ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2969

Ședința publică din data de 05.11.2015

Președinte: P____-A____ A____

Asistenți judiciari: F______ M_____

D___________ P________

Grefier: N___ L_______ E____

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamanții P_______ E_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Ploiești, ____________________, _______________, ____________________, R___ C_________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _______________________________________________, jud. Prahova, și P_________ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, și P_________ L_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, ambele moștenitoare ale defunctului P_________ N______, domiciliate în Ploiești, Șoseaua Nordului, nr. 5, ______________, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta UM xxxxx PLOIEȘTI, PRIN MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ___________________, sector 5.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la cele două strigări ale cauzei reclamantele P_______ E_____, P_________ C_______ și P_________ L_______ personal și asistate de avocat S______ A_______, care reprezintă și reclamantul R___ C_________, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, care a fost comunicat părților, după care

La prima strigare a cauzei, în eventualitatea prezentării reprezentantului pârâtei în sala de judecată, tribunalul dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, tribunalul pune în discuție raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, întocmit de expert T_______ A____ C_______.

Apărătorul reclamanților, având cuvântul, arată că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție întocmit în cauză, , precum și că nu au alte cereri de formulat.

Tribunalul ia act că atât reclamanții, cât și pârâta, nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție întocmit în cauză, precum și că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, astfel că deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Apărătorul reclamanților, având cuvântul în fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, conform concluziilor raportului de expertiză mașini unelte și sisteme de producție, și obligarea pârâtei la eliberarea adeverințelor în acest sens, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 22.01.2015, reclamanții T___ M____, P_______ E_____, R___ C_________ și P_________ N______ au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru UM xxxxx Bucov solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatate că în perioadele menționate în cererea de chemare în judecată au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă, iar pe cale de consecință să se dispună eliberarea de adeverințe din care sa reiasă perioada, grupa de muncă și procentul în care și-au desfășurat activitatea.

În motivarea acțiunii, reclamanta T___ M____ a arătat că a fost salariată în cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv la U.M. xxxxx în perioada 20.11.xxxxxxxxxxxxx86 și a lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru în locuri de muncă și a desfășurat activități de serviciu în condiții grele și vătămătoare de muncă în secția de producție. În perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx97, reclamanta a beneficiat de 63 zile de program redus cu două ore, în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx98, a beneficiat de 86 zile program redus cu 2 ore, în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx99 a beneficiat de 88 zile de program redus cu 2 ore, în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx00 a beneficiat de 90 zile de program redus cu 2 ore. Începând cu data de 01.04.1996, reclamanta a beneficiat de spor pentru condiții grele și vătămătoare de muncă conform HG nr. 281/1993. În perioada 01.01.xxxxxxxxxxxx97, reclamanta a beneficiat de spor pentru condiții grele și vătămătoare de muncă conform art. 8 lit. c din HG nr. 281/1993. În perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx98, reclamanta a beneficiat de sporuri pentru condiții grele și vătămătoare de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 8 lit. a și c din HG nr. 281/1993.

Reclamanta P_______ E_____ a arătat că a fost salariata Ministerului Apărării Naționale, lucrând în cadrul Unității Militare xxxxx Ploiești, în perioada 20.12.xxxxxxxxxxxxx86, în funcția de strungar, lucrând efectiv 100% din programul de lucru în locuri de muncă și desfășurând activități cuprinse în condiții grele și vătămătoare de muncă.

Cu privire la reclamantul P_________ N______ s-a arătat că a fost salariat al Ministerului Apărării Naționale și a lucrat în cadrul Unității Militare xxxxx Ploiești, în perioadele 30.11.xxxxxxxxxxxxx84 și 16.09.xxxxxxxxxxxxx02, în funcția de lăcătuș construcții metalice, desfășurând activități cuprinse în condiții grele și vătămătoare de muncă și a beneficiat de spor pentru condiții grele de muncă, conform art. 8 lit. a și c din HG nr. 281/1993, în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx02.

De asemenea, și reclamantul R___ C_________ a fost salariat al Ministerului Apărării Naționale și a lucrat în cadrul Unității Militare xxxxx Ploiești, în perioada 16.01.xxxxxxxxxxxxx00, când a avut funcția de strungar. Reclamantul a lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru și a desfășurat activități cuprinse în condiții grele și vătămătoare, în secții de producție, iar în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx00 a beneficiat de condiții grele și vătămătoare de muncă, în conformitate cu art. 8 lit. a și c din HG nr. 281/1993.

