R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 1643

Ședința publică din data de 28 octombrie 2015

Președinte - E____ S_____

Judecător - V_______-I______ S_______

Grefier - C_______ C_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul A___ I__, domiciliat în Ploiești, ______________________, nr. 153, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1881/2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta __________________________, cu sediul în Comuna Valea Călugărească, __________________, județul Prahova- prin lichidator judiciar EUROINSOL CONSULTING SPRL, cu sediul în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 21, _____________, ____________, județul Prahova.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant A___ I__, reprezentat de avocat F______ V_______ din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. xxxxxxx/2015, lipsind intimata-pârâtă __________________________.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat F______ V_______, pentru apelantul-reclamant A___ I__, depune la dosar împuternicire avocațială și practică judiciară, reprezentată de sentințele civile nr. 1290/17.11.2004 și nr. 1637/14.12.2007 pronunțate de Tribunalul Prahova și precizează că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.

Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.

Avocat F______ V_______, având cuvântul pentru apelantul-reclamant A___ I__, pe linia criticilor dezvoltate pe larg în cuprinsul cererii depusă în scris la dosar, solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

În esență, apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul nu a desfășurat activitate în instalațiile nominalizate ca beneficiind de grupa I de muncă, ci ca dispecer energetic în Secția IV Energetică, o astfel de soluție fiind consecința reținerii numai în parte a constatărilor raportului de expertiză,a interpretării restrictive și neobservării celorlalte aspecte relevante reținute în acest raport.

Astfel, deși instanța de fond a menționat că expertul a arătat în lucrarea sa faptul că reclamantul a lucrat zilnic și permanent în Secția IV Energetică, nu a observat și faptul ca același expert reținuse inclusiv ca reclamantul a avut locul de munca chiar în cadrul instalațiilor de fabricare a produselor chimice, ce îl îndreptățesc la obținerea grupei I de muncă, despre aceste aspecte făcându-se trimiteri clare în motivele scrise de apel.

Apreciază că față de concluziile raportului de expertiză, tribunalul nu putea retine în mod legal și temeinic că acestea ar fi eronate, cu atât mai puțin nici situația potrivit căreia reclamantul nu ar fi desfășurat activitate în instalațiile nominalizate ca beneficiind de grupa I de muncă.

Solicită a se reține că Secția IV Energetica din cadrul societății nu exista decât ca titulatură și formă de organizare, iar nu ca și entitate amplasată într-o anumită locație. Secția cuprindea toți salariații care asigurau supravegherea, întreținerea și reparația utilajelor dinamice aflate în funcțiune în cadrul instalațiilor tehnologice din secțiile de producție cu grad ridicat de pericol.

Precizează că deoarece nu a reușit să producă până la acest moment dovezi cu înscrisuri referitoare la organizarea intimatei și inexistența unei Secții Energetice ca locație de sine stătătoare, a solicitat în finalul cererii de apel suplimentarea probatoriilor și încuviințarea probei testimoniale cu un martor, prin a cărui depoziție să poată dovedi că apelantul și-a desfășurat efectiv activitatea în secțiile nominalizate în grupa I de muncă.

Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul A___ I__ a chemat-o în judecată pe pârâta __________________________, prin lichidator judiciar Euroinsol Consulting SPRL, solicitând instanța ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că beneficiază de grupa a I-a de muncă, în procent de 100% din programul de muncă, pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx99 și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că a deținut calitatea de salariat în cadrul societarii pârâte, în funcția de subinginer energetic, începând cu data de 01.09.1982 și până la data de 01.06.1999, situație ce rezultă din copia carnetului de muncă anexat cererii.

A învederat reclamantul că, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetului de muncă, pârâta nu i-a acordat grupa a I-a de muncă decât pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx86, stabilind în mod nelegal, în opinia sa, faptul că pentru restul perioadei beneficiază numai de grupa a II-a de muncă.

A susținut reclamantul că, ulterior datei de 01.10.1986 nu au intervenit modificări în condițiile de desfășurare a activității sale, acestea fiind la fel de nocive și vătămătoare pentru sănătatea sa, ca și cele din perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx86, pentru care beneficiază de grupa I de muncă.

