Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 531/2015

Ședința publică de la 17 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ B______

Judecător A____ S____

Grefier S____ B______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul Ț___ S_____, cu domiciliul în G_____, ___________________, ___________.2, ___________, în contradictoriu cu intimata _______________ LICHIDATOR JUDICIAR C.I. B_____ D______, cu sediul în G_____, ____________________. 207, împotriva sentinței civile nr. 1748/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G_____ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „acțiune în constatare”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant T___ S_____ personal și asistat de avocat M_________ C_____, cu împuternicire la dosar (fila 10), lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, conform art. 104 alineat 10 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, prezentându-se pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata acesteia, s-a comunicat modul în care s-a îndeplinit procedura de citare a persoanelor chemate în proces.

Întrebat fiind, apărătorul apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 392 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe cale de consecință, să se admită acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.

Solicită a se constata că pe toată perioada cât a lucrat la _________________, în funcția de tâmplar, a beneficiat de gr. a II-a de muncă, pentru perioada 1.09.1973 – 1.10.1996.

În susținerea acțiunii s-a folosit de probe cu acte, respectiv: copie de pe cartea de muncă a reclamantului, adeverință, copia a două adeverințe de grupă ale altor persoane, colegi ai reclamantului care aveau aceeași funcție cu acesta și care au beneficiat de grupa a II-a de muncă. A mai depus o adeverință din care rezultă că nu a fost găsit în evidențele societății.

Proba cu martori i-a fost admisă.

În cartea de muncă se menționează meseria și perioada.

În consecință, solicită a se constata că pentru perioada 01.09.1973 – 1.10.1996 apelantul beneficiază de grupa a II-a de muncă.

Fără cheltuieli de judecată.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile 482 în referire la art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra apelului înregistrat la Curtea de Apel G_____ – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. XXXXXXXXXXXXX;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

P___ cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului G_____ – Secția I civilă reclamantul Ț___ S_____ a chemat în judecată pe pârâta ______________________ să se constate că în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx96 a desfășurat activitate în funcția de tâmplar, condiții care se încadrează în grupa I de muncă, și eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx96, în funcția de tâmplar. Când a solicitat adeverința pentru grupa a II-a de muncă, adeverință necesară la stabilirea drepturilor de pensie, i s-a răspuns că arhiva societății a fost predată către ____________________, însă această societate a precizat că a primit o arhivă incompletă.

În drept, au fost invocate dispozițiile din Ordinul nr. 50/1990 și art. 2502 alin. 2 Cod civil.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

În temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.

P___ sentința civilă 1748/20.11.2014 Tribunalul G_____ a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Ț___ S_____ în contradictoriu cu pârâta _______________ lichidator judiciar C.I. B_____ D______ (cu opinia separată a asistenților judiciari).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:

În fapt, reclamantul Ț___ S_____ a fost angajatul societății pârâte ____________________ IPL G_____), având încheiat contract individual de muncă în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx96, pe funcția de tâmplar, astfel cum reiese din copia carnetului de muncă (file 8-15 dosar fond).

În drept, până la data de 01.04.2001 încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupele I și II de muncă, s-a făcut prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, abrogat prin Legea nr. 19/2000.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 % , iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70 % din programul de lucru.

În conformitate cu dispozițiile pct. 6 și urm. din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se făcea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită, la cererea salariatului.

Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiții deosebite se stabilea prin totalizarea, până la obținerea unui an complet de muncă, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I și II de muncă.

Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se făcea pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.

Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile aveau obligația sa analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.

Rezultă astfel o ________ condiții atât de ordin procedural, cât și de ordin formal, ce trebuia în mod cumulativ îndeplinite în vederea încadrării în grupele I și II de muncă a categoriilor de personal care au lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Potrivit Ordinului nr. 590/2008, pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cererile persoanelor interesate de eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, se întocmesc și se eliberează, conform modelului prevăzut în anexă, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.

În concluzie s-a reținut că nu sunt întrunite prevederile Ordinului nr. 50/1990, întrucât reclamantul din prezenta cauză nu a respectat condițiile de ordin procedural, cât și cele de ordin formal. Pe de altă parte, s-ar încălca și principiul contributivității, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, dreptul la asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor plătite.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că, pentru a putea verifica în cauză criteriile stabilite prin Ordinul 50/1990, reclamantul ar fi trebuit să acționeze într-un interval de timp rezonabil, în care aspectele de fapt legate de condițiile concrete de muncă și modul de acțiune sau inacțiune al angajatorului ori a autorităților în recunoașterea lor să poată fi supuse unor verificări reale, concrete și judicioase.

Dovedirea condițiilor concrete de muncă ale unui angajat după o lungă perioadă de timp de la încetarea lor, în lipsa unor probe specifice, care nu au putut fi conservate, este aproape imposibil de realizat, iar proba testimonială cu audierea unor persoane care se află în aceeași situație juridică și au aceleași interese cu acest angajat este ineficientă.

Față de reglementările legale menționate, instanța a respins cererea ca nefondată.