În opinia reclamanților, în perioadele menționate în cerere au desfășurat activități în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă.

În susținerea cererii reclamanții au invocat prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, în conformitate cu care, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activități încadrate în grupa I și II de muncă.

Față de cele menționate, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri si expertiza de specialitate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, HG nr. 281/1993 și Ordinului nr. 50/1990.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de reclamanta T___ M____, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Unității Militare nr. xxxxx Bucov și excepția puterii de lucru judecat. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției autorității de lucru judecat, pârâtul a arătat că, potrivit art.431 alin.(1) din NCPC „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect."

Astfel, pârâtul a învederat că reclamanta T___ M____ a mai formulat o acțiune cu același obiect ca cea analizată și în prezenta cauză, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, iar prin sentința civilă nr. 4307 din 24 iulie 2012 Tribunalul Prahova a respins acțiunea față de reclamantă ca neîntemeiată, soluție care nu a mai fost atacată cu recurs, aceasta devenind definitivă prin nerecurare.

În condițiile în care autoritatea de lucru judecat constituie un obstacol în calea readucerii în fața instanței de judecată a unei acțiuni anterior soluționate, interzicând judecata repetată a aceleiași pricini, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se poate observa că există tripla identitate de elemente prevăzută de art.431 alin.(1) din NCPC, pârâtul a solicitat instanței să respingă acțiunea promovată de reclamanta T___ M____ pentru că a intervenit autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale, pârâtul a arătat că pentru a exista calitatea procesuală pasivă se impune să existe identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Astfel, pârâtul a arătat că, din cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar se constată că nu există identitate între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și Ministerul Apărării Naționale, întrucât angajatorul reclamanților a fost U.M.xxxxx Bucov, unitate subordonată ministerului.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii față de Ministerul Apărării Naționale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a U.M. xxxxx Bucov, pârâtul a învederat că această unitate nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată în chipul arătat în instrucțiunile proprii, în conformitate cu dispozițiile art.57 N.C.P.C., iar potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale „Ministerul Apărării Naționale are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiție de organele de specialitate ale Ministerului Apărării Naționale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării. Ministerul Apărării Naționale are sediul în municipiul București, ____________________, sectorul 5.

În temeiul acestui act normativ, ministrul apărării a emis Ordinul nr.MJ5/14.07.2009 „Instrucțiuni privind activitatea legislativă și de asistență juridică în Ministerul Apărării Naționale" prin care a delegat pe șeful Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică să reprezinte interesele instituției în fața instanțelor de judecată și a altor organe cu activitate jurisdictionalart.64 alin.(l).

Potrivit art.64 alin.(3) din Ordin, „șeful Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică poate delega această atribuție oricăruia dintre consilierii juridici ai Ministerului Apărării Naționale".

Capacitatea procesuală de exercițiu constă în „aptitudinea unei persoane care are folosința unui drept, de a valorifica singură acest drept în justiție, exercitând personal drepturile procesuale și îndeplinind tot astfel obligațiile procesuale".

Cu alte cuvinte, dacă nu s-ar face aplicarea actelor normative care reglementează reprezentarea acestor entități în fața instanțelor de judecată, ar trebui ca, unitățile militare să angajeze și să conducă personal procesul adică să aibă capacitatea de a sta în judecată, ceea ce ar contraveni statutului propriu.

În situația în care reclamantul nu dorește citarea Ministerului Apărării Naționale în calitate de reprezentant în instanță al U.M.xxxxx Bucov la sediul acestuia din __________________, sector 5, București., pârâtul a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii.

