R O M Â N I A
CURTEA DE APEL B_____
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă nr. 4801/RDOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din 3 septembrie 2015
Completul compus din :
Președinte - A___ P_________
Judecător- D______ N________
Judecător- C_______ Ș________
Grefier- M______ C_______
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica„ SA București împotriva încheierii nr.644/MAS/3.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei pârâte S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica „ SA București, a intimatei __________________________ și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Transilvania Sud SA” B_____ și a intimatului reclamant D____ I___ .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în temeiul art.242 alin. 2 Cod procedură civilă în cauză s-a solicitat judecarea recursului și în lipsa părților
C U R T E A
Deliberând asupra recursului declarat constată că prin încheierea nr. 644/MAS/03.04.2015, pronunțată de Tribunalul B_____, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 247/M/2007 formulată de reclamantul D____ I___ și s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 247/2007, pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în sensul că pârâta __________________ fi obligată să acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitatea desfășurată în perioadele menționate în cuprinsul sentinței.
Prima instanța în considerentele încheierii pronunțate a reținut următoarele:
Prin sentința civile nr. 247/2007 instanța a admis cererea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei __________________-i acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioadele 01.02.xxxxxxxxxxxxx83 și 08.09.xxxxxxxxxxxxx01.
Din considerentele sentinței civile ce se solicită a fi lămurită rezultă că instanța a reținut concluziile raportului de expertiză prin care s-a arătat că activitatea reclamantului s-a desfășurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiții meteorologice.
În soluționarea prezentei cereri instanța va avea în vedere dispozițiile art. 2811 alin.1 C.pr.civ. care prevăd că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.
Scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la punerea în executare a hotărârii, având în vedere evenimentele petrecute până la data pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită.
În soluționarea cererilor de pensionare ( pentru executarea sentinței civile) este solicitată înscrierea procentului lucrat de reclamant în grupă superioară de muncă. Perioada lucrată în grupă superioară de muncă precum și procentul, trebuiau confirmate de unitatea in care persoana in cauza a lucrat, prin înregistrări in carnetul de munca sau in baza unei adeverințe, întocmite potrivit legii, care sa precizeze locul de munca, perioada, procentul din timpul lucrat in condiții grele si actul normativ in baza căruia s-a făcut încadrarea. Având în vedere refuzul angajatorului de încadrare a reclamantului în grupă superioară de muncă, s-a pronunțat sentință civilă a cărei lămurire se cere, sentință prin care s-a reținut îndeplinirea condițiilor de încadrare a reclamantului în grupă superioară de muncă, pentru munca desfășurată de acesta, continuu, permanent, fără a se înscrie procentul care confirmă cele reținute fără dubiu de instanță.
Nu se poate reține că reclamantul a solicitat de fapt completarea sentinței civile pronunțate prin acordarea, în completare a procentului de 100%, în primul rând față de cererea de chemare în judecată în care s-a arătat că reclamantul apreciază că îndeplinește toate condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 inclusiv cea prevăzută de art. 7 alin. 1, desfășurând activitate în grupa I de muncă în procent de 100% și nu de cel puțin 50%, pretenție principală admisă în totalitate de instanță de judecată, și în al doilea rând, petitul formulat a fost soluționat, prin admiterea lui în totalitate, nefiind vorba de un capăt de cerere separat prin care să se fi solicitat doar constatarea procentului.
În speță, însă, instanța a admis integral acțiunea formulată inițial, omițând a înscrie procentul în care reclamantul a lucrat în grupă superioară de muncă, astfel încât, față de considerentele de fapt și de drept reținute, a lămurit dispozitivul prin aceea că a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile pronunțate în dosar în sensul că va obliga intimata pârâta __________________-i acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitatea desfășurată în perioadele 01.02.xxxxxxxxxxxxx83 și 08.09.xxxxxxxxxxxxx01.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta pârâtă S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - "ELECTRICA" SA, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant ca neîntemeiate.
