DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluționarea

conflictelor de muncă și asigurări sociale

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1816

Sedința publică din data de 16.11. 2015

Instanța constituită din :

Președinte: S____ A________

Asistent judiciar : M___________ M_____

Asistent judiciar : B_____ V_____

Grefier : A_____ Ghiorghița

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare” cerere formulată de reclamanta I___ E________ cu domiciliul în ___________________________, ___________________, județul Dâmbovița, având mandatar pe T_____ G_______ (numai pentru reprezentare în instanță) în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean al Arhivelor Naționale, cu sediul în Târgoviște, ___________________________, nr.6, județul Dâmbovița.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lin 1, lit. l, din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 270 din Codul muncii republicat .

La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat : pentru reclamanta I___ E________- mandatarul T_____ G_______ și au lipsit reclamanta și reprezentantul pârâtului .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cauzei, stadiul judecății, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că s-a depus la dosar raportul de expertiză, după care:

Mandatarului T_____ G_______, pentru reclamantă, i se comunică un exemplar al raportului de expertiză.

Reprezentantul reclamantei precizează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, consideră cauza în stare de judecată, depune concluzii scrise.

Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, nu sunt incidente de soluționat și luând act că mandatarul a depus concluzii scrise, rămâne în deliberare asupra cauzei de față.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, înregistrată la 22.06.2015, reclamanta I___ a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că a lucrat ca muncitor necalificat, muncitor in formare calificare si muncitor calificat prelucrător prin așchiere piese din fonta „găuritor- filetator” în mediu nociv,cu noxe toxice-activitate încadrată în procent de 100%, conform precizărilor Ministerului Muncii și deciziilor SARO SA, în grupa a II-a de muncă, in perioada 23.12.1976 - 1.03.1985, în cadrul secției Mecanica Ușoara Universala situată în Hala industrială monobloc alături de secțiile Scularie, Mecano-Energetic, Axe, Roti dințate Montaj, Mecanică Grea, Acoperiri chimice și metalice, hala industriala monobloc fiind încadrata în grupa a II-a de muncă conform documentelor emise de organele competente.

Motivând cererea, reclamanta a arătat că în perioada menționata a fost angajata fostei SARO SA devenita ulterior WTS SA, în hala monobloc industrială,secția Mecanica Ușoara Universala, in mediu nociv cu noxe în grupa II de muncă ca muncitor necalificat, în perioada 23.12.xxxxxxxxxxxxx76, ca muncitor in formare găuritor - filetator, în intervalul 25.12.xxxxxxxxxxxxx77 și ca muncitor calificat găuritor - filetator prelucrător prin așchiere piese din fonta, în perioada 25.04.1977- 1.03.1985, meserie dobândita în urma absolvirii cursului de calificare la locul de munca dovedit cu Certificatul de absolvire 856/1977 precum și prin înscrierile din Carnetul de munca.

S-a menționat că locul de muncă, secția Mecanica Ușoara Universala era amplasata în hala industrială monobloc în care nu existau despărțituri între secții care să împiedice propagarea noxelor profesionale generate din cadrul unei secții către celelalte secții, în locuri de muncă cu mediu nociv, cu noxe deosebite din punct de vedere al sănătății praf de fondă și pulberi nesilicogene - rezultat în urma prelucrării prin așchiere și polizării carcaselor, batiurilor din fontă, a ascuțirii sculelor, polizării matrițelor care se confecționau aici, praf de fontă care este cancerigen și într-o atmosferă puternică de gaze toxice rezultate în procesul de bobinare,vopsire cu pistolul pneumatic și noxe chimice foarte otrăvitoare –cianuri de sodiu și potasiu, compuși ai acidului cianhidric, rezultate din procesul de acoperiri chimice si metalice-galvanizare, zincare, secție ce funcționa în aceeași hală industrială monobloc ce au afectat grav sănătatea.

Reclamanta a învederat că hala industrială monobloc, datorită mediului nociv, noxelor otrăvitoare era denumită drept „bomba cu gaze”, „camera de gazare” și a afectat grav si ireversibil sănătatea angajaților, datorită expunerii timp îndelungat noxelor, cu boli precum și decese.