Asupra excepției puterii lucrului judecat pârâtul a arătat că, potrivit art.431 alin.(2)din N.CP.C. „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. "

Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fară ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Efectul de „lucru judecat" al unei hotărâri judecătorești semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existenta triplei identități de părți, cauza și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecata fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componenței res judicata a puterii de lucru judecat.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

În acest sens, pârâtul a arătat că pe rolul instanțelor de judecată, respectiv Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, s-au mai pronunțat soluții asupra acestor aspecte în cauzele nr.XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX*, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXX, cauze care au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Potrivit sentințelor civile pronunțate în aceste cauze instanțele au stabilit cu putere de lucru judecat următoarele:

Prin sentința civilă nr.4307/ 24.07.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamant s-a stabilit că „Punerea în aplicare la nivelul pârâtei a prevederilor Ordinului nr.50/ 1990 , s-a realizat prin încheierea procesului verbal nr.845/ 03.10.1990 în cadre funcția de sudor nu a fost nominalizată, întrucât nu întrunea condițiile prevăzute de pct.5, 6 și 7 ale Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării. Tribunalul consideră greșită concluzia expertului desemnat în cauză, deoarece la locurile de muncă unde s-au constatat depășiri ale cotelor admise de noxe, conform buletinelor de determinări sau în conformitate cu specificul fiecărei meserii în parte, personalul a fost încadrat în grupe de muncă. Buletinele de determinare a noxelor au fost greșit interpretate de expert, întrucât nu poate fi primită susținerea potrivit căreia noxele erau peste media admisibilă, deoarece în Buletinele de determinări de toxicologie în mediul de muncă erau arătate valori minime/ maxime admise, iar comisiile care stabileau încadrarea în grupe de muncă țineau cont de acest aspect, fapt concretizat prin încadrarea persoanelor care își desfășurau activitatea în locuri în care s-au înregistrat depășiri ale acestor cote, în grupa I sau a II - a de muncă".

Conform deciziei civile nr.1397/ 04.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.2639/`105/2010, Sentința civilă nr.5240/ 14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX - „Punerea în aplicarea a Ordinului nr.50 din 05.03.1990 s-a realizat prin încheierea Procesului verbal nr.845 din 03.10.1990, în care funcțiile de frezor si strungar ale reclamanților nu au fost nominalizate, deoarece nu întruneau condițiile prevăzute de punctele 5, 6 și 7 ale Ordinul nr.50 din 05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de 1 și 11 de muncă în vederea pensionării. Activitatea desfășurată de reclamanți nu este nominalizată în anexele 1 și 2 ale Ordinului nr.50 din 05.03.1990 și nici în cele ale Ordinului nr. 125 din 05.05,1990 ca făcând parte din activitățile care beneficiază de grupe de muncă. Tribunalul constată că este greșită concluzia expertului desemnat în cauză, deoarece la locurile de muncă unde s-au constatat depășiri ale cotelor admise de noxe conform buletinelor de determinări sau în conformitate cu specificul fiecărei meserii în parte, personalul a fost încadrat în grupele I sau II de muncă. Buletinele de determinare a noxelor au fost greșit interpretate de expert, întrucât nu poate fi primită susținerea potrivit căreia noxele erau foarte apropiate de media admisibilă, deoarece în Buletinele de determinări de toxicologie în mediul de muncă erau arătate valori minime/maxime admise, iar comisiile care stabileau încadrarea pe grupe de muncă țineau chiar de acest aspect, fapt concretizat prin încadrarea persoanelor care își desfășurau activitatea în locuri în care s-au înregistrat depășiri ale acestor cote, în grupa I sau a II - a de muncă."

Sentința civilă nr.4016/ 18.06.2012 pronunțată Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamant a arătat că „în perioada ... reclamantul a îndeplinit funcția de strungar în cadrul Secției Fabricație a U.M. xxxxx Bucov.... Activitatea desfășurată de reclamant nu este nominalizată în anexele 1 și 2 ale Ordinului nr.50/ 1990. conform Buletinului de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă ... , nu s-au înregistrat depășiri de noxe. In consecință nu poate reține concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.";

Decizia civilă nr. 153/ 23.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a stabilit că, în ce privește acțiunea formulată de reclamantul…., curtea va reține că în mod eronat tribunalul a admis cererea acestuia.

Astfel, acordarea grupelor de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite carele încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării fiind prevăzute în mod expres în acest Ordin.

Coroborând dispozițiile pct.2 și 3 din Ordinul nr.50/1990 se constată că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este condiționată de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, în anexele 1 și 2.