A arătat reclamantul că și ulterior datei de 01.10.1986 până la încetarea raporturilor de muncă a desfășurat activitate de deservire a tuturor instalațiilor pentru fierberea, arderea de substanțe toxice în vederea obținerii de produse chimice, situație ce însemna desfășurarea activității într-un zgomot infernal produs de utilajele de dimensiuni mari și într-un mediu deosebit de toxic, îmbâcsit de gaze - provenite de la acidul sulfuric, acidul fosforic si bioxidul de sulf - și de praf - provenit de la produșii supuși operațiunii de atomizare în vederea obținerii produselor sub forma de granule.

Reclamantul a susținut că a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în condițiile menționate mai sus, pe toată perioada cât și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, acestea rămânând neschimbate și ulterior datei de 01.10.1986 până la data încetării raporturilor de muncă cu pârâta.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 53/2003 și ale Ordinului nr. 50/1990.

Pârâta __________________________ nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1881/2 iulie 2015 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Potrivit alin. 1 pct. l din Ordinul nr. 50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 si 2”.

La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).

Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.

Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa a I-a și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.

A reținut tribunalul că, potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea mașini unelte, expertul desemnat N________ C______ a constatat că reclamantul a prestat activitate în cadrul Combinatului de Ingrășăminte Chimice Valea Călugărească, în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx99 fiind încadrat ca subinginer și dispecer energetic în cadru Secției a IV Energetice, având locul de muncă în cadrul Instalației de acid sulfuric la cazanele recuperatoare.

În perioadele 01.09.xxxxxxxxxxxxx86 reclamantul a beneficiat de grupa I de muncă, potrivit H.G. nr. 456/1990, art. 1 pct. 21, Ordinul nr. 50/1990, pct. 5, si Ordinul nr. 1566/1995, pct. 1, în procent de 100 %, cât și de grupa a II-a de muncă în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx97, potrivit H.G. nr. 559/1990, art. 2, Ordinul nr. 969/1990, pct. 5.

Prin raportul de expertiză s-a considerat că reclamantul poate beneficia de grupa I de muncă, în procent de 100 %, și pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx99, potrivit H.G. nr. 456/1990, art. 1 pct. 21, Ordinul nr. 50/1990, pct. 5 și Ordinul nr. 566/1995 pct. 1, întrucât a desfășurat activitatea la locuri de munca cu noxe provocate de substanțele chimice, risc ridicat de accidente, suprasolicitare nervoasă, această perioada suprapunându-se aproape in totalitate cu cea in care pârâta a acordat reclamantului grupa a II-a de munca in procent de 100%.

A constatat tribunalul că expertul a arătat că reclamantul a lucrat zilnic si permanent în Secția IV Energetică în calitate de dispecer energetic, iar nu în cadrul unor instalații de fabricare a produselor chimice, fapt care ar fi îndreptățit reclamantul să beneficieze în această perioadă de încadrarea în grupa I-a de muncă.

Astfel, prin Decizia nr. 186/04.04.1990 privind încadrarea personalului in grupe de munca in cadrul Combinatului de Îngrășăminte Chimice Valea Călugărească, a fost nominalizat, astfel cum a arătat și expertul, numărul de personal beneficiar, documentul de atestare a condițiilor deosebite de munca, noxele si concentrație al acestora, unitatea încadrând personalul salariat in grupe de munca in funcție de toate aceste criterii, toate aceste înscrisuri făcând proba completa a motivării încadrării salariaților, si inclusiv a reclamantului, in grupe superioare de munca potrivit acestor documente.

Tribunalul a apreciat ca fiind eronate concluziile raportului de expertiza, reclamantul nu a desfășurat activitate în instalațiile nominalizate ca beneficiind de grupa I de munca, în perioada în care expertul a apreciat încadrarea reclamantului in grupa I de munca, acesta desfășurând activitate ca dispecer energetic zilnic si permanent în Secția IV Energetica, astfel încât a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal reclamantul A___ I__, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că deși instanța de fond a menționat faptul ca expertul a arătat în raportul de expertiză că a lucrat zilnic și permanent în Secția IV Energetica în calitate de dispecer energetic, iar nu în cadrul unor instalații de fabricare a produselor chimice, însă nu a observat și faptul că același expert a reținut că a avut locul de muncă chiar în cadrul instalațiilor de fabricare a produselor chimice, locuri de muncă care îl îndreptățesc la obținerea grupei I de muncă.

