R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 108

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016

Președinte - C_______ P____

Judecător - V______ D______

Grefier - C_______ O______

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantele M____ (fostă S_____) M____, domiciliată în ___________________________ și N_______ M________, în calitate de soție supraviețuitoare a numitului N______ I__ (decedat), domiciliată în comuna Tinosu, ___________________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1305 pronunțată la data de 8 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ________________ SA, cu sediul în Ploiești, P-ța 1 Decembrie 1918, nr.1, jud. Prahova.

Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21 ianuarie 2016, când a dat următoarea decizie.

C U R T E A:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, astfel cum a fost precizată la data de 13.03.2015, reclamantele M____ (fostă S_____) M____ și N_______ M________, în calitate de moștenitoare a defunctului său soț N______ I__, au chemat în judecata pe pârâta ________________ SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că, în perioadele menționate expres în acțiune, reclamanta M____ M____ și defunctul N______ I__, au lucrat efectiv, în procent de 100% din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupa I / a II-a de muncă, să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens, precum și obligarea pârâtei la eliberarea de declarații rectificative pentru persoanele care se încadrează în condiții speciale/deosebite de muncă, în temeiul Legii nr. 263/2010, inclusiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, s-a arătat că, în perioada menționată expres în acțiune, reclamanta M____ M____ și defunctul soț al reclamantei N_______ M________, au avut calitatea de salariați în cadrul paratei, îndeplinind diferite funcții și au lucrat efectiv 100% din program în secții cuprinse în grupa I/ a II - a de munca, deoarece, în secțiile în care au lucrat, condițiile de muncă erau dintre cele mai grele, se foloseau materii prime care, prin prelucrare, emanau substante radioactive, noxe și gaze toxice, fiindu-le aplicabile prevederile Ordinului nr.50/1990, emis de Ministerul Muncii si Protecției Sociale, Legea nr. 226/2006, HG. nr.1025/2003, Ordinul 125/1990.

La data de 23.01.2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii cererii astfel cum a fost formulată de către reclamante.

In cauza, s-au administrat probe cu acte.

Prin sentința civilă nr. 1305 pronunțată la data de 8 mai 2015, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:

Conform cărților de muncă existente la dosar, reclamanta M____ M____ și defunctul N______ I__, autorul reclamantei N_______ M________ au avut calitatea de salariați în cadrul pârâtei îndeplinind funcțiile de strungar, rectificator și, deși reclamantele au solicitat administrarea probei cu expertiză de specialitate, nu și-au îndeplinit obligația de plată a onorariului de expert în vederea efectuării unei asemenea expertize, fiind o probă pertinentă și concludentă cauzei, ținând seama că în cadrul acestei probe se verifică, în raport de actele existente la dosar, de cele existente la sediul unității pârâte, locurile de muncă, condițiile de muncă, funcțiile îndeplinite, activitățile efectiv prestate de către salariați, timpul în care au desfășurat zilnic asemenea activități, criterii în raport de care se apreciază posibilitatea încadrării salariaților în grupe superioare de muncă, în acest caz, sarcina probei revenind reclamantelor.

Ca atare, atât timp cât, din actele existente la dosar, nu rezultă cu certitudine că reclamanta M____ M____ și autorul reclamantei N_______ M________ au desfășurat activitate în locuri de muncă ce se încadrează efectiv în grupă superioară de muncă, timpul de lucru, înseamnă că nu se pot recunoaște pretențiile reclamantelor de a beneficia de grupă superioară de muncă ținându-se seama exclusiv de mențiunile înserate în cuprinsul carnetelor de muncă, în lipsa unei expertize de specialitate.

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza Codului Muncii modificat, Ordinul nr.50/1990, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantele M____ M____ și N______ M________, criticând-o ca fiind nelegală, susținând că, în mod greșit, au fost decăzute din proba cu expertiză tehnică de specialitate.

Precizează că instanța, la primul termen de judecată, fără a face verificări, a constatat că onorariul de expert nu a fost achitat și a dispus decăderea din proba cu expertiză solicitată, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare.