În mod eronat raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond încadrează activitatea reclamantului P_____ C_________ la pct.34,41 din anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990, sarcinile de lucru ale acestuia fiind altele decât activitățile prevăzute la punctele indicate de expert.

Încadrarea activității reclamantului ... la punctele 34, 41 din Anexa nr.2 din Ordinul nr.50/1990, nu are nicio legătură cu activitatea desfășurată de către acesta.

Simpla existență a condițiilor grele de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupei de muncă, pentru aceasta fiind necesar a se urma procedura prevăzută de Ordinul nr.50/1990.

Buletinele de determinări de toxicologie sanitară, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru încadrarea activității reclamantului ... în grupa a II-a de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât unitatea angajatoare și-a îndeplinit obligația de a stabili, în considerarea și aplicarea Ordinului nr.50/1990 categoriile de personal civil ce urmau a fi încadrate, urmare a locurilor de muncă în care își desfășurau activitatea și a funcției exercitate în grupe de muncă.

Decizia nr.2201/ 17.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX*.

Totodată, pârâtul a făcut trimitere la doctrina de specialitate, arătând că „În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății,instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat." (M______ T______ - Excepțiile procesuale în procesul civil, 2006)

De asemenea, cu titlu de jurisprudență în materie pârâtul a arătat și că, în conformitate cu Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Secția Civila „pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua acțiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele acțiuni in același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni sa rezulte ca scopul final urmărit de reclamant este același in ambele acțiuni sit chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidența un drept invocat de o parte, soluția data de instanța are putere de lucru judecat _________________ care se încearcă valorificarea aceluiași drept”.

Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Secția Civilă, lămurește caracterul obligatoriu al dezlegărilor ramase definitive: „Principiul puterii lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza si fiind purtat intre aceleași părți, ci și contrazicerea intre doua hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute ______________________________ definitiva printr-o alta hotărâre judecătoreasca posterioara, data in alt proces”.

Decizia nr. 735/22.02.2008, pronunțată de ICCJ - Secția Comerciala în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX) s-a arătat ca „din verificarea deciziei înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul acțiunii in anulare in primul litigiu ca si criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționata.

D____ urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte constatând ca decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are putere de lucru judecat în raport cu obiectul acțiunii în anulare de față, configurat de art. 364 Cod Civil, va admite excepția invocată de intimată.”

Hotărârea din 06.12.2007 a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza B____ împotriva României) prin care a fost constatata încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Prin Hotărârea pronunțată în cauza B____ contra României, CEDO a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.

De asemenea, în cauza Pilot Service contra României, CEDO a statuat ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Convenție nu face nici o diferențiere între cauzele prin care s-a admis acțiunea și cele prin care s-a respins acțiunea, hotărârea trebuind să fie respectată și aplicată indiferent de rezultatul procesului.

Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.

P_____ respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.

Așadar, instanțele sesizate ulterior nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.

În concluzie, CEDO a stabilit ca instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.

Având în vedere cele mai sus menționate, pârâtul a solicitat admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, pârâtul a făcut trimitere la Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și II de muncă în vederea pensionării prevede la art. 5 „existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele proprii ale unității".

La pct.6 ordinul prevede că, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective”.

Potrivit pct.7 „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpi efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe de muncă cu condiția ca persoanele respective să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru pentru grupa I-a și respectiv 70%) pentru grupa a II-a de muncă".

De asemenea la pct.15 se prevede ca, „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale".

P_____ eliberarea adeverințelor privind încadrarea în grupa a II - a de muncă conform Hotărârii Guvernului României nr. 257 din 20.03.2011 - Hotărâre pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anexa nr. 14, este necesar să existe documente verificabile în arhiva unității, în baza cărora se pot elibera aceste adeverințe;

În adeverința tip conform anexei nr. 14 la normele menționate anterior se precizează: „Menționăm că prezenta adeverință s-a eliberat în baza documentelor, verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile Codului Penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie."

Tot în anexa nr. 14 din H.G. 257/ 2011, la punctul ***) se precizează că „se completează actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, a! ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registru! de evidență a intrărilor în subteran etc.) "

P_____ punerea în aplicarea Ordinului nr.50 din 05.03.1990 în data de 02.10.1990 în cadrul U.M. xxxxx Bucov s-a întrunit comisia stabilită prin O.Z.U. nr.204 din 03.10.1990 pentru a analiza și a încadra personalul civil în grupele de muncă I și II.

