ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1549

Ședința publică din data de 21 octombrie 2015

Președinte - A____-C_____ B____

Judecător - E____ S_____

Grefier - D______ V_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul M_______ R___ F______, domiciliat în Ploiești, ____________________, ______________, ____________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2743/28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ____________________, cu sediul social în Ploiești, _______________________, ____________________. 3, județul Prahova.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 29 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant M_______ R___-F______, reprezentat de avocat P_______ M_____, din Baroul Prahova și intimata-pârâtă ___________________, reprezentată de avocat I______ J_____, Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale ________ nr. xxxxxxx/23.09.2015.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termenul legal procedural.

Avocat P_______ M_____, având cuvântul, pentru apelantul-reclamant, M_______ R___-F______, depune la dosar împuternicirea avocațială ________ nr. xxxxxxx, care a fost vizată de către Curte și atașată la fila 36 dosar.

Curtea pune în discuție faptul că prin întâmpinare intimata-pârâtă ___________________ a solicitat proba cu înscrisuri.

Avocat I______ J_____, având cuvântul, pentru intimata-pârâtă ___________________, arată că, în realitate s-a referit la înscrisurile depuse la instanța de fond, nesolicitând administrarea vreunei probe în fața instanței de apel.

Avocat P_______ M_____, având cuvântul, pentru apelantul-reclamant, M_______ R___-F______, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.

Avocat I______ J_____, având cuvântul, pentru intimata-pârâtă ___________________, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile nu mai au cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.

Avocat P_______ M_____, având cuvântul, pentru apelantul-reclamant, M_______ R___-F______, arată că instanța de fond fără vreun temei de drept reconsideră, desființează și a schimbat înțelesul lămurit și fundamentat tehnic al singurei probe pertinentă și utilă cauzei: expertiza tehnică contabilă întocmită de expert A____ C_____.

Astfel, apreciază că instanța de fond a îndepărtat sumele calculate corect și legal de către expert, cu aplicabilitatea tehnică a Codului fiscal, fără a avea această îndrituire.

La solicitarea instanței efectuată în baza rolului activ reglementat de dispozițiile art. 22 din noul Cod de procedură civilă, apărătorul ales al apelantului-reclamant M_______ R___ F______, avocat P_______ M_____, arată că nu este în măsură să indice temeiul legal al capătului de cerere prin care solicită acordarea diurnei majorată cu 2,5 ori.

Avocat P_______ M_____, având cuvântul, pentru apelantul-reclamant, M_______ R___-F______, arată că nu solicită o majorare a diurnei.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost solicitate și susținute la instanța de fond.

Avocat I______ J_____, având cuvântul, pentru intimata-pârâtă ___________________, arată că instanța de fond nu a dat eficiență unui singur mijloc de probă, respectiv expertiza de specialitate, ci a făcut o analiză a tuturor mijloacelor de probă, pentru a stabili în mod corect situația de fapt.

Astfel, analizând întreg material probator administrat în cauză a concluzionat că nu se justifică calculul efectuat de către expert referitor la reținerea coeficientului de 2,5 ori nivelul diurnei.

Arată că prin decizia din anul 2013 s-a stabilit cu cuantumul diurnei de 35 euro/zi, iar majorarea acestuia nu poate fi efectuată decât la aprecierea angajatorului.

Precizează că potrivit înscrisurilor depuse la dosar apelantul-reclamant a efectuat deplasări timp de 47 de zile, în perioada 27 mai - 17 iulie 2013, perioadă ce nu a fost contestată de către apelantul-reclamant.

Susține că apelantul-reclamant, atunci când face referire la calculul diurnei, indică aplicabilitatea Codului fiscal, însă aceste dispoziții stabilesc modalitatea de deductibilitate fiscală a cheltuielilor cu diurna, nefiind aplicabile speței.

Arată că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la acordarea de daune-interese, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu.

Referitor la admiterea în parte a cheltuielilor de judecată arată că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra cuantumului acestora.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.

