R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1590

Ședința publică din data de 22 octombrie 2015

Președinte – A______ M____ R___

Judecător – M_______ P_____

Grefier - C_______ C_____________

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S______ I____, domiciliat în com. Drajna, _________________, _____________________, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 1431 din 22 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă ________________ SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, apelantul reclamant a depus la dosar concluzii scrise, în cadrul cărora, a solicitat judecata cauzei și în lipsa acestuia.

Curtea, față de data înregistrării cauzei pe rolul primei instanțe, față de dispozițiile legale aplicabile litigiului pendinte, precum și de dispozițiile legii speciale, califică drept apel calea de atac ce se poate exercitata în cauza pendinte, cale de atac care de altfel a fost indicată în hotărârea de primă instanță și față de solicitarea apelantului de soluționare a cauzei și în lipsa sa, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C U R T E A:

Prin cererea de chemare în judecată nr.XXXXXXXXXXXXX, înregistrată la data 08.09.2014, reclamantul S______ I____ în contradictoriu cu pârâta S.C U______ 1 M__ SA a solicitat să se constate faptul că în perioadele 30.08.xxxxxxxxxxxxx79 și 18.12.xxxxxxxxxxxxx82 a lucrat efectiv în procent de 100% în grupa a I a de muncă în procent de 100%.

A solicitat totodată eliberarea unei adeverințe.

În motivarea acțiunii se arată faptul că a lucrat în funcția de lăcătuș montator construcții metalice.

În secția în care lucra se efectuau piese de mari, iar condițiile de muncă erau foarte grele și pentru care persoanelor care lucrează la fabricarea acestora li se acordă grupa a I a de muncă.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Ordinului nr.50/1990.

În dovedirea acțiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiza de specialitate mașini unelte și sisteme de producție.

La data de 28.11.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat faptul că nu se opune admiterii acțiunii și totodată solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.

Din tabelul nominal depus în dovedirea întâmpinării, reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în perioada 30.08.xxxxxxxxxxxxxxx79 și 18.12.xxxxxxxxxxxxxxx82.

La data de 23.12.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor din întâmpinare.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr.1431 din 22 mai 2015 prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, reclamantul a fost încadrat în funcția de lăcătuș mecanic în cadrul Secției Mecanică 6 în perioada 30.08.xxxxxxxxxxxxx79 și 18.12.xxxxxxxxxxxxx82.

În Secția Mecanică 6 se află instalată o cabină de vopsire industrială în curent de aer vertical în care au loc procese de vopsire cu vopsele pe bază de solvenți organici, proiectarea și executare acestor secții fiind făcută cu mulși ani în urmă, nefiind dotate cu spații de izolare (pereți protectori) în care să se execute diverse operațiuni de curățare prin polizare, chituire, grunduire și vopsire a reperelor, astfel că în urma executării acestor operațiuni în mijlocul secției, rezultă pulberi metalice, iar vaporii de vopsea se răspândesc în toată secția, afectând salariații.

A mai reținut prima instanță că, activitatea prestată de reclamant a fost expertizată de către expert prin prisma sarcinilor de serviciu și a locului de desfășurare ca făcând parte din activități susceptibile de a fi încadrate în grupa a I a de muncă.

Argumentarea expertului vizează faptul că lăcătușul montator poate fi asimilat cu lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă, în conformitate cu prevederile exprese ale ordinului 50/1990, poz.95, Anexa nr.1.

Tribunalul a apreciat că nu poate ține seama de aceste concluzii, considerându-le ca nefiind conforme cu activitatea efectiv prestată de către reclamant.

A învederat prima instanță că, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.

M__ mult, reclamantului îi revenea obligația de a administra orice mijloace în contraprobă, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor sale.

Ordinul 50/1990, pct.95, Anexa nr.1, cu modificările și completările ulterioare încadrează „operații de sudură executate la interior și lăcătușul montator poate fi asimilat cu lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă” .

Față de toate argumentele expuse, în baza art.266 și următoarele Cod muncii, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta, ca fiind neîntemeiată.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul a lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.

Împotriva acestei hotărâri a declarat cale de atac intitulată recurs reclamantul S______ I____, criticând-o pentru motive nelegalitate și netemeinicie.

Respectiva cale de atac a fost calificată drept apel de către instanța de control judiciar.

În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că, prin sentința atacată tribunalul i-a respins acțiunea pe motiv că activitatea prestată de acesta nu poate fi asimilată cu lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează cu sudorii în aceleași condiții de muncă și că nu a administrat probe care să convingă instanța de temeinicia cererii.

Raportat la acestea apelantul a învederat că, prin întâmpinare însăși pârâta U______ 1 M__ - Ploiești a afirmat că nu se poate opune admiterii acțiunii , aspect reținut chiar de instanța de fond în sentință.

Prin urmare, chiar pârâta recunoaște pretențiile sale și că de fapt activitatea prestată poate fi asimilată cu lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă. În aceste condiții administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, nu se mai impune deoarece aceasta achiesează la pretențiile sale.

Apelantul a arătat că proba cea mai elocventă, este expertiza efectuată în cauză unde se arată clar și cert, în concluziile acesteia, că în perioada 30.07.1977 – 09.06.1979 și 18.12.1980 – 01.07.1982 având meseria de lăcătuș montator în cadrul Secției Mecanice 6 - Construcții Metalice, activitățile desfășurate și locul de muncă se încadrează în grupa I, de muncă în procent de 100% din timpul de muncă, în baza prevederilor Ordinului 50 /1990R, Anexa I (actualizată), poz. 95..

