R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 112

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016

Președinte - P________ M_______ G_____

Judecător - V_______ G_______

Grefier - G_______ C_______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta P___ E________ cu domiciliul în Ploiești, __________________, _______________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 1651 pronunțată la 10 iunie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ____________________ SRL, cu sediul în Ploiești, ____________________, jud. Prahova.

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă P___ E________ reprezentată de avocat D_____ C_________ din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale _______ nr. xxxxxxx/2016 și intimata pârâtă ____________________ SRL, reprezentată de consilier juridic M____ M_____, conform delegației depusă la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată, după care:

Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat D_____ C_________, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat criticând sentința atacată, în principal pentru nelegalitate.

Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile și raportul de expertiză prin care s-a constatat că activitatea pe care a desfășurat-o apelanta îndeplinea condițiile cerute pentru a i se acorda grupa a II-a de muncă. Experta a precizat că pe perioada pentru care s-a cerut grupa de muncă, locul de muncă și activitatea reclamantei nu îndeplineau criteriile de încadrare în condiții deosebite de muncă.

În cadrul societății reclamanta lucra la repararea apometrelor, care erau aduse din rețea, le demonta, le introducea în baie de acid clorhidric, după care le usca la căldură, la temperaturi ridicate și le depozita la bancul de lucru, le asambla, le ungea cu ulei, apoi erau sigilate și duse la stația etalon pentru verificare. După aceste operații le vopsea cu pistolul de vopsit, folosind vopsea pe bază de diluant, care emana gaze toxice, dăunătoare sănătății. De aici rezultă că apelanta lucra cu substanțe toxice, motiv pentru care primea și antidot.

Experta a constatat că activitatea la locul de muncă al reclamantei s-a desfășurat în condiții de grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, varianta actualizată anexa 2 poz. 24 și 123 pentru perioada solicitată.

Pentru aceste motive, apărătorul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în tot a instanței de fond și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că apelanta P___ E________ a beneficiat de grupa a II-a de muncă conform raportului de expertiză; fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic M____ M_____, având cuvântul pentru intimata pârâtă ____________________ SRL, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, întemeiată corect pe înscrisuri și expertiză.

Arată că apelanta a fost angajata societăților anterioare de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, îndeplinind funcțiile de ajutor mecanic și lăcătuș mecanic, activitățile desfășurate în aceste funcții neputându-se însă încadra în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 anexa 2.

Instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 2 și art. 3 ale anexei 2 ale Ordinului nr. 50/1990 coroborate cu întregul material probator administrat, respectiv atât înscrisurile depuse de A__ N___ Ploiești, cât și raportul de expertiză efectuat în cauză, conform căruia activitatea prestată de reclamantă s-ar încadra în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, prin raportare la dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 24 și 122.

Prin motivele de apel s-a criticat sentința pe aspectul înlăturării concluziilor raportului de expertiză, prin care expertul a apreciat că activitățile descrise în cuprinsul raportului justifica încadrarea activității reclamantei în grupa a II-a de muncă.

Apărătorul intimatei apreciază că în mod corect instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză atâta timp cât expertul a analizat și a încadrat activitatea prestată de apelanta reclamantă în funcție de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, care există și în varianta actualizată, care include completările ulterioare date de Ordinul nr. 100/1990 și Ordinul nr. 125/1990 dar nepublicate în Monitorul Oficial, variante pe care le au angajatorii ai căror salariați au fost încadrați în grupe de muncă și casele teritoriale de pensii.

Atâta timp cât expertul a utilizat ca și bază legală acte normative care nu au fost publicate niciodată în Monitorul Oficial, nici textul inițial și nici modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu putea reține ca și aplicabile în speță astfel de acte.

Chiar dacă s-ar accepta că respectivele acte, nepublicate în Monitorul Oficial, ar produce efecte juridice, precizează apărătorul intimatei că activitatea prestată de apelanta - reclamantă nu poate fi asimilată celor enumerate la pct. 24 și pct. 123 din varianta Ordinului nr. 50/1990, reținută de expert în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni.