La sfârșitul activității a fost încheiat Procesul verbal nr.845 din 03.10.1990 în care funcțiile de strungar și lăcătuș construcții metalice pe care au fost încadrați reclamanții nu au fost nominalizate deoarece nu întruneau condițiile prevăzute de punctele 5, 6 și 7 ale Ordinul nr.50 din 05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și II de muncă în vederea pensionării.

Pârâtul a mai arătat că activitățile desfășurate de reclamanți nu sunt nominalizate în anexa nr.1 a Ordinului nr.50 din 05.03.1990 ca făcând parte din activitățile care beneficiază de grupe de muncă și nici în anexa 2 a ordinului.

De asemenea, pârâtul a învederat că unitatea a respectat prevederile pct.5 al Ordinului nr.50/ 1990 deoarece pentru determinarea condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe unitatea a solicitat Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova să determine aceste noxe și, așa cum reiese din conținutul Procesului verbal nr.845 din 03.10.1990, încadrarea personalului unității în grupe de muncă s-a efectuat numai după determinarea noxelor existente la fiecare loc de muncă, buletine de analiză comunicate cu adresa nr.429 din 23.08.1990 de către Centrul Sanitar Antiepidemic al Ministerului Apărării Naționale.

Ulterior au mai fost efectuate măsurători pentru stabilirea nivelului noxelor în care își desfășurau activitatea reclamanții, iar potrivit Buletinului de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr.3043,3080,3061, 3094, 3112 și 3130 emise de Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova nu s-au înregistrat depășiri de noxe.

Potrivit susținerilor pârâtului, așa cum reiese din buletinele de determinare a noxelor depuse la dosar se constată că nu au existat depășiri ale cotelor admise ale valorilor, iar dacă s-au constat depășiri ale acestor cote la unele locuri de muncă, spre exemplu la bancul de rodaj, personalul care își desfășura activitatea la acele locurile de muncă a fost încadrat conform prevederilor legale în grupa a II-a de muncă.

Mai mult, cotele admise ale valorilor erau mai mari decât cele măsurate la nivelul secțiilor. Astfel, la Secția Fabricație, în urma măsurătorilor efectuate a rezultat că, nivelul noxelor nu au depășit cotele admise ale valorilor, acestea situându-se cu mult sub acestea. (CVA=8, media măsurată=5,4 sau CVA=30, media măsurată 10,4).

Pârâtul a mai învederat că, la nivelul secțiilor de producție, existau hote de aerisire (secția fabricație) sau exhaustoare pentru aerisire (bancul de rodaj, vopsitorie, tâmplărie, secția scule, dispozitive și verificatoare) și că angajaților le-au fost acordate toate drepturile constând în alimentație de protecție (apă minerală, lapte), materialele igienico-sanitare (săpun, cremă pentru mâini, pastă de dinți, etc.), zile de concediu suplimentar precum și echipamentul de protecție specific fiecărei meserii în parte și operațiunii executate.

Reclamanții lucrau în echipament de protecție pentru evitarea contactului cu pielea și cu ochii, aceste activității fiind reglementate de normele specifice de securitate a muncii.

În același timp, pârâtul a făcut trimitere la prevederile art.158 alin.(2) din Legea nr. 263/ 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în conformitate cu care, pentru a fi valorificate, adeverințele care atestă încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă se emit doar pe baza documentelor verificabile, întocmite anterior datei de 01 aprilie 2001, arătând că, în urma analizei documentelor aflate în arhiva unității nu s-au identificat înscrisuri care să dovedească încadrarea reclamanților în grupa superioară de muncă.

După verificarea documentelor din arhiva unității, în perioada în care au fost angajați ai unității militare, pentru reclamanți nu s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale corespunzătoare grupei I-a de muncă.

Având în vedere că funcțiile pe care au fost încadrați reclamanții nu se încadrează în grupa I-a de muncă, pârâtul a solicitat instanței să respingă acțiunea acestora ca fiind neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.57, art.205 și următoarele, art.411 alin.(1) pct.2 teza finală din NCPC, punctele 5, 6, 7 și 15 din Ordinul nr.50 din 05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și II de muncă în vederea pensionării, precum și pe celelalte dispoziții legale menționate în întâmpinare.

