă a actului de dispoziție, a tuturor elementelor necesare, astfel reținute inclusiv în prezenta.

Vechimea în muncă în sensul de stagiu general în activitate profesională, prestată sub autoritatea și în favoarea entității juridice angajatoare, constituie un izvor de importante drepturi și consecințe inclusiv pecuniare, pentru fiecare persoana încadrata in muncă. Dealtfel, s-a reținut și faptul că dreptul la pensie lunară, în speță fiind vorba despre pensie pentru limită de vârstă, e principala formă a asigurării materiale în caz de bătrânețe sau pierderea susținătorului. Acest drept este condiționat în primul rând de vechimea în muncă și implicit de dovada certă și fără echivoc a acesteia. La baza vechimii în muncă stă activitatea desfășurata în cadrul unor raporturi juridice de munca, adică în baza unui contract de muncă, indiferent de natura lui (pe durata nedeterminata sau determinata), de modul de retribuire sau de unitatea în care se prestează munca( întreprinderi sau organizații economice ale statului, organe centrale sau locale, la persoane juridice din sectorul particular sau la o persoana fizica). Dreptul la beneficiul valorificării stagiului de cotizare este un drept de sine-stătător, consacrat și apărat ca atare de Convenție și a fost asimilat de Curte, în anumite condiții, unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adițional la Convenție.

Pentru aceste considerente și norme de drept și de fapt și cu valorificarea scriptelor depuse în probațiune în susținerea și dovedirea pretențiilor și cererilor exprese promovate si susținute de către reclamant și pentru consacrarea și aplicabilitatea principiului securității și de tratament juridic just și deplin legal, s-a admis acțiunea introductivă, cu obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea către reclamant corespondent perioadelor arătate fără echivoc a adeverinței necesare, în contradictoriu cu fostul angajator pârât-deținător și posesor de arhiva, acesta având calitate procesuala pasiva, conform si motivelor reținute anterior, astfel ca reclamantul nu poate fi înlăturat de la beneficiul si dreptul constatării și implicit recunoașterii evoluției profesionale sub aspectul veniturilor salariale, a sporurilor si felului acestora, pretenții invocate in mod just si deplin întemeiat, cu consecința dispunerii eliberării unei adeverințe, conform celor reținute si astfel dispuse prin prezenta. De altfel, adeverința care urmează a fi comunicată trebuie sa realizeze toate cerințele de conținut si formalism impuse de normele evidențiate inclusiv in H.G. 257/2011, fiind astfel emisa sub rezerva deplinei legalități.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SNTFM „CFR Marfă” SA București – Sucursala Transilvania, Centrul Zonal de Marfă B_____, solicitând admiterea lui și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant.

În expunerea motivelor, apelanta susține că în mod greșit a fost obligată să elibereze adeverință în care să evidențieze virarea CAS-ului pentru perioada 14.07.xxxxxxxxxxxxx01, întrucât nu deține decât statele de plată, în care nu se specifică nimic în legătură cu virarea CAS-ului de către angajator.

Se arată de asemenea că documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează maxim 10 ani și că din documentele justificative verificabile, respectiv statele de plată, care se păstrează 50 de ani nu rezultă decât drepturile și reținerile salariatului, nu și cele ale angajatorului.

Apelanta mai susține că angajatorul reclamantului a fost până în 1991, CFR și ulterior până în 1998, SNCFR RA, unitate care ar putea preciza dacă, pe perioada în discuție s-a virat CAS-ul.

În drept se invocă art. 466, 476, 480 și urm. NCPC, HG 584/1998.

Intimatul B______ T______ a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului declarat în cauză.

CURTEA verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, potrivit art. 479 alin. 1 C__, reține următoarele:

La solicitarea reclamantului, pârâta a eliberat adeverința nr. REM/3/1591/29.04.2015, prin care se atestă că în perioada 14.07.1975 – 1.04.2001 acesta, în calitate de fost angajat al unității emitente a beneficiat de salariile brute menționate în adeverință. În aceeași adeverință sunt enumerate veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a contribuției pentru plata pensiei suplimentare și se precizează că adeverința a fost eliberată pe baza datelor verificabile aflate în păstrarea Remizei Teiuș.

Ulterior a fost eliberată nr. REM/3/2080/15.06.2015, prin care se atestă că în perioada 14.07.1975 – 1.04.2001 reclamantul B______ T______, în calitate de fost angajat al unității emitente a beneficiat de salariile brute menționate în adeverință. În cuprinsul acestei adeverințe se precizează că pentru perioada 1.10.1998 – 31.03.2001 SNTFM CFR MARFĂ SA a calculat și virat contribuția angajatorului la asigurările sociale de stat, aferentă fondului de salarii.

Potrivit art. 125 din HG nr. 257/2011, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor,

elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.

Așadar, pârâta nu își poate asuma responsabilitatea asupra legalității adeverinței eliberate reclamantului decât cu privire la elementele care rezultă din documentele pe care le deține, respectiv statele de plată. Cu alte cuvinte, angajatorii sau foștii angajatori nu pot fi obligați să elibereze adeverințe care nu sunt susținute de documente verificabile pe care aceștia le au în păstrare.

Conform susținerilor apelantei pârâte, exprimate atât prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, cât și prin cererea de apel, aceasta nu deține decât statele de plată pentru perioada ulterioară anului 1998, perioadă pentru care a fost eliberată adeverința REM/3/2080/15.06.2015.

Pentru perioada 14.07.1975 – 30.09.1998 societatea apelantă nu poate fi obligată să ateste o stare de fapt nesusținută de acte contabile păstrate în arhiva societății. Potrivit art. 25 din Legea 82/1991 registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Câtă vreme pe statele de plată nu există nici o mențiune care să se refere la virarea de către angajator a contribuțiilor la bugetul asigurărilor de stat, pârâta nu poate să emită adeverință care să ateste îndeplinirea acestei obligații de către fostul angajator al reclamantului.

Ca urmare, Curtea constată neîntemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei să elibereze o adeverință care să cuprindă veniturile realizate de acesta în perioada 1975 - 2001, cu menționarea plății contribuțiilor de asigurări sociale asupra venitului brut.

Pentru cele ce preced, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 125 din HG nr. 257/2011, obligând pârâta să emită o adeverință care să cuprindă mențiuni cu privire la care aceasta nu deține documente verificabile, astfel că, în

(continuarea deciziei civile nr.61/21 ianuarie 2016 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX).

baza art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul de față cu consecința schimbării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive,

În numele legii

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâta S.N.T.F de Marfă "CFR Marfă" S.A. București împotriva sentinței civile nr. 1894/2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul B______ T______ împotriva pârâtei S_________ Națională de Transport Feroviar de Marfă "C.F.R. Marfă" S.A. București - Sucursala Transilvania Centrul Zonal de Marfă B_____.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2016.

Președinte, N_______ V___		Judecător, C____ M____ C_______
	Grefier, I____ C___ M____

Red./tehnored. C.M.C.

4 ex./18.02.2016

Jud. fond: A______ S_____ C________