R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I E NR. 1897

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015

Președinte - M_____ G______

Judecător - C_______ P____

Grefier - C_______ O______

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta M________ C_______, domiciliată în Ploiești, ________________________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1187 pronunțată la data de 4 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă _______________ sediul în Voluntari, __________________, jud. Ilfov.

Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2015, când a dat următoarea decizie.

C U R T E A:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamanta M________ C_______ a chemat în judecată pe pârâta ______________________ instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că în perioada menționată în anexa la cerere a lucrat în cadrul societății pârâte, în locuri și condiții care pot fi încadrate în grupa a II a de muncă în procent de 100%, sau mai mic precum și obligarea pârâtei să elibereze adeverință în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată faptul că, și-a desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât consideră că locul de muncă și activitatea desfășurată, se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 republicat.

Menționează și faptul că, sunt colegi de munca cărora angajatorul le-a acordat condiții de munca si, întrucât au avut același loc de munca, in aceleași condiții si au desfășurat aceleași activități, in perioada ce face obiectul prezentei cauze, a fost determinat sa promoveze prezenta cerere.

A mai susținut reclamanta că este evidentă nerespectarea principiului nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de dispozițiilor art. 5 din Codul Muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferința, precum și disp. OG 137/2000.

Mai mult, nu se poate admite menținerea unui regim discriminatoriu pentru persoane care au activat in aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de munca.

De asemenea,Ordinul 50/1990 completat cu nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990 a reglementat principiul de baza privind extinderea acordării grupei de munca in funcție de analizarea concreta a condițiilor de munca.

A mai precizat reclamanta că, Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat prin Decizia nr. 258 din 20.09.2004 ca Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile si funcțiile prevăzute in forma inițiala a actului, in lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza de specialitatea organizarea muncii - salarizare cu obiectivul: să se precizeze dacă beneficiază sau nu, de grupă superioară de muncă, în procent de 100% sau mai mic, în funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectivă îndeplinită la locul de muncă, condițiile de lucru, pentru perioadele expres menționate în anexa la cererea de chemare în judecată.

Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.

În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta a depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că societatea i-a eliberat reclamantei adeverința nr. 170/02.12.2013, în care precizează în mod expres că: reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă la societatea MLPAT C____ SA PLOIEȘTI, ___________________, în prezent _____________________/Ilfov în perioada 24.01.xxxxxxxxxxxxx90, având funcția de primitor distribuitor pregătitor completator, impegat mișcare, operator mașini, operator mașini calcul, operator principal, ajutor programator, ajutor programator principal în regim de șantier și se încadrează în grupa a II a de munca în procent de 100% conform Hotărârii Guvernului nr. 1223/20.11.1990 și deciziei nr. 149/20.07.1992.

A mai menționat pârâta că temeiul juridic al încadrării în grupa a II a de munca II reprezintă HG nr. 1223/1990, Ordinul nr. 125/1990, Anexa 2, poziția 71, coroborat cu scrisoarea MMPS nr. 6718/05.11.1990, scrisoarea MMP nr. 124 din 19.10.1994, punctul 2 și decizia 149/20.07.1992 a societății C____ SA.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205 c.pr.civ.

În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză specialitatea organizarea muncii, salarizare, raport de expertiză ce a fost întocmit de expert N________ C______ și cu privire la care niciuna dintre părți nu a avut de formulat obiecțiuni.

La termenul de judecată din data de 04.05.2015, reclamanta prin apărător și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat acordarea grupei superioare de muncă conform concluziilor raportului de expertiză specialitatea organizarea muncii - salarizare întocmit de expert N________ C______.

Prin sentința civilă nr. 1187 pronunțată la data de 4 mai 2015, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:

Reclamanta, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă ________ nr.xxxxxx a fost angajata pârâtei în perioada 24.01.xxxxxxxxxxxxx01.

Pe parcursul perioadei indicate a îndeplinit mai multe funcții, respectiv de primitor-distribuitor, pregătitor-completator, impiegat mișcare, operator mașini, operator, operator mașini calcul, operator principal, ajutor programator, angajatorul încadrând activitatea desfășurată în perioada 24.01.xxxxxxxxxxxxx90 în grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat, raporta la fu8ncția îndeplinită, la dispozițiile legale aplicabile și la condițiile efective de lucru, astfel cum rezultă și din conținutul adeverinței nr.170/02.12.2014.

Prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul desemnat a propus încadrarea activității reclamantei din perioadele 01.03.xxxxxxxxxxxxx95 și 01.08.xxxxxxxxxxxxx98 în grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru prima perioadă și de 75% pentru a doua perioadă, perioade în care reclamanta a avut funcții de ajutor programator principal și respectiv de operator contabil invocând ca temei HG nr.1223/1990.

ART. 1 din HG nr.1223/1990 prevede că:

Personalul care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere si întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969.

Or, reclamanta a desfășurat numai activitate de birou, în perioadele arătate, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile imperative impuse de textul legal invocat pentru a se putea concluziona că pentru perioadele 01.03.xxxxxxxxxxxxx95 și 01.08.xxxxxxxxxxxxx98 reclamanta ar putea beneficia de grupa a II a de muncă în procentul propus de expert.