Astfel, susține apelantul că expertul a menționat în cuprinsul raportului de expertiză că a fost încadrat ca subinginer și dispecer energetic în cadrul Secției a IV-a Energetice, având locul de muncă în cadrul Instalației de Acid Sulfuric, liniile I și II la cazanele recuperatoare și că și-a desfășurat activitatea în procent de 100% din timpul normal de lucru în secțiile productive încadrate în grupa I-a de muncă, unde se manipulau și produceau substanțe toxice, periculoase pentru organism (acid sulfuric, soda caustica, materii prime radioactive, gaze de S02, ceata de oleum, gaze de fluor si pulberi de cenușa si fosforita, amoniac).

De asemenea, apelantul a arătat că expertul a concluzionat faptul că activitatea sa zilnică presupunea supravegherea utilajelor dinamice (pompe centrifuge, reductoare, benzi transportoare, snecuri, benzi metalice, agitatoare etc.) aflate în funcțiune in cadrul instalațiilor tehnologice.

Cele mai multe intervenții erau efectuate la instalațiile de acid sulfuric, instalațiile de acid fosforic și instalațiile de superfosfat, instalațiile care creau probleme in funcționare datorită coroziunii înalte determinată de factorii chimici corozivi pe care le emanau. In timpul funcționarii se degajau vapori toxici de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, acid fluorhidric, noxe inhalate de salariați. De asemenea reclamantul intra în contact direct cu materii prime care prin prelucrare emanau substanțe radioactive, noxe si gaze toxice (F,C1, As, Se), uneori fără echipament de protecție sau cu echipament neadecvat. Din fabricarea acidului fosforic si sulfuric rezultau gaze de S02, S03, ceațâ de selenium, gaze de fior si pulbere de cenușa și de fosforită.

Totodată, expertul a concluzionat că a lucrat efectiv la secțiile cu un grad ridicat de pericol și noxe în mediu, temperaturi aproape insuportabile, zgomot puternic, intrau în contact direct cu instalațiile și recipienții în care se aflau acid sulfuric, acid fosforic, soda calcinata, sodă caustică superfosfați, acid fosforic sau pirosulfit, 100% din timpul de lucru si erau efectiv expuși la noxe si accidente de munca provocate de arsuri. Datorită expunerii la noxe mortalitatea în rândul salariaților era ridicata precum și riscul îmbolnăvirii de boli profesionale.

In baza H.G. nr. 559/17.05.1990 art. 1 pct. 13, instalația de superfosfat este considerata în grupa I de muncă; conform H.G. nr. 456/28.04.1990 art. 1 pct. 21, instalația de acid sulfuric este considerată în grupa I de muncă; Ordinul MMPS nr. 1566/03.07.1995 pct. 1 și 3, stipulează că instalațiile de acid sulfuric și de acid clorsulfuric fac parte din grupa I de muncă.

Susține apelantul că Secția IV Energetica din cadrul intimatei nu exista decât ca titulatură, fără să existe ca și entitate amplasată într-o anumită locație. Această secție cuprindea toți salariații intimatei, inclusiv apelantul din prezenta cauză, ce asigurau supravegherea, întreținerea și reparația utilajelor dinamice aflate în funcțiune în cadrul instalațiilor tehnologice din secțiile de producție.

Acesta este motivul pentru care nu există, ca și locație, o secție energetică, întrucât salariații din cadrul acestei secții își desfășurau activitatea de supraveghere, întreținere și reparații în cadrul secțiilor de producție, unde se aflau instalațiile.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii.

Intimata-pârâtă __________________________ nu a fost reprezentată în instanță și nu a formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă.

Examinând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Procedând la soluționarea cauzei, tribunalul a respins demersul judiciar al reclamantului ca neîntemeiat.

La fundamentarea unei atare soluții a stat în principal argumentația tribunalului în sensul că, în raport de probatoriul administrat activitatea reclamantului a fost în mod corect încadrată de către angajator în grupa I de muncă pentru perioada 01.09.1982 – 01.10.1986, în procent de 100%, cu respectarea prevederilor legale incidente, iar în grupa a II-a de muncă după această perioadă.

