Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:031.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX
Decizia civilă nr. 146
Ședința publică din 08 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte : C______ L_______
Judecător : P______ D______
Grefier : A____ Doinița A___
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta ____________________ FILIALA CN ROMARM SA, împotriva sentinței civile nr. 2702 pronunțată la data de 17.11.2015 de către Tribunalul C____ S______ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu reclamantul G__________ N______, având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată depus prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 03.02.2016, de către reclamantul intimat, note scrise prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.
Deliberând asupra apelului civil de față, a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T____ sub XXXXXXXXXXXXX, reclamantul G__________ N______, în contradictoriu cu pârâta ____________________, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată de acesta, în cadrul societății pârâte, fosta Întreprinderea Mecanică Reșița, în perioada 08.12.1978 – 15.03.1990, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, solicitându-se și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe, care să ateste că activitatea desfășurată s-a încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în perioada 08.12.1978 – 15.03.1990, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2702/17.11.2015, pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, în sensul constatării faptului că reclamantul beneficiază de acordarea grupei II de muncă, pentru activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte, în perioadele 08.12.xxxxxxxxxxxxx83 și 01.05.xxxxxxxxxxxxx90, în procent de 100%, obligând pârâta să elibereze pe seama reclamantului, adeverința din care să rezulte că activitatea desfășurată de acesta, în perioadele 08.12.xxxxxxxxxxxxx83 și 01.05.xxxxxxxxxxxxx90, s-a încadrat în grupa II de muncă, în procent de 100%.
A fost respinsă solicitarea reclamantului privind acordarea grupei II de muncă pentru perioada 01.11.xxxxxxxxxxxxx86.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul a desfășurat activitate în cadrul Întreprinderii Mecanice Reșița, în prezent S.C. A______ S.A. Reșița, ca și conducător auto (șofer), în perioada 08.12.xxxxxxxxxxxxx90. Analizând defalcat înscrierile din carnetul de muncă, pozițiile nr. 6,7,8 și respectiv nr.11-16, a constatat că, în perioada 08.12.xxxxxxxxxxxxx79, reclamantul a îndeplinit funcția de ,,șofer,, autocamion Kraz 12 tone, în perioada 01.11.xxxxxxxxxxxxx80 a îndeplinit aceiași meserie de șofer camion ST, iar în perioada 01.06.xxxxxxxxxxxxx83 și respectiv perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxx90, reclamantul a îndeplinit aceiași meserie de șofer.
Față de această situație de fapt, a reținut că prevederile art. 2 și art. 3 din Decretul Lege nr. 68/1990 și Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/5.03.1990, stabilesc locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite ce se încadrează în grupele I și II de muncă. Ulterior Ordinul 50/1990 a fost completat, fiind republicat la data de 31 august 1994. Actul normativ menționat, precizează la art. 13, că încadrarea în grupa superioară de muncă se face retroactiv, pentru întreaga perioadă lucrată în condiții deosebite, după data de 18.03.1969. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 15, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze ținând seama de prevederile art. 2 și art. 3 din Decretul Lege nr. 68/1990, în termen de 30 zile de la data introducerii în vigoare a Ordinului nr. 50/1990, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele de muncă superioare începând din 18.03.1969. Față de aceste argumente juridice, instanța a apreciat că activitatea desfășurată de reclamant poate fi încadrată în grupa II de muncă, chiar dacă reclamantul nu se încadrează în categoria ,,personal în activitate”, câtă vreme beneficiază de această încadrare, și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 “retroactiv, pentru întreaga perioadă lucrată în condiții deosebite, după data de 18.03.1969”.
Potrivit dispozițiilor pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, republicat, beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute de anexa I și II. Din cuprinsul Adresei nr. A7876/14.12.1995 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Regia Autonomă - Grupul Industrial al Armatei, se constată că Ministerul Muncii și Protecției Sociale a transmis, cu Adresa nr. xxxxx/02.11.1995, aprobarea ca șoferii ce deservesc autocamioane cu capacitate de transport de cel puțin 4 tone să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de muncă, pentru perioada lucrată după data 18.03.1969 și că această aprobare a completat Ordinul nr. 50/1990. Analizând dispozițiile pct. 208 Anexa II din Ordinul nr. 50/1990, republicat, se constată că șoferii care au deservit autocamioane cu capacitatea de transport de cel puțin 10 tone, au beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă.
În virtutea completării Ordinului nr. 50/1990 republicat prin Adresa nr. xxxxx/02.11.1995, a constatat că, pentru perioadele 08.12.xxxxxxxxxxxxx83 și 01.05.xxxxxxxxxxxxx90, încadrarea în grupa a II-a de muncă a reclamantului se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum s-a stipulat imperativ prin pct. 7 primul paragraf din Ordinul nr. 50/1990, republicat, fiind dovedit faptul că a lucrat cel puțin 70% din programul de lucru la locul de muncă inclus la această grupă de muncă. Astfel, din declarația martorului N_____ N______ a rezultat că reclamantul a lucrat în cadrul fostei I.M.R., în perioada 1977-1990, inițial ca strungar, iar apoi ca șofer, conducând mai multe tipuri de autovehicule camioane, basculantă și autoutilitară. Acesta a mai arătat că, în această perioadă, reclamantul a condus camioane de tonaj mare deoarece s-au transportat țevi de tun foarte grele și voluminoase. Din declarația martorului O________ I___ a rezultat că reclamantul a lucrat ca și conducător auto și asigura transportul produselor confecționate în unitatea respectivă la diferite locații, și că, în funcție de produsele transportate, reclamantul conducea autovehicule de mare tonaj și asigura transportul pieselor finite în țară la unități militare și doar în scurte perioade de timp, în lipsa șoferului directorului, conducea autoturismul acestuia.