Consideră că soluția este nelegală pentru următoarele considerente:

Împrejurarea că reclamantele nu au făcut dovada achitării onorariului de expert nu constituie un impediment legal în efectuarea expertizei de specialitate pe care instanța putea să o ordone și din oficiu ( în exercitarea rolului său activ) pentru aflarea adevărului sau să pună chiar în sarcina pârâtei obligativitatea plații onorariului de expert, mai ales că aceasta era de acord cu admiterea acțiunii.

Instanța, strigând dosarul la ordine, față de situația că nicio parte nu a fost prezentă iar reclamantele nu au solicitat judecarea în lipsă, pentru a garanta dreptul la apărare și conform regulamentului trebuia să dispună măsuri la următoarea strigare;

Instanța, a constatat chiar in motivarea sentinței, că această probă cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă, că din actele dosarului, nu rezultă cu certitudine, însă, per a contrario, sunt elemente care pot conduce la concluzia că reclamantele îndeplinesc criteriile în raport de care se apreciază posibilitatea încadrării salariatelor în grupe superioare de muncă;

Instanța, față de situația că, la dosar, s-a administrat proba cu înscrisuri care susțineau solicitările reclamantelor, a rămas in pronunțare, a decăzut părțile din proba cu expertiză fără a amâna pronunțarea și a da posibilitatea părților reclamante să depună concluzii scrise.

Într-o asemenea situație, consideră că tribunalul nu putea dispune o asemenea soluție decât cu încălcarea principiilor și a dispozițiilor legale și, față de situația neachitării onorariului de expert, instanța trebuia să pună în discuția părților decăderea din această probă și nu să dispună, din oficiu, aceasta decădere, împiedicând, în acest fel, aflarea adevărului și ignorând rolul său activ care trebuie să garanteze dreptul la apărare.

Consideră că soluția decăderii din probă nu este corectă, instanța având posibilitatea aplicării dispozițiilor art.242 cod pr.civilă, în sensul că putea dispune suspendarea cauzei.

Un alt motiv de recurs este acela că instanța de fond a judecat cauza numai pe baza probelor cu înscrisuri, probe pe care le-a considerat incomplete atunci când a rămas in pronunțare.

Cel de-al treilea motiv de recurs se referă la împrejurarea că părțile au lipsit, reclamantele având apărător ales, totuși, instanța a considerat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare, deși într-o atare situație, erau aplicabile dispozițiile art. 411 Cod pr.civilă.

Un alt motiv de recurs este că instanța nu a respectat disp. art. 396 N. cod pr.civilă.

Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la tribunal pentru administrarea probei cu expertiză tehnica de specialitate.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Împrejurarea că reclamantele nu au făcut dovada achitării onorariului de expert nu constituie un impediment legal în efectuarea expertizei de specialitate, ci instanța putea să dispună efectuarea expertizei urmând să dea în debit reclamantele, având în vedere că instanța a constatat această probă pertinentă și concludentă.

Deși, la dosar, s-a administrat proba cu înscrisuri, tribunalul nu a făcut în nici un fel o coroborare a acestora, respectiv, să rețină funcțiile părților din carnetele de muncă depuse la dosar și să verifice dacă acestea se încadrează în articolele Ordinelor 50/1990 și 125/1990, astfel încât, în fapt, nu s-a pronunțat în nici un fel pe fondul cauzei.

Având în vedere că apelantele au solicitat admiterea apelului și casarea cu trimitere a cauzei, Curtea, în baza disp. art 480 (3) Cod pr. civilă, va admite apelul, va anula sentința sus-menționată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, urmând ca aceasta să rețină starea de fapt a reclamantelor și să facă încadrarea în Ordinele 50/1990 și 125/1990, în funcție de probele pe care le va administra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantele M____ (fostă S_____) M____, domiciliată în ___________________________ și N_______ M________ în calitate de soție supraviețuitoare a numitului N______ I__ (decedat) domiciliată în comuna Tinosu, ___________________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1305 pronunțată la data de 8 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ________________ SA, cu sediul în Ploiești, P-ța 1 Decembrie 1918, nr.1, jud. Prahova, și în consecință:

Anulează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2016 .

Președinte, Judecător,

C_______ P____ V______ D______

Grefier,

C_______ O______

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. CP

Tehnored.CO

5 ex./22.01.2016-

d.f. XXXXXXXXXXXXX Trib. Prahova

j.f. C_______ R____