C U R T E A,

Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul M_______ R___ F______ a chemat-o în judecată pe pârâta ___________________, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 27.05.xxxxxxxxxxxxx13, in suma de 1680 lei, plata contravalorii concediului de odihna aferent perioadei menționate, in suma de 98 lei, plata diurnei aferente aceleiași ultime perioade lucrate (pentru aproximativ xxxxx Km parcurși), în suma de 3300 euro-echivalent in lei, actualizarea cu rata inflației a acestor drepturi salariale la data plății efective, precum și contravaloarea dobânzii legale civile aferente drepturilor salariale restante.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza contractului de muncă fără număr, înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților sub nr. 28/24.05.2013, dar neînregistrat la ITM, este angajatul societății pârâte ca șofer camion/mașină de mare tonaj, pe traseu internațional, salariul stabilit fiind de 840 lei.

Reclamantul a arătat că, deoarece după două luni a constatat că nu a primit salariul aferent activității prestate, la data de 31.07.2013 a depus demisia prin poștă, cu confirmare de primire, dar și prin fax la firmă și la sediul din Viena al societății, însă după această dată nu a mai primit niciun act din partea pârâtei, respectiv vreun înscris din care să rezulte încetarea contractului individual de muncă.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, art. 208-216 din Legea nr. 62/2011.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza contabila si interogatoriu paratei ,depunând la dosar înscrisuri reprezentând contractul individual de munca, fisa postului, autorizație de transport international, CMR-uri si diagrame tahografe aflate in posesia sa.

La data de 5.12.2013, reclamantul a depus cerere de completare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 240 lei, reprezentând c/val. analizelor efectuate la angajare și pe care pârâta are obligația să le achite conform Legii nr. 319/2006, precum și la plata sumei de 41 lei, reprezentând c/val. eliberării certificatului necesar conducătorilor auto care efectuează transport rutier cu vehicule agabaritice CPCA.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând, privitor la drepturile salariale aferente celor doua luni in care reclamantul a fost încadrat, că acesta a primit in mai multe rânduri sume in numerar, atestate prin chitanțele B.R.D. și chitanțele de mână atașate la dosar, prin care reclamantului si fiului acestuia, în numele tatălui său, le-au fost plătite succesiv sume de bani in cuantum total de 1400 de euro, reprezentând sume datorate cu titlu de salariu si diurna pe numărul de zile lucrate. Privitor la pretențiile privind contravaloarea analizelor si c/valoarea atestatului, s-a apreciat că acestea nu sunt datorate, fiind efectuate înainte ca reclamantul să fie angajatul pârâtei, iar certificatul pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier cu vehicule agabaritice CPCA a fost efectuat la data de 15.02.2013, cu 4 luni înainte ca reclamantul să devină angajatul pârâtei.

La 2.04.2014, reclamantul a depus o modificare a cererii de chemare în judecată, în sensul măririi cuantumului obiectului cererii, în ceea ce privește diurna, la suma de 5000 euro.

În cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză specialitatea organizarea muncii-salarizare, ce a fost întocmită de expert tehnic A____ C_____.

Prin sentința civilă nr. 2743/28 noiembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată si completată formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite si neachitate reprezentând salariu si concediul de odihna neachitat, în suma de 1415 lei net (astfel cum au fost calculate si actualizate cu indicele de inflație), cât si suma de 245 euro (echivalent in lei), reprezentând contravaloare diurnă.

A fost respins capătul de cerere privind plata contravalorii analizelor medicale si a certificatului de competenta rutiera, cat si actualizarea cu dobânda legală a drepturilor solicitate, ca neîntemeiat.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si 1000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expertiza.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele :

Reclamantul M_______ R___ F______ a fost angajatul societății pârâte ___________________, in funcția de șofer autocamion de mare tonaj, in conformitate cu contractul individual de munca nr.28/24.05.2013, iar potrivit atribuțiilor menționate în fișa de post a desfășurat activitate de transport marfă in țări din Europa, beneficiind de un salariu lunar de încadrare de 840 lei.