În probațiune, pârâtul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

La data de 16.03.2015, reclamanții au depus la dosar cerere modificatoare și precizatoare, prin care au indicat identitatea subiectului de drept chemat în judecată, respectiv UM xxxxx Bucov, prin Ministerul Apărării Naționale.

La termenul de judecată din data de 07.05.2015, tribunalul, având în vedere că raportat la cererea modificatoare a acțiunii depusă la dosar la data de 16.03.2015 (filele 136-138 dosar), prin care reclamanții au indicat identitatea subiectului de drept chemat în judecată, respectiv UM xxxxx Bucov, prin Ministerul Apărării Naționale, astfel că acesta din urmă nu a fost chemat în judecată în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al UM xxxxx Bucov, care nu are personalitate juridică, neputând figura în proces decât prin reprezentant Ministerul Apărării Naționale, în baza art. 248 alin 1 cod proc. civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale și a lipsei capacității procesuale de exercițiu a UM xxxxx Bucov, invocate prin întâmpinare.

Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, întrucât soluția dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost pronunțată după o analiză a pretențiilor reclamantei T___ M____, în condițiile în care cererea acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată, neputându-se lua în considerare susținerile apărătorului acesteia de la acest termen de judecată, în sensul că reclamanta a renunțat la judecata cererii, atât timp cât această mențiune nu se regăsește în sentința nr. 4969/18.10.2012, intrată în puterea lucrului judecat, prin neatacare, în baza art. 248 alin 1 cod proc. civilă, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce o privește pe reclamanta T___ M____, raportat la soluția pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, urmând ca asupra consecințelor acestei soluții să se pronunțe prin hotărârea care va fi dată fondului cauzei.

Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile puterii de lucru judecat, hotărârile invocate prin întâmpinare vizând alți angajatori, fără efecte asupra reclamanților, în baza art. 248 alin 1 coroborat cu art. 32 și 33 cod proc. civilă, tribunalul a respins excepția puterii lucrului judecat, invocată prin întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 10.09.2015, având în vedere că reclamantul P_________ N______ a decedat la data de 20.06.2015, conform certificatului de deces ________ nr. xxxxxx/22.06.2015, tribunalul a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, care au înțeles să continue demersul judiciar inițiat de tatăl lor, respectiv P_________ C_______ și P_________ L_______, care a fost citate în cauză.

În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, raportul fiind întocmit de expert T_______ A____ C_______, cu privire la care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Conform mențiunilor din carnetele de muncă aflate în copie la filele 15-69 dosar, reclamanții P_______ E_____, R___ C_________ și P_________ N______ (decedat la data de 20.06.2015, cu moștenitorii P_________ C_______ și P_________ L_______ ce au continuat acțiunea acestuia) și-au desfășurat activitatea în cadrul UM xxxxx Bucov, având, după caz, meseriile de strungar sau lăcătuș construcții metalice.

Pe baza raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție T_______ A____ C_______ (filele 181-186), tribunalul constată că spațiul de producție din cadrul pârâtei a fost reprezentat de o hală veche, unde se derulau activități de lăcătușărie, prelucrări mecanice, ascuțitorie scule, polizări, lucrări de curățare și spălare piese, sudură, tratament termic, existând și standuri de probă. Cu toate acestea, expertul a reținut că pârâta a avut în vedere permanent îmbunătățirea condițiilor de muncă, astfel că au fost realizate compartimentări pentru activitățile care generau unor și realizarea unor sisteme de aspirare tip hote pentru preluarea parțială a prafului și fumului.

Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Art.7 al textului de lege invocat de recurentul-reclamant că a fost încălcat, prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

Este adevărat că, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.

Tribunalul consideră că este lipsită de temeinicie contestarea făcută de reclamanți referitoare la greșita încadrare a activității lor, ca fiind desfășurată în condiții normale de muncă, potrivit mențiunilor înscrise în carnetele lor de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților.