Principala critică a apelantului vizează nesocotirea de către prima instanță a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 330 alin. 1 teza I Cod pr. civ. „când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți”, însă aceasta nu conferă raportului de expertiză caracterul unui mijloc de probă absolut sau cu valoare superioară altor mijloace de probă administrate în cauză.

În alte cuvinte dacă instanța constată că opina expertului din cuprinsul lucrării de expertiză nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, în speța pendinte cu înscrisurile produse la dosar, sau nu își găsește fundament în normele de drept aplicabile este pe deplin îndrituită să înlăture concluziile expertizei, fără ca în acest fel să fie afectată legalitatea sau temeinicia hotărârii pronunțate.

Ori, este indiscutabil că, aferent perioadei pentru care se solicită acordarea beneficiului grupei I de muncă, apelantul reclamant a fost încadrat în funcția de subinginer energetic, împrejurare recunoscută inclusiv prin motivele de apel.

Pe de altă parte, Ordinul nr. 50/1990, invocat și de către reclamant ca temei juridic al demersului său judiciar încadrează în mod expres profesia exercitată de apelant în grupa a II-a de muncă și care i-a fost deja acordată.

Pentru argumentația pe larg expusă în precedent Curtea apreciază ca nefondate criticile apelantului vizând nesocotirea de către prima instanță a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Având în vedere aceeași motivație ,Curtea apreciază ca nefondate și criticile apelantului potrivit cărora prima instanță a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză sau cele potrivit cărora activitățile desfășurate în secțiile de producție ar beneficia de încadrarea în grupa I de muncă.

Sub aspectul practicii judiciare depusă la dosar de către apelant, Curtea constată că, în dreptul român, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, soluția fiind pronunțată de către judecător în funcție de circumstanțele concrete ale speței, pe baza actelor și lucrărilor dosarului.

Curtea reamintește că sistemul de drept român nu recunoaște probele a căror forță probantă să fie prestabilită de lege, astfel că analizarea pretențiilor deduse judecății se realizează de către instanță prin examinarea fiecărei probe și coroborarea cu celelalte mijloace probatorii.

În acest context, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că în cauză pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația în care încadrarea în grupe superioare de muncă nu ar mai avea legătură cu activitatea concretă desfășurată de salariat, atestată de mențiunile din carnetul său de muncă, ci ar fi determinată în mod exclusiv și global de domeniul în care își desfășoară activitatea societatea angajatoare și care ar presupune, ca în situația din speță, existența în unele secții de producție ale acesteia, de noxe tehnice.

Astfel, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al apelantului, evidențiate și în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond (filele 9-17) apelantul a fost subinginer energetic în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx86, după care a îndeplinit funcția de dispecer energetic, situație în care activitatea desfășurată de apelant nu se încadrează în activitățile încadrate în grupa I de muncă.

Ca atare, faptul că instanța de fond nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză nu poate fi asimilat niciunei atingeri adusă dreptului la apărare al apelantului sau dreptului la un proces echitabil, deoarece o atare apreciere ar lipsi de

conținut însuși rolul fundamental al instanței, de aflare a adevărului judiciar, care presupune dreptul acesteia de a aprecia asupra probelor administrate, în raport de toate circumstanțele cauzei și de normele legale incidente.

În aceste condiții, Curtea constată că judecătorul fondului a procedat la analiza tuturor probelor administrate, înscrisuri și expertiză de specialitate, pe care le-a raportat la norma incidentă în speță, respectiv Ordinul nr. 50/1990, context în care, susținerea apelantului că expertiza de la instanța de fond i-a confirmat pretențiile nu este de natură a conduce la schimbarea soluției, deoarece concluziile expertului sunt infirmate de actele dosarului cât și de dispozițiile legale incidente.

În baza art.480 alin.1 NCPC se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul A___ I__, domiciliat în Ploiești, ______________________, nr. 153, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1881/2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta __________________________, cu sediul în Comuna Valea Călugărească, __________________, județul Prahova- prin lichidator judiciar EUROINSOL CONSULTING SPRL, cu sediul în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 21, _____________, ____________, județul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

E____ S_____ V_______-I______ S_______

Grefier,

C_______ C_____

Red. ES

Tehnored. DV/CC

4 ex./12.11.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX – Tribunalul Prahova

j.f. O_____-C_______ Ș______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006