În motivarea recursului declarat recurenta a arătat următoarele:
1. Prin hotărârea data, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Dându-se curs solicitării reclamantului, ne aflam in prezenta unui caz de extra petita, respectiv instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Astfel, instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, de acordare a procentului de 100%. Or, cererea de chemare in judecata investește instanța cu judecarea cauzei, astfel încât, in principiu, instanțele judecătorești nu se pot sesiza din proprie inițiativa si ca cererea de chemare in judecata, odată introdusa, fixează natura si obiectul procesului. Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările pârtilor. In același context, conform art. 129 alin. 6 C. pr. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații, astfel încât trebuie sa se pronunțe numai asupra a ceea ce s-a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii. Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul este obligat sa determine obiectul acțiunii, in cadrul căruia urmează a se soluționa procesul, instanța neputând sa depășească aceste limite. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut pârtii reclamante.
Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora activitatea reclamantului s-ar fi desfășurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiții meteorologice, nu suplinesc obiectul acțiunii, care trebuie determinat de către reclamant, in virtutea principiului disponibilității.
2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal si a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii - motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 c. proc. civ. și totodată solicită ca, in temeiul art. 304` C. proc. civ.. instanța sa examineze cauza sub toate aspectele.
Apreciază ca cererea reclamantului nu se încadrează in prevederile art. 281` alin. 1 C. proc. civ. (vechi), conform căruia, "in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței sa lămurească dispozitivul".
Or, in speța dedusa judecații, reclamantul a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței in sensul ca instanța ca acorde dreptul solicitat prin cererea introductiva de chemare in judecata (grupa I de munca) si in completare sa acorde si procentul de 100%.
Consideră ca o astfel de cerere nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a dispozitivului. Prin sentința de fond, instanța de judecată a acordat un drept determinabil, constând in grupa I de munca, pentru perioada solicitata de reclamant, neînțelegând sa analizeze si sa acorde un procent corespunzător grupei respective de munca. De altfel, instanța nici nu a fost investita cu o astfel de cerere, de acordare a procentului de 100%. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut pârtii reclamante.
Dându-se curs solicitării reclamantului, ne aflam în prezența unui caz de extra petita, respectiv instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Se arată că nici în fața instanței de fond și nici in fața instanței de recurs nu s-a pus în discuția părților, în regim de contradictorialitate, veridicitatea procentului solicitat de reclamant, dacă este corect sau nu calculat și nu s-a administrat niciun probatoriu în acest sens.
Cu toate ca instanța a acordat prin sentința de fond doar un drept determinabil, reclamantul nu a înțeles să formuleze recurs împotriva sentinței sub acest aspect, aceasta fiind, din punctul nostru de vedere, calea legală în care reclamantul ar fi putut invoca aspectele invocate prin cererea de lămurire a dispozitivului.
Totodată, în ipoteza în care ar fi existat vreo solicitare de acordare a procentului de 100%, reclamantul ar fi putut sa ceara, cel mult, completarea hotărârii, însă în condițiile și cu respectarea termenului prevăzut de art. 281 2 C. proc. civ., care reglementează procedura pusă la îndemână părții interesate ca, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale (minus petita), precum și atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, să ceară completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
În ceea ce privește lămurirea dispozitivului, prin aceasta procedura, instanța nu poate decât sa expliciteze dispozițiile acestuia, iar nu sa modifice sau sa completeze hotărârea, dând uneia sau unora dintre dispoziții un înțeles clar și echivoc, în situația în care sunt posibile mai multe interpretări ale aceleiași dispoziții.
Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile activității ce se încadrează în grupa I de muncă și nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat". Or, din punct de vedere fizic, un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi, pentru a beneficia de un procent de 100%.
De altfel, reclamantul nu a făcut și nu poate face dovada desfășurării activității pe perioada precizata în acțiune, respectiv în procent de 100% din timpul efectiv lucrat. De asemenea, încadrarea in grupa I de muncă nu atrage automat și acordarea procentului de 100%.
Reclamantul și-a întemeiat cererea principală pe prevederile Ordinului nr. 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării în vigoare a Legii anterior menționate, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261 /2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite. Aceasta hotărâre a fost abrogata de HG nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, in vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."
Or, in speța, reclamantul nu a invocat drept motiv al solicitării ca instanța sa constate ca procentul in care a fost desfășurata activitatea in condiții grele a fost de 100%, ca urmare a distrugerii arhivei de personal.