În aceste condiții, este fără putință de tăgadă că munca prestată se încadrează în grupa I de munca.

Apelantul a învederat că, cu toate acestea, instanța de fond dacă considera că aceste probe sunt ineficiente trebuia să dea eficiență rolului activ și să încuviințeze din oficiu probele ce le considera necesare pentru a verifica nelămuririle pe care le-ar fi avut cu privire la speță și nu să se mulțumească cu împrejurarea că lui îi revenea obligația să administreze orice mijloc de probă.

M__ mult, apelantul a arătat că instanța nici nu indică concret ce fapt mai trebuie dovedit, pentru că din considerentele sentinței nu poate înțelege ce trebuia să mai dovedească suplimentar peste cele dovedite deja.

Față de aceste considerente, apelantul reclamant a solicitat admiterea căii de atac ca fondată, casarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii așa cum a formulat-o.

La data de 15.10.2015, apelantul reclamant a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat motivele de apel și a solicitat admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având ca două petite și anume: să se constate că în perioadele 30.08.xxxxxxxxxxxxx79 și 18.12.xxxxxxxxxxxxx82 reclamantul, apelant în prezenta fază procesuală a lucrat efectiv în procent de 100% în grupa a I a de muncă în cadrul pârâtei ________________ Ploiești, intimată în litigiul pendinte pe rolul Curții și să îi fie eliberată o adeverință în acest sens.

Procedând la soluționarea cauzei prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.

O primă critică a apelantului vizează împrejurarea că, înseși pârâta, pe cale de întâmpinare în fața primei instanțe a învederat că nu se opune admiterii acțiunii, recunoscând astfel pretențiile sale în sensul că activitatea prestată poate fi asimilată cu lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează în aceleași condiții cu sudorii, proba cu interogatoriu societății nemaipunându-se față de achiesarea la pretențiile reclamantului.

În acest context Curtea observă că, poziția procesuală a pârâtei din cuprinsul întâmpinării, are la bază o anumită practică judiciară, iar nu punctul de vedere al societății în sensul temeiniciei acțiunii, acesta menționând în mod expres că nu are temei legal pentru a nominaliza noi salariați în grupa superioară de muncă.

Altfel spus, o astfel de atitudine nu poate fi considerată o achiesare a pârâtei la pretențiile deduse judecății, nevalorificată de către tribunal și care eventual ar fi făcută inutilă proba cu interogatoriu.

Pentru motivele arătate Curtea apreciază ca nefondate criticile apelantului vizând aspectele analizate.

Nefondate sunt și criticile potrivit cărora proba cea mai elocventă este expertiza efectuată în cauză, condiție în care este fără putere de tăgadă că munca prestată se încadrează în grupa I de muncă.

Astfel, este real că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în funcțiile de lăcătuș mecanic și lăcătuș montator la Secția Mecanică 6 se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%.

Numai că, raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, instanța nefiind ținută de concluziile expertului în măsura în care acestea nu se coroborează cu restul materialului probator.

Ori, din chiar cuprinsul lucrării expertul face referiri generale la sarcinile de lucru raportat la secția din cadrul pârâtei în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și numai prin raportare la funcția de lăcătuș montator, fără a arăta în concret care au fost activitățile desfășurate de acesta, pentru a concluziona că acestea s-ar încadra în poziția 95 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 și anume cea referitoare la operații de sudură executate la interior și la lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă.

De altfel este de remarcat că, în concluziile lucrării expertul face referire numai la funcția de lăcătuș montator, deși chiar acesta reținuse anterior că pentru o anumită perioadă, de asemenea constată ca lucrată în grupa I de muncă, reclamantul a îndeplinit funcția de lăcătuș mecanic.

Așa fiind, în mod corect tribunalul nu și-a putut fundamenta soluția pe concluziile expertului, neexistând posibilitatea de a verifica în concret care anume activități l-ar fi îndreptățit pe reclamant la beneficiul grupei I.

Sub aspectul criticilor privitoare la lipsa de rol activ a tribunalului Curtea reține că, împrejurarea că prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză nu înseamnă că acesta nu și-a exercitat rolul activ, ci dimpotrivă că, a avut în vedere la stabilirea situației de fapt întregul material probator administrat în cauză.

Nici susținerea apelantului în sensul că instanța era obligată să încuviințeze probele pe care le considera necesare din oficiu, nu poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar.

Astfel, în lumina dispozițiilor art. 254 alin. 6 Cod pr. civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probele pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Așa fiind și criticile vizând aceste aspecte sunt nefondate.

Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile apelantului în sensul că din hotărârea atacată nu rezultă concret ceea ce trebuia dovedit.

Este indiscutabil că reclamantul trebuia să dovedească temeinicia demersului său judiciar și care nu a putut fi probată cu probele administrate.

Pentru toate motivele arătate Curtea, în baza art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamantul S______ I____, domiciliat în com. Drajna, _________________, _____________________, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 1431 din 22 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă ________________ SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, jud. Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

A______ M____ R___ M_______ P_____

Grefier,

C_______ C_____________

Red. AMR

4 ex./02.11.2015

d. f. nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j. f. E_____ C________ D___

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120