Astfel, pct. 24 se referă la „Emailarea manuală sau prin pulverizare directă cu pistolul și arderea în cuptoare a obiectelor emailate", activități care nu au nicio legătură cu cele enumerate în mod detaliat de către expert sau cu cele menționate în cererea de apel unde se arată că apelanta - reclamantă efectua întrețineri la contoarele de apa, respectiv, se vopsea cu vopseluri. Deci este vorba de operațiuni de vopsire și nicidecum de emailare, care presupune un cu totul alt procedeu tehnic.

De asemenea, nu se poate reține că această operațiune de vopsire s-ar fi făcut cu aparatul de vopsit atâta timp cât este vorba de apometre, ce nu pot fi supuse unui astfel de procedeu întrucât sunt prevăzute cu un capac-geam care să permită citirea indexului.

În ceea ce privește încadrarea activității prestate de apelanta - reclamantă la pct. 123 „Exploatarea, întreținerea și repararea cazanelor și instalațiilor de alimentare ale acestora cu păcura sau cărbune, cât și ale instalațiilor din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice", nici aceasta nu are bază legală, din simpla lecturare a activităților detaliate de expert în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni.

În continuare, arată că instanța de fond nu s-a limitat doar la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză, ci a analizat și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv deciziile emise la nivelul fostelor societăți de furnizare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare, stabilind că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor art. 3, respectiv art. 6 din Ordinul nr. 50/1990.

Referitor la susținerile apelantei - reclamante conform cărora în perioada lucrată a beneficiat de antidot și că acest lucru reprezintă o recunoaștere a faptului că munca s-a desfășurat în condiții grele, acestea nu pot fi reținute ca argumente pentru încadrarea activității în grupa a II-a de muncă atâta timp cât actele normative incidente în cauză arată clar tipurile de activități și locuri de muncă ce se puteau încadra în grupa a II-a de muncă. Precizează că compensațiile salariaților au fost acordate în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă încheiate la nivelul fostei regii, respectiv a prevederilor legale în materie de sănătate și securitate în muncă.

În concluzie, față de considerentele arătate, apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

În replică, apărătorul apelantei arată că expertul s-a încadrat în anexa 2 din OG 50/1990 și nu în articolele invocate de partea adversă. Precizează că activitatea reclamantei de emailare era manuală, tocmai pentru că apometrele sunt prevăzute cu geam care să permită citirea indexului.

C U R T E A ,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamanta P___ E________ a chemat în judecată pe pârâta ____________________ SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate că pentru perioadele 04.04.xxxxxxxxxxxxxxx01, în care a desfășurat activitate în cadrul pârâtei ca lăcătuș mecanic AMC, beneficiază de grupa a II-a de muncă.

În drept, a invocat prevederile Ordinului nr. 50/1990

La data de 05.08.2014 pârâta ____________________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii precizând că pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 au fost emise de către fosta Regie mai multe decizii având ca obiect încadrarea în grupa a II-a de muncă a anumitor locuri de muncă din cadrul unității.

Astfel, prin Decizia nr. 103/06.06.1990 emisă în aplicarea pct. 110 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, s-au încadrat în grupa a II-a de muncă locurile de muncă aferente activității de curățare a canalelor subterane (personalul care lucrează la interior) iar prin Decizia nr. 142/22.09.1992 au fost încadrate în grupa a II-a de muncă următoarele categorii de salariați care își desfășurau activitatea în sectorul apa-canal: muncitorii asfaltatori din cadrul Secției apa-canal, curățitorii canalelor subterane (personalul care lucrează în interior cel puțin 70% din timpul de lucru), personalul care își desfășoară activitatea în stațiile de epurare a apelor reziduale, șoferii care deservesc autocamioane (inclusiv asimilate) cu capacitate de transport de minim 10 tone și șoferii care lucrează pe autovehicule speciale de vidanjare și curățat canale.

De asemenea, prin Decizia nr. 91/27.10.1997 au fost nominalizați salariații a căror activitate se încadra în grupa a II-a de munca.