În esență, într-o asemenea ipoteză, reclamanților lei revenea obligația de a administra orice mijloace în contraprobă, pertinente și concludente, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor lor, că mențiunile din carnetele de muncă contestate sunt eronate și au la bază”convenția abuzivă” dintre sindicat și patronatul societății prin care atât art.7 din Ordinul nr.50/1990, cât și precizările din adresa nr.43G/1017/1999 a MMPS și fi fost încălcate.

În cauză, la solicitarea reclamanților P_______ E_____, R___ C_________ și P_________ N______ (prin moștenitorii săi legali), a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, însă tribunalul nu poate omologa concluziile acestui raport potrivit cărora activitățile părților menționate pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă, atât timp cât atât timp cât munca efectiv prestată de aceștia nu a implicat expunerea la factori de risc susceptibili a justifica incidența Ordinului nr.50/1990, anexa nr.II, pozițiile nr. 34 și 41.

Este de domeniul evidenței faptul că simpla existență a condițiilor grele de muncă într-un sector de activitate nu reprezintă, în sine, un motiv suficient pentru recunoașterea automată a încadrării într-o grupă superioară de muncă, fiind necesar a se urma procedura prevăzută de Ordinul nr.50/1990.

Astfel, conform pct.5 din Ordinul nr.50/1990 „existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele proprii ale unității”.

În plus, pct.15 din Ordinul nr.50/1990 prevede că „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale".

În cauza de față, tribunalul constată că, la nivelul pârâtei UM xxxxx, punerea în aplicarea a Ordinului nr.50/1990 s-a realizat prin încheierea Procesului verbal nr. 845/03.10.1990, în care meseriile și locurile de muncă ale reclamanților de nu au fost nominalizate, deoarece nu întruneau condițiile prevăzute de punctele 5, 6 și 7 ale Ordinului 50/1990.

De asemenea, tribunalul mai reține că activitățile prestate de reclamanți nu sunt nominalizate, în mod expres, în Anexele 1 și 2 ale Ordinului 50/1990 și nici în cele ale Ordinului nr.125/1990 ca făcând parte din activitățile care beneficiază de grupe de muncă.

Instanța apreciază și că este corectă apărarea pârâtei potrivit căreia buletinele de determinare a noxelor demonstrează că, în realitate, în sectoarele în care reclamanții au funcționat nu au fost înregistrate depășiri de noxe, aspect care, așa cum s-a arătata anterior, este confirmat indirect de expertul desemnat în cauză.

Prin urmare, tribunalul consideră că este greșită concluzia expertului desemnat în cauză, conform căruia reclamanții ar beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă, atât timp cât nu au prestat activitățile specifice meseriilor lor la locurile de muncă unde s-au constatat depășiri ale cotelor admise de noxe conform buletinelor de determinări sau în conformitate cu specificul fiecărei meserii în parte, personalul a fost încadrat în grupele I sau II de muncă.

Față de toate argumentele expuse, în baza art.266 și următoarele Cod muncii, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanții P_______ E_____, R___ C_________, P_________ C_______ și P_________ L_______, ca moștenitori ai reclamantului inițial P_________ N______ - decedat la data de 20.06.2015 - , ca fiind neîntemeiată.

Față de soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat dispusă prin încheierea din data de 07.05.2015, tribunalul va respinge acțiunea reclamantei T___ M____, în mod corespunzător.

În baza art.453 Cod procedură civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.

P_____ ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții P_______ E_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Ploiești, ____________________, _____________________________________, R___ C_________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _________________________, ____________________, jud. Prahova, și P_________ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, și P_________ L_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, ambele moștenitoare ale defunctului P_________ N______, domiciliate în Ploiești, Șoseaua Nordului, nr. 5, ______________, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta UM xxxxx PLOIEȘTI, PRIN MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ___________________, sector 5, ca fiind neîntemeiată, precum și acțiunea formulată de reclamanta T___ M____, dom.în Ploiești, ____________________, ____________.A, ___________, jud.Prahova, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva aceleiași pârâte, pentru existența autorității de lucru judecat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Tribunalul Prahova.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2015.

Președinte, Asistenți Judiciari,

P____-A____ A____ F______ M_____ D___________ P________

Grefier,

N___ L_______ E____

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red. P.A.A./tehnored. S.L.F.

8 ex./24.11.2015