Prin acțiunea formulata, reclamantul a solicitat inițial obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, reprezentate de salariul aferent perioadei 27.05.xxxxxxxxxxxxx13, in suma de 1680 lei, plata contravalorii concediului de odihna aferent acestei perioade, in suma de 98 lei, plata diurnei in suma de 3300 euro – precizată ulterior la 5000 euro - echivalent in lei, actualizarea cu rata inflației a acestor drepturi salariale, cat si contravaloarea dobânzii legale. Prin completarea la acțiune formulată la data de 05.12.2013, reclamantul a solicitat si plata sumei de 240 lei reprezentând contravaloare analize achitate la angajare, potrivit prevederilor Legii nr.319/2006 si a sumei de 41 de lei, contravaloare eliberare certificat de competenta necesar conducătorilor auto ce efectuează transport rutier cu vehicule agabaritice CPCA.

Urmare a cererii reclamantului, in cauza a fost încuviințată proba cu înscrisuri și expertiza în specialitatea organizarea muncii-salarizare, in vederea calculării drepturilor salariale pretinse de reclamant, fiind întocmit de către econ. A____ C_____ raportul de expertiza înregistrat la BLEJ Prahova sub nr.489/29.09.2014.

Privitor la cererea formulată de pârâtă prin care a fost invocată nulitatea raportului de expertiza, instanța a apreciat ca aceasta nu este întemeiata, întrucât înscrisurile denunțate ca nefiind traduse nu au relevanță în calculul numărului de km. parcurși de reclamant, iar diagramele de care pârâta menționează că nu are cunoștință sunt menționate stric generic fără a fi precizat in concret la care din aceste diagrame se refera (data emiterii, perioada menționata in diagrama, numarul de km. înregistrați si contestați,etc.), situație fata de care instanța a respins cererea privind nulitatea reportului de expertiza ca neîntemeiata.

Astfel, potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, reclamantul a efectuat curse de transport extern, înregistrând in perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxx13 un total de xxxxx Km parcurși in beneficiul pârâtei, a reținut tribunalul.

În raport de această situație, calculând drepturile salariale cuvenite reclamatului, expertul a constatat că pentru perioada dedusa judecății, reclamantul beneficiază de suma de 1415 lei net, reprezentând salariu si c/valoare zile de concediu neefectuate (sume actualizate in raport de rata inflației), cat si de un cuantum al diurnei neachitate in sumă de 4112,50 euro.

Astfel expertul a calculat valoarea diurnei prin raportare la H.G. nr. 518/1995, act normativ ce reglementează cuantumul diurnei privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, aplicabil personalului trimis in străinătate in misiuni oficiale de instituții publice, autorități publice si ministere, acest act normativ nefiind aplicabil societăților comerciale private decât in măsura in care aceste societăți înțeleg sa se raporteze la prevederile acestui act normativ, nefiind obligatorii pentru pârâtă dispozițiile menționate.

Pârâta a înțeles însă să aplice dispozițiile acestui act si pentru personalul ce beneficiază de diurnă urmare a prestării activității in străinătate. Astfel, potrivit Deciziei nr.2/07.01.2013, administratorul societății a precizat că începând cu data de 01.01.2013, cuantumul diurnei acordata in acest sens salariaților ce efectuează deplasări in străinătate este de 35 de euro, putând fi majorată până la 2,5 ori, după efectuarea analizei economice și doar în situația în care societatea înregistrează profit.

Tribunalul a apreciat deci ca expertul in mod eronat a calculat diurna cuvenita reclamantului prin aplicarea acestui coeficient, întrucât in perioada dedusa judecații, in lunile iunie si iulie, potrivit balanței de verificare plăți, societatea nu a înregistrat profit, ci pierderi, situație in care nu este aplicabilă Decizia nr.2/07.01.2013 privind majorarea cu 2,5 ori a nivelului diurnei, astfel incât nu se justifică acest calculul efectuat de expert prin luarea in considerare a acestui coeficient pentru calculul diurnei reclamantului.