S-a subliniat că specificul secțiilor din hala industrială monobloc, Mecanica Universala, Sculărie Accesorii SDV, Montaj, Axe, Roți dințate, Automate, Mecano Energetic, Mecanică Grea consta în primul rând în prelucrarea prin așchiere de piese din fontă care au foarte mare dispersie în atmosferă încadrându-se în activitățile catalogate de lege „condiții toxice de muncă” conform prevederilor Ordinelor nr. 50, 125/1990 ale MMPS, prin Scrisoarea 43G/1242J 23.06.1997 a Ministerului Muncii confirmându-se încadrarea locurilor de muncă din hala industrială în condițiile grupei a II-a de muncă.

În continuare, s-a arătat că indiferent de măsurile tehnice și/sau organizatorice posibil de luat la postul de lucru, existența noxelor nu putea fi anulată deoarece acestea erau generate de însăși procesul tehnologic, adică de operațiile efectuate de prelucrare prin așchiere piese din fontă și acoperiri metalice.

Prin Scrisoarea 43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii, s-a apreciat că activitatea de prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă la SARO SA se încadrează în grupa II de muncă, adică meseriile de prelucrare prin așchiere dar și locurile de muncă unde se efectuau aceste prelucrări de așchiere situate în hala monobloc industrială unde se situa și secția Mecanica Universala.

De asemenea, s-a precizat că peste 85% din masa unui strung mediu este din fontă(batiu,sănii ,păpușă fixă, păpușa mobilă, pinolă)piese care se toarnă din fontă și apoi sunt prelucrate prin așchiere, frezare, mortezare, rabotare, strunjire, rectificare, găurire, filetare, polizare, tușare, ajustare etc.

Urmare a dispoziției Ministerului Muncii nr..43G/1242/26.06.xxxxx, S.C. SARO S.A. a nominalizat meseriile care sunt încadrate în grupa II de muncă, astfel că potrivit Tabelului nr.2 bis pct. 3 din decizia nr.8483/16.06.1998, este menționată ca făcând din grupa II de muncă și meseria de găuritor .

Ca gauritor-filetataor -prelucrător prin așchiere, lucrând piese din fontă, reclamanta a evidențiat că a fost supusă direct și permanent acestor noxe, știindu-se că praful de fontă este foarte toxic, fiind cancerigen.

Obiectul de fabricație al SARO era fabricarea strunguri normale și automate (abrevierea S.A.R.O. -înseamnă Strung Automat cu Cap Revolver Orizontal) iar peste 85% din masa unui strung de dimensiune medie este din fontă și având în vedere prevederile Ordinului 50/1990 ce consideră suficient a se lucra numai 70% din program piese din fontă, rezultă că toți prelucrătorii prin așchiere, strungari, rectificatori, frezori, polizatori, broșatori, mortezori, rabotori, găuritori) din hala monobloc industrială , precum și toți salariații care lucrau aici -indiferent de secție, meserie și funcție sunt încadrați în grupa II de muncă, inclusiv reclamanta.

În susținerea cererii, s-a menționat că și colegilor de muncă din hala industrială monobloc - unde se prelucrau piese din fontă, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești au constatat că au lucrat în procent de 100% în locuri de munca încadrate în grupa II de muncă, exemplificându-se sentințele nr. 2299/29.11.2010( pentru dl. inginer lftode Antonel, inginer șef - Director care a lucrat 70% in condițiile grupei II de munca); 2261/7.11.2011(subinginer Grajdan V_____ - Șef secție); 2350/7.12.2010 (inginer M_______ E____- Șef secție) ș.a. și decizii ale Curții de Apel Ploiești: 705/20.11.2013;3905/27.11.2013;3946/27.11.2013;170/28.01.2014,etc.

Reclamanta a mai arătat că potrivit dispozițiilor art.292 din Codul muncii, art.4 si 5 Cod civil, dispozițiile privind drepturile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care România este parte, cu Convențiile si recomandările Organizației Internaționale a Muncii, cu normele dreptului internațional al muncii. Daca exista neconcordanțe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale iar normele dreptului Uniunii Europene se aplica în mod prioritar indiferent de calitatea sau statutul părților.

S-a făcut referire totodată și la Avocatul Poporului care a arătat că potrivit art.2502alin. 2, punctul. 2 Cod civil, drepturile privitoare la acțiunea în constatare a existentei unui drept sunt imprescriptibile.

Prin Decizia 258/20.09.2004 pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. Astfel prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au lucrat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

De asemenea Ordinul 50/1990 completat cu Ordinul 125/1990 și 111/1991 nu este limitativ, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.