A mai precizat pârâta că deciziile sus-menționate au transpus dispozițiile celor doua ordine incidente în cauză pe aspectul încadrării în grupa a II-a de muncă a activităților specifice fostei Regii și au vizat personalul care a lucrat efectiv în respectivele locuri de muncă și activități enumerate în mod expres în Anexa nr. 2 a celor doua ordine, cel puțin 70% din programul de lucru.

Mai mult, nominalizarea persoanelor care beneficiau de dispozițiile actelor normative sus-menționate s-a făcut de către conducerea fostei Regii împreuna cu sindicatul fostei regii, în conformitate cu art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 și a avut în vedere strict condițiile de munca în care respectivele persoane își desfășurau activitatea.

Astfel, au fost avute în vedere categoriile de personal care își desfășurau activitatea exclusiv în teren și participau în mod direct la activitățile de curățare canalizare, vidanjare, personalul care activa în cadrul stației de epurare ape uzate și șoferii care deserveau utilaje cu capacitate de cel puțin 4 tone, precum și asimilatele acestora.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1651 din 10.06.2015 a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut că, în baza înscrierilor existente în carnetul de muncă ________ nr.xxxxxxx, filele 7 și urm., reclamanta a fost beneficiara unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată cu G.I.G.C.L Prahova actual S.C A__ N___ S.R.L Ploiești în cadrul Atelierului Aparate de Măsură și Control (Apometre), în perioada 04.04.xxxxxxxxxxxxx01 activând ca muncitor AMC, lăcătuș AMC și lăcătuș mecanic.

În baza înscrierilor existente în carnetul de muncă ________ nr.xxxxxxx, filele 7 și urm., reclamanta a fost beneficiara unui contract individual de munca încheiat pe perioada nedeterminata cu G.I.G.C.L Prahova actual S.C A__ N___ S.R.L Ploiești în cadrul Atelierului Aparate de Măsura și Control (Apometre), în perioada 04.04.xxxxxxxxxxxxx01 activând ca muncitor AMC, lăcătuș AMC și lăcătuș mecanic.

Potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Art.7 al textului de lege invocat de recurentul-reclamant că a fost încălcat, prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

Astfel, expertul prin concluziile raportului de expertiză a concluzionat faptul că activitatea reclamantei se încadrează la pct.24 și 123 din Anexa nr.2, poziții ce reglementează activitățile susceptibile de încadrare în grupa a II a de muncă.

Or, o atare concluzie nu a putut fi primită atâta vreme cât prin Decizia nr.142/22.09.1992, emisă la nivelul unității au fost menționate expres categoriile de personal ce pot beneficia de încadrarea în grupa a II a de muncă, respectiv muncitorii asfaltatori din cadrul secției apă canal, curățătorii canalelor subterane (personalul care lucrează în interior cel puțin 70% din timpul lucru, personalul care își desfășoară activitatea în stațiile de epurare a apelor reziduale, șoferii care deservesc autocamioane (inclusiv asimilate) cu capacitate de transport de minim 10 tone și șoferii care lucrează pe autovehicule speciale de vidanjare și curățat canale.

Instanța a subliniat faptul că de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantei.

În aceste circumstanțe, contestarea făcută de reclamantă referitoare la neîncadrarea în grupa a II- a de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, este lipsită de temeinicie și nu este de natură să conducă la admiterea acțiunii.

Prin urmare, întrucât activitatea reclamantei la locul de muncă, în cadrul societății pârâte, s-a desfășurat în condiții normale de muncă, iar nu în condiții care să justifice acordarea grupei a II-a, în baza art.266 și următoarele din Codul muncii, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta P___ E________, criticând-o pentru nelegalitate.

Apelanta a apreciat că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, atât înscrisurile depuse la dosar cât și raportul de expertiză N________ C______, care a precizat că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul societății intimatei, îndeplinea condițiile cerute pentru a i se acorda grupa a II-a de muncă, conf. Ordinului nr.50/1990 republicat, în procent de 100%, în perioada 04.04.xxxxxxxxxxxxxxx01.