Tribunalul a apreciază că raportat la numărul de km. parcurși, reclamantul trebuia sa beneficieze de un cuantum al diurnei de 1645 euro, astfel încât, având in vedere că a încasat de la pârâtă suma totală de 1400 euro, conform dovezilor depuse de aceasta la dosar, pârâta mai datorează reclamantului numai suma de 245 euro.

Referitor la contravaloarea analizelor medicale si contravaloarea atestatului profesional solicitate de reclamant, tribunalul a apreciat ca acestea nu sunt datorate de pârâtă, întrucât avizul medical a cărui contravaloare se solicită este emis de Spitalul General C.F. Ploiesti pentru reclamant, însă pentru o altă unitate angajatoare (Aquila), iar factura fiscala nr. xxxxxxxxx/15.02.2013 și chitanța nr. xxxxxxx/09.05.2013 sunt eliberate anterior datei de 27.05.2013 când reclamantul a fost încadrat la unitatea parata, acesta neputând face proba certa ca aceste acte au fost eliberate pentru a fi utilizate la angajarea reclamantului în societatea S.C. A_______ B__ SRL.

Referitor la dobânda legală solicitată de reclamant aferentă drepturilor salariale pretinse, instanța a apreciat că actualizarea drepturilor salariale poate fi dispusa doar in raport de disp.art.166 alin.4 din Codul Muncii, unde se menționează posibilitatea obligării angajatorului la plata de daune interese pentru neachitarea la timp a drepturilor salariale, nefiind incidente alte situații juridice care sa îndreptățească reclamantul și la plata daunelor morale, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată și completată, în sensul celor expuse în precedent.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M_______ R___ F______, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea căii de atac apelantul a arătat că hotărârea s-a comunicat la cabinet avocat C_______ A_____, avocat care nu avea mandat de reprezentare și asistență juridică la momentul judecării cauzei, mandatul avocațial fiind retras în cursul judecații, astfel că, dacă nu îi parvenea hotărârea, putea fi prejudiciat prin imposibilitatea de a declara apel, dintr-o greșeală a instanței de fond.

Apelantul a susținut că instanța de fond, fără vreun temei de drept a reconsiderat, a desființat și a schimbat înțelesul lămurit și fundamentat tehnic al singurei probe veridice, pertinente și utile cauzei: expertiza tehnică contabilă întocmită de expert C_____ A____.

Acest aspect criticat, a învederat apelantul, este dovedit de reținerea instanței de fond din ultima frază a motivării (pagina 3 și în continuare pagina 4), prin care tribunalul critică modalitatea de întocmire a expertizei, trecând astfel peste atribuțiile sale și reține proba doar într-o anume măsură de calcul efectuat de către expert, rezultând fără tăgadă părtinirea vădită față de pârâtă prin acest mod de apreciere.

Astfel, au fost îndepărtate de către instanța de fond sume calculate corect, legal de către expert, cu aplicabilitate tehnică a Codului Fiscal, fără că instanța să aibă această îndrituire.

In situația în care instanța de fond ar fi considerat necesar față de proba administrată, la momentul depunerii expertizei la dosarul cauzei, în baza prev. art. 22 din noul Cod de procedură civilă, ar fi dat însărcinare expertului să refacă, să completeze, să fie audiat expertul pentru explicații, fiind chemat în fața instanței în baza prevederilor art. 334 din noul Cod de procedură civilă.