În opinia instanței, concluziile expertului sunt nefondate și neargumentate legal, raportat la activitatea reclamantei, locul de muncă și condițiile de lucru efective, expertul neprecizând de ce apreciază eronată încadrarea făcută de angajator, astfel că vor fi înlăturate.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada că angajatorul ar fi făcut o încadrare eronată în grupa de muncă a activității desfășurate de reclamantă motiv pentru care a respins acțiunea acesteia ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M________ C_______, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că instanța a ignorat constatările efectuate în raportul de expertiză, potrivit căruia activitatea sa se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% pentru perioada 01.03.1990 – 01.08.1995 și în procent de 75% pentru perioada 01.08.1995 – 06.07.1998.

Arată apelanta că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței , iar instanța nu a examinat probele și nu a răspuns la apărările formulate

Arată faptul că și-a desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât consideră că locul de muncă și activitatea desfășurată, se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 republicat.

Menționează și faptul că, sunt colegi de munca cărora angajatorul le-a acordat condiții de munca si, întrucât au avut același loc de munca, in aceleași condiții si au desfășurat aceleași activități, in perioada ce face obiectul prezentei cauze, a fost determinat sa promoveze prezenta cerere.

A mai susținut reclamanta că este evidentă nerespectarea principiului nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de dispozițiilor art. 5 din Codul Muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferința, precum și disp. OG 137/2000.

Mai mult, nu se poate admite menținerea unui regim discriminatoriu pentru persoane care au activat in aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de munca.

De asemenea,Ordinul 50/1990 completat cu nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990 a reglementat principiul de baza privind extinderea acordării grupei de munca in funcție de analizarea concreta a condițiilor de munca.

A mai precizat reclamanta că, Î.C.C.J. a statuat prin Decizia nr. 258 din 20.09.2004 ca Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile si funcțiile prevăzute in forma inițiala a actului, in lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Prima critică se referă la nemotivarea în fapt și în drept a sentinței , Curtea constatând că instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a motiva hotărârea, fiind analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, cu respectarea cerințelor art.425 alin.1 lit.b. N.C.P.C.

Cu privire la fondul cauzei, a susținut apelanta, în esență, că a lucrat la societatea pârâtă în perioada 24.01.1969 – 01.04.2001 și că este evidentă nerespectarea principiului nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de disp.art.5 din Codul muncii, întrucât pentru anumite perioade i-a fost recunoscută grupa a II-a de muncă, iar pentru cele ce fac obiectul acțiunii i-a fost refuzat acest drept, cu toate că a ocupat aceleași funcții și a lucrat în aceleași condiții, împrejurări ce rezultă și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Curtea reține, mai întâi, că potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”

În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”

Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr.258 din 20.09.2004 , Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile si funcțiile prevăzute informa inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Determinările de noxe nu sunt obligatorii (cu atât mai mult cu cat reglementarea legala este adoptata în anul 1990, iar aplicabilitatea sa este anterioara, respectiv de la data de 18.03.1969, ci sunt criterii ce ar putea sa conducă la stabilirea încadrării, alături de celelalte elemente cum sunt:condiții de microclimat,condiții grele sau deosebite de lucru ,risc de accidente sau afecțiuni in legătura cu activitățile desfășurate etc.

Rezultă așadar că Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990 nu are caracter limitativ ,anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.

În speță, societatea angajatoare , în conformitate cu H.G.nr.1223/1990 a recunoscut reclamantei grupa a II-a de muncă pentru perioada 24.01.1969 – 01.03.1990, în care reclamanta a ocupat diverse funcții: de primitor-distribuitor, pregătitor-completator, impiegat mișcare, operator mașini, operator, operator mașini calcul, operator principal, ajutor programator.

Curtea reține că nu se poate menține un regim discriminator pentru activitățile din perioadele deduse judecății, din moment ce reclamanta a ocupat aceleași funcții, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, poz.30-69, lucrând în aceleași condiții, după cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert N________ C______, care a stabilit ruta profesională și noxele la care a fost expusă reclamanta, ajungând la concluzia că se justifică acordarea grupei a II-a pentru perioadele 01.03.xxxxxxxxxxxxx95 și 01.08.xxxxxxxxxxxxx98, nu și pentru perioada 06.07.1998 – 01.04.2001, când reclamanta a îndeplinit funcția de inspector personal.

Față de considerentele expuse, în baza art.480 N.C.P.C.,Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va constata că reclamanta beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pe perioadele 01.03.xxxxxxxxxxxxx95 și 01.08.xxxxxxxxxxxxx98.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta M________ C_______, domiciliată în Ploiești, ________________________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1187 pronunțată la data de 4 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă _______________ sediul în Voluntari, __________________, jud. Ilfov, și în consecință:

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea și constată că reclamanta beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pe perioadele 01.03.xxxxxxxxxxxxx95 și 01.08.xxxxxxxxxxxxx98.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

M_____ G______ C_______ P____

Grefier,

C_______ O______

Operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. M.G.

Tehnored.CO

4 ex./17.12.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX Trib. Prahova

j.f. G_______ M____