Experta a precizat că pe perioada indicată mai sus, locul de muncă și activitatea reclamantei în cadrul societății pârâte nu îndeplinesc criteriile de încadrare în condiții deosebite de muncă.

A arătat apelanta că, în cadrul societății lucra și la repararea apometrelor, care erau aduse din rețea, le demonta, le introducea în baie de acid clorhidric, după care le usca la căldură, la temperaturi ridicate și le depozita la bancul de lucru, le asambla, le ungea cu ulei, apoi erau sigilate și duse la stația etalon pentru verificare. După aceste operații le vopsea cu pistolul de vopsit, folosind vopsea pe bază de diluant, care emana gaze toxice, dăunătoare sănătății.

În concluzie, a menționat apelanta că, așa cum a precizat și experta, lucra cu substanțe toxice, ca: acid clorhidric, produse petroliere (benzină, motorină, uleiuri), diluant, apă tare, cositor, vopsele care emanau gaze toxice, - motiv pentru care primea și antidot.

Pentru aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimata ____________________ SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Prin apelul formulat s-a criticat de către reclamantă neacordarea grupei a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 republicat, în procent de 100%, pentru perioada 4.04.1979-1.04.2001.

În raport de motivele de apel, curtea reține din analiza întregului material probator administrat la fond, că prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și o corectă aplicare a legii.

În speță, astfel cum reiese din cartea de muncă a reclamantei, aceasta a fost angajata pârâtei (menționată sub mai multe denumiri) în perioada 4.04.1979 - 1.09.2001, deținând funcțiile de muncitor AMC, lăcătuș AMC și lăcătuș mecanic, desfășurând activitate (încadrată, potrivit mențiunilor din cartea de muncă), în grupa a III-a de muncă (condiții normale ).

Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a înscrisurilor depuse la dosar reținând că prin Decizia nr.103/1990, Decizia nr. xxxxxxx, Decizia nr.91/1997 și anexele aferente(f.26-37), intimata a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit obligația legală de a nominaliza personalul muncitor care a lucrat în locuri de muncă și activități încadrate în grupe superioare de muncă, astfel încât, faptul ca reclamanta nu a fost nominalizată în aceste liste, face proba deplină a faptului că activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în grupe superioare de muncă.

Apelanta și-a arătat de asemenea nemulțumirea față de înlăturarea concluziilor raportului de expertiză întocmit efectuat la instanța de fond de N________ C______.

Potrivit acestui raport de expertiză tehnico –judiciară, activitatea desfășurată de către reclamantă în calitate de muncitor AMC, lăcătuș AMC și lăcătuș mecanic în perioada 4.04.1979-1.04.2001, în cadrul societății pârâte, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 republicat, Anexa 2 poz.24 și 123 .

Expertul a apreciat că în perioada solicitată prin acțiune existau apometre de tip vechi, din fontă, aduse în atelierul AMC, pentru curățare și reparații, iar curățirea acestora se realiza prin introducere într-o baie de acid clorhidric în concentrație de 10%, pregătită manual de reclamantă.

Expertul a precizat că acidul clorhidric este un gaz incolor, cu miros puternic, iritant, care în contact cu pielea produce arsuri, iar reclamanta efectua reparații curente/verificări/întrețineri/reglări, la echipamentele de măsurare( apometre) cu ajutorul cărora se înregistra consumul la apă.

Expertul a asimilat condițiile de muncă ale reclamantei cu cele determinate în punctele 24 și 123 din Anexa nr.2 la Ordinul 50/1990, întrucât condițiile concrete de muncă ale reclamantei implicau lucrul cu acizi (săreau stropi, spălare carcase apometru cu apă rece) și noxe: acid clorhidric, substanțe petroliere, uleiuri minerale, vopsea, diluant, mirosuri puternice de acizi, vopsea și cositor, fumuri de la cositor.

S-a reținut de asemenea în același raport că în perioada 1.03.1993-1.03.1998, reclamanta a beneficiat de spor pentru condiții nocive de muncă, acordat conform Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, lapte ca antidot și zile suplimentare de concediu, ceea ce reprezintă o recunoaștere a pârâtei, reclamanta a desfășurat activitate în condiții grele, periculoase, care pot afecta sănătatea.