Peste aplicabilitatea H.G. nr. 518/95R, a susținut apelantul, nu poate fi impusă de către instanța de fond o decizie internă a societății intimate, fiind imposibilă o astfel de încălcare a legii sub admisibilitatea completului de judecată (care motivează imposibilitatea de aplicare a coeficientului de 2,5 a nivelului diurnei, prevăzut de Codul fiscal). Diurna este un drept legal al unui salariat angajat în baza unui contract de muncă, așa cum prevede Codul Muncii prin articolul 44 aliniatul. 2, conform căruia „salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil”. Dacă societatea nu are încheiat un „contract colectiv de muncă, atunci stabilirea diurnei și a celorlalte condiții pe perioada deplasării se poate face printr-un act adițional la contractul individual de muncă”.

In speță, nu există un act adițional în sensul arătat de instanța de fond, trecându-se așadar deliberat și peste acest aspect.

Apelantul a apreciat că instanța de fond nu poate trece peste dispozițiile legale aplicabile, nu le poate încălca flagrant, fără să justifice motivarea dată în fapt și mai ales în drept, indicând legea în baza căreia reorganizează calculul întocmit de către expertul contabil, stabilit sub dispoziție de norma aplicabilă.

Apelantul a arătat că prin H.G. nr. 20/16.01.2013 și O.G. nr. 8/23.01.2013 ce aduc modificări Legii nr. 571/2003, se introduc noutăți și în ceea ce privește regimul fiscal al diurnei, astfel că aceasta este considerată a fi un venit asimilat salariilor. Prin urmare, se supune impozitării (prin aplicarea cotei de 16%) și indemnizația primită de angajați pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, precum și orice alte sume de aceeași natură, pentru partea care depășește 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituțiile publice (conform art. 55 alin. 2 lit. i) din Codul fiscal. În mod similar, se datorează și contribuții sociale la diurna ce depășește acest plafon. Acestui regim i se supune și persoana juridică fără scop patrimonial sau altă entitate neplătitoare de impozit pe profit (incluzând aici și microîntreprinderile).

Așadar, cheltuiala cu diurna este deductibilă în limita a 2.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice potrivit art. 21 alin. 3 lit. b din Codul fiscal. Cum indemnizația zilnică de delegare și detașare în România este 13 lei (art. 9 din H.G. nr. 1860/2006) rezultă prin conformitate cu cadrul legal amintit anterior că nivelul maxim de deductibilitate este de 32,5 lei (13 lei x 2,5). De la 1 decembrie 2012, diurna externă cuvenită personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar a revenit la nivelul maxim de deductibilitate, așa cum era anterior Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Diurna în valută se acordă la nivelul prevăzut pentru fiecare țară în care are loc deplasarea. Astfel, calcul diurnei externe valabil de la 01.12.2012, pentru țări UE este următorul: diurna maximă legală externă/zi 35 euro x 0.75 x 1.15 x 1.08 x 1.074 = 32.60 euro/zi, iar diurna maximă deductibilă fiscal/zi: 35 euro x 0.75 x 1.15 x 1.08 x 1.074x2.5 = 87.5 euro/zi. Alte condiții de stabilire a diurnei în valută sunt cuprinse în art. 7 și 8 din H.G. nr. 518/1995.

In această modalitate, a susținut apelantul, se critică sentința apelată opunând suportul legal fiscal aplicabil și pe care instanța de fond l-a încălcat, încurajând astfel nerespectarea normei legale, prin îndepărtarea acesteia.

În continuare, apelantul solicită a se verifica și cenzura paragraful 4 pag 4:
modalitatea de apreciere a instanței tribunalului față de modalitatea de calcul a dobânzii datorate de către societatea pârâtă, fiind ignorat temeiul de drept indicat de reclamant - art. 1489 noul Cod civil și O.G. nr. 13/2011, criticând calculul efectuat legal și corect de către expert, din nou revenind și neacordând eficiență probei cu expertiza contabilă administrată. Se susține doar aplicarea art. 166 al 4 Codul muncii, care nu are aplicabilitate în speță, făcându-se referire la întârziere la plata salarială, aplicare de daune interese.