În aceste condiții, unitatea avea obligația de a acorda reclamantului grupa a II-a de muncă, pentru activitatea astfel desfășurată, în perioadele 08.12.xxxxxxxxxxxxx83 și 01.05.xxxxxxxxxxxxx90.
S-a reținut că societatea pârâtă nu a respectat prevederile actului normativ menționat și nu a procedat la rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului, în sensul acordării grupei a II-a de muncă pentru activitatea prestată în perioadele 08.12.xxxxxxxxxxxxx83 și 01.05.xxxxxxxxxxxxx90. Neefectuând aceste rectificări, după schimbarea, prin completările aduse ulterior Ordinului nr. 50/1990, a încadrării activității desfășurate de către reclamant în perioada arătată, pârâta nu a respectat dispozițiile pct. 208 anexa II la Ordinul nr. 50/1990 și obligațiile impuse de dispozițiile art. 7, alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Pe de altă parte, instanța a mai reținut că, în prezent și în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată - 02.06.2015, atât Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat, începând cu data de 01.01.2011 prin OUG nr. 148/2008, cât și Ordinul nr. 50/1990, privind grupele I și II de muncă a fost abrogat prin Legea nr. 19/2000, la rându-i abrogată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Însă, întrucât această acțiune civilă nu are un caracter patrimonial fiind imprescriptibilă, instanța reținând că drepturile reclamantului cu privire la încadrarea sa în grupa a II-a de muncă, intrau sub incidența acestor acte normative.
Totodată, din cuprinsul înscrierilor din carnetul de muncă de la pozițiile 9 și 10, rezultă că reclamantul are înscris clar mențiunea potrivit căreia, în perioada 01.11.xxxxxxxxxxxxx86, a desfășurat activitate în cadrul aceleiași întreprinderi în meseria de ,,șofer autoturism,, meserie ce nu poate fi asimilată cu cea de ,,șofer autocamion/camion,, motiv pentru care pretențiile reclamantului privitoare la încadrarea sa în grupa a II-a de muncă, nu au fost acceptate. Instanța a reținut că, în această situație, nu pot fi aplicate reclamantului dispozițiile pct. 208 Anexa II din Ordinul nr. 50/1990, republicat, coroborate cu conținutul Adresei nr. xxxxx/02.11.1995, emisă de MMPS de modificare și completare a Ordinului nr. 50/1990 republicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta ____________________ FILIALA CN ROMARM SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului.
În motivarea apelului, pârâta apelantă arată că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere documentele depuse de către reclamant și întâmpinarea societății pârâte, de unde rezultă faptul că acesta nu a fost nominalizat de către conducerea societății împreună cu sindicatul printre persoanele care de încadrează în grupa II de muncă și nu există nici un document în acest sens. Conform dispozițiilor pct. 7 din ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat, la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I , personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II cel puțin 70% din programul de lucru.
Conform dispozițiilor pct. 6 din ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea societății împreună cu sindicatul, între persoanele care se încadrează în grupele I si II de muncă, deoarece acesta nu si-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, concrete, așa cum prevedea actul normativ mai sus invocat.
Punctul 3 al Ordinului nr. 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, în cuprinsul cărora activitatea desfășurată de reclamant , respectiv conducător auto (șofer), nu se regăsește nominalizată ca o activitate desfășurată în condiții deosebite de muncă, pentru ca acesta să poată beneficia de grupa a II a de muncă.
Conform pct. 30 anexa 2 din ordinul nr. 50/1990, beneficiază de grupa II de muncă în procent de 100% doar personalul care a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, pentru întregul program de lucru.
Pârâta apelantă apreciază că instanța de fond a greșit când a luat în considerare în motivarea sentinței apelate, adresa nr. xxxxx/02.11.1995 emisă de către MMPS, deoarece această adresă nu poate completa și modifica ordinul nr. 50/1990.
Pârâta apelantă apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din același act normativ, precum și o aplicare greșită a dispozițiilor Ordinului nr. 590/15.09.2008, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
În drept, pârâta apelantă a invocat prevederile art. 466 și urm- din C.pr. civ. și dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 si Ordinul nr. 590/2008.
Reclamantul intimat a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând cauza conform dispozițiilor art.476 – 479 Cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:Sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată apelul întemeiat pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul ministrului muncii și ocrotirii sociale nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă se făcea de către conducătorul unităților, împreună cu sindicatele libere, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea.
Potrivit prevederilor alin.(2) de la pct.15 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II-a de muncă începând cu data de 18 martie 1969.
Conform prevederilor pct.8 din același act normativ, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce revenea fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Rezultă că încadrarea activităților sau locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar în cazul respectării prevederilor legale nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile existente în cadrul unităților angajatoare.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv de la data de 01.04.2001. După această dată, nu mai există baza legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupele I și a II-a de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în astfel de locuri de muncă se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a efectuat anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.
Prin urmare, în prezent, angajatorii și deținătorii de arhive nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și a II-a de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin adeverințe eliberate conform anexei 14 la Normele de aplicare.
De asemenea se constată că adresa nr. xxxxx/02.11.1995 emisă de MMPS nu a modificat Ordinul 50/1990, întrucât adresa respectivă nu este un act normativ și nici nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința în sensul respingerii în tot a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta apelantă ______________________ împotriva sentinței civile 2702/17.11.2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul XXXXXXXXXXXXX.
Schimbă sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică, azi 08.02.2016.
Președinte Judecător
C______ L_______ P______ D______
Grefier
A____ Doinița A___
Red P.D. /29.02.2016
Tehnored.D.A.A../ 2016
4 ex./2 ________________________________ instanță – Trib.C____ S______
Judecător:Bălăunțescu V____ R_____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025