Mai mult decât atât, reclamantul ar fi avut posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr. 50/1990 atunci când acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment, când ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
In contextul celor de mai sus, având in vedere faptul ca reclamantul nu a făcut dovada existentei documentelor care sa ateste desfășurarea activității in grupa I de munca in procent de 100%, cererea formulata este neîntemeiata.
Cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 si următoarele Cod proc. civ. din 1865, coroborate cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (in vigoare la data formulării acțiunii), precum si pe dispozițiile legale menționate in cuprinsul motivelor de recurs.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 281 ind. 3 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Intimatul D____ I___ nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând încheierea recurată din prisma motivelor de recurs invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă - dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, curtea constată că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea recurată instanța de fond a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.247/M/01.03.2007, cerere formulată de reclamantul D____ I___ la data de 10.02.2015(f. 78 dosar fond).
Din cuprinsul cererii formulate de reclamantul D____ I___ la data de 10.02.2015 rezultă că acesta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 247/M/01.03.2007, în sensul de a i-se acorda grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul societății pârâte, iar instanța de judecată prin încheierea ce face obiectul recursului, s-a pronunțat în limitele sesizării și cu respectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin.1 pct.9 din Codul de procedură civilă - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, curtea constată că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prevederile art.304 alin.1 pct.9 din Codul de procedură civilă au în vedere existența temeiul de drept material în baza căruia instanța pronunță hotărârea atacată și aplicarea și interpretarea prevederilor de drept material care sunt incidente în cauză.
Criticile formulate de recurentă privind depășirea limitelor învestirii nu se referă la dispoziții de drept material, ci la dispoziții de drept procesual. Pe de altă parte, curtea apreciază că prima instanță, în mod corect, a reținut că reclamantul prin cererea de chemare în judecată inițială a învederat instanței că și-a desfășurat activitatea în procent de 100 % în condițiile grupei I de muncă.
Stabilirea procentului în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă nu reprezintă un petit distinct în cererea de chemare în judecată, iar din acest motiv cererea formulată de reclamant la data de 10.02.2015 nu putea fi soluționată potrivit procedurii reglementate de dispozițiile art. 281 ind. 2 din Codul de procedură civilă.
Faptul că reclamantul nu a invocat că a fost distrusă arhiva de personal a societății, precum și faptul că reclamantul ar fi avut posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr. 50/1990 atât timp cât acestea erau în vigoare sunt aspecte care exced prezentului cadru procesual și care nu mai pot face obiectul analizei instanței, deoarece sentința civilă nr. 247/M/01.03.2007, prin care recurenta a fost obligată să-i acorde reclamantului grupa I de muncă, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
Cu ocazia soluționării cererii lămurire a dispozitivului nu se poate solicita reclamantului administrarea de probe noi, ci se soluționează cererea în baza probelor avute în vedere la pronunțarea sentinței a cărei lămurire se solicită.
Având în vedere că prevederile pct.7 alin.1 din Ordinul nr.50/1990( Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.), cele reținute prin sentința civilă nr. 373/M/22.03.2007, privind desfășurarea continuă a activității și probele administrate în cauză, curtea apreciază că prima instanță la pronunțarea încheierii recurate a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii.
Nu se poate reține că încheierea recurată este lipsită de temei legal atât timp cât prin sentința civilă nr. 247/M/01.03.2007, rămasă irevocabilă, s-a stabilit că reclamantul trebuie încadrat în grupa I de muncă, iar din probele administrate rezultă că desfășurarea activității care a determinat încadrarea în grupa I de muncă s-a făcut în mod continuu.
De asemenea, curtea constată că nu există motive de recurs întemeiate care potrivit art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă să atragă modificarea sau casarea încheierii recurate.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta pârâtă S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - "ELECTRICA" SA, împotriva încheierii nr. 644/MAS/03.04.2015, pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul formulat de recurenta S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - "Electrica " SA București împotriva încheierii nr. 644/MAS/3.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o menține .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 3 .09.2015
Președinte , Judecător, Judecător
A___ P_________ D______ N________ C_______ Ș________
Grefier,
M______ C_______
red. D. N. – 7.09.2015
tehnored. M.C – 14.09.2015
jud. fond . N. F____
2 exemplare