În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din Ordinul nr.50/1990 s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)

Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2, iar în raport de prevederile art.7 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de aceasta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.

În cauză expertul a încadrat activitatea reclamantei în grupa a II-a de muncă, apreciind asupra acesteia prin raportare la activitatea desfășurată, cu privire la care nu a putut stabili cât reprezintă în procente din timpul efectiv de muncă și făcând trimitere la Anexa 2, pozițiile 24 și 123 ale Ordinului nr.50/1990.

În Anexa 2 la Ordinul 50/1990 , la poziția 24 se reține “emailarea manuală sau prin pulverizare directă cu pistolul și arderea în cuptoare a obiectelor emailate” iar la poziția 123 „exploatarea, întreținerea și repararea cazanelor și instalațiilor de alimentare ale acestora cu păcură sau cărbune, cât și ale instalațiilor din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice”.

Deși s-a precizat de către expert că reclamanta poate beneficia de grupa a II-a de muncă pentru perioadele în litigiu întrucât activitatea acesteia s-ar încadra în prevederile poz. 24 și 123 din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 afirmațiile acestuia nu pot fi primite.

Astfel, analizând activitățile enumerate la cele două poziții ale actului normativ mai sus-menționat se constată că reclamanta nu a desfășurat efectiv vreuna din activitățile menționate la aceste puncte și nu face parte din categoriile profesionale prevăzute de acest act pentru a beneficia de acordarea grupei de muncă, context în care instanța consideră că în mod corect s-au înlăturat de către instanță concluziile raportului de expertiză.

Curtea reamintește că în dreptul procesului român, probele nu au o valoare prestabilită și nu sunt ierarhizate, iar în acest context, toate mijloacele de probă au aceeași putere.

Ca atare, verificarea pretențiilor deduse judecății se realizează de către instanță prin examinarea fiecărei probe și coroborarea acesteia cu celelalte mijloace probatorii, în scopul aflării adevărului judiciar.

În acest context, Curtea constată că, în speță, probele administrate nu sunt în măsură să justifice pretențiile deduse judecății, de încadrare a activității desfășurate de către apelanta - reclamantă în cadrul societății apelante, în grupa II-a de muncă.

Curtea reține, sub acest aspect, că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, funcțiile deținute de reclamantă nu o îndreptățesc la încadrarea în grupa II-a de muncă, din deciziile emise de pârâtă după nominalizarea locurilor de muncă și funcțiilor încadrabile în grupe superioare de muncă nu rezultă aplicarea acestor condiții reclamantei, iar argumentul adus, sub acest aspect de către expert, că unele dintre activitățile desfășurate de reclamantă se regăsesc printre funcțiile și activitățile enumerate la pct. 24 și pct. 123 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 este în mod evident invalid. Asimilarea realizată de către expert între activitățile realizate de reclamantă și cele enumerate în pct.24 și 123 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 este o interpretare în afara cadrului legal reprezentat de acest ordin.

Împrejurarea că pe o anumită perioadă, reclamanta a beneficiat de antidot și de alte compensații, în raport de contractul colectiv de muncă, nu constituie suficiente argumente, în raport de dispozițiile Ordinului 50/1990 menționate, aplicabile în cauză, pentru încadrarea activității apelantei - reclamante în grupa a II-a de muncă.

În atare situație, Curtea constată că în mod temeinic și legal judecătorul fondului a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la încadrarea în grupa a II-a de muncă, astfel că în considerarea argumentelor expuse, constatând temeinicia și legalitatea sentinței, în baza art. 480 alin.1 Cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P___ E________ cu domiciliul în Ploiești, __________________, _______________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 1651 pronunțată la 10 iunie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ____________________ SRL, cu sediul în Ploiești, ____________________, jud. Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

P________ M_______ G_____ V_______ G_______

Grefier,

G_______ C_______

Red.P.M.G.

Tehnored. G.C.

4 ex./3.01.2016

j.f. N______ M______

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120