R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIa civilă Nr. 982/ap Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 14 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D______ N________ - judecător

Judecător: C_______ Ș________

Grefier: N_______ A_______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta S________ P_____ de Asistență Socială F______, împotriva sentinței civile nr.444/MAS din data de 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H_______ A_____ în substituirea avocat C______ A______ T_______ pentru apelanta reclamantă S________ P_____ de Asistență Socială F______, lipsă fiind intimata pârâtă C____ S____ M______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire, învederând că nu are cereri prealabile de formulat, probe noi de solicitat.

Nemaifiind alte cereri formulate, în baza art.392 Cod de procedura civilă, instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului .

Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

De asemenea, solicită a se reține că instanța în mod greșit a constatat că nu s-a dovedit încasarea sumelor. Apreciază că din înscrisurile depuse s-a dovedit că intimata a încasat sumele respective, astfel că acțiunea este întemeiată.

În baza art.394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile.

C U R T E A :

Constată că prin sentința civilă nr. 444/MAS/11.03.2015, pronunțată de Tribunalul B_____, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta reclamantul S________ de Asistență Socială F______ în contradictoriu cu pârâta C____ S____ M______.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Pârâta C____ S______ M______ are calitatea de angajată a reclamantului, în temeiul unui contract individual de muncă, nedepus la dosarul cauzei.

În această calitate, pârâta a încasat de la reclamant în perioada 2008 – până în prezent, diferite sume de bani, cu titlu de spor de dispozitiv, de confidențialitate și sume compensatorii.

Instanța reține că la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul F______ s-a desfășurat o acțiune de audit al conturilor anuale de execuție pentru exercițiul bugetar al anului 2010, Camera de Conturi B_____ emițând decizia nr. 6/7.02.2012. Prin această decizie s-a dispus ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plata în anii 2009 și 2010 către personalul contractual și funcționari publici a unor sporuri și facilități care exced cadrului legal de salarizare pentru personalul din administrația publică locală și pentru recuperarea prejudiciului stabilit. Împotriva Deciziei Camerei de Conturi B_____, instituția supusă controlului a formulat contestație, aceasta fiind respinsă, conform Încheierii Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B_____ nr. 76/10.05.2012.

Împotriva Deciziei și a Încheierii menționate reclamanta a formulat acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ. Acțiunea în anulare a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului B_____.

Prin sentința civilă nr. 5687/CA din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B_____ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI F______ în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi A României și Camera de Conturi B_____ și, în consecință: s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 6/07.02.2012 și a Încheierii nr. 76/10.05.2012 în ceea ce privește pct. II.2 și II.3 din Decizia nr. 6/07.02.2012; s-au respins restul pretențiilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat calea de atac a recursului atât reclamantul Primarul municipiului F______, cât și pârâta Curtea de Conturi a României. Prin decizia civilă nr. 1773/R/10.06.2014 Curtea de Apel B_____ a respins recursul formulat de recurentul - reclamant Primarul municipiului F______ împotriva sentinței civile nr. 5687/CA/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX; a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 6/07.02.2012 și a Încheierii nr. 76/10.05.2012 numai în ceea ce privește pct. II.3 din Decizia nr. 6/07.02.2012;

În fapt, prin Decizia nr. 6/2012, Camera de Conturi B_____ a reținut că reclamanta a efectuat în anul 2009 plata reprezentând indemnizații de hrană și în anul 2010 plăți reprezentând spor de confidențialitate, indemnizație de dispozitiv și sume compensatorii – facilități acordate în luna decembrie 2009, în baza Contactului Colectiv de Muncă nr. 5341/2008, a sentinței civile nr. 3724/2007 și 299/2008 a art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale Ordinului MAI nr. 496/2006. ceea ce a dus la încălcarea art. 3 și 10 din OUG nr. 1/2010, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, art. 14 și 23 din Legea nr. 273/2006 și art. 2 din CCM la nivel național nr.2895/2006.

Curtea aapreciat că în mod corect pârâta a dispus luarea măsurii prevăzută la pct. nr. II.2 din Decizia nr. 6/2012, anularea acesteia de către prima instanță nefiind justificată.”

În urma auditului financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetare întocmite pentru anul 2013 efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul F______, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B_____ , prin Decizia nr. 65/25.07.2014, a stabilit că sumele de bani constând în spor de dispozitiv, spor de confidențialitate și sume compensatorii au fost acordate de către această instituție angajaților săi în mod necuvenit, impunând ordonatorului principal de credite obligația de stabilire în condițiile legii a întinderii prejudiciului creat bugetului local al municipiului F______ a acestor drepturi, stabilind în acest sens și termenul de realizare a obiectivului impus.

Ca urmare a acestei situații, prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei judecăți, reclamantul a solicitat restituirea de către pârâtă a sumelor de bani mai sus amintite, încasate de către acesta din urmă în mod necuvenit.