Art.3 din Ordinul nr.50/1990 arată că beneficiază de încadrarea în grupele I si II de munca fără limitarea numarului, muncitori ingineri, subingineri, maistrii, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care au desfășurat activitate la locurile de munca menționate. Încadrarea în grupa respectiva se face proporțional cu timpul lucrat la locurile de munca cu aceste condiții nocive cu condiția ca pentru grupa I personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru .

Prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțele de judecată conform art. 147 din Constituție s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași condiții cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, că toate categoriile de persoane care au lucrat în aceleași condiții se află într-o situație identică, ceea ce impune si tratament juridic identic.

S-a subliniat că principiul nediscriminării, f consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, art.21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar Curtea Constituționala a statuat în mod constant în jurisprudența sa că situațiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie să difere in esența pentru a justifica deosebirea de tratament juridiciar, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv .

În probațiune, s-au solicitat dovezile cu înscrisuri și expertiza tehnica.

S-au anexat cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 270 din Codul muncii, carnetul de munca ________ nr. xxxxxxx eliberat de lntreprinderea de Strunguri „SARO” Targoviste la 10.01.1977, CI. ________. nr. xxxxxx eliberată de SPCLEP Târgoviște, scrisoarea nr. 43G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii adresată SARO S.A., Tabelul nr.2 bis din decizia nr.8483/16.06.1998 emisă de S.C. SARO S.A. cu meseriile, funcțiile încadrate în grupele I și II de muncă în care este nominalizata și meseria de strungar, procesul-verbal xxxxx/27.09.2012 de preluare a arhivei fostei WTS-SARO de către S________ Județen Dâmbovița al Arhivelor Naționale; Decizia nr.87 din 1,06.1999 a Curții Constituționale, cererea 561/18.06.2015 către serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale.

În drept, se invocă art.35 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 1, 26, 257, 1357-1359, 1381, 1516 alin.1 si 3, 1944, 2502 alin.1 si 2 din Legea 287/2009(Codul civil), art. 1073-1075 Cod civil de la 1865, în vigoare la data activității reclamantei, art.292 Codul muncii, dispozițiilor Ordinelor nr.50/1990, 125/1990 art.126 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, art.5 alin.3 si art.14 alin.2 din H.G.261/2011 coroborat si cu disp.art.4 din Legea 16/1996 precum si in baza Deciziei 87/1.06.1999 a Curții Constituționale, art.21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.7 si 17(2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pârâtul a formulat întâmpinare în sensul respingerii cererii pe considerentul că nu are vreo culpă și nici nu se poate constatat vreun refuz nejustificat din partea sa cu privire la un drept sau interes legitim al reclamantei, în condițiile în care, după desființarea S.C. W.T.S. S.A.(fosta S.C. SARO S.A.), el a preluat de la această societate, în anul 2008, documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic Național al României.

S-a susținut că în virtutea competențelor stabilite prin Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, pârâtul eliberează la cererea persoanelor fizice și juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le deține, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut de art.13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.

Totodată, s-a precizat că nici un act normativ nu conferă Arhivelor Naționale competența de a interpreta, de a modifica, de a completa datele și informațiile ce rezultă din documentele pe care le are în păstrare și nici competența dea constata că o persoană a lucrat într-un anumit interval de timp, în condițiile grupei II de muncă sau în condiții deosebite de muncă.

Făcând trimitere la dispozițiile art.125 din H.G. nr.257/20.03.2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, s-a evidențiat că s-a instituit răspunderea angajatorilor sau a oricăror alți deținători de arhive, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea, datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu”în baza documentelor deținute”.

De asemenea, s-au citat prevederile art.126 alin.1 din același act normativ potrivit cărora adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade anterioare datei de 1.04.2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau II de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa 14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.

S-a concluzionat că din documentele verificabile aflate în evidența pârâtului, nu rezultă că activitatea și locul de muncă în care a lucrat reclamanta sunt încadrate în grupa a doua de muncă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, arătând în esență că obiectul cererii de față rezidă în constatarea unui drept fundamental și nu presupune obligarea pârâtului de a face sau de a i se impune ceva.

În completarea probațiunii, la termenul de judecată din 21.09.2015, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea protecția muncii pentru a se constata în raport cu evidențele rezultate din carnetul de muncă și documentele aflate în păstrarea pârâtului, dacă reclamanta a lucrat în condițiile grupei de muncă solicitate, precum și procentul aferent pretinsei grupe.