În motivarea opiniei separate asistenții judiciari au arătat că din copia carnetului de muncă rezultă că în perioada menționată în cererea de chemare în judecată reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de tâmplar, activitate ce se încadrează la grupa a II-a de muncă, conform pct. 121 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.

S-a mai arătat că din copiile adeverințelor eliberate altor colegi ai reclamantului, care au lucrat în aceleași condiții de muncă cu acesta, rezultă că ei au beneficiat de grupa a II-a de muncă, iar simpla lipsă a mențiunilor respective din carnetul de muncă al reclamantului nu îl poate priva de un drept al său.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod eronat prima instanță a interpretat materialul probator administrat în cauză, respectiv proba cu acte și cea testimonială, cu copia carnetului de muncă, a unor adeverințe eliberate unor colegi cu care apelantul a lucrat în aceeași secție, pe aceeași funcție și în aceleași condiții de muncă, precum și declarațiile martorilor, demonstrând că a beneficiat de grupa a II-a de muncă, aspect ce trebuie constatat și prin hotărâre judecătorească;

- în mod greșit prima instanță îi impută faptul că nu ar fi respectat formalitățile de obținere a drepturilor date de grupa a II-a de muncă și că nu ar fi acționat într-un termen rezonabil pentru prezervarea acestor drepturi, în condițiile în care dreptul solicitat a fost demonstrat în cauză, așa cum rezultă și din opinia separată exprimată de asistenții judiciari;

- în alte cauze similare colegii săi au obținut pe cale judiciară aceleași drepturi solicitate și de reclamant prin prezenta acțiune.

În dovedirea apelului apelantul a solicitat administrarea probei cu acte, depunând la dosar practică judiciară în sensul admiterii acțiunii și o adeverință eliberată unui alt coleg de serviciu, din care rezultă că a beneficiat de grupa a II-a de muncă.

În drept a invocat disp. art. 466 și urm. N.C.proc.civ. și ale Ordinului nr. 50/1990.

Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță, astfel că nu s-a putut afla poziția ei cu privire la apelul promovat.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză prin prisma motivelor de apel, pentru a da eficiență principiului disponibilității părților în procesul civil și a face aplicarea disp. art. 477 N.C.proc.civ, Curtea apreciază că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Din copia carnetului de muncă al apelantului rezultă fără dubiu că în perioada 1.09.xxxxxxxxxxxxx96 acesta a fost angajatul intimatei în funcția de tâmplar, activitate ce se poate încadra în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, pct. 121 din Anexa nr. 2 la Ordin.

Este posibil, așa cum rezultă și din adeverințele eliberate altor salariați ai intimatei, care desfășurau tot activități de tâmplărie, ca această categorie de muncitori să fi desfășurat activități ce se încadrau în grupa a II-a de muncă.

Ceea ce nu a demonstrat apelantul în fața instanțelor de judecată este respectarea disp. art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, respectiv că a desfășurat activități încadrabile în grupa a II-a de muncă cel puțin 50% din timpul lucrat.

Mai mult decât atât, în cauză nu s-a dovedit cu nici un mijloc de probă că la acel moment s-au respectat disp. art. 6 din Ordin, respectiv faptul că sindicatul și conducerea intimatei a nominalizat persoanele, respectiv și pe apelant, a căror activitate se încadra în grupa a II-a de muncă, cu atât mai mult cu cât acest lucru nu se regăsește menționat în carnetul de muncă al apelantului.

Mai mult decât atât, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că o astfel de nominalizare s-ar fi făcut de intimată pentru perioada anterioară anului 1990, conform disp. art. 2 și 3 din Decretul nr. 68/1990, aspect ce ar fi putut duce la concluzia că apelantul ar fi beneficiat de acest drept.

Instanța de fond în mod corect a arătat că încadrarea unui angajat într-o grupă de muncă avea implicații financiare și în ceea ce privește contribuțiilor de asigurări sociale, contribuții suplimentare ce dădeau dreptul persoanei asigurate de a beneficia de grupa de muncă respectivă.

Chiar dacă în alte cauze judiciare alți colegi ai apelantului ar fi obținut pe cale judecătorească recunoașterea faptului că au lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă, acele hotărâri nu conduc automat la admiterea acțiunii de față, nefiind opozabile apelantului-terț în acele raporturi juridice.

Față de toate aceste motive Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii apelului ca nefondat, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 N.C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ț___ S_____, cu domiciliul în G_____, ___________________, ___________.2, ___________, în contradictoriu cu intimata _______________ LICHIDATOR JUDICIAR C.I. B_____ D______, cu sediul în G_____, ____________________. 207, împotriva sentinței civile nr. 1748/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G_____ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „acțiune în constatare”.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015.

Președinte, D___ B______		Judecător, A____ S____
	Grefier, S____ B______

Redactat: jud.D___ B______/13.10.2014

Tehnoredactat: SB/4 ex./13.10.2015

Fond: jud. D___ G_______ B_______

Asistent Judiciar M____ C_____ V____

Asistent Judiciar V______ N______