Legalitatea încasării drepturilor bănești menționate în petitele cererii de chemare în judecată a format obiectul analizei Curții de Conturi și a instanței de judecată, conform celor de mai sus, astfel încât, dacă s-ar fi probat încasarea efectivă a acestor sume, ar fi fost incidente prevederile art. 256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Faptul că pârâta a încasat necuvenit sumele de bani precizate în cererea de chemare în judecată a fost dovedit doar cu extrasele din evidențele contabile ale reclamantei depuse la fila 48 a dosarului. Instanța reține că din niciun înscris depus la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta ar fi încasat efectiv sumele pretinse, întrucât reclamantul nu a depus la dosarul cauzei statele de plată sau alte documente justificative care să conțină semnătura salariatului său. Potrivit art. 168 alin.1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

În același timp sunt incidente și prevederile art. 2 din Legea nr. 84/14.06.2012, potrivit cărora s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 (inclusiv pentru veniturile de natură salarială stabilite în baza contractului colectiv de muncă, cum este cazul în speță) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Instanța constată de asemenea și aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 124/23.09.2014 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 din actul normativ menționat trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Cum existența prejudiciului în patrimoniul reclamantului a fost constatată printr-o decizie a Curții de Conturi, iar prejudiciul constă în drepturi salariale reprezentând spor de dispozitiv, spor de confidențialitate și sume compensatorii, rezultă că reclamantul nu mai poate obține un titlu executoriu împotriva pârâtei.

În ce privește petitul formulat în subsidiar, instanța apreciază că este nefondat. Instanța judecătorească nu poate fi chemată decât să soluționeze un litigiu ivit între părțile procesului, iar nu să constate incidența unor texte de lege, a căror aplicabilitate a fost deja reținută, iar consecința acestui fapt este respingerea capătului de cerere formulat în principal. Este de asemenea inutilă dispoziția de a exonera pârâta de la plata sumelor aferente anilor 2008 și 2014, întrucât există prevederi legale, care au aplicabilitate fără a fi condiționate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta S________ P_____ de Asistență Socială F______, iar prin motivele de apel, soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente :

Apelanta arată că cererea de chemare în judecată este greșit calificată de către prima instanță, în sensul că a solicitat exonerarea pârâtului de la plata sumei solicitate, ca urmare a existenței legilor speciale de exonerare de la plata unor sume constatate de către Curtea de Conturi a României, ca fiind nelegale.

Apelanta susține că acțiunea formulată este fondată și caracterizată de un interes procesual legitim, în conformitate cu prevederile art. 256 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, iar măsura de control aplicată instituției este de stabilire și recuperare a acestui prejudiciu.

Conform practicii judecătorești a Tribunalului B_____, Secția I Civilă, s-a admis cererea instituției reclamante într-o cauză similară și pârâta a fost obligată la plata sumei solicitate, odată cu exonerarea acesteia de la plata sumei – sentința civilă nr. 158/MAS/2015 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Apelanta arată că singurele condiții pentru recuperarea acestor sume constau practic în existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.

Analizând soluția apelată prin prisma motivelor de apel, precum și în baza caracterului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea reține că apelul reclamantei nu este întemeiat pentru următoarele considerente :

Drepturile salariale ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății reprezintă contravaloarea sporului de dispozitiv, a celui de confidențialitate și a unor sume compensatorii, încasate de către partea pârâtă în perioada 2008 – 2014. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 84/2012 și Legii nr. 124/2013 s-a dispus exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar urma să le restituie ca urmare a unor decizii de impunere emise de angajator, ca o consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

Cererea reclamantului, de a obliga angajatul la plata unor sume de bani pentru care legiuitorul a prevăzut exonerarea de la plată, nu poate fi primită întrucât prin aceasta s-ar încălca tocmai aceste dispoziții legale imperative de exonerare. De asemenea, nu se poate admite nici cererea formulată în subsidiar prin care se solicită să se constate incidente prevederile Legii nr. 84/2012 și Legii nr.124/2004 și să se dispună exonerarea de la plata sumelor datorate de către pârâți, deoarece constatarea incidenței unor texte de lege nu este admisibilă. Astfel, potrivit art. 35 Cod procedură civilă „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”. În speță, cererea formulată în principal, de obligare la plata unor sume bănești, este una în realizarea acestor drepturi și exclude admisibilitatea cererii în constatarea exonerării de la plata acelorași drepturi bănești, aceste cereri fiind totodată lipsite de interes și contradictorii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul reclamantei va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de către apelanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului F______ împotriva sentinței civile nr. 444/Mas/11.03.2015, a Tribunalului B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.

Red.CȘ/14.09.2015

Tehnored.N.A. 17.09.2015- 4 ex.

Jud fond M.I.B___