Rezultă, a apreciat apelantul, că expertul nu a încălcat nicio dispoziție legală în calculul dobânzii aplicabile sumei datorate de pârâtă, urmând să se dea eficiență de instanța de control judiciar acestui calcul.

Sub un alt aspect, a susținut apelantul, instanța de fond a alterat concluziile
expertizei asupra faptului că în realizarea sumei corect calculată s-a scăzut suma de 1400 euro, obținând suma totală finală de xxxxx,09 lei. Instanța de fond (fără a face cunoscuta modalitatea legală de aplicare), are un calcul personal, îndepărtând încă o dată suma de 1400 euro din suma obținută în concluziile expertului de 2712 euro și rezultă suma minimă pe care dorește discreționar să o acorde reclamantului, așa cum este stabilit în paragraful 2 pag 4 și regăsita în dispozitiv.

Apelantul a solicitat ca instanța de control judiciar să verifice și să dispună măsuri în sensul celor arătate, tribunalului încălcându-și și sub acest aspect atribuțiile, îndepărtând voit și fără un temei de drept o sumă care se cuvine reclamantului.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, a învederat apelantul, nu se cunosc motivele pentru care au fost reduse de către prima instanță, neexistând precizări față de înscrisurile doveditoare depuse, nefiind justificată neacordarea acestora în sumă de 5433 lei. S-a solicitat admiterea cererii de acordare a acestora în integralitate și să fie îndepărtată greșeala instanței fond care nu s-a pronunțat nici asupra îndreptării de eroare materială solicitată prin adresa înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 02.12.2014.

Ca atare, apelantul a apreciat că este incorectă acordarea doar a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reținând obligativitatea instanței de a motiva hotărârea clar, convingător, pertinent, apelantul a învederat că tribunalul diminuează și are o motivare transparentă și superficială. Mai mult apărările și situația de fapt rămânând neschimbate, urmează ca instanța de apel să motiveze împrejurările ce au determinat prima instanța să pronunțe o asemenea soluție, ce se impune a fi schimbată în tot de către instanța de control judiciar..

Astfel, a susținut apelantul, aceste aspecte pot duce la concluzia unei desființări a hotărârii pronunțate, deoarece motivarea hotărârii este întotdeauna expresă, arătându-se motivele de fapt și de drept, de unde rezultă că ne aflăm în fața unei motivări a soluției, tribunalul neindicând temeiul de drept pentru care a pronunțat o astfel de hotărâre, neprimind un suport legal indicat de norma legală, pe care s-ar putea sprijini soluția dată. Nu se arată și nu se dovedește de ce sunt înlăturate apărările și probatoriile aduse de reclamant, care au fost, în opinia apelantului, pertinente și concludente. Constituie motiv de desființarea a hotărârii nu numai nemotivarea hotărârii , ci și insuficienta motivare a acesteia, a susținut apelantul.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a menține sumele date de instanța de fond și admiterea solicitării de punere la dispoziția reclamantului de către pârâtă a întregii sume de xxxxx,09 lei (sumă corect rezultată și pe care ar fi îndreptățit să o primească reclamantul conform concluziilor expertizei de specialitate) și a întregii sume de 5433 lei, cu titlu cheltuieli de judecata, dovedite. Astfel prin modificarea sentinței, apelantul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata diferenței de: a) xxxxx,59 lei (diferența de la xxxxx,09 lei - suma rezultata conform expertizei contabile și suma dispusa de instanța de fond -1415 lei și 245 euro (1.102,5 lei - 2.517,5) și b) diferența cheltuieli de judecata 2433 lei (diferența de la suma solicitata și dovedită - 5433 lei și suma acordata de instanța de fond -3000 lei).

In subsidiar, apelantul a solicitat admiterea apelului cu schimbarea în tot a sentinței și obligarea intimatei la plata sumei de xxxxx,09 lei (suma corect rezultata conform concluziilor expertizei de specialitate A____ C_____) și a întregii sume de 5433 lei - cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar).