În conformitate cu dispozițiile art.8 alin.1 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, s-a încuviințat cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar sub forma avansării de către Ministerul Justiției a onorariului expertului, în cuantum de 600 lei.

Lucrarea a fost întocmită de către expertul M____ C_______.

Examinând cererea formulată prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor aplicabile în materie, tribunalul o apreciază ca fiind fondată în parte.

Se reține din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei că aceasta a prestat activitatea de găuritor - filetator în cadrul secției mecanică universală amplasată în hala monobloc a Întreprinderii de Strunguri SARO Târgoviște (predecesoarea ___________________________ SA ), unde, potrivit verificărilor expertului, fără existența unor compartimentări reale, care să împiedice propagarea noxelor profesionale, își desfășurau activitatea secțiile de acoperiri metalice, ascuțitorie, accesorii (SDV-uri, prototipuri), axe, sculărie, roți dințate, mecanică grea, montaj și tratament termic, ceea ce relevă expunerea reclamantei unui cumul de factori de risc de accidentare și/ sau îmbolnăvire profesională specifici nu doar activității propriii, ci și celor desfășurate în vecinătate.

Așa cum s-a evidențiat în expertiza tehnică întocmită în cauză, prin atribuțiile specifice meseriei și locul desfășurării lor, I___ E________ a fost expusă în special riscurilor chimice (generate în cadrul operațiunilor de sudură, vopsitorie, acoperiri metalice) și riscurilor fizice (microclimat, iluminat necorespunzător, zgomot generat în special la nivelul secțiilor mecanică grea și montaj) și pulberile rezultate din activitățile de ascuțire, de polizare și prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă.

Se are în vedere că toate aceste condiții sunt confirmate de buletinele de determinări de noxe efectuate în anul 2001, în vederea includerii acestor locuri de muncă în „condiții deosebite” precum și de avizul nr. 44 /6036/20.11.2002 a I.T.M Dâmbovița prin care se avizează locurile de muncă cu condiții „deosebite” din cadrul ___________________________ SA .

Raportat la aceste circumstanțe, așa cum s-a concluzionat și în expertiza efectuată în cauză activitatea concretă presată de reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 68/1990, al Ordinului nr. 125/1990 cu completările ulterioare, anexa 2, poziția 17, coroborate cu scrisoarea MMPS nr. 43G /1242/23.06.1997 adresată Federației Sindicatelor libere din construcții de mașini și care conține precizări privind încadrarea în Grupa a II-a de muncă a unor activități de la _____________________.

Tribunalul nu va include în perioada solicitată ca încadrându-se în această grupă de muncă perioada 23.12.xxxxxxxxxxxxxx77, în care I___ E________ a urmat cursul de calificare pentru meseria prestată ulterior în cadrul societății fostului angajator, deoarece intervalul de timp necesar calificării nu întrunește condițiile legii pentru a fi adăugat activității propriu zise.

Se va înlătura apărarea pârâtului privitoare la respingerea solicitării dedusă judecății, pe considerentul că așa cum bine a evidențiat reclamanta, scopul demersului judiciar este acela de a se constata, în afara oricărei prezumții de culpă din partea Serviciului Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, grupa de muncă și procentul corespunzător activității concrete prestate în cadrul societății desființate, cererea în constatare fiind singura modalitate de valorificare a interesului patrimonial, în raport cu normele legale în materie.

Urmează ca ajutorul public judiciar în sumă de 600 lei să rămână în sarcina statului deoarece pârâtul S________ Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale nu este în culpă procesuală, în condițiile în care nu putea elibera reclamantei o adeverință de grupa a II-a de muncă câtă vreme din actele aflate în arhivă nu rezulta o astfel de încadrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite în parte cererea formulată de reclamanta I___ E________ cu domiciliul în ___________________________, ___________________, județul Dâmbovița, având mandatar pe T_____ G_______ (numai pentru reprezentare în instanță) în contradictoriu cu pârâtul S________ Județean al Arhivelor Naționale, cu sediul în Târgoviște, ___________________________, nr.6, județul Dâmbovița.

Constată că reclamanta a desfășurat activitate în condițiile grupei a II a de muncă, în procent de 100 %, în perioada 26.04.xxxxxxxxxxxxx85.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 16.11.2015.

PREȘEDINTE,	ASISTENȚI JUDICIARI ,		GREFIER,
S____ A________	M___________ M_____, B_____ V_____	A_____ Ghiorghița

Red SA/ TehnoredA.S./ A.Gh

4 ex/9.12.2015