Intimata-pârâtă _______________ a formulat la data de 25.06.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant ca nefondat.

Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:

Critica că instanța de fond, fără vreun temei de drept a reconsiderat, a desființat și a schimbat înțelesul lămurit și fundamentat tehnic al singurei probe veridice, pertinente și utile cauzei: expertiza tehnica contabila întocmită de expert C_____ A____, se va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, și celelalte mijloace de probă.

Însă, pentru a se putea exercita controlul judiciar, este necesar ca soluția instanței în această privință (primirea sau nu a concluziilor expertului) să fie motivată, mai ales atunci când, ajungând la alte concluzii pe baza celorlalte probe

administrate în cauză, instanța înlătură raportul de expertiză ca fiind neconvingător sau îl reține, deși una din părți a cerut înlăturarea lui.

Ca atare, instanța este legată de constatările de fapt ale experților, trecute în raportul de expertiză, precum data raportului, indicarea cercetărilor făcute în prezența părților, a susținerilor acestora etc. Aceste mențiuni, cuprinse în raportul de expertiză, fac dovadă până la declararea falsului, deci, pentru combaterea lor, este necesară înscrierea în fals, deoarece experții lucrează în calitate de delegați ai instanței, iar raportul de expertiză are natura juridică a unui înscris autentic.

În mod eronat expertul a calculat diurna cuvenită apelantului prin aplicarea coeficientului de 2,5, întrucât în decizia nr.2/2013 s-a precizat că începând cu data de 1.01.2013, cuantumul diurnei acordate salariaților ce efectuează deplasări în străinătate este de 35 Euro, putând fi majorată până la 2,5 ori, dar după efectuarea analizei economice și când societatea înregistrează profit.

Potrivit balanței de verificare plăți societatea nu a înregistrat profit, ci pierderi, astfel că nu se poate aplica coeficientul sus-menționat, iar cuantumul diurnei a fost calculat în mod greșit de către expert, motiv pentru care nu se va avea în vedere concluziile raportului de expertiză sub acest aspect.

Deși apelantul susține că prin H.G. nr. 20/16.01.2013 și O.G. nr. 8/23.01.2013 ce aduc modificări Legii nr. 571/2003, se introduc noutăți și în ceea ce privește regimul fiscal al diurnei, astfel că aceasta este considerată a fi un venit asimilat salariilor, Curtea reține că problema pusă în discuție nu se referă la neacordarea diurnei ci doar la majorarea acesteia cu procentul de 2,5.

În ceea ce privește critica ce vizează modalitatea de calcul a dobânzii datorate de către societatea pârâtă, fiind ignorat temeiul de drept indicat de reclamant - art. 1489 noul Cod civil și O.G. nr. 13/2011 ,Curtea apreciază ca nefondată critica mai ales că apelantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 și ale Legii nr. 62/2011, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 166 Codul muncii.

Cu privire la susținerea că instanța de fond a alterat concluziile
expertizei asupra faptului că în realizarea sumei corect calculată s-a scăzut suma de 1400 euro, obținând suma totala finală de xxxxx,09 lei ,iar instanța de fond are un calcul personal, Curtea reține că nu instanța a făcut un calcul personal, scăzând din suma de 1645 Euro, suma de 1400 Euro, ci această sumă scăzută reprezintă de fapt suma încasată de pârât conform probelor administrate în cauză.

Potrivit art. 453 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, când cererea a fost admisă numai în parte judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, ca urmare a admiterii în parte a acțiunii și în baza textului legal sus-menționat, instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată numai în parte.

Curtea în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M_______ R___ F______, domiciliat în Ploiești, ____________________, ______________, ____________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2743/28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ____________________, cu sediul social în Ploiești, _______________________, ____________________. 3, județul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

A____-C_____ B____ E____ S_____

Grefier,

D______ V_____

Red. ES

Tehnored. CC/DV

4 ex./29.10.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX - Tribunalul Prahova

j.f. C_____-A____ M_________

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006